Ocrotitoarea Moldovei şi-a primit închinătorii

Nr. 566-568// în / de

Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost sărbătorită în acest an la Iași în condiții speciale. Având în vedere contextul epidemiologic generat de pandemia de COVID-19, Sfânta Liturghie dedicată hramului Catedralei Mitropolitane a fost săvâr­șită, pe un podium special amenajat, de un sobor restrâns de ierarhi, preoți și diaconi. Împreună cu Înalt­preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. La finalul slujbei, Mitropolitul Teofan a decorat post-mortem trei cadre medicale care și-au pierdut viața în lupta pentru vindecarea celor infectați cu noul coronavirus.

 

În dimineața hramului, racla cu cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva a fost scoasă din Catedrala Mitropolitană în curte, pentru închinarea credincioșilor. În jurul orei 6:30, pelerinii prezenți au participat la slujba Acatistului Sfintei Parascheva, săvârșită de IPS Părinte Arhiepiscop Calinic. În continuare, clericii slujitori ai catedralei au ridicat pe umeri racla sfintei, au mers în procesiune în jurul sfântului locaș și au așezat cinstitele moaște pe baldachinul special pregătit și împodobit din incintă.

Sfânta Liturghie dedicată hramului Cuvioasei Parascheva a fost săvârșită pe podiumul amenajat pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. În fața podiumului au fost amplasate scaune la distanţă de doi metri în toate direcțiile pentru a marca locurile credincio­șilor. Având în vedere restricția impusă la nivel național, doar cei care au reședința în municipiul Iași au putut pătrunde în acest spațiu, după principiul primul venit ocupă un loc. În fața podiumului au stat și cei aproximativ 50 de invitați ai ­Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, repre­zentanți ai unor instituții sau per­sonalități din domenii precum medicină, cultură sau educație. Cei care nu au ­putut pătrunde în acest perimetru au avut posibilitatea să urmărească momentul solemn al Sfintei Liturghii pe două ecrane mari amplasate pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, unul cu orientare spre Piața Unirii, celălalt spre ­Palatul Culturii. Slujba a fost transmisă în direct de televiziunea TRINITAS TV și de portalul Doxologia.ro.

„Nu se poate concepe Ortodoxia fără sfintele icoane sau sfintele moaşte”

În cuvântul rostit la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi, desfăşurată în condiții speciale, Înaltpreasfinţitul ­Părinte Mitropolit Teofan a făcut o trecere în revistă a situaţiei actuale şi a oferit câteva răspunsuri pentru timpurile pe care le trăim. „Prezenţa epidemiei în viaţa noastră ne aşază în faţa unor întrebări pe care nu le putem ocoli”, a spus ierarhul. „Nu putem laolaltă, oameni simpli şi conducători, să nu ne întrebăm de ce se întâmplă toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm unde am greşit, ce puteam face şi nu am făcut, ce trebuia să vedem şi nu am văzut, ce trebuia să înţelegem şi nu am înţeles”. Răspunsul nu poate veni decât din adânc şi atinge taina comuniunii de care mulţi dintre noi ne-am îndepărtat foarte mult: „Simţim cumva că această taină a comuniunii dintre noi este diminuată şi nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva şi noi am contribuit la aceasta. Distanţarea fizică pe care suntem chemaţi astăzi să o adoptăm reflectă în plan spiritual şi îndepărtarea de dinainte a unora de ceilalţi, copii de părinţi, soţi de soţii, soţii de soţi, dascăli de elevi, politicieni de alegători, preoţi de credincioşi sau arhierei de preoţi”.

De asemenea, Înaltpreasfinţitul ­Părinte Mitropolit Teofan a amintit că moaştele Sfintei Parascheva se află în capitala Moldovei din 1641 şi reprezintă, de atunci şi până astăzi, „cascadă lină şi curată de apă vie izvorâtă din Hristos Domnul pentru noi, însetaţii acestei lumi”: „În vreme de bucurie şi împliniri, credincioşii au venit la racla sfintei să mulţumească, în vreme de secetă, sfintele moaşte ale cuvioasei au străbătut câmpurile aride şi ploaia nu a încetat să apară. În perioadă de ciumă sau molimă, sfânta i-a primit pe toţi, i-a întărit şi i-a binecuvântat. Sunt nenumărate mărturii ale celor care au găsit lângă sfintele ei moaşte tămăduire de boală, linişte în frământare sufletească, răspuns în problemele dificile, direcţie clară în întortocheatul drum al vieţii”. Ierarhul a explicat că „astfel de mărturii sunt nebunie pentru unii; pentru duhul lumii, sfintele moaşte, ca şi toate elementele de credinţă, sunt lucruri de neacceptat”. Însă, a precizat mitropolitul, „aceasta a fost credinţa Bisericii dintotdeauna, încât nu se poate concepe Ortodoxia fără sfintele icoane sau sfintele moaşte, aşa cum nu se poate concepe fără Sfânta Scriptură sau Sfânta Liturghie, fără post, rugăciune, milostenie sau iubirea vrăjmaşilor”.

Mitropolitul Moldovei a vorbit şi despre epidemia cu care ne confruntăm şi a evidenţiat că „medicamentele, spitalizarea, protecţia în diferitele ei forme sunt esenţiale”, deoarece „ele fac parte din componenta materială a tratării bolii şi sunt absolut necesare”. În completare, a reamintit că în locurile de închinare omul primeşte ajutor de la Dumnezeu şi întărire în faţa bolii: „Un om cu sufletul împăcat de mulţumirea sufletească pe care o oferă participarea la un act de credinţă devine mai rezistent în faţa bolii sau, odată cuprins de boală, are mai multă tărie de a lupta împotriva ei. Creştinul adevărat ştie că încredinţarea vieţii Unui Dumnezeu iubitor Care a biruit suferinţa şi boala pentru el reprezintă un izvor de tărie în faţa încercărilor vieţii”.

La final, Mitropolitul Moldovei și ­Bucovinei a rugat-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva să fie aproape tuturor şi să ofere ajutor mai ales celor din spitale. De asemenea, ierarhul a îndemnat la respectarea normelor sanitare: „Nădăjduim ca prin rugăciunile cuvioasei să primim iertare de la Dumnezeu pentru tot ce am greşit ca neam, ca slujitori ai Bisericii, ca demnitari şi dregători.

Rugăciunea noastră se îndreaptă spre Dumnezeu, în mod special pentru cei din spitale, bolnavi sau cadre medicale, acolo unde situaţia este mai grea pe zi ce trece. Îi putem ajuta cu rugăciunea, cu măsuri de precauţie pentru a nu ajunge acolo, noi sau cei de lângă noi, pentru a nu îngreuna şi mai mult situaţia”.

Recunoștință și distincții
post-mortem pentru cei
din „linia întâi”

La sărbătoarea Sfintei Cuvioase ­Parascheva, IPS Mitropolit Teofan a comemorat patru persoane care au trecut la cele veșnice în aceste vremuri de pandemie, în urma infectării cu virusul SARS-CoV-2. Trei dintre ele au fost cadre medicale. „Crucea Moldavă” pentru mireni, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a fost acordată post-mortem Marianei Andrioaie, medic în Botoșani; Virginicăi Nistor, asistentă medicală în Piatra Neamț; Tatianei Costin, infirmieră în Bacău, precum și mamei sale, Elisabeta Prepeliță, care a murit tot de COVID-19, la vârsta de 73 de ani. Toate cele patru erau fiice credincioase ale Bisericii Ortodoxe Române și au trecut la cele veșnice anul acesta. Pe scenă au fost reprezentanți ai familiei care au primit distincția.

De asemenea, întrucât 2020 a fost declarat de către Patriarhia Română drept Anul omagial al pastorației părinților și copiilor, IPS Mitropolit Teofan a invitat pe podium trei familii cu mulți copii: medicii Valeriu și Cătălina-Eugenia Gavrilovici din Suceava împreună cu trei dintre cei șase copii; Ionuț și Elena Crăciun din Iași împreună cu cei patru copii; preotul Paul Andrei și prezbitera Claudia Elena Smeu din Iași împreună cu cei șapte copii.

În timpul slujbei și după Sfânta ­Liturghie, pelerinii prezenţi în municipiul Iași au aşteptat la rând pentru a se ­închina la moaștele Sfintei Cuvioase ­Parascheva, respectând toate indicaţiile organizatorilor şi normele de protecţie sanitară.

Miercuri noapte, în jurul orei 22:00, racla cu moaștele Sfintei Cuvioase ­Parascheva a fost dusă în procesiune și așezată înapoi în Catedrala Mitropolitană din Iași, încheindu-se astfel sărbătoarea hramului. Procesiunea a fost condusă de Înaltprea­sfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Preoții catedralei au luat pe umeri racla cu cinstitele moaște din baldachinul din curte, au înconjurat sfântul locaș, au rostit ectenii în timpul procesiunii, iar la sfârșit au așezat sfintele oseminte în catedrală. Pelerinii care nu au reușit să se închine au format un nou culoar, ajutați de voluntari și de jandarmi.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, cinstit în capitala Banatului

Nr. 566-568// în / de

De peste șase decenii, cre­dincioșii bănățeni au bucuria de a-l prăznui la 15 septembrie pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timișoarei și ocrotitorul spiritual al Banatului. În ajunul sărbătorii, sute de credincioși au venit la Catedrala Mitropolitană din Timișoara pentru a-l cinsti cum se cuvine, prin rugăciune și evlavie, pe ­ocrotitorul Banatului.

În prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, programul slujbelor dedicate celui de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane a debutat în ajun cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Înainte de a porni în procesiune cu cinstitele moaşte ale ­Sfântului Iosif cel Nou, Preasfințitul ­Părinte Paisie a rostit un cuvânt de învă­țătură, în care a evidențiat viața ierarhului prăznuit, model de viețuire creș­tinească pentru fiecare nevoitor aflat în călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu.

Procesiunea cu sfintele moaște a avut loc în jurul Catedralei Mitropolitane, cu respectarea regulilor de distanțare în vigoare. Au participat doar ierarhii, preoți, diaconi, monahii și monahiile de la Centrul eparhial și de la mănăstirile din ­Arhiepiscopia Timișoarei. Din cauza stării de alertă, procesiunea s-a desfășurat fără participarea credincioșilor, aceștia asistând de pe scările catedralei. După procesiune, racla cu sfintele moaște a fost deschisă și așezată pe soleea din faţa Sfântului Altar, pentru a oferi credin­cioșilor posibilitatea de a se închina.

În ziua sărbătorii Sfântului Mitropolit Iosif cel Nou, credincioșii au participat la cel de-al doilea hram al Catedralei ­Mitropolitane din orașul de pe Bega. Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul ­Banatului, împreună cu Prea­sfințitul ­Părinte Paisie Lugojeanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, și Prea­sfințitul Părinte Emilian Crișanul, ­Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, înconjuraţi de un sobor de clerici de la Centrul eparhial, protopopi, stareți și ­ieromonahi de la mănăstirile din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, care a evidențiat faptele minunate săvâr­șite de Sfântul Iosif atât în viață, cât și după mutarea sa la cele veșnice, ca grabnic ajutător pentru toți cei care se roagă cu credință. De asemenea, ierarhul a îndemnat credincioșii prezenți să-și practice credința, chiar dacă trăim vremuri neprielnice manifestării credinței noastre strămoșești.

La sărbătoare au participat reprezentanţi ai oficialităților locale și județene, dar și ai mediului academic și universitar din Timișoara.

Sfintele moaşte vor rămâne spre închinare şi cinstire până la 16 septembrie, când, după slujba Acatistului Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, vor fi reaşezate în locul obişnuit de închinare, din dreapta naosului locașului de cult. “

Primul hram al Mănăstirii „Sfântul Alexandru” – Catedrală Episcopală

Nr. 566-568// în / de

În fiecare an pe data de 30 august, de praznicul Sfântului Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, Catedrala Episcopală din Alexandria îşi serbează ocrotitorul.

 

Anul acesta, începând cu data de 1 iulie, prin hotărârea ­Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române, catedrala din ­Alexandria a devenit Mănăstirea „Sfântul Alexandru” – Catedrală Episcopală, iar pe 5 iulie 2020, în cadrul Sfintei ­Liturghii, părintele ­protosinghel Serafim Baciu a fost instalat stareț.

Manifestările dedicate evenimentului au debutat din seara de sâmbătă, 29 august, când un sobor de preoți și diaconi au întâmpinat icoana Maicii Domnului Prodromița adusă de la ­Mănăstirea Pantocrator din localitatea Drăgănești-Vlașca, spre bucuria cre­din­cioșilor veniți la praznic. În continuare s-au oficiat slujba ­Vecerniei cu Litie și Paraclisul sfântului ocrotitor. Credin­cioșii s-au închinat și la fragmentul din moaștele Sfântului Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, care este așezat permanent în catedrală.

Duminică, 30 august, Sfânta şi ­Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, împreună cu ­Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Preasfințitul Părinte Andrei a vorbit despre semnificația pericopei evanghelice citită în cadrul Sfintei Liturghii.

La finalul Sfintei Liturghii, starețul mănăstirii, părintele Serafim Baciu, a adresat un cuvânt de mulțumire, arătând că „a fost o bucurie nespusă pentru credincioșii alexăndreni care au venit în număr mare să-l cinstească pe ierarhul ocrotitor al cetății Alexandriei. Mulțumim Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care astăzi ne-a cercetat prin icoana sa, Prodromița, și Sfântului Ierarh Alexandru pentru toate darurile revărsate asupra noastră! Tuturor celor care-i purtați numele și fiilor duhovnicești ai acestei eparhii, Sfântul Ierarh Alexandru să vă dăruiască bucuria și harul său!”

Preasfințitul Părinte Galaction, ­Episcopul Alexandriei și Teleormanului, ne-a vorbit despre darul deosebit de a-l avea ocrotitor al eparhiei, reședinței de județ și catedralei chiriarhale pe Sfântul Ierarh Alexandru al Constantinopolului: „La 1 septembrie 1996, prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist s-a înființat Episcopia Alexandriei și Teleormanului. Fiind la doar două zile după sărbătorirea hramului catedralei, noi legăm aceste două momente liturgice. Anul acesta, hramul are o semnificație deosebită, pentru că sărbătorim 24 de ani de la înființarea eparhiei. Sfântul ­Ierarh Alexandru rămâne pentru noi, cler și popor binecredincios, un model de statornicie în credință, de apărare a dreptei credințe, pentru că a luptat împotriva ereziei ariene și l-a biruit pe Arie ereticul în final. De aceea, anul acesta, începând cu data de 1 iulie, am hotărât ca acest locaș să devină Catedrala Episcopală -Mănăstirea Sfântul Alexandru”.

Întrunirea Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei la Reședința Patriarhală

Nr. 566-568// în / de

Ierarhii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei s-au întrunit marți, 29 septembrie 2020, în ședință de lucru în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul ședinței, au fost discutate subiecte de actualitate de ordin pastoral, precum și aspecte practice de administrare a bunurilor bisericești.

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a fost deschis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a prezentat ordinea de zi a ședinței de ­lucru. „La acest Sinod mitropolitan avem mai mult de discutat unele aspecte practice, de administrare a bunurilor bisericești, mai ales cele care țin direct de Centrul eparhial. Atunci când se transferă în altă parte este nevoie de aprobarea Sinodului mitropolitan, iar când bunurile țin direct de Centrul Patriarhal trebuie aprobate de Sinodul Permanent. Când bunurile țin de parohii și de mănăstiri trebuie aprobate vânzarea, cumpărarea sau transferul lor de către Centrul eparhial. În așa fel este prevăzut în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, întotdeauna trebuie să aprobe un organism superior pentru a nu se înstrăina bunurile bisericești fără rânduială, fără o anumită motivare. Motivarea este foarte clară în statut și a intrat și în regulamentul pentru administrarea bunurilor bisericești. Atunci când se vinde un imobil, teren sau clădire, banii aceia nu se pot folosi oricum, ci obligatoriu trebuie să fie achiziționat un alt imobil, teren sau clădire, dar în general, când se vinde un teren se cumpără o clădire, care aduce un venit lunar. Prin aceasta nu se diminuează patrimoniul eparhiei, ci se valorifică mai bine în folosul Bisericii un bun material. (…) Aceste proceduri sunt făcute pe baza Sfintelor Canoane și a tradiției noastre bisericești de a nu risipi bunurile Bisericii, dar nici de a le lăsa nevalorificate”, a spus Întâistătătorul
Bisericii noastre.

La ședința de lucru a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei au fost prezenți: Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, ­Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh ­patriarhal; Înaltpreasfinţitul Părinte ­Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înalt­preasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Înaltprea­sfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei; Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Prea­sfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor; Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Prea­sfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Prea­sfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Prea­sfințitul Părinte Daniil, Episcopul ortodox român al Daciei Felix; Prea­sfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Moment aniversar pentru Episcopul Sălajului

Nr. 566-568// în / de

Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, a împlinit joi, 1 octombrie, 20 de ani de la hirotonia întru arhiereu. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din ­Zalău, județul Sălaj. Părintele Gabriel Gârdan, slujitor la Catedrala Episcopală din Zalău, a rostit un cuvânt de învăță­tură, iar la final, părintele Ionuț Pop, vicar eparhial administrativ, a rostit un cuvânt de felicitare din partea Perma­nenței Consiliului eparhial al Episcopiei Sălajului.

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate în cei 20 de ani de slujire arhierească, precum și tuturor celor prezenți pentru participarea la eveniment.

Ședință de lucru a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului la Deva

Nr. 566-568// în / de

Sediul Centrului eparhial al Episcopiei Devei și Hunedoarei din Deva a găzduit luni, 12 octombrie, ședința de lucru a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, sub președinția Înalt­preasfințitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Ședința care a reunit ierarhii ardeleni a avut mai multe temeiuri pe ordinea de zi. Printre acestea s-au aflat ridicarea la rangul de mănăstiri a mai multor schituri din cuprinsul Mitropoliei Ardealului, conform reglementărilor în materie ale Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, reactivarea publi­cației „Mitropolia Ardealului” ca revistă oficială a mitropoliei ardelene, analiza proiectului de text pentru viitorul regulament al cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română, precum și alte teme pastoral-misionare și social-filantropice, informează Biroul de presă al Episcopiei Devei și ­Hunedoarei.

Sinaxa stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor

Nr. 566-568// în / de

Stareţii şi stareţele aşezămintelor mănăstireşti din jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Bucureştilor s-au adunat joi, 8 octombrie, în cadrul lucrărilor sinaxei monahale care a avut loc în Palatul Patriarhiei. Întrunirea a debutat prin săvârşirea slujbei de Te Deum în Sala „Europa Christiana” de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori, în prezența stareților și starețelor așezămintelor monahale.

În continuare, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc sesiunea de lucrări a sinaxei, prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost susţinute două referate, având ca temă acţiunea filantropică a Bisericii, şi au fost dezbătute diverse probleme de ordin administrativ cu care se confruntă aşezămintele monahale din Arhiepiscopia Bucureştilor.

În deschiderea lucrărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de binecuvântare a lucrărilor sinaxei în care a subliniat faptul că întâlnirea tradiţională a stareţilor şi stareţelor este necesară, mai ales în momente dificile, cum este cel pe care societatea românească îl traversează în prezent: „Zilele acestea se desfăşoară în paralel două evenimente importante: şedinţa Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi sinaxa stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia ­Bucureştilor. Această sinaxă anuală a devenit o tradiţie şi suntem bucuroşi că s-a putut organiza, cu respectarea tuturor restricţiilor impuse de pandemie, deoarece prezenţa fizică este foarte importantă”.

După apelul nominal, părintele arhimandrit Nectarie Şofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi stareţ al Mănăstirii Radu Vodă din Capitală, a dat citire referatului intitulat „Filantropi români, ctitori de mănăstiri şi schituri”, întocmit de pr. prof. dr. Mihail ­Săsăujan, consilier eparhial în cadrul Sectorului cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în care a fost evidenţiat rolul ctitoriilor domnitorilor şi dregătorilor din Ţările Române pentru înmulţirea operei filantropice a Bisericii: „În perioada istoriei medievale şi moderne a românilor, majoritatea mănăstirilor şi schiturilor au fost ctitorite şi ajutate de domnitori şi boieri din Ţările Române. Au existat şi mitropoliţi, episcopi şi stareţi care au ctitorit unele locaşuri de rugăciune, prin sprijinul domniei sau din ofrandele credincioşilor aduse sfintelor mănăstiri. Tablourile votive sunt, tradiţional, invitaţii la aduceri aminte, dar nu amintiri ale trecutului, ci, paradoxal, la una a viitorului. Portretul votiv este o rememorare a eternităţii, un portret de tradiţie bizantină, ce constituie, în primul rând, datorită vecinătăţii cu personajele sfinte şi sacre ale istoriei mântuirii, expresie a nădejdii în învierea trupului. Cu macheta bisericii pe palmă, ctitorul este îndreptăţit să ia loc alături de sfinţi. Constru­irea unei biserici sau mănăstiri înseamnă, în fond, participarea la edificarea Bisericii, ca act de sorginte apostolică. La rândul lor, mănăstirile ridicate din credinţă şi dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor erau datoare a practica milostenia. Acestea erau înzestrate de ctitori cu averi, iar de domnitori cu rânduieli şi canoane, ca după acelea chivernisindu-se, să servească pentru faceri de bine pentru cei săraci, pentru veşnica lor pomenire. Actul de ctitorie şi filantropie a domnitorilor, ierarhilor şi boierilor faţă de mănăstiri şi schituri a dat rod în istoria bisericească a poporului român. Mănăstirile au răsplătit actele de ctitorie prin activitatea bisericească, duhovnicească, culturală şi socială pe care au dezvoltat-o în interiorul locaşurilor monahale şi în afara lor pentru poporul român dreptcredincios”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe ­Române a subliniat faptul că această atitudine a domnitorilor şi boierilor români derivă dintr-o educaţie creştină autentică, acțiunea de ctitorire fiind privită ca o lucrare misionară: „Domnitorii şi boierii filantropi şi ctitori au urmat tradiţia bizantină a împăraţilor creştini ortodocşi. ­Aceştia au avut o educaţie din familie, dar şi insuflată de Biserică, fiind obişnuiţi de mici cu rânduielile bisericeşti. Această cultură religioasă a făcut ca din Evanghelie şi Sfânta Liturghie să izvorască activitatea filantropică. De aceea, ei apăreau ca misionari, iar lucrarea de ctitori îi ajuta în lucrarea de mântuire. Spre ­deosebire de cetăţile militare, cetăţile spirituale, adică mănăstirile şi bisericile ctitorite de ei, apărau integritatea sufletului ortodox românesc. Este foarte semnificativ faptul că nici un domnitor nu a cerut să fie înmormântat într-o cetate militară, ci într-o biserică sau lângă o biserică, pentru a fi pomenit în rugăciune. În mod inspirat, domnitorii şi-au făcut din ctitoriile lor şi locuri de veci, pe care le pregăteau de timpuriu, de la începutul domniei. Ştefan cel Mare a construit Mănăstirea Putna ca loc de odihnă veşnică nu la sfârşit, ci la începutul domniei”.

În continuare, părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, consilier patriarhal şi director al Bibliotecii Sfântului Sinod, a susţinut referatul cu tema „Activitatea filantropică a mănăstirilor în Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, în care a prezentat contribuţia aşezămintelor monahale din ţara noastră la ajutorarea semenilor aflaţi în nevoi: „Creştinii au privit dintotdeauna milostenia şi, în general, filantropia ca pe o responsabilitate definitorie a adevăratului ucenic al lui Hristos. Nu trebuie să pierdem din vedere aspectul că milostenia creştină nu se adresează exclusiv nevoilor materiale ale oamenilor, ci prin împlinirea lipsurilor de natură materială se urmăreşte şi câştigarea sufletelor, pentru cultivarea unei mai mari disponibilităţi pentru viața spirituală. Sărăcia nu rezidă numai în lipsa bunurilor materiale, ci şi în absenţa unei preocupări pentru suflet, pentru mântuirea în ­Hristos. De aceea, grija pentru mântuirea sufletelor reprezintă culmea milosteniei şi a filantropiei. Cea mai răspândită formă de filantropie în mănăstiri era forma incipientă de spital, numită bolniţă. Personalul era format din călugări cu o oarecare pregătire medicală, care cunoşteau proprietăţile curative ale plantelor. În acelaşi timp, pe lângă unele mănăstiri din Bucureşti s-au înfiinţat spitale în adevăratul sens al cuvântului (Colţea, Pantelimon, Mărcuţa, Techirghiol). Pentru funcţionare, acestor aşezăminte le erau închinate alte mănăstiri şi schituri, iar veniturile au fost folosite pentru edificarea altor spitale şi unităţi sociale în Capitală. În timp de război, mănăstirile au furnizat personal medical pentru îngrijirea răniţilor, iar preoţi din mănăstiri au oferit asistenţă religioasă pe front. De asemenea, mănăstirile au oferit spaţii de îngrijire pentru răniţi sau de refugiu pentru locuitorii din oraşele ameninţate de bombardamente. Totodată, mănăstirile au furnizat echipamente pentru militari, dar şi materiale medicale pentru îngrijirea răniţilor pe front. Fiecare locaş monahal a contribuit la misiunea socială şi filantropică a Bisericii pentru ajutorarea semenilor în momente de încercare”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adăugat faptul că în timpul războaielor Biserica a organizat numeroase aşezăminte pentru copiii orfani, care şi-au pierdut părinţii în timpul luptelor de pe front: „Este foarte important să ne aducem aminte că, în timpul celor două războaie mondiale, mănăstirile au organizat multe orfelinate pentru copii ai căror părinţi au căzut pe front”.

În încheiere, părintele arhimandrit Nectarie Şofelea a făcut o prezentare a unor noi forme de ajutorare economică a mănăstirilor în timp de pandemie prin valorificarea produselor mănăstireşti, în condiţiile în care credincioşii, mai ales cei din mediul urban, sunt interesaţi de produse naturale. Totodată, au avut loc discuţii în plen privind diferite probleme de ordin administrativ cu care se confruntă aşezămintele monahale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit la final stareţilor şi stareţelor mai multe lucrări apărute la Editurile Patriarhiei: „Paraclisele şi Acatistele zilelor săptămânii”, „Parastase”, „Scara Sfântului Ioan” şi „Pecetea prezenţei lui Hristos în inima omului”, scrisă de ­părintele arhim. Zaharia Zaharou.

Sinaxa stareților și starețelor din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

Nr. 566-568// în / de

În zilele de 27 și 28 august 2020, stareții, starețele, egumenii, egumenele și duhovnicii mănăstirilor și schiturilor din cuprinsul Eparhiei Buzăului și Vrancei au participat la sinaxa monahală prezidată de Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian. Ierarhul locului s-a întâlnit joi, 27 august, la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din municipiul Focșani, cu toți conducătorii așeză­mintelor călugărești din județul Vrancea, apoi vineri, 28 august, la Catedrala Arhiepiscopală „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău, a avut o întâlnire și cu reprezen­tanții mănăstirilor și schiturilor din județul Buzău. În cadrul sinaxei, Înalt­preasfinția Sa l-a prezentat pe noul exarh al așeză­min­telor monahale din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, părintele arhimandrit Sofian Ardelean – duhovnicul Schitului Soveja, care a susținut, cu acest prilej, o meditație despre smerenie, iubire, lepădarea de sine și ascultare.

Totodată, s-au discutat o serie de probleme administrative, liturgice și duhov­nicești și s-au făcut propuneri de îmbu­nătățire a vieții și disciplinei monahale.

În Eparhia Buzăului și Vrancei există 30 de mănăstiri și schituri, dintre care 6 așezăminte monahale sunt de călugări, iar 24 sunt de călugărițe.

Ediţia a XXIV-a a Colocviilor Putnei

Nr. 566-568// în / de

În perioada 3-4 septembrie, la Centrul de cercetare și documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna, s-a desfăşurat, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ediția a XXIV-a a Simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”, anunţă doxologia.ro. Lucrările conferinței au avut loc pe internet, prin intermediul platformei Zoom, coordonarea făcându-se din sala Centrului cultural „Mitropolit Iacov Putneanul” de la Mănăstirea Putna.

Ediția din acest an a avut ca specificitate includerea unei secțiuni de muzicologie, intitulată „Probleme de transcriere a notației medio-bizantine: abordări vechi și noi ale cântărilor din Antologhioanele putnene”. Unul din farmecele simpozionului, care atrăgea atâția cercetători în fiecare an la Putna, îl reprezenta atmosfera specială care se crea prin interacțiunea directă dintre participanți în cadrul plin de har oferit de mănăstire. Deși această atmosferă nu se poate recupera în condițiile desfășurării lucrărilor pe internet, un avantaj al acestui tip de activitate este că a permis participarea unor conferen­țiari din SUA, Canada sau Rusia, care altminteri nu ar fi putut lua parte din cauza distanței.

Printre participanții la această ediție s-au numărat istoricii Ovidiu Cristea (București), Ștefan S. Gorovei (Iași), Ștefan Andreescu (Bucu­rești), Alexandru Pascal (Moscova), Emil Dragnev (Chișinău), Vlad Bedros (București), Olimpia Mitric ­(Suceava), Vera Tchentsova (Paris), Alice Isabella Sullivan (SUA), Olena Sergij (Kiev), Bohdan Berezenko (Kiev) și muzicologii Maria Alexandru (Tesalonic), Svetlana Kujumdzieva (Sofia), Gregory Myers (Canada), Yevgeniya Ignatenko (Kiev), Dimosthenis Spanoudakis ­(Tesalonic), Nicolae Gheorghiță (Bucu­rești), Adrian Sîrbu (Iași).

Dintre temele abordate în cadrul secțiunii istorice, menționăm: clopotele lui Ștefan cel Mare; invazia de lăcuste în timpul campaniei otomane din Moldova în 1476; o ceașcă de la Ștefan cel Mare la Petersburg; programul iconografic al Bisericii „Sf. Nicolae” din Rădăuți; iconografia „Punerii în mormânt” în pictura din Moldova; lada de sacristie de la Putna; antimisele din colecția Mănăstirii Putna; ieromonahul Pimen Zainea – stareț și ghid la Mănăstirea Putna.

La Secțiunea de muzicologie, comunicările au inclus teme precum: importanța Școlii Muzicale de la Putna în istoria muzicii bisericești ortodoxe; Sfântul Ioan Cucuzel în repertoriul Școlii Muzicale de la Putna; o abordare metrică a notației muzicale medio-bizantine. S-a orga­nizat, de asemenea, o masă rotundă dedicată problemelor ridicate de descifrarea notației muzicale vechi.

Înfiinţat la 2 ianuarie 2005, Centrul de cercetare și documentare „Ștefan cel Mare” al sfintei Mănăstiri Putna își continuă activitatea cu binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Calinic, ­Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În cursul activităților științifice din anul comemorativ „Ștefan cel Mare și Sfânt 500” – 2004 s-a conturat nevoia existenței, la Mănăstirea Putna, a unei structuri care să trezească și să mențină interesul pentru cunoașterea trecutului şi cercetarea acestuia. Scopul centrului este cercetarea istoriei epocii ștefaniene și a istoriei Mănăstirii ­Putna. De la înființare până în prezent, centrul a organizat la Mănăstirea ­Putna, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și la Institutul ­„Nicolae Iorga” din București 23 de ediții de comunicări știin­țifice, sub numele „Colocviile Putnei”. Dat fiind caracterul unitar al monahismului bucovinean în perioada de ocupație austriacă (1775-1918), începând cu ediția a IX-a, Simpozionul „Colocviile Putnei” cuprinde și o secțiune dedicată istoriei mănăstirilor din Bucovina în această epocă.

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Timișoara are un nou sediu

Nr. 566-568// în / de

Învățământul teologic universitar timișorean a sărbătorit luni, 5 octombrie, Ziua educa­ției, prin inau­gurarea noului sediu al Facultății de Teologie Ortodoxă, situat într-o locaţie centrală, din imediata vecinătate a
Memorialului Revolu­ției, a Facultății de Arte și a Centrului de Cercetare al Universității de Vest din Timișoara.

La festivitatea de inaugurare a noului sediu au participat Înaltpreasfințitul ­Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, prof. dr. Marilen Gabriel Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, cadre didactice și studenți de la cele două facultăți: Teologie și Istorie.

Momentul a debutat cu tăierea panglicii inaugurale și cu slujba de binecuvântare a noului sediu, oficiată de părinții profesori de la Facultatea de Teologie din Timișoara. Răspunsurile liturgice au fost date de corul facul­tății.

În cuvântul său, rectorul Marilen ­Gabriel Pirtea a subliniat eforturile depuse de universitate pentru finalizarea acestui important proiect, așteptat de trei decenii, eforturi care s-au bucurat de sprijinul Înalt­prea­sfințitului Părinte Mitropolit Ioan. Înaltpreasfinția Sa a mul­țu­mit rectorului, colaboratorilor și miniștrilor educației națio­nale și secretarilor de stat care au finanțat lu­crarea din fonduri publice și din fonduri proprii.

În această clădire, fostă cazarmă militară, stu­denții teologi vor avea un paraclis cu hra­mul „Sfinții Trei Ierarhi” pentru rugăciune zilnică și prac­tică liturgică, paraclis în care vor fi pomeniți și eroii martiri căzuți în Revoluția din decembrie 1989. De asemenea, Mitropolitul Banatului a arătat că, pe lângă Facultatea de Teolo­gie Ortodoxă, se mai află în acest areal și facultățile de Istorie și de Arte, care le vor fi de folos viitorilor preoți pentru însușirea unor cunoștințe de arhitectură și artă bisericească, necesare în activitatea lor pastoral-misionară.

În finalul cuvântului său, ierarhul a evidențiat că prin funcți­o­narea Facultății de Teologie în acest spațiu, care este o școală pentru veșnicie, abia acum se desăvârșește decretul regal de înființare a Universității de Vest Timișoara cu cele trei facultăți, Istorie, Litere și Teologie, semnat de regele Mihai I al României în anul 1944.

La finalul evenimentului, toți cei prezenți au vizitat noul sediu, cu o arhitectură impresionantă, pe două niveluri și cu mansardă, situat în zona centrală a Timi­șoarei, care are numeroase săli de curs luminoase și spațioase, săli de conferințe și seminarii în care pot studia peste 600 de studenți, precum și cabinete pentru profesori.