„Lipsa evaluării elevilor la ora de religie constituie un afront adus statutului acesteia ca disciplină şcolară”

Nr. 566-568// în / de

Domniei sale,

Doamnei prof.
Monica Cristina Anisie,

Ministrul educației și cercetării

 

Doamnă ministru,

După cum vă este cunoscut, Legea nr. 221/18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în ­Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929/19 noiembrie 2019, prevede reducerea numărului de ore, alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ, începând cu anul şcolar 2020-2021. Acest aspect presupune modificarea planurilor-cadru pentru învăță­mântul primar, gimnazial și liceal.

În acest context, grupul de lucru al Ministerului Educației și Cercetării a realizat patru variante de plan-cadru pentru învățământul gimnazial. În toate variantele propuse, disciplina religie este păstrată în trunchiul ­comun, în conformitate cu Legea educației națio­nale nr. 1/2011. Cu ­toate acestea, varianta 1 propune ca evaluarea la disciplinele școlare educație artistică (plastică/muzicală), religie, educație fizică și sport să se realizeze în mod diferit de celelalte discipline din trunchiul comun, prin calificative, deoarece „aceste discipline se bazează pe predispoziții native, ­aptitudini, înclinații, având un caracter vocațional explicit”.

Acest argument este eronat din punctul de vedere al științelor edu­cației. Predispozițiile native – definite ca în psihologia clasică sau după curente mai recente – pot fi specifice oricărui domeniu de studiu (de exemplu, predispoziția pentru studiul matematicii, predispoziția pentru studiul științelor experimentale etc.). Pe de altă parte, evaluarea face parte din specificul oricărei materii şcolare; aşadar, este necesară şi la ora de religie. Lipsa evaluării elevilor la ora de religie sau găsirea unor soluţii alternative la notă constituie un afront adus statutului acesteia ca disciplină şcolară. Nota funcţionează ca un stimulent al învăţării atât în sens pozitiv („învăţ ca să iau o notă mare”), cât şi negativ („dacă nu mi se pun note, de ce să mai învăţ?”). Corelat cu acest rol de motivare, nota este apreciată de elevi şi profesori ca un barometru al strădaniei elevilor. Efortul depus de elevi în acumularea de cunoştinţe şi în formarea de atitudini şi conduite moral-religioase se cere răsplătit şi valorizat.

În acest sens, reafirmăm impor­tanța prezenței disciplinei școlare religie în trunchiul comun, în planurile-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, cu următoarele argumente:

  1. Copiii și tinerii au dreptul constitu­țional de a participa la orele de religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios: Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege (Constituția României, art. 32, alin. 7). Amintim faptul că, în motivarea Deciziei nr. 669/12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al ­României, Partea I, nr. 59, din 23 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a României a menținut statutul orei de religie ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
  2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede: În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute (art. 32, alin. 1).
  3. În Legea educației naționale nr. 1/2011 se arată: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii (art. 18, alin. 1).
  4. Metodologia de organizare a predării disciplinei religie în învăţământul preuniversitar, aprobată prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5.232/14 septembrie 2015, prevede: Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun (art. 2, alin. 1).
  5. Religia este singura disciplină școlară care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților (peste 93% dintre părinți și-au exprimat deja dorința ca elevii să participe la orele de religie, conform solicitărilor scrise și înregistrate în Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din ­România).
  6. Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările europene, religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.
  7. Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.
  8. Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor și a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie și conviețuire umană. Totodată, disciplina școlară religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate.
  9. Educația religioasă contribuie la depășirea ignoranței religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.
  10. Întrunit în ședință de lucru în ziua de 28 februarie 2015, Consiliul Consultativ al Cultelor din România a adoptat apelul comun intitulat „Lumină pentru viață. Importanța orei de religie pentru educația copiilor și tinerilor”, la finalul căruia se arată: Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei educații integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens existenţial al societății tehniciste de astăzi are consecinţe negative pentru orientarea tinerilor în societate.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile constituționale, cu Legea educației naționale nr. 1/2011 și cu voința majori­tății părinților elevilor, vă rugăm să asigurați prezența disciplinei școlare religie în trunchiul comun, în noile pla­nuri-ca­dru pentru învăță­mân­tul primar, gimnazial și liceal, precum și evaluarea elevilor la această disciplină, pe bază de note, nu prin calificative. Totodată, în acord cu adresa nr. 8.711/8.04.2020 a Ministerului Educației și Cercetării, vă solicităm ca orice demers major în domeniul educației să se înscrie pe linia tradiţiei pedagogice româneşti, după o largă consultare cu organizaţiile de părinţi și cultele religioase oficial recunoscute în România.

Vă asigurăm de toată deschiderea noastră în susținerea unei educații complete și de calitate pentru copiii și tinerii țării noastre.

 

Cu stimă și binecuvântare,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Scrisoare adresată ministrului educației și cercetării

 

Binecuvântare pentru familie şi școală la început de an şcolar

Nr. 566-568// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la începutul anului şcolar 2020-2021

 

Cu dragoste părintească, binecuvântăm pe toţi elevii, părinţii, învățătorii şi profesorii din învăţământul preuniversitar la începutul anului şcolar 2020-2021.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2020 An omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor. Prin această iniţiativă, sunt ajutaţi atât părinţii, cât şi copiii să cultive reciproc iubirea în familie şi să preţuiască credinţa şi educaţia ca fiind principalele lumini ale vieţii în societate.

Educaţia este prioritatea fundamentală a oricărei societăţi care doreşte dezvoltarea spirituală şi prosperitatea materială a poporului. În dezvoltarea unei educaţii autentice pentru viaţă, Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor ajutorul necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar, după îndemnul înţeleptului rege Solomon: „Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul mamei tale… Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii”  (Pildele lui Solomon 6, 20, 23).

Într-o lume marcată de tendinţe ideologice individualiste şi secularizante, care slăbesc unitatea familiei şi pacea socială, este esenţială cultivarea unei legături statornice şi a unei cooperări rodnice între Familie, Biserică şi Şcoală.

În Familie şi în Biserică, părinţii trupeşti şi duhovniceşti sunt chemaţi să-i înveţe pe copii iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, prietenia, solidaritatea, hărnicia, dărnicia şi recunoştinţa, să îi încurajeze să descopere bucuria jocului şi a cunoaşterii, dar şi frumuseţile naturii şi ale culturii româneşti. La şcoală, profesorii care predau diferitele discipline de învăţământ sunt apreciaţi când oferă elevilor o învăţare motivantă, activă şi creativă. Pe lângă cunoştinţe necesare promovării examenelor naţionale, o şcoală bună îi învaţă pe copii şi tineri să cultive libertatea şi responsabilitatea, dar şi să cunoască valorile spirituale şi culturale, româneşti şi europene.

Din cauza pandemiei, începutul acestui an şcolar are loc într-o perioadă foarte dificilă, privind sănătatea individuală şi colectivă. De aceea, în special la şcoală trebuie respectate cu multă atenţie regulile sanitare de protejare a sănătăţii elevilor şi a cadrelor didactice. Precum în anii precedenţi, şi la începutul acestui nou an şcolar, parohiile vor continua să-i ajute cu rechizite şcolare pe elevii din familiile defavorizate. Acest ajutor material se adaugă la cele 5.000 de tablete oferite deja de Biserica noastră multor copii din zone defavorizate.

Cu prilejul începutului anului şcolar 2020-2021, ne rugăm lui Dumnezeu să îi ocrotească pe toţi elevii, părinţii, învăţătorii şi profesorii, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor, pace şi bucurie, pentru ca lucrarea lor să fie o binecuvântare pentru familie, şcoală şi pentru întreg poporul român!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Binecuvântare pentru noua grădiniță a Patriarhiei Române

Nr. 566-568// în / de

Grădinița „Buna Vestire” din București, a Patriarhiei Române, a fost binecuvântată marți, 15 septembrie 2020, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat importanța educației creștine pentru societatea contemporană și a oferit distincții ostenitorilor implicați în acest proiect.

 

În contextul Anului omagial al pastorației părinților și copiilor și al Anului comemorativ al filantropilor ortodocși români, după trei ani de lucrări de consolidare, reabilitare, modernizare și dotare, Grădinița „Buna Vestire” din Capitală, a Patriarhiei Române, și-a deschis porțile pentru prima generație de preșcolari. Astfel, marți, 15 septembrie 2020, la inaugurarea noii instituții de învățământ, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit slujba de binecuvântare a clădirii din strada Episcopul Chesarie nr. 9, destinată educației integrale a copiilor.

La slujba de sfințire au participat părintele Ionuț Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; părintele prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal coordonator al Sectorului teologic-edu­ca­țional al Patriarhiei Române; ing. Leonard Ciofu, consilier patriarhal, coordonator al Sectorului pelerinaje; prof. Daniela Ciofu, directorul administrativ al insti­tuției; cadre didactice, părinți și copii.

În cuvântul rostit cu acest prilej, ­Patriarhul României a subliniat că această inițiativă a pornit din dorința de a ajuta familia creștină în marea artă de educare și de modelare spirituală a sufletului ­copilului. „Copiii au nevoie de creștere fizică biologică, dar și de creștere spirituală, de creștere intelectuală și spirituală. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că acela care doar a dat naștere unui copil din punct de vedere fizic sau trupesc nu este părinte deplin, ci părinte deplin devine cel care arată iubire și grijă responsabilă pentru educarea și formarea copilului. Deci, creșterea spirituală prin educație a copiilor este tot atât de importantă precum creșterea fizică. De aceea, deodată cu creșterea fizică trebuie dezvoltată și creșterea emoțională edu­cațională de formare a per­sonalității copilului. (…) Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că investiția cea mai mare o reprezintă creșterea și educarea copiilor în credință. Prin credință, noi punem în legătură pe copii cu Dumnezeu și mai precis cu Domnul nostru Iisus Hristos, Care a spus: «Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu» (Marcu 10, 14). Deci, Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat copiii, i-a ținut aproape și prin inocența lor i-a considerat ca fiind învățători în curăția sufletului lor pentru adulți. Deci, noi nu învățăm doar de la cei mai în vârstă decât noi, ci și de la copii, care sunt sinceri și inocenți, nevinovați. Această nevinovăție a sufletului, această sinceritate este nevoie ca să se arate în viața omului, fiind o condiție pentru mântuire”, a reliefat Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel.

 

„Filantropii au zidit așezăminte
pentru luminarea sufletului”

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat rolul pe care l-au avut marii filantropi la înființarea unor instituții puse în slujba educației. „Creșterea copiilor în credință și în cunoștințele necesare vieții, care formează un viitor cetățean al patriei pământești, dar și un posibil cetățean al patriei cerești, este o lucrare esențială. De aceea, reținem că aceste două lumini ale vieții, care trebuie transmise din generație în generație, sunt credința și educația. Anul acesta este și anul în care noi facem pomenirea filantropilor români, adică a acelor oameni care au fost harnici și darnici, care au dăruit din averea lor o mare parte pentru ca poporul nostru să beneficieze de instituții, în special puse în slujba educației. Aproape toți marii filantropi români au construit cu banii lor două instituții importante: biserici și școli. De asemenea, au construit spitale sau orfelinate sau case pentru bătrâni. Această filantropie, iubire de oameni, este izvorâtă din iubirea de oameni a lui Hristos, Care a vindecat o mulțime de bolnavi, Care a înviat din morți cei trei tineri, și anume pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe prietenul Său, Lazăr din Betania, arătând prin aceasta că Învierea este simbolul tinereții veșnice. Deci, filantropii au zidit așezăminte pentru luminarea sufletului, și acestea sunt bisericile și școlile”.

De asemenea, Preafericirea Sa a arătat cât de importantă este educația copiilor atât în familie, cât și prin grădiniță, când se formează și modelează caracterul acestora. „În tradiția poporului român, Școala și Biserica au conlucrat pentru emanciparea generațiilor, pentru a lumina poporul. În general, școlile și bisericile erau aproape. Adesea, preotul era și învățător, sau soția lui era învățătoare. Până astăzi, noi avem această tradiție frumoasă de colaborare între Școală și Biserică. Însă școala nu începe doar cu clasa 0 sau cu clasa I, ci începe mai devreme, prin grădiniță. Astfel, grădinița, în pofida aparențelor, pare școala cea mai te­meinică și mai serioasă. Studii științifice în domeniul educației au demonstrat că primii șase sau șapte ani sunt determinanți pentru formarea caracterului. Deci, grădinița și familia, împreună, formează propriu-zis copilul atunci când ființa lui este foarte flexibilă. De modul în care familia și grădinița și apoi școala lucrează împreună pentru formarea tinerei generații depind prezentul și viitorul țării noastre. De aceea, noi ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască sănătate și ajutor tuturor celor care slujesc educația, sunt implicați, contribuie și sunt angajați în această lucrare sfântă și mare. Mântuitorul Iisus Hristos spune că cei care împlinesc voia lui ­Dumnezeu și îi învață și pe alții să facă aceasta mari se vor chema în Împărăția cerurilor. Cei care transmit cunoș­tințe tinerei generații sunt mari misionari, au lucrare sfântă, de transmitere a valorilor”, a spus Preafericirea Sa.

 

 

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit grădiniței o icoană cu Buna Vestire, iar Diploma omagială 2020 – „Anul omagial al pas­torației părinților și copiilor și Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români“ cu medalie comemorativă a fost acordată inginerului Leonard Ciofu, consilier patriarhal, coordonator al Sectorului pelerinaje, atât pentru eforturile depuse pentru consolidarea, reabilitarea, extinderea și schimbarea funcționalității acestui imobil, cât și pentru dărnicia și susținerea pe care le-a arătat față de mai multe sectoare ale Patriarhiei Române prin Agenția de pelerinaje BASILICA TRAVEL. Totodată, Patriarhul României a oferit mai multe cărți pentru copii apărute la Editurile Patriarhiei Române.

Toți cei prezenți au primit din partea Prea­fericirii Sale iconițe cu Buna Vestire în semn de binecuvântare.

 

 

 

 

Congresul „Hristos împărtăşit copiilor” la a XIII-a ediţie

Nr. 566-568// în / de

În perioada 28-30 septembrie a avut loc a XIII-a ediţie a Congresului naţional „Hristos împărtăşit copiilor”. Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce” al Mănăstirii Caraiman din oraşul prahovean Buşteni a fost gazda celei ­de-a XIII-a ediţii a Congresului naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, în cadrul căruia au fost discutate provocările şi problemele întâmpinate în derularea programelor educativ-catehetice la nivelul eparhiilor din ţară şi din diasporă. La eveniment au participat reprezentanţi ai Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române, slujitori din epar­hii responsabili cu cateheza, reprezentanţi ai ­Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ­inspectori şcolari ai disciplinei religie şi reprezentanţi ai Fun­dației World Vision Romania, a trans­mis TRINITAS TV.

În cadrul întrunirii au fost dezbătute teme precum: „Şcoala şi pregătirea tinerilor pentru viaţă”, „Provocări şi soluţii în contextul actual”, precum şi „Rolul şi importanţa programelor catehetice”. De asemenea, au fost purtate discuţii despre implicaţii misionare ale discursului religios şi despre reperele strategice din ­misiunea Bisericii pentru tineri.

„Avem nevoie de direcţii strategice clare pentru a ne adapta noilor realităţi, de a face mediul on-line mai familiar şi prietenesc pentru Biserică şi pentru activităţile cu tinerii şi, mai ales, să găsim soluţiile potrivite după modele identificate în fiecare eparhie. Am discutat aceste modele şi dorim să le implementăm pentru a veni în întâmpinarea celor care vor să facă mai mult în activitatea cu tinerii şi copiii”, a declarat părintele Constantin Naclad, consilier patriarhal în cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române.

Părintele George Jambore, inspector în cadrul aceluiaşi sector, a vorbit despre implicarea mai multor factori în realizarea de programe didactice dedicate tinerilor: „Cu sprijinul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române, TRINITAS TV a realizat 10 ediţii ale emisiunii «Ora de religie». Au mai fost iniţia­tive şi la nivel local. De exemplu, unii profesori din Bucureşti şi din judeţul Prahova au realizat programul «3 minute de religie». A fost prezentat şi la TRINITAS TV, şi la televiziunea naţională, şi la Radio ­România. De asemenea, trebuie să evidenţiem efortul celor din cadrul Ministerului Educaţiei de a realiza un amplu ghid metodologic pentru ora de religie”.

Totodată, a fost făcută o trecere în revistă a activităţii catehetice de la nivelul mitropoliilor şi au fost dezbătute aspecte practice privind ora de religie şi cateheza parohială. „Ne-am propus să cunoaştem mai bine provocările întâmpinate de preoţi şi profesori în această perioadă de pandemie, care a adus o serie de schimbări în structura şi natura activităţii educaţionale. Am discutat pentru găsirea celor mai bune soluţii şi a unor noi abordări prin care să venim în sprijinul persoanelor implicate în activitatea educaţional-catehetică şi să fim mai aproape de copii în această ­perioadă dificilă”, a declarat părintele ­Florin Marica, consilier patriarhal şi ­coordonator al programului „Alege şcoala!”.

Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor

Nr. 566-568// în / de

În contextul în care și astăzi în lume cei mai numeroși martiri pentru credință sunt creștinii, Patriarhia Română își exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16 august ca Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștien­tizare a violențelor împotriva creștinilor.

Pentru prima dată în România, această comemorare va fi celebrată în toate bisericile în data de 16 august, care în acest an coincide cu Duminica migranților români, zi dedicată lor începând cu anul 2009, în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.

Martiriul ca dovadă desăvârșită a iubirii lui Hristos este în mod exemplar ilustrat în istoria creștinismului românesc de către Sfinții Martiri Brâncoveni. În acest sens, dedicarea unei zile naționale comemorative martiriului acestora trebuie să fie pentru noi prilej de conștientizare a violențelor actuale împotriva creștinilor. Aceste violențe îmbracă astăzi variate forme de persecuție, de la cristofobia noilor ideologii până la execuțiile filmate ale unor persoane care nu poartă altă vină decât aceea de a fi creștini.

În acest context, Patriarhia Română îndeamnă la recuperarea memorială a martiriului creștin, la apărarea şi promovarea libertății religioase ca drept fundamental al persoanei.

Premierea câștigătorilor concursului „Icoana ortodoxă – lumina credinței”

Nr. 566-568// în / de

În contextul Anului omagial al pastorației părinților și copiilor și Anului comemorativ al filantropilor ortodocși români, în cadrul ­Patriarhiei Române s-a desfă­șurat ediția a IX-a a concursului național „Icoana ortodoxă – lumina credinței”. Concursul a fost organizat de sectoarele cultură și patrimoniu religios și teologic-educațional ale Patriarhiei Române, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Miercuri, 9 septembrie 2020, în Sala „Europa Christiana” au avut loc premierea câștigătorilor și vernisajul expoziției cu cele mai bune lucrări înscrise în concurs, evenimentul fiind moderat de ­Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal în ­cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios. De asemenea, ca în fiecare an, Patriarhia Română a încununat efortul depus de participanți prin realizarea unui catalog care cuprinde cele mai reprezentative lucrări. Astfel, odată cu vernisarea expoziției, a avut loc și lansarea catalogului.

La eveniment au participat Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; preoți consilieri din cadrul Administrației Patriarhale și Administrației eparhiale, membrii juriului, precum și câștigătorii concursului.

După deschiderea evenimentului, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit Cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la catalogul expoziției „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, ediția a IX-a, intitulat „Sfinții luminează viața familiei și inspiră filantropia creștină”.

Un mesaj a fost adresat și de conf. dr. Paulina Popoiu, manager general al ­Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

La final, părintele prof. dr. Nicu­șor Beldiman, consilier patriarhal, coordonator al Sectorului teologic-educa­țional al Patriarhiei Române, a anunțat câști­gătorii concursului de anul acesta, care au primit diplome, premii în bani și ­catalogul expoziției.

La Secțiunea icoană pe lemn, premiul I a fost acordat lui Andrei Cozma din județul Neamț; premiul al II-lea – Georgiana Cimpoieru din ju­dețul Dolj; premiul al III-lea – Bogdan Cristian Coșofret din județul Neamț.

Câștigătorii la Secțiunea frescă sunt: premiul I – Ioan Popa din județul Ilfov; premiul al II-lea – Florentin Stoian din ju­dețul Argeș; premiul al III-lea – Ionel Haraga din județul Iași.

La Secțiunea miniatură, premiul I a fost acordat lui Andrei Cozma; premiul al II-lea – Astrid Mușat din județul ­Prahova; premiul al III-lea – Elena ­Murariu din București.

Expoziția a rămas deschisă, cu accesul liber, la Palatul Patriarhiei până în data de 18 septembrie. În luna octombrie, expoziția s-a mutat în Sala „Henri H. Stahl” a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Adunarea Generală a Federaţiei Filantropia a Patriarhiei Române

Nr. 566-568// în / de

În perioada 5-6 octombrie 2020, s-au desfăşurat lucrările Adunării ­Generale a Federaţiei Filantropia. Pe ordinea de zi a acestei întruniri s-au aflat prezentarea raportului de activitate a organizaţiei din ultimul an, discutarea măsurilor necesare pentru implementarea unor noi proiecte şi continuarea celor în derulare.

 

Centrul cultural-misionar ­„Familia”-Pantelimon, județul Ilfov, a fost gazda Adunării Generale a Federaţiei Filantropia a ­Patriarhiei Române, prezidată de părintele Ciprian Ion-Ioniţă, consilier patriarhal, coordonator la Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Române şi preşedinte al organizaţiei. Întâlnirea a debutat în dimineaţa zilei de luni, 5 octombrie,
cu întrunirea Consiliului Director al federaţiei, în cadrul căruia au fost discutate chestiuni de ordin administrativ
privind implementarea proiectelor aflate în desfăşurare, precum şi modul în care asociaţiile locale trebuie să se implice pentru susţinerea acestora.

În continuare a avut loc şedinţa de lucru a Adunării Generale, prezidată de părintele consilier patriarhal Ciprian Ion-Ioniţă, la care au luat parte şi reprezentanţii ­organizaţiilor locale. Lucrările au debutat prin prezentarea raportului de activitate al federaţiei din ultimul an, în cadrul căruia au fost punctate proiectele finalizate, cele aflate în desfăşurare, dar şi cele noi la care organizaţia a aplicat, care vin în sprijinul persoanelor aflate în diferite situaţii de risc social, în special al familiilor cu mulţi membri şi al persoanelor singure cu venituri reduse.

Membrii prezenţi au discutat punctele aflate pe ordinea de zi: situaţia cursurilor de formare profesională autorizate destinate angajaţilor din cadrul ONG-urilor Federaţiei Filantropia; donaţia organizaţiei International Orthodox Christian Charities (IOCC) constând în kituri şcolare; oportunităţi de finanţare din fonduri europene pentru dezvoltarea unor servicii de paliaţie, respectiv a unor centre comunitare cu servicii integrate destinate vârstnicilor; prezentarea raportului final al proiectului finanţat de IOCC privind autorizarea şi derularea programului de formare profesională „Consilier în domeniul adicţiilor”; stadiul proiectelor depuse spre finanţare şi aflate în evaluare administrativă; prezentarea noilor propuneri de proiecte pentru obţinerea finanţării din partea IOCC şi Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – FDSC, respectiv prezentarea activităţii organizaţiei „Împreună pentru o Românie modernă”, în vederea unei posibile colaborări.

„Aceasta este a doua întâlnire din anul 2020 a Adunării Generale a Federaţiei Filantropia. În cadrul întrunirii se discută activitatea organizaţiei din perioada martie-septembrie a acestui an, concentrând discuţiile asupra realizărilor, a proiectelor finalizate, a proiectelor desfăşurate de colegii din teritoriu în timpul pandemiei. De asemenea, pe ordinea de zi se află prezentarea oportunităţilor pe care le-a avut Federaţia Filantropia şi pentru ce proiecte am aplicat la Comisia Europeană, precum şi oportunităţile de finanţare şi proiectele pe care le vom depune în viitorul apropiat”, a declarat părintele consilier patriarhal Ciprian Ion-Ioniţă.

În cadrul adunării a avut loc întâlnirea consilierilor eparhiali coordonatori ai sectoarelor social-filantropice din cuprinsul Patriarhiei Române, la care au fost discutate următoarele subiecte: prezentarea activităţii desfăşurate în cadrul eparhiilor de la sfârşitul lunii noiembrie 2019 până în prezent; prezentarea implementării programului social-filantropic „Masa bucuriei”; situaţia cursurilor de formare profesională pentru angajaţii din cadrul eparhiilor; situaţia preoţilor din unităţile bugetare; dificultăţile întâmpinate în derularea activităţilor social-filantropice; posibilitatea înfiinţării unor servicii sociale destinate femeilor aflate în criză de sarcină; prezentarea implicării eparhiilor în campanii de donare de sânge; alte ­oportunităţi de colaborare.

Vizită istorică a Patriarhului României în Episcopia Oradiei

Nr. 566-568// în / de

La împlinirea a 100 de ani de la reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei și a 340 de ani de la prima atestare documentară oficială, orașul Oradea s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, primind vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Sărbătoarea eparhiei din vestul țării noastre a fost marcată în perioada 19-20 septembrie 2020 de două evenimente liturgice importante pentru viața bisericească din județul Bihor: târnosirea noii biserici a Mănăstirii Izbuc și a Catedralei Episcopale din Oradea de către Patriarhul României.

 

Sâmbătă, 19 septembrie 2020, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a aflat în mijlocul obștii Mănăstirii Izbuc, unde a rostit un cuvânt de învățătură intitulat „Un nou «izvor de bucurie și binecuvântare» a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc” și a târnosit noua biserică a așezământului monahal. La final, Preafericirea Sa a oferit distincții pentru ostenitori și daruri pentru noul locaș de rugăciune.

A doua zi, duminică, 20 septembrie 2020, Întâistătătorul Bisericii noastre, împreună cu un impresionant sobor de ierarhi, a săvârșit slujba de târnosire a noii Catedrale Episcopale „Învierea ­Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, ­Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, un ideal de veacuri al ierarhilor care au păstorit cetatea străjuită de Crișul Repede, a rostit un cuvânt de învățătură intitulat „O mare făclie de Înviere a fost sfințită la Oradea: noua Catedrală Episcopală ­ortodoxă” și a oferit distincții celor care s-au implicat la zidirea catedralei. Înainte de slujba târnosirii, Înalt­prea­sfințitul ­Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu 20 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Târnosirea noii biserici
a Mănăstirii Izbuc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a târnosit sâmbătă, 19 septembrie 2020, noua biserică a Mănăstirii ­Izbuc, din satul Călugări, comuna ­Cărpinet, județul Bihor. Slujba de sfințire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte ­Sofronie, Episcopul ortodox român al ­Oradiei, la un Altar de vară amenajat în apropierea locașului de rugăciune, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Pentru viețuitorii Mănăstirii Izbuc din Episcopia Oradiei, situată pe platoul Vașcăului de la poalele munților Codru Moma, într-un cadru natural care impresionează prin varietatea de forme și culori, ziua de sâmbătă, 19 septembrie 2020, a fost prilej de aleasă sărbătoare și bucurii duhov­nicești.

După ample lucrări de consolidare și înfrumusețare, realizate din generozitatea unor autorități publice și a cre­dincioșilor, precum și prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei, la binecuvântat ceas aniversar, când se ­împlinesc 100 de ani de la reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic” și „Sfântul Nectarie de la Eghina” de la Mănăstirea Izbuc a ­îmbrăcat cel mai de seamă veșmânt. În  acest an, eparhia mai serbează împlinirea a 340 de ani de la prima atestare documentară oficială și 325 de ani de la menționarea acesteia și a ierarhului de atunci, Efrem, în Diploma împăratului austriac Leopold I, din anul 1695.

Cu această ocazie, în mijlocul obștii chinoviei bihorene s-a aflat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii ­Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de binecuvântare intitulat „Un nou «izvor de bucurie și binecuvântare» a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc” și a târnosit noua biserică a așezământului monahal.

Încă de dimineață, într-un cadru pitoresc deosebit și binecuvântat, pictat în această perioadă de culorile toamnei, numeroși credincioși au răspuns ecoului de clopot și toacă ce răsuna deasupra desișului codrilor, chemându-i la rugăciune. Astfel, pelerini din toată țara au participat cu multă bucurie în suflete la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Sofronie la un Altar de vară amenajat în apropierea locașului de rugăciune. Ca un simbol al sărbătorii aniversare, în semn de recunoștință pentru iluștrii înaintași, ierarhul a purtat la Sfânta Liturghie mitra Episcopului Roman Ciorogariu, întâiul chiriarh și ctitor al reactivatei Episcopii a Oradiei, precum și cârja arhierească a vrednicului de pomenire Episcop Nicolae Popoviciu.

După terminarea Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de binecuvântare, a oferit distincții ostenitorilor care s-au implicat la zidirea acestei biserici, iar în continuare, împreună cu un sobor de ierarhi, a săvârșit slujba de târnosire a bisericii, prin depunerea în piciorul Sfintei Mese a unui fragment din moaș­tele unor sfinţi martiri, ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropire cu apă sfințită a prestolului, a icoanelor de pe catapeteasmă, a picturii murale și a exteriorului bisericii.

În semn de apreciere și recunoaștere a activității desfășurate în cadrul vetrei monahale, părintele arhimandrit Mihail Tărău, exarh al mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și starețul ­Mănăstirii Izbuc, a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel Crucea Patriarhală pentru clerici. De asemenea, părintele Adrian Dumitru Caba, consilier eparhial pentru cimitire, monumente și servicii funerare în cadrul Episcopiei Oradiei, a primit Ordinul „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”. ­Totodată, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” și Ordinul „Crucea Maria ­Brâncoveanu” au fost oferite mai multor persoane care s-au implicat în coordonarea lucrărilor de consolidare și construc­ție a locașului de rugăciune.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit pentru noua biserică a așezământului monahal un set de Sfinte Vase confecționate la Atelierele Patriarhiei Române, mai multe cărți având conținut religios, apărute la editurile ­Patriarhiei Române, precum și tămâie naturală din Oman. Credincioșii prezenți au primit în semn de binecuvântare din partea Preafericirii Sale iconițe.

Noua Catedrală Episcopală
din Oradea, sfinţită
de Patriarhul României

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel a sfințit noua Catedrală Episcopală din Oradea. Orașul de pe Crișul Repede s-a aflat în zi de sărbătoare, întrucât s-a împlinit vechiul deziderat al edificării unei catedrale eparhiale, după reînfiin­țarea Episcopiei Ortodoxe ­Române a ­Oradiei. Astfel, ziua de duminică, 20 septembrie 2020, când noua Catedrală Episcopală cu hramurile ­„Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei” a îmbrăcat veș­mântul harului, va rămâne înscrisă cu slove de aur în istoria orașului Oradea.

Slujba de sfințire a noii catedrale a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, oaspete de seamă al Episcopiei Oradiei pentru acest eveniment istoric, împreună cu 21 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La sărbătoarea din orașul de reședință al județului Bihor au participat numeroși credincioși orădeni, pelerini din alte județe ale țării, ctitori, donatori, precum și reprezentanți au autorităților locale și centrale.

Programul liturgic a debutat de dimineață cu Sfânta Liturghie săvârșită de Înalt­prea­sfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu un impresionant sobor de ierarhi, în prezența rugătoare a zeci de preoți, diaconi și credincioși. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt în care a evidențiat învățăturile principale privind asumarea crucii: „În primul rând, lepădarea de sine înseamnă transformarea iubirii egoiste și posesive în iubire milostivă și darnică. În al doilea rând, luarea sau asumarea crucii înseamnă răstignirea propriului egoism prin înfrânarea de la păcate și prin răbdarea necazurilor, a suferințelor și a încercărilor. În al treilea rând, urmarea lui Hristos înseamnă a crede în Hristos, a se ruga în Hristos și a împlini poruncile iubirii lui Hristos, iubire față de Dumnezeu și de semeni, cu scopul de a transforma crucea în scară către Înviere și suferința în biruință, prin ajutorul care vine de la Hristos Cel răstignit și înviat”, a reliefat Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit și un cuvânt de binecuvântare intitulat „O mare făclie de Înviere a fost sfințită la Oradea: noua Catedrală Episcopală ortodoxă”, a oferit distincții celor care au ajutat la construirea locașului de rugăciune şi a târnosit noua Catedrală Episcopală.

 

 

Cu ocazia slujbei de târnosire, ­Preafericirea Sa a acordat Ordinul „Sfântul Antim Ivireanul” părintelui protosinghel Irineu Bighe, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Învierea Domnului”; părintelui Filaret Petru Fiț, consilier economic și financiar; părintelui Cristian Octavian Rus, consilier cultural și comunicații mass-media; părintelui Cătălin Eugen Călinescu, consilier pentru patrimoniu și construcții bisericești.

De asemenea, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” a fost acordat părintelui Aurel Simion Goga, protopop al Protoieriei Oradiei; părintelui Marian Vasile Popa, protopop al Protoieriei Beiuș; părintelui Călin Gheorghe Cotrău, protopop al ­Protoieriei Marghita; părintelui Călin Ovidiu Popa, protopop al Protoieriei Tinca. Alți ostenitori au primit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” și Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu”.

La final, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei, i-a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru momentele de binecuvântare din cele două zile ale vizitei canonice, care s-au încununat cu sfințirea Catedralei Episcopale. „Acestui centenar îi dedicăm sfințirea catedralei, cum tot centenarului i-am dedicat ieri sfințirea noii biserici de la Mănăstirea Izbuc, și ea un rod ca toate celelalte mănăstiri ale reactivatei episcopii a noastre, pentru că monahismul ortodox în Transilvania și în părțile apusene a fost răstignit în timpul ocupației habsburgice. Momentele sfin­țitoare vin ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu pentru tot ajutorul dat și în vremuri de restriște, dar și în clipe de bucurie.
În urmă cu 95 de ani a pornit la drum gândul pentru edificarea propriu-zisă a catedralei. A trebuit să treacă 70 de ani să poată fi sfințită și așezată piatra de temelie, acum 25 de ani, de cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii noastre. (…) Acum, la 100 de ani, Preasfânta Treime a rânduit ca Preafericirea Voastră să veniți să sfințiți noua catedrală. Pentru aceasta exprim în numele tuturor preoților, monahilor și credincioșilor eparhiei noastre rugăciunea smerită către Bunul Dumnezeu, mulțumindu-I pentru toate și pentru că a binecuvântat să veniți, precum și recunoș­tința față de înaintașii noștri și față de toți cei care au luptat pentru ca a noastră credință străbună să dăinuie pe aceste meleaguri”, a spus ­Prea­sfințitul Părinte Sofronie.

 

 

Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit pentru noua Catedrală Episcopală un set de Sfinte Vase confecționate la Atelierele Patriarhiei Române, mai multe cărți cu conținut religios apărute la editurile ­Patriarhiei Române, o cruce de binecuvântare, precum și tămâie naturală din Oman. La rândul său, Preasfințitul ­Părinte Sofronie i-a dăruit Patriarhului României o candelă confec­ționată la Atelierele Patriarhiei Române. Credincioșii prezenți au primit în semn de binecuvântare din partea Preafericirii Sale iconițe.

Pe toată durata slujbelor, credincioșii au respectat cu strictețe normele sanitare de prevenire a transmiterii noului coronavirus.

Atât sâmbătă, cât şi duminică, ­răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei ­Patriarhale, condus de arhid. protopsalt Mihail Bucă.

 

Un nou „izvor de bucurie şi binecuvântare” a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc

Nr. 566-568// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit cu prilejul sfinţirii bisericii noi a Mănăstirii Izbuc, jud. Bihor, cu hramurile: „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic” și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”, sâmbătă, 19 septembrie 2020

 

Sfânta Mănăstire Izbuc, străveche vatră de vie­țu­ire monahală din Bihor, împlineşte anul acesta 92 de ani de când a fost reîntemeiată, în anul 1928, prin grija Episcopului ctitor al reactivatei Episcopii Ortodoxe ­Române a Oradiei, Roman Ciorogariu (†1936).

Totodată, anul acesta se împlinesc 10 ani de la sfinţirea locului şi așezarea pietrei de temelie a noii biserici a Mănăstirii Izbuc, prin grija Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, primind hramurile: „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic”  și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Construirea şi sfințirea bisericii mari a Mănăstirii Izbuc reprezintă o dovadă a credinței vii şi jertfelnice a unei comunități monahale evlavioase și harnice, precum și un eveniment mare, sfânt şi binecuvântat nu numai pentru ținutul Bihorului, ci pentru întreaga Ortodoxie românească.

Această mănăstire, care a cunoscut în ultimii ani o înnoire spirituală deosebită şi o dezvoltare edilitară amplă, a reînviat cu mult elan, precum o descrie și numele pe care îl poartă: „Izbuc”, izvor ce izbucnește, sau țâșnește, prin puterea duhovnicească a acestui loc sfințit de nevoințele sihaștrilor care se retrăgeau aici pentru mai multă liniște, rugăciune şi nevoință.

De-a lungul istoriei, Mănăstirea Izbuc a împărtăşit nevoile şi suferințele îndurate de românii ortodocși din aceste ținuturi: cotropiri otomane, prigoane, închiderea sau alungarea monahilor, prozelitismul agresiv eterodox şi apoi tăvălugul comunist ateu. În pofida tuturor acestor multe suferințe, este demn de admirat modul în care oamenii acestor locuri au rămas statornici în credința ortodoxă și au continuat pelerinajele la vechea vatră monahală de la Izbuc, folosind memoria duhovnicească a acestui loc binecuvântat ca pe o chemare la înviere după răstignire şi la biruință după multă suferință.

Prin voia şi lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, odată cu reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, în anul 1920, prin Decretul semnat de primul rege al României Mari, Ferdinand I, s-au ivit zorii renașterii monahale ortodoxe și în vechea vatră de sihăstrie a Izbucului. Astfel, prin stăruința Episcopului Roman Ciorogariu, la 13 iunie 1928, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reîntemeierea Mănăstirii Izbuc.

Însă, din cauza situaţiei economice dificile din ţară și a lipsei fondurilor, lucrările propriu-zise au început abia la sfârşitul lunii aprilie 1929. Pentru a obține banii necesari începerii construcției, Episcopul Roman Ciorogariu a trimis, în 23 septembrie 1928, clerului şi credincioşilor din Eparhia Oradiei o frumoasă scrisoare pastorală prin care le cerea sprijinul necesar: „De când Dumnezeu ne-a învrednicit să păstorim această eparhie, ne-am străduit s-o înzestrăm cu așezăminte duhovniceşti ca să-şi poată împlini înalta misiune duhovnicească. De astă dată şi întâia dată vin să vă cer fărămituri din prisosinţele voastre pentru un loc de închinare a sufletelor ce-şi caută mântuire. Acolo, în acei munţi sfinţi ai Bihariei, este un izvor minunat unde, după tradiţie şi chiar după numele satului de lângă izvor, «Călugări», odinioară a fost o mănăstire (…). Eu am semănat sămânţa între poporul meu; voi, scumpii mei coliturghisitori, o udați, iar Tu, Doamne, fă-o să crească…”1 Scrisoarea pastorală a avut un puternic ecou în rândurile credincioşilor, arătând atașamentul puternic al acestora faţă de inițiativa chiriarhului. Donațiile, deşi modeste, cumulate cu subvențiile oficiale au permis demararea lucrărilor la biserică şi la chilii2, încât în ziua de 15 august 1932, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, a fost sfinţită prima biserică de la Mănăstirea Izbuc.

A urmat perioada grea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi regimul comunist ateu, când mănăstirea a fost jefuită sistematic. Totuşi, în pofida Decretului 410 din 1959, prin care au fost desființate mai multe așezăminte monahale în întreaga ţară, Mănăstirea Izbuc a reuşit să fie salvată, funcționând în continuare, însă cu o obște foarte mică, aici viețuind în refugiu unii călugări de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, din Episcopia Aradului.

După întronizarea Preasfinţitului Părinte Sofronie în scaunul de Episcop al Oradiei, în anul 2007, Mănăstirea Izbuc a cunoscut o nouă dezvoltare. Prin grija şi osteneala preacuviosului părinte arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei şi starețul Mănăstirii Izbuc, viața monahală a renăscut, iar vechile construcții au fost restaurate şi înfrumusețate.

Timp de 10 ani (2010-2020), cu multă jertfă şi osteneală, sub coordonarea părintelui stareţ Mihail a fost construită şi desăvârşită biserica mare de zid, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic”  și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Numită şi „Catedrala Munților Codru Moma”, noua biserică a Mănăstirii Izbuc are 5 turle acoperite cu tablă de cupru, cu 5 cruci aurite, după modelul turlelor bisericii de la Mănăstirea Cozia şi după modelul crucilor de la biserica Mănăstirii Sna­gov, de lângă Bucureşti. În exterior, biserica a fost placată cu piatră românească, iar în interior, pavimentul a fost realizat din marmură de Kavala, Grecia.

Arhitectura noii biserici a Mănăstirii Izbuc ne oferă un spațiu liturgic, cu planul în formă de cruce, având brațul principal mai lung decât celelalte şi prefigurând astfel pelerinajul credincioşilor către Împărăţia lui Dumnezeu, simbolizată de iconostas. Iconostasul noii biserici a Mănăstirii Izbuc a fost realizat din marmură, la Tesalonic, iar icoanele în tehnica mozaic.

Ca imagine a Bisericii lui Hristos din Împărăţia cerurilor, veșmântul pictural al noii biserici a Mănăstirii Izbuc, realizat în tehnica frescă de echipa coordonată de pictorul bisericesc Alexandru Nicolau din Bucureşti, arată că Hristos Se află, în acelaşi timp, în slava din Împărăţia cerurilor, împreună cu sfinţii, dar şi întru smerenie, pe pământ, împre­ună cu oamenii credincioşi care se roagă Lui în biserică. Astfel, ­iconografia ­ortodoxă confirmă cre­din­ța ortodoxă, Liturghia ortodoxă și imnografia ortodoxă din cărțile de cult. În acest sens, icoana ortodoxă este o mărturisire de credință vizuală, după cum Crezul este o mărturisire de credință verbală. Conținutul Crezului și conținutul icoanei trebuie să fie identice, întrucât reprezintă adevărul tainei Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S-a făcut Om pentru a mântui pe om de păcat și de moarte și a-i dărui viața veșnică. Aşadar, scopul principal al iconografiei ortodoxe este de a mărturisi vizual credința ortodoxă, şi anume că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S-a făcut Om pentru sfinţirea oamenilor în comuniune cu Preasfânta Treime. În al doilea rând, icoana are și un rol liturgic, fiind o chemare permanentă a omului la rugăciune, deoarece numai prin rugăciune omul credincios primeşte harul curățirii de păcate, al sfințirii și al îndumnezeirii. Icoana nu ține atât de mult de domeniul es­te­tic, deși nu-l exclude, cât de ex­pe­riența harului în Biserică, a sim­țirii prezenței iubirii lui Hristos și a sfinților Lui. Cel de-al treilea țel al iconografiei ortodoxe este unul profetic, şi anume de a îndrepta pe om spre Împărăția cerurilor. Mai precis, iconografia ortodoxă este vedere duhovnicească a Împărăţiei cerurilor, pe care credincioşii o pregustă, în arvună, prin Sfintele Taine şi mai ales prin Sfânta Euharistie, care este oferită credincioşilor prin ușile împărăteşti ale Sfântului Altar.

Noua biserică a Mănăstirii Izbuc a fost înzestrată cu obiecte de cult realizate la Atelierele Patriarhiei Române: chivot, Evanghelie, Sfinte Vase, cruci de binecuvântare, sfeșnice, cădelnițe, candele, vas de a­gheasmă și alte obiecte folosite la sfintele slujbe, deoarece, alături de icoane, veșmintele bisericeşti şi obiectele de cult trebuie să exprime, într-un mod artistic eclesial consacrat, conținutul teologic al credinţei creştine ortodoxe universale.

Cu prilejul sfinţirii noii biserici a Mănăstirii Izbuc, dorim să exprimăm, împreună cu Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfăşurat aici cu multă osteneală, evlavie şi iubire jertfelnică.

Felicităm în primul rând pe părintele stareţ, arhimandritul Mihail Tărău, şi îi conferim, ca semn al prețuirii şi binecuvântării noastre, Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.

Totodată, felicităm întreaga comunitate monahală a Mănăstirii Izbuc, luminată de evlavie şi hărnicie, pe toţi ctitorii şi binefăcătorii acestui sfânt locaș din țară şi străinătate, precum şi pe toți ierarhii, clericii şi credincioșii prezenți la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creștină şi demnitate românească.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale şi tuturor sfinților să ocrotească această mănăstire şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei, spre slava lui Dumnezeu şi binele poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

  1. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, act nr. 2500/1928.
  2. Elisaveta Roșu, Roman R. Ciorogariu (1852-1936). Repere istorice, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 253.

Felicitări şi binecuvântări pentru evenimente solemne la Caransebeş

Nr. 566-568// în / de

Mesaj transmis cu prilejul sărbătoririi unui deceniu de la sfinţirea noii catedrale a Episcopiei Ortodoxe Române a Caransebeşului, a 50 de ani de viaţă şi a 20 de ani de slujire arhierească a Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, sâmbătă, 12 septembrie 2020

 

Anul acesta, 2020, Episcopia Caransebeşului se află în sărbătoare, organizând o serie bogată de manifestări liturgice, teologice şi cultural-spirituale, în zilele de 12-13 septembrie, dedicate împlinirii a 10 ani de la sfinţirea noii Catedrale Episcopale a Caransebeşului (2010), a 50 de ani de viaţă şi 20 de ani de slujire arhierească a Prea­sfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului.

Ca semn al continuităţii vieţuirii creştine şi simbol al cetății şi al eparhiei, noua Catedrală Episcopală Ortodoxă a Caransebeşului, cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, a fost edificată în apropierea ruinelor celei mai vechi bazilici creştine din vechea cetate Tibiscum.

Înălţarea catedralei a fost o năzuinţă de secole a episcopilor ortodocşi români ai Caransebeşului, care au luptat în condiţii istorice grele pentru afirmarea duhovnicească, culturală şi ­naţională.

Primul Patriarh al României, Miron Cristea, în vremea păstoririi sale la Caransebeş (1910-1919), a vorbit de nenumărate ori despre necesitatea ridicării unei noi catedrale, însă, din cauza condiţiilor politice de dinaintea datei de 1 Decembrie 1918, acest edificiu nu s-a putut realiza. Mai târziu, din pricina greutăţilor cauzate de anii războiului şi de instaurarea regimului comunist ateu, catedrala nu a mai fost construită, iar la 14 februarie 1949, istorica Episcopie a Caransebeşului a fost desfiinţată. Însă, prin voia şi cu ajutorul lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, Episcopia Caransebeşului a fost reîntemeiată în anul 1994. Restauratorul Episcopiei Caransebeşului, Episcopul Emilian Birdaş, a întocmit planul noii catedrale, iar piatra de temelie a fost pusă la data de 27 octombrie 1996 de către Prea­sfinţitul Părinte Episcop ­Laurenţiu Streza, astăzi Mitropolitul Ardealului.

Construcţia şi înfrumuseţarea noii catedrale au fost ­desăvârşite prin strădania Preasfinţitului Părinte Lucian, iar în data de 12 septembrie 2010 am săvârşit personal slujba de sfinţire, împreună cu mai mulţi ierarhi.

Astfel, cunoscând din istorie pătimirile şi răstignirea Episcopiei Caransebeşului, care au durat timp de 45 de ani (1949-1994), înţelegem de ce hramul principal al acestei Catedrale Episcopale este „Învierea Domnului”, dar şi pentru că Ortodoxia este prin excelenţă Biserica Învierii sau a ­biruinţei Crucii prin Înviere.

Totodată, anul acesta este unul important şi pentru Prea­sfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, care sărbătoreşte 50 de ani de viaţă şi 20 de ani de slujire arhierească rodnică în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei ­Timişoarei, în perioada 2000-2006, şi de Episcop al Caran­sebeşului din anul 2006 până în prezent.

Chemat de Dumnezeu la înalta slujire a arhieriei când avea vârsta de 30 de ani, Preasfinţitul Părinte Lucian a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei în ziua de 12 septembrie 2000 şi hirotonit arhiereu în ziua de 1 octombrie 2000. După ce a slujit peste cinci ani în această demnitate, în anul 2006 a fost ales şi instalat ca Episcop al Caransebeşului.

Cu multă osteneală şi zel misionar, Prea­sfinţitul Părinte Lucian a desfăşurat în această eparhie o bogată activitate pastoral-liturgică şi social-misionară, slujind „cu timp şi fără timp” Biserica lui Hristos din această parte a ţării.

Astăzi, în Eparhia Caransebeșului vedem roadele bogate ale acestei slujiri dinamice. Prin grija sa părintească şi multă ­osteneală în Episcopia Caransebeşului, în plus faţă de noua Catedrală Episcopală, au fost edificate zeci de biserici noi şi au fost restaurate, consolidate şi înnoite mai multe biserici sau mănăstiri vechi, monumente ­istorice. De asemenea, au fost înfiinţate protopopiate, mănăstiri şi parohii noi, ca expresie a responsabilității pastorale şi a misiunii eclesiale.

Deodată cu zidirea noilor locașuri de cult, Preasfințitul Părinte Lucian a intensificat lucrarea de conservare şi restaurare a bisericilor şi mănăstirilor monumente istorice, chemând astfel clerul şi credincioşii la mai multă responsabilitate pentru conservarea şi punerea în valoare a tezaurului patrimonial din această zonă a ţării.

Îmbinând armonios activitatea pastorală, liturgică şi culturală cu lucrarea social-filantropică, Preasfinția Sa a împlinit și a înmulțit faptele iu­birii milostive, prin fondarea mai multor instituții și așezăminte social-filantropice.

La ceas aniversar, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, ­„Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să dăruiască Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, ani mulţi cu sănătate şi bucurii, precum şi aceeași râvnă plină de evlavie pentru slujirea arhierească pastorală şi socială, spre binele Bisericii noastre şi al poporului român dreptcredincios.

Întru mulţi şi fericiți ani, Preasfinția Voastră!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române