O mare făclie de Înviere a fost sfinţită la Oradea: noua Catedrală Episcopală ortodoxă

Nr. 566-568// în / de

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, cu prilejul sfințirii noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” din Oradea, duminică, 20 septembrie 2020

 

Sfinţirea noii Catedrale Episcopale din Oradea, cu hramurile „Învierea Domnului”  şi „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei”, este un eveniment mare şi binecuvântat pentru Biserica Ortodoxă Română, în general, şi în mod special pentru Episcopia ­Ortodoxă a Oradiei, care doreşte să păstreze vie flacăra credinţei ortodoxe strămoşeşti şi să sporească dragostea faţă de valorile spiritualităţii şi culturii româneşti.

Sfinţirea acestei noi catedrale este în acelaşi timp un act de cult şi un moment de cultivare a recunoștinței pentru înaintașii noştri, este un moment istoric, plin de emoție duhovnicească, menit să puncteze alte momente istorice, cultivând astfel comuniunea între generaţii.

Pentru Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, anul Domnului 2020 are semnificații importante, deoarece se împlinesc 100 de ani de la reînființarea ei, în drepturile sale de odinioară, prin Decretul Regal semnat de regele Ferdinand I, la 30 august 1920. Totodată, anul acesta, Episcopia Ortodoxă a Oradiei împlineşte 340 de ani de la prima atestare documentară (1680), precum și 325 de ani de la menționarea acestei vechi eparhii în Diploma împăratului austriac Leopold I (1695).

Reamintim aici, la Oradea, în mod deosebit, grija faţă de românii ortodocşi din Transilvania a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul (†1716), care, în calitate de Mitropolit al Ţării Româneşti, avea şi titlul de „Exarh al Plaiurilor”, adică de reprezentant al Patriarhiei Ecumenice în Transilvania, locuită de români ortodocşi. Având o conştiinţă puternică privind responsabilitatea pastorală, precum şi un mare zel misionar în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu şi întărirea credinţei ortodoxe în vremuri grele, când majoritatea Bisericilor Ortodoxe din Răsărit se aflau sub stăpânire otomană, iar românii ortodocşi din Transilvania erau expuşi prozelitismului eterodox, Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, în anul 1708, a hirotonit la Bucureşti pe cel de-al doilea Episcop ortodox al Oradiei consemnat în documente, Petru Hristofor. Cu un an înainte, în 1707, Sfântul Antim Ivireanul primise la Râmnic pe Episcopul Efrem ­Veniamin al Oradiei, care, din cauza prozelitismului catolic susţinut de Curtea imperială de la Viena, precum şi a perse­cuțiilor suferite, a fost nevoit să părăsească Oradea, trecând în Muntenia, iar de acolo a plecat la Constantinopol.

După anul 1712, Eparhia Oradiei nu a mai avut episcop propriu timp de mai bine de două veacuri (până în anul 1920), ajungând sub jurisdicţia episcopilor sârbi, iar mai târziu a episcopilor români de la Arad. Păstrându-şi însă autonomia teritorială şi statutul, Episcopia Oradiei nu a fost niciodată desfiinţată oficial, ci a rămas ca eparhie cu scaun episcopal vacant, a cărui locotenență era asigurată de către episcopii de la Arad, fiind condusă din punct de vedere administrativ de un Consistoriu (Consiliu) eparhial, în fruntea căruia se afla un vicar sau un protopop.

În toată această perioadă grea, rolul esenţial al acestei eparhii a fost acela de păstrare a identităţii naţionale şi confesionale a românilor din ținuturile Bihorului şi Crişanei.

Istoria construirii noii Catedrale a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei a început la inițiativa și prin purtarea de grijă a Episcopului Roman Ciorogariu, în anul 1925, când a anunțat proiectul construirii unei noi catedrale, dorită a se numi Catedrala cu Soare, proiect preluat de Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei (1936-1950), întrucât vechea Catedrală Episcopală provizorie, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se numeşte Biserica cu Lună.

Din nefericire, visul celor doi mari ierarhi bihoreni nu s-a putut împlini din cauza vitregiilor vremurilor: izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1939), Dictatul de la Viena (30 august 1940), iar apoi instaurarea regimului comunist (6 martie 1945).

Proiectul edificării unei noi Catedrale Episcopale în Oradea a fost reluat abia după evenimentele din decembrie 1989, prin grija Episcopului Vasile Coman al Oradiei (1971-1992) și a Episcopului Ioan Mihălțan al Oradiei (1992-2006). Locația construirii noii Catedrale Episcopale a fost mutată de mai multe ori de către autoritățile locale, încât abia în anul 1995, prin voia lui Dumnezeu, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, împreună cu Episcopul Ioan Mihălţan, a sfințit piatra de temelie a noii Catedrale ­Episcopale din Oradea, pe locația actuală, în apropierea vechii Cetăți a Oradiei.

De la 1 septembrie 1995, când au început efectiv lucrările, și până în anul 1997 s-a realizat turnarea fundației și a demisolului, ajungându-se la cota 0. Din anul 1998 au început lucrările de zidire a pereților și turnarea stâlpilor de beton, ajungând în anul 2006 la cota +25 m. În anul 2005 a fost amenajat un paraclis la demisol și a început slujirea liturgică.

Din anul 2007, odată cu întronizarea Preasfințitului Părinte Sofronie în scaunul episcopal al Oradiei, ca al șaselea ierarh al Episcopiei Oradiei de la reînființarea eparhiei, lucrările au avansat în ritm susținut.

Astfel, catedrala a fost acoperită cu tablă de cupru, a fost placată în exterior cu piatră albă de Podeni şi ornamente de marmură roșie, inclusiv soclul, turlele au fost împodobite de cruci mari aurite, iar clopotnița a fost înzestrată cu cinci clopote realizate la Innsbruck, în Austria.

În anul 2012, a fost realizat un iconostas provizoriu al catedralei şi a început slujirea liturgică în catedrala propriu-zisă, iar în anii următori au fost finalizate lucrările interioare şi exterioare de tencuire. Parterul catedralei a fost pavat cu marmură din Grecia, iar pereţii au fost, de asemenea, placați cu marmură, până la înălțimea de 1,70 m.

Absida Altarului Catedralei Episcopale din Oradea a fost pictată în tehnica mozaic, în anul acesta, 2020, când a fost montat şi iconostasul din marmură, executat în Tesalonic, Grecia, cu icoane realizate în tehnica mozaic.

Catedrala a fost înzestrată cu obiecte de cult realizate la Atelierele Patriarhiei Române: chivot, Evanghelie, Sfinte Vase, cruci de binecuvântare, sfeșnice, cădelnițe, candele, vas de agheasmă și alte obiecte folosite la sfintele slujbe, iar acoperămintele pentru Sfânta Masă şi dverele de la ușile împărătești și diaconești au fost brodate în atelierele ­Mănăstirii „Sfânta Cruce”  din Oradea.

Această nouă catedrală, pe care clerul şi credincioșii ­Episcopiei Oradiei o oferă Mântuitorului Iisus Hristos ca dar sau ofrandă a credinţei, hărniciei, înțelepciunii, priceperii şi dărniciei lor, devine prin sfințire „Poartă a cerului și Casă a lui Dumnezeu”  (Facere 28, 17), aşa cum auzim în rugăciunile de sfinţire a noii biserici.

Prin această „poartă a cerului” intră Hristos – Împăratul Slavei, Care, după Învierea Sa din morți, S-a înălțat întru slavă la cer şi a aşezat umanitatea Sa pe tronul slavei Prea­sfintei Treimi. Prin sfinţirea bisericii noi, Hristos intră în mod tainic în această biserică şi rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine săvârşite aici, dăruind celor care se roagă darurile Sale cereşti: iertarea păcatelor și arvuna vieţii veșnice din Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, biserica nou sfinţită devine Casa lui Dumnezeu sau Casa Preasfintei Treimi.

Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar în modul cel mai solemn și receptiv este prezent în biserică, în Casa închinată Lui prin sfinţire. Aici El vede şi ascultă pe cei care Îl cheamă în rugăciune, ascultă Cuvântul Lui şi primesc Sfintele Lui Taine, ca arvună a vieţii veşnice.

Numită „laborator al Învierii” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, †662) sau „anticameră a Împărăţiei cerurilor”  (Sfântul Nicolae Cabasila, †1391), fiecare biserică ortodoxă simbolizează „cerul pe pământ”, cum spunea Sfântul Gherman, ­Patriarhul Constantinopolului (†733), pentru ca pe om să-l înalţe duhovniceşte la ceruri. Cu alte cuvinte, biserica ortodoxă sfinţită este pe pământ icoana Împărăţiei cerurilor.

După cuvintele Sfântului Irineu de Lyon (†202), Biserica a fost „sădită în lume ca un paradis”, fiind centrul liturgic al creaţiei, deoarece creația întreagă, universul sau cosmosul, se sfinţeşte prin Duhul Sfânt invocat de Biserică, deoarece întreg universul este chemat să devină „cer nou şi pământ nou” (Apocalipsa 21, 1), după învierea morţilor şi după judecata de apoi (cf. I Corinteni 15, 51-54).

Această bogăţie de sensuri spirituale a sfinţirii unei biserici ortodoxe ne invită la un pelerinaj duhovnicesc către Împărăţia cerurilor simbolizată de Sfântul Altar. Sfinţirea bisericii ne invită, de asemenea, la sfinţirea vieţii noastre, ca înnoire a omului după chipul lui Hristos sau ca sălășluire a vieţii lui Hristos în viaţa noastră (cf. Galateni 2, 20). Din acest motiv, după sfinţirea noii biserici, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă din Altar, rugându-se lui Dumnezeu să sfințească viaţa lor așa cum a fost sfinţită biserica aceasta.

Cu prilejul evenimentelor sfinte şi solemne de la Oradea, felicităm pe Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii eparhiei, dar şi pe toţi cei care au contribuit la zidirea şi împodobirea acestei frumoase catedrale.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să ocrotească această nouă catedrală şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor ctitorilor, ­slujitorilor, închinătorilor şi binefăcătorilor ei.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Noi etape de lucru la „nava-amiral” a Ortodoxiei românești

Nr. 566-568// în / de

Lucrările de construcție la Catedrala Na­țională au avansat şi în lunile de la mijlocul anului 2020 conform fluxului tehnologic impus de graficul de execuție. La exteriorul locașului se execută placări cu piatră, montarea decorațiilor și tencuielile și se finalizează subsolurile adiacente. În interior se lucrează la pictura în mozaic din Altar și la suprafața de pe spatele catapetesmei de zid.

 

 

La Catedrala Mântuirii ­Neamului se execută în prezent lucrări în mai multe zone ale șantierului, care au drept scop principal izolarea clădirii și protejarea acesteia în fața intemperiilor. Acest lucru se realizează prin finalizarea acope­rișului și a tencuielilor exterioare, care, la rândul lor, sunt condiționate de montarea elementelor decorative de piatră.

„Suntem într-un stadiu destul de avansat, la elementele superioare ale cotei +45, cota acoperișului. Încercăm să finalizăm de sus în jos. Lucrăm intens la turle, unde în cea mai mare parte avem montate și elementele decorative de piatră, care sunt condiția pentru începerea tencuielilor. Acolo unde le-am finalizat, tencuim deja, și unde am reușit să tencuim urmează doar să dăm stratul final decorativ, în așa fel, încât locașul să capete forma finală, iar apa din precipitații să nu se infiltreze. Avem un volum considerabil de lucrări la turla mare a catedralei, această realitate reflectându-se în timpul alocat. Sperăm să finalizăm până la sfârșitul acestui an aproape tot ceea ce avem de făcut cu elementele de pietrărie arhitecturală decorativă, în așa fel, încât în paralel să și tencuim”, a declarat, pentru TRINITAS TV, părintele Nicolae Crîngașu, consilier patriarhal, coordonator la Sectorul monumente și construcții bisericești.

 

La exterior se lucrează și la porticurile amplasate în dreapta și în stânga edificiului, precum și la subsolurile adiacente din partea de nord-vest. „Lucrăm intens și la subsolurile adiacente din jurul catedralei, care se află la cota -2, deci puțin mai jos decât interiorul catedralei, și care au o foarte mare importanță pentru că aceste subsoluri sunt destinate atât pentru activități bisericești foarte importante, cum sunt sălile polivalente, unde vor avea loc o mulțime de evenimente reprezentative, dar și spații tehnice vitale pentru clădire. Spațiile tehnice vor găzdui echipamente de instalații și alte lucruri fără de care clădirea nu poate funcționa. De aceea, acum, când construim aceste spații din subsolurile adiacente, încercăm să ținem un ritm al lucrărilor cât mai bun, pentru că timpul încă este bun, și sperăm ca până condițiile meteo nu vor mai fi favorabile să putem finaliza ceea ce avem de făcut, ca să nu ne mai afecteze eventualele intemperii, adică să aducem lucrările ­într-un stadiu care să nu mai fie afectat de specificul meteorologic al iernii”, a mai declarat părintele Nicolae Crîngașu.

 

 

Alte etape importante se desfășoară atât în interiorul locașului de rugăciune, unde sunt montate noi elemente din cadrul picturii în mozaic a catedralei, cât și în atelier, unde se lucrează la toate scenele din Altar. În prezent, se lucrează la suprafața de pe spatele catapetesmei de zid, iar în atelier au fost montate scenele iconografice „Jertfa lui Avraam”, „Împărtășirea Apostolilor” și „Sfânta Treime”. De asemenea, în Altar s-a demontat o parte din schele, eliberându-se conca absidei, unde este reprezentată Maica Domnului „Platytera”.

„În atelier am terminat de realizat tot ce înseamnă conca Altarului și pereții. Urmează să facem montajul. Am reușit să montăm scenele denumite «Jertfa lui Avraam», «Împărtășirea Apostolilor» și «Sfânta Treime». În continuare, ar mai fi trei scene plus «Jertfa lui Melchisedec», care este montată aproape jumătate. Urmează reprezentările «Jertfa lui Avraam» și «Ilie hrănit de corbi» de montat în Altar, plus registrul Sfinților Ierarhi Români, care sunt terminați. Acum se lucrează pe suprafața de pe spatele catapetesmei, unde avem o iconografie complexă”, ne-a explicat pictorul Daniel Codrescu.

Pentru mai multe detalii despre etapele construirii Catedralei Mântuirii Neamului, despre arhitectura edificiului, dar și despre simbolismul acestuia, cei interesați pot accesa site-ul ­catedralaneamului.ro.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la ceas aniversar

Nr. 566-568// în / de

Ierarhi ai Bisericii noastre, clerici și credincioși l-au sărbătorit, la Patriarhie, pe Preafericitul Părinte Daniel, cu ocazia împlinirii a 13 ani de la evenimentul întronizării sale ca Patriarh al României. Momentul aniversar a fost marcat prin săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum în Catedrala Patriarhală de către Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, după care, în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei, a avut loc un moment festiv în care s-au citit mesaje de felicitare din partea principalelor instituții ale statului.

 

Aniversarea întronizării Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost celebrată solemn miercuri, 30 septembrie, la Catedrala Patriarhală, prin săvârşirea Sfintei Liturghii şi a unei slujbe de Te Deum de către Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, în cadrul cărora au fost înălţa­te rugăciuni de mulţumire pentru toate binefacerile ­revărsate de Dumnezeu asupra Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei în cei 13 ani de slujire patriarhală. La cele două slujbe bisericești au participat ierarhi ai Sfântului Sinod, membri ai Administraţiei Patriarhale şi ai Administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor, reprezentanţi ai autorităților centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice și culturale româneşti, precum şi credincioşi din Capitală.

 

 

În cuvântul rostit la finalul slujbei de Te Deum, Preasfinţitul Părinte ­Episcop Visarion a evidenţiat activitatea pastoral-misionară a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în cei 13 ani de slujire ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române: „I-am adus mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a revărsat mereu pe parcursul celor 13 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel asupra Bisericii noastre, a clerului şi poporului bine­credincios. În aceşti ani, viaţa Bisericii noastre străbune s-a schimbat în chip desăvârşit. Sunt ani plini de muncă, ­abnegaţie, devotament şi dăruire pentru binele sfintei noastre Biserici şi al ­poporului român dreptcredincios”.

Totodată, ierarhul a prezentat în sinteză împlinirile din timpul slujirii ­Patriarhului României: „Din tronul patriarhal aţi temeluit Centrul de Presă BASILICA, componentele acestuia dezvoltând o operă de apostolat în sânul ­Bisericii noastre. De asemenea, aţi pus piatra de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului, sfinţită în Anul Centenar, ca un semn al perenităţii şi al credinţei ­neamului nostru românesc. Nu i-aţi uitat nici pe românii din străinătate, pentru că îndată după urcarea pe tronul patriarhal aţi înmulţit numărul parohiilor şi al eparhiilor din ţară şi din străinătate, trimiţând ierarhi tineri şi dinamici, care au făcut muncă de apostolat. Aţi arătat o grijă deosebită faţă de tineret, faţă de elevi şi studenți şi ne-aţi impulsionat şi pe noi să participăm la temeluirea relaţiei frăţeşti, aşa cum a fost întotdeauna între Biserică, Şcoală, societate şi familie. Aţi luptat ca nimeni altul pentru păstrarea orei de religie în cadrul trunchiului comun în învățământul de stat, arătând foarte frumos şi plastic că religia nu ­pregăteşte copiii doar pentru viaţa pământească, ci şi pentru viaţa cerească. Preafericirea Voastră sunteţi un vrednic continuator al înain­taşilor în scaunul patriarhal”.

La sfârşit, Preasfinţia Sa a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din partea membrilor Sfântului Sinod, un buchet de flori.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mulţumit Preasfinţitului ­Părinte Episcop Visarion pentru cuvânt şi a subliniat faptul că aceste realizări sunt rezultatul unei împreună-lucrări a tuturor celor implicaţi, sub insuflarea harului lui Dumnezeu: „În aceşti 13 ani de slujire am simţit binecuvântarea lui Dumnezeu, mai ales în lucrarea de comuniune, şi anume ceea ce am făcut împreună cu membrii Sfântului Sinod, ajutaţi de cler şi de credincioşi, de autorităţile centrale şi locale, spre binele poporului român. Aceşti ani de slujire ne-au arătat că atunci când ne ascultăm reciproc şi ascultăm împreună de ­Hristos, rezultatul acestor ascultări smerite se transformă în lucrări vizibile şi trainice. De aceea am constatat că lucrarea Sinodului a fost şi rămâne cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu. În anul 2009 au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie mai multe centre eparhiale, unele de o vechime de 500 de ani. Acestea, devenind arhiepiscopii, au intensificat activitatea pastorală, misionară, edilitară, încât orice treaptă nouă urcată în viaţă, cum spunea Nicolae Iorga, este un nou altar de jertfă, adică cere mai multă osteneală şi responsabilitate. De asemenea, înfiinţarea de noi eparhii în străinătate ne-a arătat că Biserica trebuie să se ocupe nu numai de credincioşii care rămân în ţară, ci şi de cei care au plecat în străinătate. Avem 29 de eparhii în ţară şi 13 în afara graniţelor ţării. Această nouă provocare poate fi transformată în binecuvântare dacă ne ocupăm de credincioşii noştri. În mod special s-a văzut binecuvântarea lui Dumnezeu în încercarea prin care am trecut în starea de urgenţă. S-a văzut necesitatea unei pastoraţii diferite. Dacă până atunci mirenii veneau la biserică, acum preoţii au mers la casele credincioşilor mireni şi le-au dus lumina de Înviere, Sfintele Paşti şi ajutoare umanitare. Această încercare a făcut ca preoţii noştri să preţuiască prezenţa credincioşilor la biserică. Constatăm astfel că prin cruce vine bucuria. Numai lucrarea împreună sinceră, însoţită de smerita dărnicie spirituală şi materială, ne ajută să simţim binecuvântarea lui Dumnezeu şi bucuria cu harul lucrării Duhului Sfânt”.

 

 

Moment festiv în Sala „Europa Christiana”

În continuare, în Sala „Europa ­Christiana” a Palatului Patriarhiei, ­ierarhii Sfântului Sinod, membrii Permanenței Consiliului Națio­nal ­Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi alţi invitaţi au audiat mesajele de felicitare adresate Preafericirii Sale la împlinirea a 13 ani de patriarhat, din partea reprezentanţilor instituţiilor statului.

Consilierul prezidenţial Sergiu ­Nistor a dat citire mesajului de felicitare al preşedintelui României, Klaus ­Werner Iohannis, care a subliniat aportul Preafericirii Sale la promovarea dialogului şi a comuniunii dintre Biserică şi instituţiile statului pentru bunăstarea poporului român: „Doresc să îmi exprim cu acest prilej preţuirea pentru modul în care evoluează, prin contribuţia fundamentală a Preafericirii Voastre, dialogul dintre Stat şi Biserica Ortodoxă Română pentru binele comun. Anul 2020 a supus societatea românească unei încercări deosebite. Aţi lucrat cu devotament pentru ca Biserica Ortodoxă Română să se afle acolo unde îi este locul în efortul întregii societăţi de a ne regăsi împreună în jurul valorilor care ne-au unit ca naţiune. Am constatat că Biserica vă are ca Întâistătător şi pentru că aveţi viziunea, dăruirea, vocaţia şi energia necesare”.

 

 

Totodată, ministrul fondurilor europene, Ioan-Marcel Boloş, a evidenţiat rolul filantropic al Bisericii sub păstorirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: „Avem nevoie de un parteneriat cu Biserica, care să fie fructificat în favoarea semenilor noştri în nevoi şi a celor aflaţi pe patul de suferinţă în centrele de îngrijiri paliative. Este o misiune dificilă şi provocatoare, dar apreciez în mod sincer că sub arhipăstorirea Preafericirii Voastre putem construi ­lucruri trainice care să dăinuie peste timp, aşa cum ne-aţi demonstrat că se poate în cei 13 ani de pastoraţie”.

Victor Opaschi, secretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte, a citit un cuvânt de felicitare în care a evidenţiat importanţa activităţii de păstorire a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, arătând că Biserica Ortodoxă Română s-a adaptat condiţiilor sociale şi politice, luptând totodată pentru păstrarea valorilor creştine determinante ale poporului român: „În acest răstimp s-a produs o reformă structurală a documentelor statutare bisericeşti, în consonanţă cu necesităţile şi provocările lumii contemporane. În al doilea rând s-a amplificat, sub multiple forme, contribuţia intelectuală a Bisericii la viaţa spirituală a societăţii româneşti. În al treilea rând, în timpul arhipăstoririi Preafericirii Voastre identitatea Bisericii Ortodoxe Române în lumea creştină a căpătat o dimensiune tot mai puternică, întărind unitatea dogmatică, liturgică şi canonică în comuniune cu Ortodoxia universală. Totodată, Biserica Ortodoxă Română a reprezentat şi reprezintă ­elementul de protejare a identităţii naţionale în lumea «globalismelor» de tot felul, astfel încât apartenenţa ţării la comunitatea politică şi economică occidentală să nu afecteze specificul naţional, cultura şi tradiţiile noastre româneşti”.

De asemenea, au mai transmis ­mesaje de felicitare Ioan Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi ministrul educaţiei şi cercetării, ­Monica-Cristina Anisie.

La final, Preafericirea Sa a mulţumit pentru mesajele de felicitare transmise, evidenţiind necesitatea unirii eforturilor pentru ajutorarea semenilor aflaţi în nevoie: „Considerăm aceste aprecieri ca fiind îndreptate spre întreaga Biserică Ortodoxă Română, pentru că toate ­lucrările noastre sunt lucrări în comuniune, în urma consfătuirilor şi a conlucrării practice. Dorim să subliniem importanţa conlucrării dintre Stat şi Biserică într-o vreme în care cetăţenii români au nevoie de încurajare şi de susţinere în rezolvarea problemelor zilnice. De aceea considerăm că Biserica trebuie să dezvolte în continuare unităţi caritabile, deoarece predica însoţită de fapta cea bună este o cuvântare completă. Totdeauna, în cooperarea dintre Stat şi Biserică, instituţiile care rezultă din această ­cooperare trebuie motivate nu doar pe o modă a zilei, ci prin faptul că sunt ­instituţii de cultivare a demnităţii umane, dar şi a comuniunii între ­generaţii”.

Centrul de Studii Ortodoxe: Reflecții despre revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani

Nr. 566-568// în / de

Centrul de Studii Ortodoxe (Centre for Orthodox Studies) a publicat un articol semnat de George Alexander, unul dintre fondatorii Societăţii Orthodoxy Cognate Page, în care este prezentată misiunea Bisericii Ortodoxe Române din timpul patriarhatului Preafericitului Părinte Daniel. Considerată „o nouă eră în istoria Ortodoxiei românești”, perioada slujirii celui de-al şaselea Patriarh al României este văzută ca o revitalizare la nivel administrativ, social, mediatic, educativ și interconfesional. Articolul intitulat „Revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române – Reflecții personale” prezintă o scurtă istorie a Bisericii noastre, cu un accent pe tranziția de la perioada regimului comunist la contemporaneitate. Textul, redat aici integral, a fost preluat, tradus şi publicat (on-line) în limba română de Agenția de știri BASILICA a Patriarhiei Române (Basilica.ro):

 

România este una dintre cele mai atractive țări din ­Europa de Est. În ochii ­vizitatorilor și exploratorilor, ea este o nestemată nedescoperită. Frumu­sețea României exercită o influență impresionantă asupra Bisericii Ortodoxe Române. Fuziunea dintre frumusețea pământului românesc și frumusețea spirituală a Ortodoxiei a dus la o ­cultură vibrantă și un patrimoniu ­divers în regiune.

Românii apreciază cu drag tradiția apostolică a Sfântului Andrei cel întâi chemat, unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos. Este una dintre cele 14 Biserici autocefale din comuniunea Bisericilor ortodoxe ­răsăritene bizantine. Este și una dintre cele cinci patriarhii tinere și singura ­Biserică Ortodoxă Răsăriteană care utilizează o limbă romanică pentru Liturghie. România este a treia cea mai mare țară ortodoxă în ceea ce privește populația. Rusia conduce graficul, fiind urmată de Ucraina. În plus, România este țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare număr de creștini ortodocși. Peste 86% din români sunt membri ai Bisericii Ortodoxe. Biserica Română a produs mulți teologi ortodocși și istorici de prestigiu. Dumitru Stăniloae, Nicolae Dobrescu, Mircea Păcurariu, Arsenie ­Boca sunt câteva nume. Biserica a avut contribuții considerabile în domeniul unității panortodoxe și ecumenismului.

Mozaicul de la intrarea principală în Palatul Patriarhiei ilustrează chemarea la apostolat,propovăduirea în Dobrogea şi martiriul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României

O scurtă istorie

Biserica Română se mândrește cu o istorie vibrantă și nu intenționez să ofer o examinare riguroasă a istoriei în acest articol. De preferat, voi menționa doar o scurtă descriere. Conform istoriei ortodoxe românești, o mitropolie a existat cel puțin de la începutul secolului al IV-lea în teritoriile carpato-danubiene. Biserica Ortodoxă din teritoriul românesc modern se afla sub conducerea spirituală și jurisdicțională a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Bisericile ortodoxe situate în Mitropolia Ungro-Valahiei și Moldovei s-au reunit pentru a constitui Biserica Ortodoxă Română unită. Biserica Română a primit autocefalie în 1885, iar Patriarhia a fost înființată în 1925. Ambele recunoscute de Patriarhia ­Ecumenică de Constantinopol. Miron Cristea și Ferdinand I au jucat un rol vital în stabilirea corespunzătoare a unei fundații profunde a Bisericii Române.

Perioada dificilă
a regimului comunist

Regimul comunist din România s-a ­dovedit o perioadă de provocare pentru Biserica Ortodoxă. Exercitat de un unic partid comunist de factură marxist-leninistă, controlul asupra Statului român, cunoscut sub numele de Republica Socialistă România (RSR), a început în 1947 și s-a încheiat în 1989. Din 1947 până în 1965, statul a fost cunoscut drept Republica Populară Română. Biserica Română a întâmpinat de obicei dificultăți considerabile sub conducerea comunistă a președintelui Nicolae Ceaușescu. Liderii Bisericii Române precum Patriarhul ­Justinian Marina și Patriarhul Teoctist Arăpaşu au fost acuzați că au colaborat cu Guvernul comunist din țară. Cu toate acestea, este important să înțelegem că în timpul guvernării comuniste,  prioritară a fost menținerea Bisericii „în funcțiune” în orice mod posibil. Nu a mai rămas altă alegere. Dăinuirea Bisericii şi a creştinismului ortodox a constituit cel mai profund gând care a reţinut atenţia întâistătătorilor, nu doar în România comunistă, ci şi în alte ţări marxist-comuniste.

Muzeul „Rugul aprins” a fost reorganizat şi inaugurat în anul 2017 din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la etajul clopotniţei Mănăstirii Antim din Bucureşti, în fosta chilie a ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, promotorul mişcării spirituale isihaste înfiinţată sub acest nume în anul 1946

 

Intenția mea aici nu este de a compătimi relația anterioară a Bisericii ­Române cu Guvernul comunist. Dar sub­liniez faptul că este important să înțelegem neputința oricărei instituții religioase dintr-un stat comunist cu un singur partid. Astăzi, o astfel de neputință este evidentă într-un fel sau altul în țări precum China și Coreea de Nord. Dacă analizați istoria Bisericilor Ortodoxe din Orientul Mijlociu, se poate observa că Patriarhiile antice, precum Constantinopolul, Antiohia etc., s-au confruntat cu ostilitatea şi agresiunile sultanilor și liderilor otomani și musulmani. Practicarea liberă a credinței și desfă­șurarea corectă a treburilor ­Bisericii au fost grav afectate din cauza inter­vențiilor politice (în trecut și în prezent), indiferent de locațiile geografice. Regula islamică radicală nu este deloc ceva nou pentru bisericile europene.

După căderea conducerii comuniste, Biserica Română a navigat înainte, sub conducerea Patriarhului Teoctist Arăpaşu, pe ­fondul criticilor împotriva lui în presă și în diferite forumuri oficiale.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române la întronizarea din Catedrala Patriahală, 30 septembrie 2007

O nouă eră sub Patriarhul Daniel al României

Patriarhul Daniel a fost instalat conducător al Bisericii Române la 30 septembrie 2007 cu titlul de „Arhiepiscopul Bucureștiului, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul României”. Cred că întronizarea Patriarhului Daniel a marcat o nouă eră în istoria Ortodoxiei românești din mai multe motive. Cu toate acestea, criticile sunt întotdeauna pe masă, indiferent de realizările ­fenomenale.

 

Viața Bisericii

Un număr semnificativ de oameni au fost atrași de diverse aspecte ale ­Bisericii Române. Este important de spus că s-au făcut multe sub conducerea Patriarhului Daniel și a Sfântului Sinod pentru a-i ține pe credincioși aproape de Biserică. În jur de 33 de sfinți români au fost canonizați pentru viața lor și contribuția la Biserică și societate. ­Biserica Română s-a extins progresiv dinspre centrele sale tradiţionale. În 2019, pentru prima dată, o mănăstire a fost sfințită în Elveția și a fost instalată o stareță. Biserica a devenit o forță spirituală substanțială în societatea românească contemporană. Biserica Română a apărut drept cea mai de încredere instituție din țară.

„Nici un sat fără biserică” rămâne un program de succes inițiat de Patriarhul Daniel pe când era Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a avut beneficiari direcți mai multe zone defavorizate. Acest program ajută în prezent familiile preoților care slujesc în parohiile sărace.

 

Administrația Bisericii

Administrația Bisericii a suferit modificări drastice. Patru noi eparhii au fost înființate pentru românii din diaspora. Patriarhia Română este detaliat organizată  în 10 mitropolii. Fiecare mitropolie cuprinde mai multe eparhii (arhiepiscopii și episcopii). Episcopia Daciei Felix, Episcopia Ungariei, Episcopia Australiei și Noii Zeelande și Vicariatul ortodox ucrainean se află sub jurisdicția directă a Patriarhiei. Pe lângă acestea, Biserica are mai multe reprezentanțe și comunități în diaspora și, de asemenea, așezăminte în Republica Monahală a Muntelui Athos.

 

Mass-media, presă și relații publice

Sub conducerea remarcabilă a ­Patriarhului Daniel, Patriarhia Română a făcut cu entuziasm pași enormi în reînnoirea Departamentului de relații publice. Înființarea Agenției de știri ­BASILICA a revoluționat demersul mass-media al Bisericii Române. Radio Trinitas, „Ziarul Lumina”, Agenția de știri BASILICA, TRINITAS TV au atașat considerabil etica și valorile sociale de abordarea mass-mediei creștine din România. Portalurile web ale ­Patriarhiei, arhiepiscopiilor și episcopiilor sunt îngrijite. În plus, Agenția de știri BASILICA a apărut în mod natural ca una dintre cele mai importante și mai de încredere noi agenții din România. Centrul media ortodox român se bucură de o audienţă remarcabilă în rândul publicului.

 

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române a fost inaugurat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, praznicul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, 27 octombrie 2007, când au fost binecuvântate sediile TRINITAS TV şi Radio TRINITAS

 

Filantropie și bunăstare socială

Peste 210 milioane de euro au fost investiți pentru activități caritabile de către Biserica Română din 2007. ­Biserica a semnat acorduri cu diverse organisme ale Guvernului român pentru coordonarea și implementarea eficientă a programelor de caritate.

„Sănătate pentru sate” este un proiect inițiat de Patriarhie după semnarea unui protocol cu ​​Ministerul Sănătății din ­România în septembrie 2015. Potrivit unui raport publicat de Agenția de știri BASILICA, Biserica Română deține 107 centre de zi pentru copii, 52 de birouri de asistență socială și centre comunitare, 38 de centre de tip familial, 51 de grădinițe de tip social și after-school, 13 locuințe protejate, 15 centre de urgență (pentru persoanele sărace, pentru ­victimele violenței în familie și pentru victimele traficului de persoane), 18 campusuri, 51 de centre educaționale.

Numai în 2019, peste 45.000 de copii au beneficiat de programele Bisericii. Biserica desfășoară programe notabile pentru susținerea șomerilor, victimelor traficului de persoane și violenței ­domestice, deținuților eliberați și ­victimelor dezastrelor naturale.

Biserica gestionează proiecte educaționale unice, precum „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala!” pentru copiii de școală și cei care au abandonat școala. „Sănătate pentru sate”, un proiect medical inițiat de ­Biserică, de care beneficiază numeroși oameni. „Donează sânge, salvează o viață” și „Sănătate la un clic distanță” au contribuit la cel mai considerabil număr de donatori de sânge din țară (peste 35.000).

Patriarhia Română s-a asociat cu magazinele Selgros Cash & Carry și Carrefour pentru a livra săptămânal produse alimentare și de igienă prin intermediul centrelor sociale. Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” și Centrul rezidențial „Sfântul Silvestru” răspund nevoilor persoanelor în vârstă. Centrul de consiliere și informare „Sfânta ­Împărăteasă Elena” a fost inaugurat în luna august 2020. Centrul va oferi sprijin femeilor aflate în crize de sarcină. Mai mult, Patriarhul Daniel a donat o icoană și 6.000 de euro noului centru de sarcină pentru criză.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a inaugurat Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Bucureşti, cu prilejul aducerii la hramul Catedralei Patriarhale a moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, 24 octombrie 2012

 

Biserica și-a asumat o grijă excep­țională pentru a răspunde nevoilor romilor, având în vedere că 621.000 dintre ei trăiesc în România. Biserica gestionează în jur de nouă programe sociale diferite, de sănătate, dezvoltare a ­infrastructurii, angajare și asistență spirituală pentru romi. Federația „Filantropia” este un ONG înființat de Biserica Română pentru a spori impactul și eficiența acțiunilor sociale ale Bisericii și ale instituțiilor sale. Acesta este unul dintre multe alte ONG-uri ale Bisericii.

Asociația de filantropie ortodoxă din Alba Iulia, Misiunea socială „Diaconia”, Fundația pentru copii „Sf. Sava”, Fundația „Filantropia Ortodoxă“ din ­Deva, Asociația filantropică creștin-ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare” sunt câteva alte inițiative.

 

Eforturi de suport COVID

Biserica a organizat ample programe de conștientizare. Mai mult, alimen­tația, cazarea și facilitățile pentru carantină au fost furnizate de mai multe instituții bisericești. Nouă mănăstiri din Arhiepiscopia Iașilor au furnizat seturi de lenjerii de pat pentru spitale pentru a se putea ocupa de epidemia COVID-19. Peste 25 de arhiepiscopii/episcopii ale Bisericii Române au strâns fonduri, au furnizat echipamente medicale, au donat sânge, au creat centre de carantină, au sprijinit persoanele fără adăpost, au furnizat alimente și alte nevoi de bază precum măști și materiale de protecție. Biserica Română a investit peste 820.000 de euro pentru eforturile de sprijin în contextul COVID.

Patriarhul Daniel a donat peste 2.000 de euro din fondurile sale personale pentru a cumpăra echipamente de protecție pentru voluntarii implicați în campania socială a Patriarhiei „Ajută cu bucurie”, orientată spre a sprijini pacienții izolați din toată România.­ ­Arhiepiscopii, episcopii și preoții au ­donat din salariile lor pentru a sprijini eforturile anti-COVID.

În afară de programele sociale și de caritate vaste operate de Patriarhie, fiecare eparhie a Bisericii Române își pune în aplicare propriile programe filantropice și de bunăstare. Mănăstirile Bisericii României activează în slujba celor săraci, nevoiași și bolnavi. Un exemplu rămân lucrările filantropice ale maicii Ecaterina de la Așezământul „Sfântul Leontie” din Rădăuți. Biserica și organismele ei oferă asistență socială, sanitară și spirituală unui număr substanțial de părți defavorizate ale populației.

 

Turism

Biserica Română are multe biserici și mănăstiri minunate care încurajează deopotrivă turiștii și pelerinii. Românii au exercitat o grijă excepțională pentru a-și păstra instituțiile duhovnicești ­într-un mod organizat. BASILICA ­Travel, agenția de turism deținută de Biserica Ortodoxă Română, este o altă activitate unică. Agenția operează tururi în România și în străinătate. Profitul generat de agenție este utilizat de ­Biserică pentru a-și susține activitățile sociale și pastorale. Potrivit unui raport al Wall Street România, agenția de turism BASILICA a înregistrat o cifră de afaceri de 1,41 milioane de euro în 2017.

 

Responsabilizarea laicilor

În afară de filantropie și de misiunea socială, Biserica are grijă și își cinstește credincioșii într-o manieră extinsă. ­Patriarhia a exercitat o grijă deosebită pentru a onora și prețui succesul și contribuțiile celebrităților și ale mirenilor deopotrivă. Din 2014, diverse episcopii ale Bisericii României găzduiesc „Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși”. Peste 4.000 de tineri din diferite comunități ortodoxe răsăritene de pe glob participă la eveniment.

 

Educaţie

Există aproape 25 de universități care oferă studii și cercetări ample în teologia ortodoxă și în domeniile relaționate în România. Educația teologică ortodoxă a suferit schimbări drastice după căderea comunismului. Cu toate acestea, predarea religiei în școlile din România (un stat laic) rămâne un subiect controversat și foarte dezbătut. Hotărârea din 2014 a Curții Constituționale din România de oprire a educației religioase obligatorii s-a confruntat cu un protest din partea Bisericii.

Cu toate acestea, în iunie 2020, ­Parlamentul României a amendat o lege recentă pentru a include educația ­sexuală obligatorie în programele școlare oficiale. Biserica Română a protestat față de această decizie pe care a numit-o un atac la inocența copilăriei. Prin ­urmare, Parlamentul a trebuit să renunțe la noua lege pentru educație sexuală obligatorie.

 

Relații cu Guvernul

Biserica Română s-a bucurat de relații extinse cu autoritățile guvernamentale de la căderea comunismului. Biserica a câștigat anumite drepturi și privilegii din partea Guvernului. Statul român recunoaște rolul substanțial al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, recunoaște și rolul altor culte.

Biserica a rămas constant un simpatizant al monarhiei române. Regele Mihai I al României, fostul monarh al României, a avut parte de o înmormântare impunătoare în decembrie 2017. Slujba funerară a fost prezidată de ­Patriarhul Daniel. Patriarhul României a declarat că regele răposat a fost ­
un simbol al suferinței și speranței ­poporului român.

 

Sărbătorind România

Începând cu anul 2008, Biserica ­dedică teme specifice (omagială și comemorativă) în fiecare an. Anul 2020 este proclamat: „An omagial al pasto­rației părinților și copiilor” și „An comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Biserica Română își intensifică acti­vitățile duhovnicești, culturale, misionare și ­filantropice pe baza temelor stabilite.

În octombrie 2019, pentru a cinsti satele românești, Preafericitul Părinte Patriarh, episcopii și preoții au oficiat Sfânta Liturghie la București în veșminte speciale cu motive tradiționale pentru a evidenția importanța satului românesc ca păstrător al tradițiilor, culturii și spiritualității țării. Catedrala Patriarhală a marcat în mod special ­zilele satului românesc.

 

Perspective panortodoxe,
ecumenice și interreligioase

Biserica din România s-a menținut deschisă întâlnirilor ortodoxe și ecumenice de anvergură. Conducerea Bisericii Române a folosit o abordare deschisă și obiectivă a schismelor recente din lumea ortodoxă. Patriarhul Daniel a subliniat importanța sinodalității ortodoxe la întâlnirile panortodoxe ca un mod ideal de rezolvare a schismelor interortodoxe. Patriarhia Română a avut probleme cu Patriarhia Ierusalimului asupra Așezământului din Ierihon. Cu toate acestea, problemele au fost depășite prin dialog și reconciliere.

Ei au rămas întotdeauna deschiși la dialog și cooperare cu Biserica ­Romano-Catolică, cu Bisericile Ortodoxe Orientale și cu organisme ecumenice precum CMB. Prof. dr. Ioan Sauca, ­secretarul general interimar al CMB, este un membru credincios al Bisericii Ortodoxe Române. Chiar dacă Biserica Română are relații bune cu Vaticanul și Biserica de rit latin, ea întâmpină mai multe dificultăți cu ritul uniat ­greco-catolic român.

Biserica Română păstrează un nivel crescut de cooperare cu alte comunități religioase din țară în comparație cu primii ani ai guvernării postcomuniste. Ea conduce Consiliul Consultativ al Cultelor (o organizație etică, autonomă, apolitică, nonguvernamentală și nonprofit). Această organizație este o federație formată din 13 instituții religioase recunoscute legal în România. Biserica din România a negociat cu instituțiile guvernamentale pentru a primi titlul de „Biserică națională” în Constituția României.

Astfel de negocieri extinse pot dura mult timp pentru a obține, în mod obișnuit, rezultatele dorite, dată fiind natura seculară a statului român. Cu toate acestea, fără nici o îndoială, putem afirma că Biserica Ortodoxă Română este „adevărata” Biserică națională a României, deoarece ea însumează în mod unic toate caracteristicile necesare ale unei instituții naționale.

 

Mitropolia Autonomă a Basarabiei din Republica Moldova

În Republica Moldova, cel puțin 13% din populație aparține Mitropoliei Autonome a Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române. Mitropolia a întâmpinat multe dificultăți. A fost înființată în 1918, dar a rămas inactivă în timpul ocupației sovietice (1944-1991). Aceasta a fost reactivată în 1991, dar a primit recunoașterea statului în 1994 doar după o luptă legis­lativă prelungită cu autoritățile din ­Republica Moldova.

În prezent, mitropolia este formată din patru eparhii, respectiv Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți, Episcopia Basarabiei de Sud și Episcopia de Dubăsari și Transnistria. Doar câteva Biserici ­Ortodoxe recunosc Mitropolia Basarabiei. Mitropolia autonomă a Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române are întâlniri dificile cu Mitropolia Chișinăului și a între­gii Moldove a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română a adoptat o poziție de cooperare frățească și pașnică între cele două mitropolii. Biserica îndeplinește un rol semnificativ în viața spirituală și socială a credincioșilor ortodocși basarabeni. De exemplu, „Diaconia“, o instituție socială a Mitropoliei Basarabiei, activează în toată Republica Moldova din 2001. Organizația desfăşoară acţiuni sociale în domenii ca responsabilizarea tinerilor, cel al prevenirii şi tratării consumului şi abuzului de substanțe, al oferirii de adăpost și îmbrăcămintei, al îngrijirii medicale, al protecției copilului etc.

 

La finalul primei Liturghii oficiate pe șantierul Catedralei Naţionale cu prilejul „Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși”, 4 septembrie 2016

 

Catedrala Mântuirii Neamului

Catedrala Națională rămâne o biserică emblematică în construcție în București, capitala României. După ­finalizarea ei în 2024, această biserică se așteaptă să fie cea mai mare ­catedrală creștin-ortodoxă din lume. Sfinţirea a avut loc pe 25 noiembrie 2018 de către Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului și Patriarhul ­Daniel al României.

Mulți au criticat construirea catedralei drept o risipă de fonduri naționale.

Cu toate acestea, criticii uită că ideea de construire a unei catedrale naționale în România nu e ceva nou. Ideea a apărut după Războiul de Independență al României (1877-1878). Mai mult, aceasta nu este prima biserică construită cu un efort financiar și uman atât de mare. Există multe catedrale și biserici creștine care sunt construite și conservate în mod generos de mai multe culte creştine de pe glob.

Apreciez faptul că administrația ­Bisericii Române a oferit o abordare rezonabilă în îmbunătățirea structurilor administrative și instituționale ale Bisericii, fără a compromite viața duhovnicească a credincioșilor. Biserica Română se deprinde cu nevoile spirituale și sociale ale credincioșilor ei, prin menținerea puternică a valorilor creștine. Aceasta înseamnă că România și Biserica ei națională sunt dincolo de critici? Desigur că nu. Ele apar prin provocările modernității și globalizării. Luptele lor sunt imense. Pe fondul provocărilor și luptelor, Biserica națională a României merge mai departe.

 

Momentul solemn al citirii Actului de sfințire a Catedralei Națio­nale, 25 noiembrie 2018

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Nr. 566-568// în / de

În ziua de 29 septembrie 2020, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ­cu tema Pastorația familiei creștine azi.

 

Sfântul Sinod a apreciat că, în acest an marcat sever de pandemie, Biserica și-a adecvat metodele de pas­to­rație unei realități dificile, transmițând mesajul Evangheliei inclusiv în mediul on-line.

Totuși, s-a constatat insuficiența comunicării mediatice în raport cu starea de comuniune pe care credincioșii o trăiesc în mod firesc prin participarea fizică la viața liturgică a comunității. De asemenea, telemunca și școala on-line ­reprezintă doar o soluție provizorie, până la depășirea stării provocate de pandemie.

Închiderea școlilor a afectat semnificativ procesul educațional, elevii și profesorii nefiind suficient pregătiți pentru desfășurarea cursurilor on-line. De aceea, ­Patriarhia Română, prin intermediul proiectului „Alege şcoala!” şi al eparhiilor, a venit în sprijinul elevilor şi ­cadrelor didactice din comunităţile dezavantajate, oferind acestora aproape 5.000 de tablete sau alte dispozitive electronice.

Ținând cont de cele menționate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române:

Ia act de situația pastorației familiei în contextul pandemic actual și de acțiunile social-filantropice întreprinse de Biserica Ortodoxă Română;

Solicită tuturor parohiilor intensificarea activităților ­dedicate pastorației familiei, precum și cultivarea relației dintre familie și Biserică;

Îi îndeamnă pe toți credincioșii să cultive, prin rugăciune și fapte de caritate, educația creștină a copiilor și tinerilor, acordând sprijin spiritual și material mai ales familiilor defavorizate.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act de următoarele reglementări legislative recente:

Legea nr. 137/2020  pentru declararea lui Mihai ­Viteazul, Domnul Țării Românești și al Moldovei și Principe al Transilvaniei, martir și erou al națiunii române. Ziua dedicată ceremoniilor pentru comemorarea domnitorului a fost stabilită la data de 27 mai a fiecărui an.

Legea nr. 138/2020 pentru declararea personajelor istorice Horea, Cloșca și Crișan martiri și eroi ai națiunii române și pentru comemorarea la data de 8 noiembrie a Martirilor Români de la Beliș. Ceremoniile pentru comemorarea celor trei martiri și eroi, Horea, Cloșca și Crișan, se vor desfășura în fiecare an în ziua de 2 noiembrie, iar în ziua de 8 noiembrie a fiecărui an va fi comemorată Ziua Martirilor Români de la Beliș.

 

 

Pastorația familiei azi, dezbătută în ședința Sfântului Sinod

Nr. 566-568// în / de

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit marți, 29 septembrie 2020, în şedinţă de lucru, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Lucrările Sfântului Sinod, dedicate pastorației familiei în contempo­raneitate, au fost precedate de o slujbă de Te Deum oficiată în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

 

În deschidere, Întâistătătorul ­Bisericii noastre a subliniat faptul că şedinţa de lucru a Sfântului Sinod este tematică, având un subiect intitulat „Pastoraţia familiei azi în Biserica Ortodoxă Română”: „Ne ­bucurăm că toți cei prezenţi au arătat, pe lângă responsabilitate sinodală, pe care trebuie s-o aibă fiecare membru al Sfântului Sinod, şi dorinţa de întâlnire, de exprimare a comuniunii”.

În continuare, Înaltpreasfinţitul ­Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a fost numit în Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină, iar Preasfinţitul Părinte Daniil, ­Episcopul Daciei Felix, a fost numit în Comisia pentru comunităţi externe, ­relaţii interortodoxe, intercreştine şi ­interreligioase, ale Sfântului Sinod.

Preasfinţitul Părinte Varlaam ­Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod, a citit apoi mai multe referate întocmite de Cancelaria Sfântului Sinod privind: „Pastoraţia familiei azi în Biserica Ortodoxă Română”; „Reglementările legislative recente în legătură cu activitatea Bisericii ­Ortodoxe Române” şi referatul privind etapele elaborării Regulamentului cimiti­relor în contextul anului 2021, „Anul come­morativ al celor adormiţi în Domnul; va­loarea liturgică şi culturală a cimitirelor”.

 

 

În referatul „Pastoraţia familiei azi în Biserica Ortodoxă Română” s-a precizat că anul 2020 a fost o provocare, atât pentru societate în general, cât şi pentru familie în special, din cauza pandemiei de COVID-19, și „prin limitările de întrunire şi circulaţie din prima parte a anului, prin trecerea la şcolarizarea de tip on-line şi prin promovarea ­telemuncii, dar şi prin mai mult timp petrecut în familie”.

„Conţinutul mesajului Bisericii către familii rămâne același, respectiv cel propovăduit de Evanghelie şi de Tradiţia Bisericii şi dezvoltat în lucrările Sfinţilor Părinţi, astfel: modelul suprem al familiei este comuniunea de iubire din Sfânta Treime şi iubirea lui Hristos faţă de Biserica Sa. În familia creştină, cadrul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, părinteşti, filiale şi frăţeşti, relaţia părinţi-copii se înţelege mai ales din perspectiva relaţiei de iubire a lui Dumnezeu cu oamenii. Familia este binecuvântarea şi icoana iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spaţiu sacru al lucrării harului Preasfintei Treimi orientat spre viaţă şi iubire eternă. În familia creştină credincioasă, copilul învaţă să caute familia spirituală sfinţitoare, adică Biserica, ai cărei membri sunt prin harul Duhului Sfânt fii şi fiice, fraţi şi surori, părinţi şi maici duhovni­cești în Hristos, Fiul Tatălui ceresc. În faţa provocărilor actuale şi a modelelor străine de valorile creştine, susţinerea familiei constituie o prioritate în activitatea pastoral-misionară a ­Bisericii. Creşterea spirituală a copiilor este esenţială. Copiii nu se nasc doar pentru o viaţă terestră, ei se nasc pentru ca să poată deveni prin Botez şi cetăţeni ai patriei cereşti”, se menţionează în referatul „Pastoraţia familiei azi în ­Biserica Ortodoxă Română”.

Totodată, în paginile aceluiaşi referat se face referire şi la dreptul constituţional al părinţilor de a oferi educaţie copiilor: „În contextul adoptării în ziua de 10 martie 2020 de către Camera ­Deputaţilor a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevede obligativitatea organizării în şcoli, cel puţin semestrial, a unor programe pentru viaţă şi sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, Patriarhia Română a solicitat preşedintelui României, Parlamentului şi Guvernului României să identifice mijloacele cele mai potrivite pentru ca orele care vizează educaţia pentru viaţă să-şi păstreze caracterul opţional, iar programele şcolare să fie elaborate potrivit valorilor morale. Ulterior, în ziua de 3 iunie 2020, Camera Deputaţilor în calitate de for decizional a adoptat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevede ca programele de educaţie pentru viaţă să se deruleze sistematic în unităţile şcolare cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor”.

Totodată, a fost menţionat şi faptul că Patriarhia Română susţine şi promovează educaţia copiilor şi a tinerilor, sprijinind elevii defavorizaţi, în vederea participării la activităţi educaţionale organizate de școală sau de Biserică prin oferirea de ghiozdane, rechizite şi tablete.

În referatul privind reglementările legislative recente în legătură cu activitatea Bisericii Ortodoxe Române au fost enumerate mai multe acte normative, adoptate şi publicate în „Monitorul Oficial al României”, precum: Legea nr. 137/2020 pentru declararea lui ­Mihai Viteazul, Domnul Ţării Româneşti şi al Moldovei şi Principe al Transilvaniei, martir şi erou al naţiunii române; Legea nr. 138/2020 pentru declararea personajelor istorice Horea, Cloşca şi Crişan, martiri şi eroi ai naţiunii române, şi pentru comemorarea la data de 8 noiembrie a Martirilor Români de la Beliş; Legea nr. 193/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
Legea nr. 194/2020 pentru modificarea art. 1, alin. (1), din Legea nr. 239/2007 privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobiliare aflate în folosinţa unităţilor de cult etc.

Al treilea referat citit în plen de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul s-a referit la aducerea la îndeplinire a punctului 2 al Hotărârii sinodale nr. 4103/2020 privind identificarea unui imobil pretabil pentru locuinţă de episcop (casă arhierească) pentru chiriarhul Episcopiei Daciei Felix şi achiziţionarea acestuia.

A urmat lansarea a două lucrări apărute recent la Editura BASILICA a ­Patriarhiei Române: „Lumini pentru viaţă” în două volume, primul dedicat educaţiei religioase, iar cel de-al doilea familiei creştine; şi „Familia creştină, icoană a iubirii lui Dumnezeu. Incursi­u­ne literară”. „Volumul I din «Lumini pentru viaţă», dedicat educa­ţiei religioase, se deschide cu o ima­gine de la o oră de religie făcută în biserică, în care elevii sunt învă­ţaţi să se închine, iar pe pagina de titlu apare icoana Mântuitorului Iisus Hristos înconjurat de copii. Mântuitorul poartă pe braţele Sale un copil despre care tradiţia spune că a fost Sfântul Ignatie Teoforul. Ambele volume apar sub egida anului 2020, ca An omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor”, a precizat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.

La ambele volume, cuvintele înainte au fost întocmite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Cuvântul înainte la primul volum este mesajul rostit de ­Patriarhul României cu prilejul deschiderii lucrărilor conferinţei pastoral-misionare de primăvară a clericilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, în data de 30 mai 2016, şi se intitulează „Educaţia copiilor şi a tinerilor – cea mai valoroasă investiţie”. La al doilea volum, Cuvântul înainte, intitulat „Părinţii şi copiii în lumea iubirii lui Dumnezeu”, este mesajul Preafericirii Sale adresat cu prilejul Duminicii părinţilor şi a copiilor din data de 3 iunie 2012.

„Primul volum conţine studii care au fost publicate fie în perioada interbelică, fie în perioada regimului comunist, în periodicele bisericeşti, sau după 1989, şi sunt semnate de nume prestigioase ale învăţământului teologic românesc, profesori şi clerici precum Mihai Bulacu, Emilian Corniţescu, Dumitru Călugăr, Nicolae Petrescu, Constantin Grigoraş, Petre Semen, Ioan C. Teşu. De asemenea, sunt două studii aparţinând unor profesori de teologie mireni, şi anume prof. dr. Vasile G. Ispir şi conf. dr. Adrian ­Lemeni. Există studii semnate de doi laici implicaţi în viaţa Bisericii. Ilie Fonta, fost secretar de stat pentru culte, semnează studiul intitulat «Valenţele ­educative ale religiei». Prof. dr. Romiţă Iucu, fost prorector al Universităţii din Bucureşti, actualmente preşedintele Consiliului de orientare şi analiză strategică, are studiul «Educaţia religioasă, componentă a teoriei educaţiei» (…). Al doilea volum, dedicat familiei creştine, se deschide cu două studii aparţinând Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Studiile din acest volum pot fi grupate tematic: cele care exploatează învăţătura Vechiului şi Noului Testament cu privire la familie, la Taina Nunţii, unde aş aminti studiile ierarhului Vasile Coman, Episcopul Oradiei, «Familia în lumina Sfintei Scripturi» şi «Îndrumări cu privire la căsătoria tinerilor teologi». De asemenea, pr. prof. dr. Vasile Mihoc, tată de mulți copii, semnează studiul «Căsătoria şi ­familia în lumina Sfintei Scripturi. ­Naşterea de prunci – scop al căsătoriei». Învăţătura Sfintei Evanghelii cu privire la familie a fost tratată de pr. prof. dr. Mihai Vizitiu în studiul «Familia în învăţătura Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli». Perspectiva patristică asupra familiei a fost abordată de foarte mulţi teologi, însă acest volum are în cuprinsul său un singur studiu dedicat acestei teme, şi anume cel al pr. Marin Branişte de la Viena, «Concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie». Taina căsătoriei aste analizată atât din punctul de vedere al învăţăturii dogmatice, cât şi al tradiţiei canonice a Bisericii în studiul prof. dr. Iorgu Ivan, «Căsătoria – Sfântă Taină a Bisericii şi instituţie juridică a statului», şi de către pr. prof. dr. Vasile Răducă, «Căsătoria – Taină a dăruirii şi a desăvârşirii persoanei» (…). Familia şi provocările societăţii actuale sunt abordate de către regretatul pr. prof. dr. Nicolae Achimescu în studiul său «Familia creştină între tradiţie şi modernitate. Consideraţii teologico-sociologice», în studiul pr. prof. dr. Dumitru Popescu, «Familia în cultura secularizată», în studiul pr. Ionuţ Popa, «Problema familiei creştine astăzi. Pastoraţia copiilor, a tinerilor şi a bătrânilor», şi în studiul Înaltpreasfin­ți­tului Părinte ­Mitropolit Andrei Andreicuţ, «Familia, copiii şi tinerii – educarea lor şi viitorul omenirii». Cartea «Familia creştină, icoană a iubirii lui Dumnezeu. Incursiune literară» cuprinde mai multe poezii şi fragmente din proza românească cu privire la familie, copilărie, părinţi, bunici şi copii. Selecţia textelor a fost făcută de Daniela Şontică, redactor la ­«Ziarul ­Lumina». Volumul se deschide cu un ­Cuvânt înainte alcătuit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat ­«Bucuria familiei binecuvântate», fiind mesajul adresat cu prilejul Duminicii părinţilor şi copiilor în Patriarhia ­Română, 7 iunie 2009. Urmează și o galerie vastă şi diversă de fotografii de foarte bună calitate”, a precizat Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

În continuare, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au vizionat filmul documentar „Părinţi şi copii în iubirea lui Hristos”, realizat de TRINITAS TV, iar la final toţi ­ierarhii prezenţi au primit din partea Patriarhului României Diploma ­Omagială a anului 2020 cu medalie.

Trei zile de sărbătoare închinate Ocrotitorului Bucureștilor

Nr. 566-568// în / de

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, din perioada 25-27 octombrie 2020, a avut loc anul acesta în condiţii diferite, de maximă precauție, ordine și protecție, sub semnul respectării riguroase a normelor igienico-sanitare impuse de starea de alertă specială în care s-a aflat municipiul București.

 

Măsuri speciale

În contextul pandemiei, în care Biserica însăși a desfășurat o intensă campanie de promovare și con­știentizare a regulilor igienico-sanitare, în vederea adecvării la contextul stării de alertă din București și pentru organizarea în condiții de reală siguranță a sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din acest an, au fost luate următoarele măsuri speciale:

– accesul la raclă s-a făcut pe un singur rând de persoane care au așteptat una în spatele celeilalte, păstrând distanța de 1,5 m între ele;

– pe trotuarul cu un culoar unic de acces au fost trasate marcaje de staționare pentru facilitarea păstrării acestei distanțe;

– pe marginea traseului unic de acces au fost amplasate anunțuri cu privire la păstrarea distanței și respectarea normelor igienico-sanitare;

– s-a creat un flux unic de circulaţie a credincioșilor, cu intrare de la baza Dealului Patriarhiei şi cu ieșire separată, pe strada Patriarhiei spre strada 11 Iunie;

– voluntarii prezenți au purtat permanent măști de protecție și mănuși şi au oferit credincioșilor materiale de dezinfectare și igienă;

– s-a renunţat la procesiunea „Calea Sfinților” la care participau foarte mulți preoți și credincioși mireni;

– s-a redus numărul de clerici slujitori și cântăreți bisericești la toate slujbele sărbătorii;

– s-a redus perioada de expunere a sfintelor moaște spre închinare la doar trei zile (25-27 octombrie);

– s-au protejat raclele cu moaștele sfinților cu un material care a permis o permanentă igienizare.

 


Sărbătoarea Ocrotitorului Bucureștilor pe Colina Bucuriei

Sărbătoarea hramului de toamnă al ­Catedralei Patriarhale a început duminică, 25 octombrie 2020, în aceste condiții ­speciale.

La orele dimineții, cu flori și cărți de rugăciuni în mâini, credincioșii aștep­tau, în condiții de maximă pre­cauție, ordine și distanțare socială pe trotuarul cu un culoar unic de acces, să se închine la sfintele moaș­te așezate în „Baldachinul Sfinților”. Cu două zile înainte de sărbătoarea sa, în glasul clopotelor, al toacei și al cântărilor bisericești interpretate de membri ai Grupului psaltic „Tronos”, racla cu cinstitele odoare duhov­nicești ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureș­tilor, a fost scoasă din Catedrala Patriarhală și așezată spre închinare în „Baldachinul Sfinților”, alături de sfintele moaște ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, chemând pe oameni la împreună-rugăciune și părtășie la binecuvântarea lui Dumnezeu. În contextul Anului omagial al pasto­ra­ției părinților și copiilor, a fost adusă spre închinare și racla cu moaștele Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor, de la parohia bucureșteană „Sfântul Stelian”-Lucaci. ­Procesiunea a fost condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor.

În continuare, Preasfințitul Părinte ­Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, înconjurat de un sobor restrâns de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale. În cuvântul de învăță­tură rostit, ierarhul a tâlcuit în­țe­lesurile duhovnicești ale Evangheliei duminicale rânduite (Luca 8, 26-39).

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijată de pr. conf. dr. Stelian Ionașcu.

 

Prinos de laudă
adus Sfântului Mucenic Dimitrie

În seara din ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, credincioșii din Capitală veniți la Patriarhie au participat la slujba Privegherii în cinstea sfântului, săvârșită la Altarul deschis din apropierea Catedralei Patriarhale de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul Vecerniei unite cu Litia, îna­inte de a începe Utrenia, Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieș­tea­nul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat aspecte din viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Cântările de laudă în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au fost oferite de Grupul psaltic „Potirul” al Mănăstirii Radu Vodă din București.

Luni, 26 octombrie, pe Colina Bucuriei au continuat slujbele prilejuite de sărbătoarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale. Perpetuând frumoasa tradiţie din anii anteriori, pelerini şi credincioşi au urcat Dealul Patriarhiei purtând pe buzele lor rugăciuni de laudă şi cerând ajutorul celor care s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu, care i-au întâmpinat prin sfintele lor moaşte la „Baldachinul Sfinţilor”. Respectând măsurile de igienă recomandate de autorităţile competente, creştinii au trecut pe la raclele moaştelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor, cu bucuria apropierii de sfinţi şi a primirii binecuvântării lor.

În această zi de mare sărbătoare, la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, a fost adusă cinstire Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, prin Sfânta Liturghie oficiată de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor restrâns de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit textele evanghelice citite la slujba Privegherii din ajunul sărbătorii şi la Sfânta Liturghie, arătând faptul că Mântuitorul a profeţit dificultăţile pe care Biserica le va întâm­pina în misiunea sa, care deseori vor culmina prin mucenicia creș­tinilor.

Răspunsurile la strană au fost date de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei ­Române dirijată de pr. conf. dr. Stelian Ionașcu.

 

Prăznuirea Sfântului
Cuvios Dimitrie cel Nou

Prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care de aproape un sfert de ­mileniu ocroteşte Catedrala Patriarhală, Capitala ţării noastre şi pe locuitorii ei prin sfintele sale moaşte, a început pe Colina Patriarhiei luni, 26 octombrie, când au fost săvârşite slujba Vecerniei unită cu Litia şi cea a Privegherii de către Preasfinţitul Părinte Timotei ­Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei ­Bucureştilor, înconjurat de un ­sobor de preoţi şi diaconi.

La sfintele slujbe au participat aproximativ 200 de credincioşi din Capitală, care au ocupat locurile desemnate din zonele delimitate aflate în faţa Altarului de vară al sfântului locaş. Totodată, pe tot parcursul zilei, precum şi în timpul serviciului divin, mulţime mare de pelerini, în deplină ordine şi respectând normele de distanţare recomandate, au luat binecuvântare de la Sfântul Cuvios Dimitrie, prin închinarea la sfintele sale moaşte aşezate în „Baldachinul ­Sfinţilor”.

După slujba Vecerniei, Preasfinţitul Părinte ­Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre viaţa simplă şi smerită a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care o vreme a fost păstor, asemănându-l cu alţi bărbaţi sfinţi care au fost chemaţi de Dumnezeu de la turme pentru a vesti cuvântul Său în lume.

Cântările de laudă aduse sfântului ocrotitor al Bucureştilor şi răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, într-o formulă restrânsă, dirijat de părintele arhidiacon Mihail Bucă.

 

 

 

„Cinstirea sfinților este izvor
de pace și bucurie, de sănătate
și binecuvântare”

După două zile de rugăciune neîntreruptă, sărbătoarea Sfântului Cuvios ­Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul cetății Bucureștilor, a culminat marți, 27 octombrie, pe Colina Bucuriei, cu săvârșirea Sfintei Liturghii, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală.

Credincioșii din Capitală au ocupat încă de dimineață cele 200 de locuri de­semnate din zonele delimitate aflate în fața Altarului de vară, așteptând cu ­evlavie începutul Sfintei Liturghii pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, încon­jurați de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic de la Matei 11, 27-30, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat: „Cinstirea sfinților este izvor de pace și bucurie, de sănătate și binecuvântare”. De asemenea, Patriarhul României a precizat că semnele Împă­răției lui Dumnezeu în lumea aceasta sunt Sfintele Taine ale Bisericii. „Prin întruparea Împăratului Veșnic, Fiul Tatălui ceresc, Împărăția lui Dumnezeu a venit aproape de noi. Fiul lui Dumnezeu a venit în mijlocul nostru ca noi să fim duși în Împărăția Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Semnele lucrătoare ale Împărăției Preasfintei Treimi în lumea aceasta sunt, în primul rând, Sfintele Taine ale Bisericii. De aceea, toate Sfintele Taine ortodoxe, cu excepția Tainei Pocăinței, care este legată de Taina Euharistiei, încep cu formula «Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor». Cu alte cuvinte, prin Sfintele Taine ni se dăruiește în arvună Împă­răția lui Dumnezeu, iar noi tainic intrăm în ea. În mod deosebit, Sfânta Liturghie este Taina Împărăției cerurilor, care vine spre noi, pentru ca noi să ne pregătim să intrăm în aceasta. De aceea, cea mai frumoasă icoană a Împărăției cerurilor este reprezentată prin iconostas sau catapeteasmă, unde vedem pe Sfinții Proroci, Apostoli, pe Mântuitorul și ­Maica Domnului, precum și pe sfinții cei mai importanți venind spre noi, apropiindu-se de noi ca noi să ne apropiem de Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a explicat că tot ceea ce vedem în viața sfinților cuvioși este modul de lucrare al Împărăției lui Dumnezeu în lumea aceasta. „Împărăția lui Dumnezeu nu este izbitoare, nu frapează, nu face zgomot. Ea vine tainic în sufletul omului. Poarta de intrare a Împărăției lui Dumnezeu în lumea aceasta este inima fiecărui om. De aceea, sfinții cuvioși au practicat cel mai mult rugăciunea inimii, invocând fără încetare prezența și lucrarea sfințitoare și iubitoare a lui Iisus. Acești sfinți cuvioși de Dumnezeu purtători, cum sunt numiți în calendarul nostru, sau în cărțile de slujbă, sunt receptacolele cele mai ­sensibile ale prezenței Împărăției lui Dumnezeu în lume. Aceasta vine tainic, nu forțează libertatea omului, nu intimidează, nu sperie, ci este o prezență blândă, smerită”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Moaștele cuviosului au fost pavăză, scut, izvor de bucurie și de pace”

Patriarhul României a vorbit și despre istoricul așezării cinstitelor moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în ­Catedrala Mitropolitană din București în anul 1774, devenită din 1925 Catedrală Patriarhală: „Sfântul a vindecat o mulțime de bolnavi, a ajutat o mulțime de oameni foarte întristați, necăjiți, care au trecut prin greutăți și s-a dovedit mare făcător de minuni. De aceea, numele său s-a făcut cunoscut ca urmare a minunilor sale. Acest sfânt a fost adus în țara noastră în timpul Războiului ruso-turc din anii 1768-1774, astfel încât generalul rus Petru Saltîkov a fost rugat de un credincios mai înstărit, Hagi Dimitrie din București, să lase moaștele Sfântului ­Dimitrie aici, să nu le ducă în Rusia sau în Ucraina la Lavra Pecerska, ci să le lase aici ca un fel de mângâiere pentru multele daune și stricăciuni pe care le-a produs războiul. După ce a oferit generalului o sumă importantă de bani, acesta s-a înduplecat și a lăsat moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou la această catedrală în anul 1774. De atunci și până acum, moaștele sale au fost pavăză, scut, izvor de bucurie și de pace, de mângâiere și de binecuvântare pentru locuitorii orașului, dar și pentru toți cei care au venit să-l cinstească aici”.

 

 

De asemenea, Preafericirea Sa a prezentat momentele în care Sfântul Dimitrie cel Nou și-a arătat iubirea sa față de cetatea Bucureștilor când epidemia de ciumă sau cea de holeră chinuiau populația orașului. „Sfântul a arătat de multe ori puterea și iubirea sa milostivă. Totdeauna, minunile sale erau izvorâte din iubire milostivă față de oamenii aflați în suferință. De pildă, în anul 1814, în vremea domnitorului Ioan Vodă Caragea, orașul București a fost cuprins de o puternică epidemie de ciumă. Atunci, moaștele sfântului au fost scoase din ­biserică, a fost înconjurat orașul cu ele, iar începând din acea zi ciuma a încetat să mai facă victime. În anul 1827, în vremea domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, a fost o secetă îndelungată și foametea amenința orașul și împrejurimile. Lipsiți de orice ajutor, oamenii au nădăjduit iarăși în rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Racla sa a fost scoasă în procesiune și, ca urmare, Dumnezeu a dăruit ploaie din belșug, spre folosul oamenilor și al animalelor. În 1831, orașul București a rămas aproape pustiu din cauza molimei sau a epidemiei de holeră. În 15 septembrie 1831, moaștele au fost scoase la Câmpia Filaret, Parcul Carol de astăzi, unde generalul Pavel Kiseleff, președintele Divanului Țării, pentru că atunci țara era sub administrație rusească, a organizat o mare procesiune religioasă și sfântul a fost purtat de clerici pe această câmpie, astfel încât, prin rugăciunile adresate lui, numărul morților care până atunci atingea un total de 160 pe zi a scăzut repede, iar în cele din urmă a încetat molima holerei”, a reliefat ­Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

La sfârșitul Sfintei Liturghii de la ­Altarul de vară din ziua sărbătoririi Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Întâistătătorul Bisericii ­Ortodoxe Române a mulțu­mit tuturor celor care au contribuit la buna desfă­șu­rare a evenimentelor ocazionate de hramul de toamnă al Catedralei Patriarhale din acest an: Preasfințiților Episcopi-vicari care au săvârșit în aceste zile atât Sfânta Liturghie, cât și slujbele de priveghere la Altarul de vară; Primăriei Municipiului București, Administra­ției Monumentelor și Patrimoniului Turistic a Municipiului București, Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Poliției Locale a Municipiului București, Poliției Locale a Sectorului 4, Secției 14 Poliție din Bucureşti, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Bucu­rești-Ilfov, Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare, Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, membrilor Perma­nenței Consiliului Național Bisericesc, membrilor Perma­nenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, pă­rinților slujitori de la Catedrala Patriarhală, părinților slujitori ai coralelor și grupurilor psaltice care au înfrumu­sețat slujbele în aceste zile de sărbătoare, preoților și protopopilor din ­Arhiepiscopia Bucu­reștilor, clericilor voluntari care au îndrumat credincioșii cu sfaturi duhov­nicești și celor care au distribuit materiale igienico-sanitare, Centrului de Presă al Patriarhiei Române ­(TRINITAS TV, Radio TRINITAS, Publicațiile LUMINA, Agenția de știri BASILICA, Biroul de presă și relații ­publice), Asociației Stu­den­ților Teologi Ortodocși, Asociației Studenților Creștini Ortodocși din România, Ligii Tineretului Creștin Ortodox ­Român – filialele din București, Ilfov și Prahova. De asemenea, Preafericirea Sa a mulțu­mit re­pre­zen­­tanților autorităților de stat centrale și locale și oamenilor de cultură care au fost prezenți la hramul Catedralei ­Patriarhale. Patriarhul României a mul­țumit în mod călduros tuturor credin­cioșilor care au participat la evenimentele organizate în acest an pe Colina Bucuriei cu ocazia sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, atât pentru răbdare, cât și pentru înțelep­ciunea arătată prin respectarea exemplară a normelor igienico-sanitare.

Reintroducerea sfintelor moaşte în ­Catedrala Patriarhală s-a făcut la sfârșitul zilei de 27 octombrie, după închinarea ultimului credincios.

 

Sfințirea unei noi racle la Patriarhie pentru Mănăstirea Neamț

Nr. 566-568// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit joi, 15 octombrie 2020, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, o raclă nouă în care va fi aşezat un fragment din moaştele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ. Noua raclă, realizată la Atelierele Patriarhiei Române, de dimensiuni mai mici, va purta mai uşor în procesiuni moaşte ale Sfântului Paisie la evenimente din viaţa Bisericii.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a vorbit celor prezenţi la slujba de sfinţire a raclei despre viaţa şi activitatea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ. „Acest sfânt este de origine din Ucraina, de la Poltava, şi s-a născut în familia unui preot. A trăit în vremea când Iluminismul, ca o mişcare de secularizare în ­Europa, a pătruns mai întâi în Occident şi mai apoi şi în unele ţări din Europa de Răsărit. A trecut în Ţările Române, unde i-a găsit pe unii isihaşti, cum ar fi Vasile de la Poiana Mărului, care era tot ucrainean, şi apoi a plecat la Sfântul Munte Athos. Acolo, a adunat mai mulţi ucenici şi după o vreme a venit în ­Moldova, unde a fost primit cu obştea sa de 64 de călugări la Mănăstirea ­Dragomirna. După ce Bucovina a intrat sub stăpânire austriacă, el a plecat cu obştea mănăstirii de la Dragomirna la Mănăstirea Secu şi apoi la Mănăstirea Neamţ. A fost mult timp stareţul acestor două mănăstiri (…). În viaţa Sfântului Paisie, scrisă de Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, se spune că el nu făcea deosebire între monahii români, bulgari, sârbi, ruşi sau ucraineni adunaţi la Mănăstirea Neamţ. Deci, acest sfânt părinte avea mai întâi dragoste părintească faţă de toţi monahii, indiferent de originea lor etnică”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a sub­liniat apoi că lucrarea Sfântului Cuvios Paisie a fost mare, pentru că el a reînnoit viața isihastă de la noi. „A început să traducă scrierile Sfinţilor Părinţi ­Răsăriteni ca fiind o sursă de înnoire şi de adâncire a vieţii duhovniceşti. În acelaşi timp, acest sfânt părinte isihast era şi un foarte bun organizator (…). Prin multa sa străduinţă a reuşit să traducă în limba slavonă Filocalia şi să o publice în 1792 într-o ediţie la Moscova şi în altă ediţie la Sankt Petersburg. Doi ani mai târziu, în 15 noiembrie 1794, a trecut la Domnul. A avut 1.000 de ucenici sau chiar mai mulţi, iar o parte dintre ei, după trecerea la Domnul a Sfântului ­Cuvios Paisie, au mers în Ucraina sau în Rusia şi au înfiinţat o mulţime de mănăstiri isihaste. Cea mai cunoscută dintre toate este mănăstirea de la Optina. ­Părinţii aceştia isihaşti, paisienii nemţeni, au dezvoltat în secolul al XIX-lea o spiritualitate isihastă ortodoxă foarte bogată, care i-a inspirat apoi pe unii scriitori ruşi creştini, cum a fost Feodor ­Dostoievski. Sfântul Paisie de la Neamţ a făcut o şcoală monahală folositoare întregii Ortodoxii. În Ţările Române, dar şi în alte ţări, el a avut ucenici deosebiţi. În prima sau a doua generaţie de ucenici au fost Veniamin Costachi şi Grigorie Dascălul”, a reliefat Preafericirea Sa.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ a fost un dar al Ucrainei pentru români, după cum Sfântul Petru Movilă a fost un dar al românilor pentru Ucraina: „Sfântul ­Cuvios Paisie de la Neamţ a fost un mare apărător al Ortodoxiei în timpul prozelitismului romano-catolic şi protestant (…). Erau deci vremuri în care Ortodoxia trebuia apărată şi vedem că apărarea ei s-a făcut mai întâi de către sfinţi rugători, sfinţi nevoitori şi sfinţi cărturari care îndemnau poporul să păstreze credinţa, dar şi să redescopere bogăţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Sfântul Cuvios Paisie a devenit un simbol al isihasmului în secolul al XVIII-lea şi în secolele care au urmat. El este un sfânt rugător în ceruri, un sfânt cu o vieţuire luminoasă şi un om de echilibru, care leagă grija pentru mântuirea sufletului de milostenie şi de organizarea vieţii bisericeşti. Să ne rugăm Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ şi tuturor sfinţilor să binecuvânteze Mănăstirea Neamţ şi toate eforturile pe care le face părintele stareţ Benedict Sauciuc, împreună cu obştea de acolo şi cu toţi credincioşii pelerini care vin să se roage la moaştele acestui sfânt”.

La final, părintele arhimandrit ­Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamț, care a fost prezent la slujba de sfințire a noii racle, ne-a vorbit despre istoricul descoperirii moaştelor Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ: „Sfântul ­Cuvios Paisie a fost înmormântat în ­Biserica Înălţării Domnului de la Mănăstirea Neamţ. Au fost multe polemici legate de locul în care ar fi înmormântat sfântul, iar pentru faptul că în 1986 s-a descoperit un sfânt necunoscut la ­Mănăstirea Neamţ, mulţi dintre cei care veneau la noi spuneau că acest sfânt necunoscut ar fi Cuviosul Paisie ­Velicicovschi. Pentru a înlătura aceste polemici, cu binecuvântarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, în data de 23 septembrie 2013, o comisie de la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a cercetat mormântul Sfântului Paisie. Cu bucurie, vă mărturisesc faptul că am găsit trupul Sfântului Cuvios Paisie în sicriul în care a fost aşezat atunci când el a trecut la Domnul. Am luat de acolo sfintele moaşte, care au fost cercetate, şi în 20 mai 2015 am făcut o raclă mare pentru ele. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, am făcut această raclă mai mică pentru procesiuni”.

La slujba de sfințire au participat și părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, și părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator al Atelierelor ­Institutului Biblic și de Misiune ­Ortodoxă al Patriarhiei Române.

Racla cea mare cu moaştele Sfântului Cuvios Paisie va rămâne permanent în biserica Mănăstirii Neamţ.

 

Profesorul Emilian Popescu a trecut la Domnul

Nr. 566-568// în / de

Vineri, 28 august, a fost zi de doliu pentru teologia românească și comunitatea academică din țara noastră. A fost prohodit de cunoscuți și apropiați reputatul profesor universitar, arheolog şi epigrafist Emilian Popescu. Bizantinologul a trecut la Domnul marţi, 25 august, la vârsta de 92 de ani, trupul neînsufleţit fiind depus în biserica Parohiei „Sfânta Vineri”-Drumul Taberei din București pentru ca toţi cei care l-au cunoscut să poată să-i aducă un ultim omagiu.

 

În ziua înmormântării, în biserica din cartierul bucureștean Drumul Taberei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, el însuşi ucenic al profesorului Emilian Popescu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În continuare a fost săvârşită slujba Înmormântării, la care au fost prezente personalităţi ale lumii academice şi universitare, colegi şi ucenici ai celui adormit, dar şi mulţi credincioşi care l-au cunoscut atât pentru activitatea sa științifică și didactică, cât şi pentru prezența și lucrarea din cadrul parohiei, unde era nelipsit de la Sfintele Liturghii din duminici şi sărbători.

La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a citit cuvântul de comemorare și de mângâiere pentru familie transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe ­Române, intitulat „Academicianul Emilian Popescu – un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti”.

În continuare, Episcopul-vicar patriarhal a citit mesajul de condoleanţe transmis de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, ­Arhiepiscopul Dunării de Jos, un apropiat colaborator al profesorului Emilian ­Popescu. În mesajul său, ierarhul a evocat cariera bogată şi viaţa virtuoasă ale celui care a format numeroase generații de ­teologi: „Domnul Emilian Popescu a fost dascălul prin excelență, savant unanim recunoscut, atât în Academie, în lumea învățaților din țară și din străinătate și, mai cu seamă, în sfânta noastră Biserică. Împletirea virtuților și hărniciei, printr-o viețuire plină de sens, cumpătată și total dăruită teologiei în latura istorică a Bizanțului, dar și a «Bizanțului după Bizanț» în țara noastră, a culminat cu trăirea sinceră, curată, echilibrată și evlavioasă, asemenea marilor modele, niciodată depășite, din tezaurul spiri­tualității creștine ortodoxe. Activ în viața Bisericii, sfetnic fidel și erudit al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dascăl al mai multor ierarhi, monahi și nenu­mă­rați preoți, domnul profesor a unit teologia cu știința în Academie și catedra cu Altarul, pe care l-a contemplat ca pe un nou Tabor. Din smerenie a preferat să apostolească în rândurile laicatului ortodox, al cărui mare însuflețitor a fost toată viața”.

De asemenea, continuatorul său la Catedra de istoria şi spiritualitatea Bizanţului de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, părintele profesor dr. Emanoil Băbuş, a evocat personalitatea dascălului său. „Este un moment copleşitor, oricât am fi de tari. La intrarea în facultate am cunoscut un om şi un profesor. Mi-a fost mentor academic, părinte sufletesc, sfătuitor, îndrumător, iar sentimentele mele pentru domnul profesor vor rămâne în profunzimea inimii mele, într-o comuniune dincolo de cuvinte. Magistrul ne-a îndemnat să facem întotdeauna lucruri temeinice, nu compilaţie sau plagiat, pentru că pentru orice lucru vom răspunde în faţa lui Dumnezeu. Domnul profesor ne-a dat mereu sfaturi pentru anii tinereţii, valabile ca recomandări practice, pentru toată viaţa. Ne-a îndemnat să învăţăm cum să ne folosim timpul, să nu ne ocupăm mintea cu lucruri pătimaşe şi nefolositoare, să avem grijă pentru suflet, care este adevărata valoare a unui om. Domnul profesor s-a străduit să îşi îndeplinească îndatoririle faţă de Biserică şi neamul românesc până în ultimele clipe ale vieţii sale. Şi-a păstrat obiceiurile bune, gândurile frumoase, credinţa puternică, trăind activ cu speranţa mântuirii într-un dialog stăruitor cu Dumnezeu, prin rugăciune”, a spus părintele profesor Emanoil Băbuș.

Părintele profesor dr. Nicolae Chifăr de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu a rostit câteva cuvinte cu această ocazie: „L-am cunoscut pe domnul Emilian Popescu cu mulţi ani în urmă. A existat o colaborare deosebită pe linie profesională. A fost un om de o deosebită pregătire, de un simţ spiritual de mare profunzime, un om foarte apropiat, care întotdeauna putea să dea un sfat bun, purtând de grijă pentru cele ­viitoare”.

Au mai rostit cuvinte de condoleanţe şi profesorul dr. Constantin Petolescu, fost coleg şi apropiat colaborator, precum şi părintele lector dr. Marcel Cojocaru de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

Trupul neînsufleţit al profesorului ­Emilian Popescu a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Academicianul Emilian Popescu – un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti

Nr. 566-568// în / de

Preafericitul Părinte Patriarh a oferit Ordinul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României“ academicianului Emilian Popescu, 24 aprilie 2018

 

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la slujba de înmormântare a domnului academician Emilian Popescu, biserica Parohiei „Sfânta Vineri”-Drumul Taberei, București, vineri, 28 august 2020

 

Cu adâncă durere în suflet, am aflat vestea trecerii din această viață a domnului academician prof. dr. Emilian Popescu, un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti, un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română. Alături de profesorii Teodor M. Popescu, Alexandru Elian, Virgil Cândea, domnul Emilian Popescu reprezintă laicatul ortodox român statornic în credinţă şi deschis spre universalitate, pentru care ştiinţa academică şi spiritualitatea eclesială se împletesc într-o cunună de lumină a lucrării de promovare în societate a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos.

Domnul Emilian Popescu s-a născut la data de 20 februarie 1928 în localitatea Orleşti, judeţul Vâlcea, fiind unul dintre cei şapte copii ai Anei şi ai lui Gheorghe Popescu, cântăreţ bisericesc. După studiile din localitatea natală, între anii 1940 și 1947, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Sfântul ­Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ale Facultății de Teologie a Universității din București (1947-1948), finalizate la Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1953-1955). A susţinut teza de licență în teologie despre Sfântul Grigorie Palama, alcătuită sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae. Între anii 1948 și 1952 a urmat ­cursurile de limbi clasice ale Facultății de Filologie din Bucureşti. În anul 1970 a obținut titlul de doctor în istorie, beneficiind de o bursă de specializare la Berlin (1970). În perioada următoare (1971-1973), a obținut o bursă de cercetare din partea Fundației „Alexander von Humboldt” în centrele universitare din Bonn, Köln și ­München. De asemenea, între anii 1973 și 1986, a beneficiat de stagii de documentare la Lyon, Paris și Washington, DC.

În perioada 1956-1978 a fost cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei Române, iar între anii 1978 și 2001, profesor de bizantinologie la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, azi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“  din Bucureşti, în această calitate fiind și conducător de doctorat la disciplina căreia i-a consacrat întreaga sa activitate: Istoria și Spiritualitatea Bizanțului. La solicitarea noastră ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, după momentul istoric al reînființării Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, a predat și la această facultate (1990-2009), contribuind alături de alți profesori la creșterea rapidă a prestigiului noii instituții.

Pentru meritele sale, a primit diverse funcții onorifice, dintre care amintim: membru corespondent al Institutului Arheologic German; membru al Biroului Comisiei Internaționale de Istorie Eclesiastică Comparată; membru al Asociației Internaționale de Patrologie; membru al Centrului de Studii Bizantine „Dumbarton Oaks” din Washington, DC; vicepreședinte al Asociației Internaționale de Studii Bizantine; președinte al Comisiei Naționale de Istorie Eclesiastică (din 2000); membru de onoare al Academiei Române (din 2006); vicepreşedinte al Comisiei Patristice a Patriarhiei Române (din 2009); membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor; membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Iașilor; membru în Consiliul Național Bisericesc; membru în Adunarea Națională Bisericească.

Personalitate marcantă a teologiei românești și a Bisericii Ortodoxe Române, domnul Emilian Popescu s-a remarcat prin cercetarea și evidențierea documentelor care atestă apostolicitatea creștinismului românesc, ca urmare a predicării Evangheliei lui Hristos de către Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip în provincia romană ­Scythia Minor (Dobrogea).

Demn de remarcat este și faptul că a fost un bun cunoscător al limbilor clasice, dar și al mai multor limbi moderne, o parte din studiile domniei sale fiind publicate în limbile germană, engleză și franceză. Această competenţă lingvistică a condus la publicarea și receptarea operei sale în spațiile germanofon, anglofon și francofon. A participat la congrese şi simpozioane internaţionale de epigrafie şi istorie.

Deși toate lucrările sale au o certă valoare științifică, amintim doar câteva dintre acestea, pentru a surprinde universul preocupărilor sale academice: Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII, descoperite în România, București, 1976 (distins cu Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române pe anul 1978); Christianitas Daco-romana, Florilegium studiorum, Editura Academiei Române, București, 1994; Titulatura și distincțiile onorifice acordate de Patriarhia Constantinopolului mitropoliților Țării Românești (secolele XIV-XVIII), Editura BASILICA, București, 2010; Crucea și Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos în creștinismul timpuriu, Editura BASILICA, București, 2016; Studii de istorie și de spiritualitate creștină, Editura BASILICA și Editura Academiei Române, București, vol. I-III, 2018, și vol. IV, 2019, vol. V, 2020.

Datorită studiilor sale multiple şi valoroase privind istoria şi cultura poporului român, a fost recunoscut drept un expert în domeniul istoriei, arheologiei şi epigrafiei antice şi creştine, precum şi al spiritualităţii bizantine. De aceea, pentru ampla sa operă ştiinţifică şi pentru multele sale merite în promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti, în anul 2004 a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G – „Cultele”, iar Academia Română l-a ales membru de onoare al ei, în anul 2006, bucurându-se de ­un respect deosebit din partea comunităţii academice din
România.

După întronizarea noastră ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a răspuns cu evlavie, responsabilitate și promptitudine solicitărilor Patriarhiei Române de a coordona unele lucrări fundamentale pentru teologia ortodoxă românească actuală. Pe baza propunerilor sale şi ale regretatului profesor dr. Dan Sluşanschi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa de lucru din data de 23 ianuarie 2008, reînfiinţarea Colecției Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB), iar noua Comisie Patristică a Patriarhiei Române, având ca vicepreşedinte pe domnul Emilian Popescu, a publicat o nouă serie de volume din lucrările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

În semn de apreciere şi recunoştinţă pentru activitatea sa deosebită, i-am conferit Ordinul „Crucea Patriarhală”, în data de 28 octombrie 2009, şi Ordinul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”, în data de 24 aprilie 2018, iar în anul 2019, Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

În mod deosebit, am apreciat, de-a lungul timpului, trei mari calităţi ale domniei sale, şi anume: rigoarea ştiinţifică academică, spiritualitatea liturgică ortodoxă şi preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre.

  1. Rigoarea ştiinţifică academică. Opera sa ştiinţifică evidențiază istoria originilor poporului român, cultura şi spiritualitatea unei ­populaţii daco-romane creştinate, începând mai ales cu ţinutul Dobrogei. În acest sens, s-a remarcat prin cercetarea şi evidenţierea documentelor care atestă apostolicitatea creştinismului românesc prin predica directă a Sfinţilor Apostoli Andrei şi Filip în secolul I pe teritoriul României de azi. Multiplele comunicări ştiinţifice despre creştinismul românesc din primul mileniu, făcute în ţară şi străinătate, chiar în timpul epocii de dictatură comunistă, erau în acelaşi timp şi multiple mărturii misionare într-o societate secularizată şi chiar ostilă credinţei.

Ne aducem aminte cu recunoştinţă cum, în anul 1996, cu multă competenţă, convingere şi zel misionar, domnia sa a vorbit la radio şi televiziune despre prezența și lucrarea Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul Dobrogei de azi. Reamintim că în anul 1996 a fost adus din Patras (Grecia) la Iaşi și la Galați, pentru o săptămână, capul Sfântului Apostol Andrei, proclamat ulterior „Ocrotitorul României”  de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, domnul Emilian Popescu a adus o contribuţie deosebită la cunoaşterea istoriei şi spiritualităţii poporului român şi prin evidențierea documentelor referitoare la activitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi la legătura lor cu teritoriul țării noastre: podul construit peste Dunăre (2,5 km), recucerirea Daciei, victoria asupra goţilor, misionarii trimiși în Dacia, bisericile construite la nord de Dunăre etc.

  1. Spiritualitatea liturgică intensă. Din smerenie şi teamă sfântă faţă de sublimitatea şi responsabilitatea Tainei Preoţiei, domnul Emilian Popescu nu a acceptat să fie hirotonit preot, dar a avut o conştiinţă slujitoare baptismală, aceea a preoţiei universale a credincioşilor fervenţi rugători şi statornici iubitori de Hristos şi de Biserică, pe care o întâlnim de-a lungul istoriei la marii ctitori de biserici, de cultură creştină şi de instituţii filantropice. Domnul Emilian Popescu participa activ la Sfânta Liturghie din parohie în fiecare duminică și sărbătoare, uneori citea apostolul sau cânta la strană, era membru în Consiliul parohial, susținea spiritual și financiar activitatea parohiei, respecta cu strictețe postul și rânduielile Bisericii privind împărtășirea euharistică.

Desigur, o notă în plus la onestitatea, verticalitatea şi seriozitatea academică ale domnului profesor a fost dobândită prin studiile sale din Germania şi Franţa, unde a avut profesori competenţi şi exigenţi. Iar un accent în plus la asceza şi evlavia liturgică a domnului Emilian Popescu s-a adăugat şi prin studiul spiritualităţii patristice şi filocalice.

Toate aceste frumoase îmbinări între ştiinţă şi spiritualitate au făcut să rodească, frumos şi folositor, o conştiinţă eclesială misionară, pe care a arătat-o în orice împrejurare: la catedră, la televiziune, la radio şi mai ales la întrunirile Frăţiei Ortodoxe, pentru care a pus mult suflet. În ultimele două decenii a susținut în mod constant construirea Bisericii „Sfânta Vineri”-Drumul Taberei, fiind ctitor, epitrop, sfătuitor și sprijinitor de nădejde al parohiei în momente dificile.

  1. Preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre, prin formarea teologică a unui număr impresionant de studenţi, masteranzi şi doctoranzi. Domnul Emilian Popescu a avut marele dar de a se bucura de orice rodire frumoasă a darurilor Sfântului Duh în Biserică, în eparhii, în şcolile teologice, în parohii sau mănăstiri, în asociaţii laice ortodoxe, precum și în instituţii de cultură românești. Se bucura când forma studenţi, doctoranzi şi preoţi misionari buni, când dăruia cărți unor biblioteci şi ajuta discret persoane nevoiașe.

Sunt foarte cunoscute grija și preocuparea domniei sale pentru formarea ucenicilor. Unora le-a îndrumat tezele de licență, continuând să-i coordoneze la cursurile de doctorat, altora le-a înlesnit obținerea de burse în străinătate, pe alții i-a însoțit, împreună cu distinsa soție, Maria Lizeta, la Taina Cununiei, ca nași de cununie, altora le-a botezat copiii, fiind naș de botez, tuturor le-a călăuzit formarea didactică sau ­sacerdotală, cu responsabilitate și dragoste, ca un adevărat părinte.

Întristată adunare,

Firea harnică şi ordonată a domnului profesor Emilian Popescu, evlavia credinței sale statornice, cultura muncii sale oneste, educaţia primită în familie, studiile teologice temeinice, experiența academică din străinătate armonios altoită pe moștenirea academică românească l-au impus în ochii tuturor ca fiind un profesor universitar de vocație, care a cultivat și a făcut roditor darul iubirii constante față de Biserica, istoria și cultura poporului român, pe care le-a slujit cu credință vie și cu o competență academică demne de toată prețuirea. Adresăm părintesc cuvânt de consolare soției și rudelor, precum şi colegilor, ucenicilor și tuturor celor întristați de plecarea dintre noi a domnului acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos Cel înviat să odihnească sufletul său împreună cu drepții în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi!

 

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

 

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndurerată şi pentru toţi cei îndoliaţi,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române