300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Constantin Brâncoveanu

Nr. 563-565// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat cu prilejul împlinirii a 300 de ani
de la aducerea moaştelor Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Bucureşti, duminică, 12 iulie 2020

 

În această solemnă atmosferă de rugăciune a Sfintei și Dumnezeieştii Liturghii, comemorăm cu evlavie împlinirea a 300 de ani de la aducerea în țară și înmormântarea în această măreață și frumoasă ctitorie voievodală a osemintelor sfințite prin mucenicie ale ctitorului ei, Sfântul Voievod Martir ­Constantin Brâncoveanu.

Prin strălucitoarea și rodnica sa domnie – a doua ca durată în istoria Țării Românești, recunoscută unanim pentru realizările culturale, artistice, edilitare, politice și diplomatice drept Epoca ­brâncovenească -, prin înțelepciunea luminată de adânca lui credință ortodoxă, prin rafinata sa politică europeană de salvare a civi­lizației creștine și prin dărnicia ajutorării creștinilor asupriţi din Imperiul Otoman, dar mai ales prin mărturisirea fermă a credinței sale creştine în fața crudului sultan, prin atitudinea sa plină de demnitate în fața morții și prin sfârșitul său mucenicesc, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a rămas în conștiința Bisericii și a neamului românesc, vreme de peste trei veacuri, drept una dintre cele mai luminoase și mari personalități ale istoriei noastre naționale.

Vechile letopisețe și cronici, tratatele moderne de istorie a românilor, creațiile populare și literatura cultă românească au păstrat mereu vie memoria sa binecuvântată.

Iar prin înscrierea sa, a celor patru fii și a sfetnicului Ianache în rândul sfinților din calendar, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 19-20 iunie 1992, cu zi de pomenire anuală la 16 august, s-a instituit comemorarea sa liturgică permanentă. Apoi, prin ­proclamarea de către Sfântul Sinod, la propunerea Noastră, a anului 2014, când s-au împlinit 300 de ani de la moartea lor martirică, drept Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, s-a consolidat comemorarea lor liturgică. În anul 2014, a fost redeschis mormântul Voievodului Constantin Brâncoveanu şi au fost aşezate sfintele sale moaște într-o frumoasă raclă de argint aurit, confecționată în atelierele Patriarhiei Române. Au fost organizate numeroase evenimente științifice și tipărite multe cărţi şi studii dedicate Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și glorioasei sale domnii. Au fost alcătuite şi publicate Slujba şi Acatistul Sfinţilor Brâncoveni şi a fost organizată, în 21 mai 2014, solemna și grandioasa procesiune cu sfintele sale moaște purtate de la ­Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în care a fost miruit și încoronat ca Domnitor al Ţării Româneşti, în octombrie 1688, până la Biserica „Sfântul Gheor­ghe”-Nou, care din anul 1720 îi este loc de veșnică odihnă. În lunile următoare au fost organizate pelerinaje cu moaștele sale în toate cele trei provincii istorice românești, cu precădere la unele din ctitoriile sale. Astfel, personalitatea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a fost şi este venerată ca fiind un simbol sfânt al demnității și fermității în credință a poporului român, chipul luminos de conducător creștin al țării, credincios mărturisitor și patriot ­statornic până la moarte martirică.

Mazilit la 25 martie 1714, în Sfânta și Marea Miercuri a Săptămânii Patimilor, din ordinul sultanului Ahmet al III-lea, dus sub escortă la Istanbul împreună cu soția, copiii și ginerii, închis în înfri­coșătoarea temniță Edicule (Yedi Kule) a celor Șapte Turnuri, torturat vreme de mai multe luni, Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi și înțeleptul Ianache, sfetnicul său, au fost decapitați la Constantinopol, în data de 15 august 1714, în prezența sultanului Ahmet al III-lea, a demnitarilor otomani și ambasadorilor marilor puteri europene, în ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, când Voievodul împlinea 60 de ani, iar soția sa, Maria sau Marica, cinstea pe ocrotitoarea sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. Trupurile voievozilor români martiri au fost aruncate în apele Mării Marmara, în apropierea Bosforului.

Recuperate din apele mării cu discreție de către câţiva pescari creștini și slujitori ai Patriarhiei Ecumenice, trupurile acestora au fost înmormântate, pe ascuns, în biserica Mănăstirii Panaghia Kamariotisa de pe insula Halki, mănăstire care s-a ­bucurat în multe rânduri de darurile ­Domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Doamna Marica, nora sa cea mare și nepotul ei, Constantin, au rămas în ­închisoare ca robi. Femeie puternică și vrednică, după șapte luni de închisoare, a reușit să se răscumpere împreună cu rudeniile ei pentru suma de 100 de pungi de galbeni. Condamnată la închisoare pe viață, a fost trimisă în exil în Caucaz, ­la Kutai, de unde a reușit iarăși să se ­elibereze spre sfârșitul anului 1716, ajungând în noiembrie la București, împreună cu noul domnitor învestit de sultan, ­
Ioan Mavrocordat, oarecum favorabil Brâncovenilor.

În anii următori, cu o tenacitate ­extraordinară, Doamna Marica s-a ­luptat să aducă în Ţara Românească osemintele Voievodului Constantin Brâncoveanu şi a reuşit abia în anul 1720.

Întrucât Mănăstirea Hurezi, cea mai impresionantă ctitorie brâncovenească, unde Sfântul Constantin, ca bun gospodar și creștin evlavios, și-a pregătit un frumos mormânt de marmură, se afla pe teritoriul Olteniei, provincie cedată de Imperiul Otoman Imperiului Habsburgic, după ­Pacea de la Passarowitz din anul 1718, Doamna Marica a adus, cu discreţie şi înțelep­ciune, prețioasele oseminte ale ­Voievodului Martir la București, înmormântându-le în iunie 1720 în Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou, o altă ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu.

Lipsa oricărei inscripții de pe piatra de mormânt, săparea mormântului nou în preajma mormântului domnesc al lui Ioan Mavrocordat, mort de ciumă în anul precedent (1719), discreția ceremoniei de înmormântare într-o vreme în care ­bisericile erau aproape goale din cauza epidemiei au contribuit la protejarea osemintelor sfinte ale Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, precum și a vieților celor care cu multă osteneală, cu mult curaj și cu multă dragoste le-au adus şi înmormântat în pământul țării sale cu riscuri enorme.

Pentru a nu se pierde, prin trecerea anilor, taina mormântului fără epitaf sau nume de la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou, Marica Doamna a pus deasupra mormântului o frumoasă candelă de argint purtând pe ea o inscripție discretă, cu litere chirilice mărunte: Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domn Io Constandin Brâncoveanu Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Mării Sale Mariia, carea și Măria Sa nădăjduiește în Domnul iarăși aici să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 (1720).

Duminică, 12 iulie 2020, când comemorăm împlinirea a trei veacuri de când moaștele slăvitului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu străjuiesc Capitala și Țara, cinstim cu luare aminte jertfa Sfinților Martiri Brâncoveni, pe care îi vom pomeni şi peste o lună, la 16 august. Totodată, va fi pomenită Doamna Marica sau Maria Brâncoveanu, care cu bărbăție sfântă a îndurat moartea evlaviosului ei soț și a iubiților ei fii, a răbdat temnița și exilul, refuzând orice compromis cu ucigașii ­neamului ei, ca mai apoi, cu un curaj ­vrednic de toată lauda, cu mari cheltuieli, dar mai ales cu riscul pierderii propriei sale vieți, să aducă în țară scumpele ­oseminte ale Domnitorului Martir.

Doamna Marica rămâne pentru fiecare femeie creștină o pildă de evlavie și nădejde în vremuri de grele încercări, de răbdare în cea mai grea suferință, de mamă care și-a crescut copiii în neclintită credință, de soție iubitoare și devotată, valori transmise și urmașilor ei care au strălucit prin evlavie şi filantropie.

Exemplul credinţei statornice a Sfântului Constantin Brâncoveanu în Domnul Iisus Hristos până la moarte martirică şi rugăciunile înălţate înaintea Tronului Preasfintei Treimi, de către Sfinţii Martiri Brâncoveni, constituie un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi neam, dar mai ales să învăţăm, din pilda Sfinţilor Martiri Brâncoveni, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii ­credincios până la moarte şi îţi voi da ­cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).

Cu părinteşti binecuvântări pentru slujitorii, enoriaşii, binefăcătorii şi închinătorii Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou din ­Bucureşti,

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cinci premii pentru Corul „Cantus Domini” la concursul „Moscow Sounds”

Nr. 563-565// în / de

Corul bărbătesc „Cantus ­Domini” din Capitală a fost distins cu cele mai importante premii la trei secțiuni ale celei de-a XVIII-a ediții a Festivalului-concurs ­coral internațional „Moscow Sounds”, desfă­șurat în Moscova, Rusia. În urma jurizării, corul tinerilor bucureșteni a câștigat un Grand Prix (Marele Premiu), două premii întâi și două premii speciale. Anul acesta, concursul s-a desfășurat on-line, în condiții adaptate la contextul creat de pandemia actuală.

La cea de-a 18-a ediție a Festi­valului-concurs coral internațional „Moscow Sounds”, cu tema „We are for peace” (Noi suntem pentru pace), au participat 100 de formații corale din Europa. În urma invitației, Corul bărbătesc „Cantus Domini” din București, dirijat de arhidiaconul Răzvan Constantin Ștefan, a participat la trei secțiuni ale concursului, la care a obținut rezultate excepționale. Concursul on-line a avut loc în data de 17 mai 2020, iar rezultatele finale au fost anunțate sâmbătă, 30 mai 2020.

La secțiunea Academic Singing Style, formația corală bucureșteană a obținut Marele Premiu – Grand Prix, cu un punctaj total de 100 de puncte, dar și Premiul pentru cel mai bun dirijor; la secțiunea Orthodox music a obținut Premiul I; iar la cea de-a treia secțiune, National ­Folkloric Music, a obținut Premiul I și Premiul pentru cele mai frumoase costume populare. „Pentru participarea la acest eveniment important, obținusem deja finanțarea, Institutul Cultural ­Român acordându-ne cea mai mare parte din suma necesară deplasării noastre la Moscova, dar din cauza acestei pandemii am primit o informare că s-a anulat competiția. Însă organizatorii au revenit cu o înștiințare că festivalul-concurs se va desfășura on-line. Împreună cu dirijorul corului și comisia care se ocupă de repertoriu, am selectat un număr de piese care să corespundă rigorilor și cerințelor competiției, filmate în cele mai recente concerte (live și neprelucrate), piese reprezentative din repertoriul nostru, care s-au încadrat tematicii impuse și la care ne-am gândit că ne vor aduce rezultate bune. Prin aceste concursuri, Corul «Cantus Domini» şi-a propus să promoveze peste hotare cu demnitate și conștiință patrimoniul cultural românesc, muzica corală românească și bogățiile spirituale ale poporului român, contribuind astfel la recunoașterea și la aprecierea universală a calităţii și valorii acestora”, ne-a spus diac. Marius Oblu, președintele Asociației culturale „Cantus Domini”.

Dintre numeroasele premii obținute de-a lungul activității artistice a acestei prestigioase formații corale menționăm: Premiul I la Concursul Național de ­Muzică „George Enescu” (iunie 2012); Medalii de argint (două) la Olimpiada Mondială de Coruri (World Choir ­Games), Cincinnati, Ohio, SUA (4-14 iulie 2012); Medalie de aur la International Choral Competition, Istanbul, Turcia (21-26 iulie 2014); Medalii de aur și argint la Festivalul Internațional „The Singing World”, Sankt Petersburg (31 iulie – 5 august 2015); Medalii de argint (două) la cea de-a 35-a ediție a Concursului Internațional Coral, Preveza, Grecia (6-9 iulie 2017). De asemenea, corul a mai obținut trei medalii de aur în cadrul celei de-a 16-a ediții a Concursului-festival internațional „The Singing World”, organizat în perioada 3-8 august 2018 la Sankt Petersburg, Rusia.

Corul bărbătesc „Cantus Domini” este membru în Asociaţia Naţională Corală din România (ANCR) și a fost înființat în anul 2013, la inițiativa arhidiaconului Răzvan Constantin Ștefan și a mai multor studenți teologi, iubitori de muzică corală.

Sinod mitropolitan la Reședința Patriarhală

Nr. 563-565// în / de

Ierarhii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei s-au întrunit luni, 20 iulie 2020, în ședință de lucru în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală. Lucrările s-au desfășurat sub președinția Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul ședinței, ierarhii au analizat și aprobat texte liturgice pentru slujbele mai multor sfinți și au propus înființarea unor ordine sau distincții mitropolitane.

 

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a fost deschis de Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel, care a prezentat ordinea de zi a ședinței de lucru. „Avem înscrise mai multe subiecte, între care cele mai importante sunt textele liturgice, și anume: slujba și Acatistul Sfântului ­Mucenic Isihie din Durostorum, apoi viața, troparul, Acatistul și Paraclisul Sfintei Xenia din ­Petersburg. Textele trebuie aprobate și trimise apoi Sfântului Sinod pentru a se lua o hotărâre finală. Slujba și Acatistul Sfântului Mucenic Isihie din Durostorum au fost pregătite de Episcopia Giurgiului și apoi textele au fost trimise la eparhii, unde s-au făcut propuneri de îmbunătățire. De asemenea, viața, troparul, Acatistul și Paraclisul Sfintei Xenia din Petersburg au fost trimise spre observații. Avem pe ordinea de zi aprobarea programei, înso­țită de bibliografie, pentru obți­nerea gradului 1 clerical, desemnarea de către Sinodul mitropolitan a membrului titular și a celui supleant pentru Consistoriul ­Superior Bisericesc, precum și a membrului titular și a celui supleant pentru Consistoriul Superior Monahal, unele solicitări de transformare a unei mănăstiri de călugări în mănăstire de călugărițe și transformarea Parohiei «Sfântul ­Alexandru» în Mănăstirea «Sfântul ­Alexandru» – Catedrală Episcopală din Alexandria”, a spus Întâistătătorul ­Bisericii noastre.

Pe ordinea de zi a fost propusă și înființarea a șapte ordine mitropolitane. „În mod special, primul punct este propunerea de înființare a șapte distincții sau ordine mitropolitane ale Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, deoarece există mai multe ordine patriarhale, însă nici unul mitropolitan, aprobat de Sinodul mitropolitan. Acestea sunt necesare ca o treaptă de mijloc între ordinele sau distincțiile de la eparhii și cele de la ­Patriarhie. Noi facem propuneri pentru a evidenția mai pregnant impor­tanța și personalitatea unor sfinți de pe teritoriul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. ­Singurul sfânt cunoscut care are un ordin, dar acela este patriarhal, este Sfântul Antim Ivireanul, pe când acum sunt propuși și Sfântul Iachint de Vicina, care este primul Mitropolit al Țării Românești, al celei mai vechi mitropolii din punctul de vedere al provinciei, adică mitropolie de provincie într-un stat medieval românesc, și anume Principatul Țării Româ­nești. Această funcție de mitropolit din capitala principatului este foarte importantă, pentru că Biserica era prezentă pe când s-au format Principatele Române și au fost recunoscute ca formă de organizare politică. Apoi sunt pro­puși Sfântul ­Grigorie Dascălul, Sfântul Calinic de la Cernica și Sfinții Cuvioși dobrogeni Ioan Casian și Gherman. La București avem Ordinul Patriarhal «Sfinții Împă­rați ­Constantin și Elena», dar nu există nici un ordin «Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou». De aceea l-am propus și pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, pentru ca atunci când sărbătorim hramul să putem oferi acest ordin atât unor ierarhi care sunt invitați din țară și din străinătate, cât și unor clerici. Pentru arhierei va fi engolpion, pentru clerici cruce, iar pentru mireni va fi o insignă”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La ședința de lucru a Sinodului ­mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei au fost prezenți: Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgo­viștei și Exarh patriarhal; Înaltpreasfinţitul Părinte ­T­eodosie, ­Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, ­Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei; Înaltpreasfinţitul Părinte ­Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor; Preasfințitul ­Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Prea­sfințitul Părinte Visarion, Episcopul ­Tulcii; Preasfințitul ­Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor.

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a trecut la cele veșnice

Nr. 563-565// în / de

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice miercuri, 20 mai 2020, la ora 00:50, în urma unui al doilea atac de cord, la exact o lună de la internarea la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti, fiind diagnosticat cu Covid-19.

 

„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca ­pentru Dumnezeu”

Într-un interviu acordat recent postului de radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „Viața Cetății”, Preasfințitul Părinte ­Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a vorbit despre raportarea Părintelui ­Arhiepiscop Pimen la criza medicală cauzată de infecția cu noul coronavirus: „Înalt­preasfințitul Pimen a fost foarte receptiv; a fost un model de ascultare. El a primit cu foarte multă înțelegere recomandările organelor abilitate. (…) Să-l fi văzut pe bătrânul ierarh cum avea mască pe față: mască albă pe o barbă albă și cu mănuși pe mâini. Așa și-a desfășurat ­activitatea în ultimele săptămâni din luna martie, când încă se mai putea merge la Centrul eparhial. Ne-a îndemnat la prudență și la respectarea măsurilor pe noi toți, din echipa de la Centrul eparhial, pe preoți și pe credincioși. Și, în spital ­fiind, a dat dovadă de aceeași ascultare, care îi era firească după atâția ani de viețuire monahală și episcopală”.

„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu”, a spus chiar Arhiepiscopul Pimen în interviul oferit pentru Basilica.ro la împlinirea vârstei de 90 de ani.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a ajuns miercuri, 20 mai, la Suceava, urmând ca ­vineri, 22 mai, să aibă loc slujba Înmormântării la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Clericii şi credincioşii au putut să îşi ia rămas-bun de la ierarhul lor în linişte, cu respectarea normelor privind situaţia de alertă.

Sute de preoţi şi credincioşi şi-au întâmpinat miercuri-seară arhipăstorul, pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen, pe tot traseul pe unde a trecut cortegiul funerar fiind aşteptat de persoane care au aşezat flori şi lumânări aprinse pe marginea drumului.

Ajuns în Suceava, sicriul cu trupul ­neînsufleţit a fost depus în incinta ­Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde este Centrul eparhial, aici fiind întâmpinat de către Înaltprea­sfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Înalt­preasfinţia Sa a săvârşit slujba Parastasului împreună cu Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori. În toată această perioadă, credincioşii care au asistat la slujbă au păstrat distanţa între ei, potrivit regulilor în vigoare.

Numeroşi credincioşi au venit vineri, 22 mai, la Centrul eparhial din Suceava pentru a-şi lua rămas-bun de la vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, cel care a păstorit această eparhie aproape trei decenii. Slujba ­Înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită la un Altar de vară din curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori. În continuare, cortegiul funerar s-a îndreptat către Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde Arhiepiscopul ­Pimen și-a pregătit mormântul din timpul vieții.

Au fost prezenţi atât reprezentanţi ai autorităţilor publice, cât şi credincioşi care au asistat cu respectarea prevederilor legale privind distanţarea. La finalul slujbei de înmormântare, a fost citit cuvântul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, urmat de mesajul de condoleanţe al preşedintelui României, Klaus Werner ­Iohannis.

 

 

„A dominat acest răstimp în chip smerit și majestuos”

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan l-a evocat pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen, bărbat iubit de Dumnezeu, cu o viaţă deosebită. „Vlădica ­Pimen a avut parte de o viață tumultuos de bogată, surprinzătoare în complexitatea ei, uimitoare în coordonatele ei esențiale. Născut în perioada interbelică, trăind din plin timpul războiului, martor al întregii perioade comuniste și participant la durerile fără de sfârșit ale mult-așteptatei renașteri a României postdecembriste, Înalt­prea­sfințitul Pimen a dominat acest răstimp în chip smerit și majestuos deopotrivă”, a spus Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. „Chipul său de pustnic trimitea la pagini de ­Pateric. Cuvântul direct, scurt, fără menajamente căldicele, false, crea sentimentul unui om care nu are timp de pierdut în explicații și justificări inutile. Înfăți­șarea sa exterioară – prelungire a celei lăuntrice – se apropia de icoanele de la Voroneț.
Era, de fapt, o extensiune a acestora. Le-a iubit nespus, a luptat pentru restaurarea lor, s-a întristat nespus în fața indiferenței multora față de acest tezaur identitar al românilor. Suferea pentru Basarabia și Bucovina de Nord înstrăinate. Mormântul Măriei Sale, Ștefan cel Mare și Sfânt, îi era Altar al Moldovei, pe care o dorea ­întregită în trupul României. Toți îi erau dragi, îndeosebi bătrânii și copiii. Între copii se simțea ca un bătrân cu inimă de copil. Între bătrâni trăia sentimentul unui copil care se îngrijește de bunici. Avea o mare slăbiciune: nu era în stare să accepte că un bătrân este bolnav și părăsit. Era aprig, neînduplecat în dorința sa de a-i ajuta pe cei în vârstă. ­Avea, poate, sentimentul de vinovăție, văzându-se pe sine înconjurat de oameni, iar alții se aflau în părăsire. Se implica, stăruia, insista, trecea peste obstacole și neînțelegerea multora în dorința de a-i ajuta pe bătrânii săi dragi, de a fi ­împreună cu ei, bucurându-le inima”, a arătat Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan.

„A fost și va rămâne
Părinte al Bucovinei”

La rândul său, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul a evocat viaţa pilduitoare a Arhiepiscopului Pimen, scoţând în lumină atât ascetismul şi duhovnicia ierarhului, cât şi aptitudinile sale gospodăreşti, de multe ori lucrând cot la cot cu salahorii la construcţia de case pentru săraci sau chiar la muncile câmpului. „Cred că n-a existat sat bucovinean pe unde pașii săi să nu fi călcat. Toate drumurile îi erau ca ale sale: nu avea nevoie de hartă, nici de GPS, ci ne uimea știind și numărul de semafoare dintre două puncte ale unei șosele. A respirat aerul proaspăt al obcinelor Bucovinei, a prețuit munca țăranilor și a celor ostenitori cu mintea, a iubit portul și obiceiurile din Bucovina, l-a iubit pe Ștefan cel Mare și a sădit această dragoste mai ales copiilor pe care îi primea ca ghid. Glasul său s-a întrecut cu cel al clopotului Buga de la Putna atunci când vorbea despre iubirea de țară, despre familie și despre valorile neamului, și tot puternic a rămas atunci când tăia ca fulgerul împotriva nedreptăților pe care unii și alții le-au făcut Bisericii și oamenilor. Mâinile lui nu doar i-au binecuvântat pe credincioșii din Bucovina, ci s-au împreunat cu ale meșterilor atunci când a ridicat case pentru cei săraci. Nu doar rasă smerită și odăjdii sfinte a purtat Părintele nostru Pimen, ci și halat de salahor sau, nu de puține ori, frumos pieptar înflorit bucovinean. A fost și va rămâne Părinte al Bucovinei, trăind durerile și bucuriile ei, așa cum le-a simțit iscusit ilustrate de Balada lui Ciprian Porumbescu ori ­Doina lui Mihai Eminescu”, a mai arătat ierarhul, adăugând că, mai presus de toate, a iubit oamenii: preoţi, monahi şi credincioşi.

Cel din urmă popas – Sihăstria Putnei

În sunetul de jale al buciumelor, cortegiul funerar cu sicriul Arhiepiscopului Pimen a pornit spre Mănăstirea Sihăstria Putnei, acolo unde ierarhul a ales să îşi doarmă somnul de veci. Pe sicriul înfăşurat în tricolor a fost aşezată o trăistuţă specifică Bucovinei cu câteva fotografii, după cum a dorit chiar ierarhul. Pe traseu, numeroşi preoţi şi credincioşi au ieşit şi şi-au plecat capul ca pentru o ultimă binecuvântare, aşezând pe caldarâm flori şi lumânări aprinse. Un scurt popas a fost făcut în faţa Mănăstirii Putna, unde, cu aceeaşi dragoste ca întotdeauna, l-au aşteptat stareţul Melchisedec și obştea. După o scurtă slujbă, cortegiul a pornit spre cel din urmă popas, la Sihăstria Putnei, unde sutele de credincioşi umpluseră deja dealurile din jur. Aici, într-un mormânt smerit, săpat în margine de codru, învăluit în mantia arhierească, sicriul cu trupul Părintelui ­Bucovinei a fost aşezat în pământ, în ­aşteptarea învierii. 

Părinte al Bucovinei a şi prieten al Sfinţilor Putneni

Nr. 563-565// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, transmis la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Pimen al Sucevei şi Rădăuților, vineri, 22 mai 2020

 

Împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, am primit cu profundă durere în suflet vestea trecerii din această viaţă a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, ­Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuților.

Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească, culturală şi socială pentru binele Bisericii am evocat-o cu multă preţuire anul trecut, în 25 august 2019, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, în cuvântul adresat cu acea ocazie, pe care l-am ­intitulat: „Un ierarh evlavios şi harnic – Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor la 90 de ani de viaţă”. ­
În cele ce urmează vom reaminti câteva etape ale vieţii sale şi principalele sale preocupări constante.

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut la 25 august 1929, din părinţii Maria şi Mihai Zainea, o familie de oameni credincioşi din localitatea Herăşti, comuna Greabănu (judeţul Buzău), ­primind la botez numele Vasile.

Vocația sa bisericească s-a remarcat din tinerețe. Între anii 1948 şi 1951, după cursurile medii ale liceului din Râmnicu Sărat, a urmat şi cursurile Semi­narului Monahal de la Mănăstirea Neamț, ca frate de mănăstire. La 10 martie 1951 a primit chipul cel îngeresc al călugăriei, pri­mind numele Pimen.

A fost hirotonit ierodiacon în anul 1951, iar ieromonah în anul 1957, după ce a urmat studii teologice superioare la Institutul Teologic Universitar din București (1953-1957), apoi studii de specializare la Universitatea din Köln, Germania (1976-1977). În perioada 1957-1961 a fost stareț al Mănăstirii Putna, iar între anii 1974 şi 1978 a fost stareț al Mănăstirii `Sfântul Ioan cel Nou”, Suceava. Începând cu 1 februarie 1978, a fost Superior al Aşezământului Românesc de la Ierusalim.

Între anii 1979 şi 1982, a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La recomandarea Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, în data de 10 ianuarie 1982, a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu numele de ­Suceveanul, fiind hirotonit la 24 iunie 1982. În anul 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, iar Preasfințitul Părinte Pimen, la recomandarea noastră, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a fost ales şi întronizat (3 martie 1991) Arhiepiscop al acestei eparhii.

Timp de aproape trei decenii, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a desfăşurat în această eparhie o bogată activitate ­liturgică, pastorală, edilitară, culturală şi social-filantropică.

Cu mult zel misionar şi cu multe eforturi susţinute, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a desfăşurat ample activităţi în eparhia sa. Printre acestea se numără redeschiderea mai multor sfinte locaşuri care au fost închise în perioada comunistă, zidirea de multe biserici noi, înfiinţarea de noi protopopiate, precum şi înfiinţarea de noi aşezăminte monahale.

În paralel cu zidirea noilor locașuri de cult, care reprezenta o necesitate liturgică reală a Bisericii, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a susținut şi activitatea de consolidare, restaurare, conservare şi punere în valoare a bisericilor şi mănăstirilor monumente istorice din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuților, adevărate altare ale memoriei poporului român şi nepreţuite opere de artă eclesială, înscrise în tezaurul de valori ale patrimoniului cultural național şi mondial.

Urmând învățăturii Sfintelor Scripturi şi ale Sfinților Părinţi ai Bisericii, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen s-a străduit ca în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor să fie înmulțite faptele iubirii milostive, prin înfiinţarea mai multor instituții şi aşezăminte social-filantropice în vederea ajutorării ­orfanilor şi copiilor din familii cu posibilități financiare limitate (3 aşezăminte pentru copii), precum şi pentru ajutorarea persoanelor în vârstă sau defavorizate, ocrotite în 9 cămine de bătrâni.

Ca o încununare a lucrării sale de părinte spiritual al ­Bucovinei a fost proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iacob Putneanul şi a Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei, în data de 14 mai 2017, eveniment solemn la care am participat împreună cu majoritatea ierarhilor Sfântului Sinod, ca răspuns la invitaţia Înaltprea­sfinţitului Părinte Pimen.

Conștiința pastorală şi misionară a Înaltpreasfinţitului ­Părinte Pimen a îmbinat evlavia personală a ierarhului harnic şi milostiv cu lucrarea dinamică pentru binele comun; prețuirea față de lucrarea înaintaşilor săi cu sentimentul datoriei morale de a continua lucrarea lor în prezent.

În numele ierarhilor Sfântului Sinod şi al nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, vieţuitorilor din mănăstiri şi tuturor credincioşilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor părinteşti condoleanţe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul Părintelui ­Arhiepiscop Pimen în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinţilor Săi slujitori care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Scrisoarea de condoleanţe a Preşedintelui României pentru IPS Părinte Pimen

Nr. 563-565// în / de

Preafericirii Sale Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericirea Voastră,

Doresc să adresez sincere condoleanţe Preafericirii Voastre, înalţilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi membrilor Sfântului Sinod, precum şi credincioşilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, odată cu trecerea la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Este un moment de tristeţe pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română şi pentru toţi credincioşii care s-au aflat sub înalta arhipăstorire a ­Înaltpreasfinţitului Pimen.

Personalitate longevivă şi păstor cu har, Înalt­preasfinţitul Pimen s-a dăruit cu generozitate Bisericii şi semenilor, şi-a consacrat eforturile misionare păstrării identităţii româneşti, punând în valoare, în ţară şi peste hotare, bogăţia spiritualităţii ortodoxe şi patrimoniul valoros al bisericilor şi mănăstirilor din Moldova.

Evocând personalitatea celui dispărut, doresc să remarc şi faptul că, prin rugă şi sprijin pentru cei aflaţi în dificultate, prin ajutor pentru cei din prima linie, Biserica Ortodoxă Română a participat consistent la efortul naţional de combatere a pandemiei.

Sunt încredinţat că în perioada care urmează, sub ­înţeleapta arhipăstorire a Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română va fi sprijin pentru societatea noastră, îmbinând misiunea sa pastorală cu preocuparea pentru protejarea credincioşilor şi ierarhilor săi, pentru o cât mai grabnică revenire la normalitate a României.

Sincere condoleanţe, Dumnezeu să-l odihnească!

Cu aleasă prețuire,

 

Klaus Werner Iohannis

Președintele României

Bucureşti, 20 mai 2020

 

Parastas de 40 de zile pentru Arhiepiscopul Pimen Suceveanul

Nr. 563-565// în / de

Sâmbătă, 27 iunie, s-au împlinit 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a Înalt­preasfințitului Părinte Pimen. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte ­Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a să­vârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava la Altarul de vară amenajat în incinta aşezământului monahal.

Împreună cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei au mai slujit la Sfânta ­Liturghie Înaltprea­sfințitul Părinte ­Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Mara­mureșului și Sălajului, Înalt­preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt­preasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox ­român al Europei de Nord, și Prea­sfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. La slujbă au participat şi Victor Opaschi, ministru secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, precum și primarul Sucevei, Ioan Lungu. Răspunsurile la strană au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou”, coordonat de pr. Dan Magdalena.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de ­Înaltpreasfinţitul ­Părinte Mitropolit ­Andrei, care a vorbit despre Arhiepiscopul Pimen ca despre „păstorul cel bun”.

După Sfânta Liturghie a fost săvârşită slujba Parastasului, la finalul căreia ­Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a evocat personalitatea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen Suceveanul și slujirea sa în timpul regimului comunist ateu, o ­perioadă dificilă pentru Biserica Ortodoxă Română.

Cuvântul de final de la Suceava i-a aparținut Preasfințitului Părinte ­Episcop-vicar Damaschin Dorneanul.

La Sihăstria Putnei, Preasfinţitul ­Părinte Ignatie a evocat personalitatea ­Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen, pe care l-a numit un „bătrân frumos” și „întâiul între monahi”. Tot sâmbătă, în semn de cinstire a amintirii Înalt­prea­sfin­țitului Părinte Pimen, a fost lansată și noua versiune a site-ului Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – www.arhiepiscopiasucevei.ro. 

 

Întronizarea noului Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

Nr. 563-565// în / de

Duminică, 26 iulie, în istoria Bisericii de pe meleagurile Bucovinei s-a mai scris o pagină. ­În incinta Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, credincioși, alături de oficialități locale și centrale, au participat la Sfânta Liturghie, săvârșită de Înalt­prea­sfinţitul Părinte Teofan, Mitro­politul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de ierarhi, urmată de ceremonia de întronizare a Preasfințitului Părinte Calinic ca noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Ierarhul, fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a fost ales în această nouă slujire în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 21 iulie 2020.

 

În cadrul întrunirii, după citirea referatului Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Secretarul Sfântului Sinod, s-a trecut la alegerea unui nou chiriarh pentru slujirea de Arhiepiscop al ­Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Cei doi ierarhi candidaţi pentru slujirea de ­Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor au fost: Prea­sfinţitul Părinte Calinic ­Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi Preasfinţitul Părinte ­Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. În urma votării, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a fost ales în demnitatea de Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, cu 30 de voturi din 46 valid exprimate.

 

Actul votării reprezintă expresia
libertăţii responsabile a sinodalilor

După alegeri, Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel a preluat preşedinţia şedinţei Sfântului Sinod, evidenţiind faptul că actul votării reprezintă expresia libertăţii responsabile a sinodalilor. „Ambii candidaţi sunt foarte bine pregătiţi. Este o diferenţă de vârstă evidentă, dar aceasta nu este întotdeauna un criteriu pentru alegeri. S-a constatat că unul dintre candidaţi are aproape 30 de ani de arhierie, iar celălalt trei ani de arhierie, şi cred că aceasta a contat foarte mult. Ei sunt foarte destoinici, capabili şi responsabili. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a câştigat prin faptul că la ierarhul existent acolo ca Episcop-vicar a mai venit unul din afara Bucovinei, dar nu cu totul străin de Bucovina, pentru că Preasfinţitul ­Părinte Calinic a fost călugăr de Putna la începutul vieţii sale monahale. Ca atare, eparhia are acum doi ierarhi foarte dinamici în ceea ce priveşte activitatea pastorală şi organizatorică”, a spus ­Preafericirea Sa.

 

În continuare, Patriarhul României a semnalat o problemă cu care se confruntă Arhi­episcopia Sucevei şi Rădăuţilor, dată de numărul mare de neoprotestanţi. „Aceasta trebuie să dea de gândit, mai ales că sunt sate de penticostali, baptişti şi adventişti tocmai în apropierea Sfintei Mănăstiri Putna. Aceşti neoprotestanţi s-au impus nu atât prin slujbele frumoase, cât prin partea financiară, creând locuri de muncă şi oferindu-le unor ortodocşi în schimbul renunţării la credinţa ortodoxă, ceea ce este un lucru foarte păgubitor de suflet. În acelaşi timp, Arhiepiscopia ­Sucevei şi Rădăuţilor are un potenţial foarte mare din punctul de vedere al voluntariatului. În Bucovina, oamenii sar în ajutor, sunt foarte harnici şi darnici. De aceea sunt şi exigenţi. Ei vor ca preotul să fie harnic şi activ în general şi din acest motiv trebuie ţinut cont de specificul zonei. Zona are şi multe aşteptări de la ierarhi, să fie harnici, să fie bine pregătiţi şi în acelaşi timp să fie cu suflet părintesc, deoarece, dacă nu există o dragoste ­părintească pentru credincioşi, ei pleacă, se duc la alte culte. Este foarte important să reţinem faptul acesta! În acelaşi timp este important ca să se respecte moştenirea spirituală a ierarhilor dinainte, în cazul nostru concret a Înaltprea­sfinţitului Părinte Pimen (…). Trebuie întotdeauna cu respect faţă de înaintaşi să continuăm ceea ce a fost bun, luminos şi să arătăm o unitate a clerului”, a sub­liniat Preafericirea Sa.

 

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că este necesar ca acești doi ierarhi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor să contribuie mai mult la armonizarea mănăstirilor Putna şi Sihăstria Putnei. „Adesea, aceste mănăstiri au fost prezentate într-o stare de concurenţă, de competiţie, ceea ce nu este duh bisericesc, ci duh lumesc. Sihăstria Putnei a fost un schit al Mănăstirii Putna şi trebuie să aibă tot timpul respect faţă de mănăstirea istorică, această reprezentativă ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (…). Este foarte important să avem acolo nu un duh sectar, pentru că există suficient duh sectar în zonă, ci un duh fratern de cooperare, de coresponsabilitate şi de recuperare a ceea ce s-a pierdut ca număr de credincioşi ortodocşi. Este nevoie mare de cooperare, nu de competiţie între cei doi ierarhi, ci de un model de frăţietate, pentru că este necesară consultarea. Când lucrurile se fac împreună, însuşi faptul că se fac în armonie este edificator pentru cler şi credincioşi. Oamenii nu se uită ­totdeauna doar la ceea ce spunem, ci mai ales la ceea ce facem ca lucrare publică. De aceea, frumoasa Bucovină este şi mai frumoasă atunci când este armonioasă din punct de vedere duhovnicesc şi al ­lucrării misionare, pastorale pe teren”, a îndemnat Patriarhul României.

    

Mulţumire înălţată lui Dumnezeu
şi recunoştinţă ierarhilor sinodali

Apoi, a luat cuvântul noul ales în ­slujirea de Arhiepiscop al Sucevei şi ­Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Calinic. „Mulţumesc Preamilostivului Dumnezeu pentru toate pe care le-am primit în viaţă, însă astăzi Îi mulţumesc şi pentru că, ­după aproape trei decenii de slujire în ascultarea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, m-a chemat precum odinioară pe Petru, prin cei 30 de ierarhi care m-au votat, să arunc mreaja de cealaltă parte a corăbioarei şi să ­vâslesc în marea învolburată a Ortodoxiei din dulcea Bucovină, considerată a fi un fel de pământ al făgăduinţei românesc. Preafericirea Voastră, aş vrea să îmi permiteţi să vă mulţumesc pentru trei motive. În primul rând, pentru că în iarna anului 1991 m-aţi recomandat Sfântului Sinod în ascultarea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. În al doilea rând, pentru cei aproape 18 ani de împreună-slujire în Arhiepiscopia Iaşilor, timp în care aţi ctitorit şi rectitorit întreaga eparhie prin programul intitulat «Nici un sat fără biserică». În al treilea rând, aş vrea să vă mulţumesc pentru că aţi binecuvântat înscrierea mea pe lista candidaţilor eligibili pentru demnitatea de Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor”, a spus ierarhul. În continuare, noul Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor i-a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pentru cei 12 ani de împreună-lucrare în Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi pentru binecuvântarea pe care i-a acordat-o pentru a candida. De asemenea, ierarhul şi-a exprimat recunoştinţa şi faţă de membrii Sfântului Sinod care i-au acordat votul de încredere. „Port în suflet cu recunoştinţă bucuria miilor de slujbe săvârşite în parohiile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor în cele trei decenii de slujire şi a construirii celor 400 de biserici şi 1.000 de case parohiale şi sociale în cadrul programului «Nici un sat fără biserică». Dar port în suflet în egală măsură şi satisfacţia desfiinţării multor grupări parabisericeşti care bântuiau prin Eparhia ­Iaşilor. Vă asigur de toată dăruirea mea în slujirea eparhiei pentru care am fost ales şi unde, împreună cu Preasfinţitul Părinte Damaschin, cu preoţii şi credincioşii din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, vom încerca să reparăm mrejele Ortodoxiei care au fost rupte de schismele şi dezbinările consumate ca rezultat al libertăţii de exprimare de după 1989, respectând totodată cu toată seriozitatea canoanele rânduite de ­Sfinţii Părinţi, legiuirile Bisericii, precum şi hotărârile Sfântului Sinod”.

Preasfinţitul Părinte Calinic
Botoşăneanul, scurtă biografie

Preasfinţitul Părinte Calinic Dumitriu, Arhiepiscop ales al Sucevei şi Rădăuţilor, s-a născut la 18 noiembrie 1957, în oraşul Iaşi. În 1980 s-a închinoviat la Mănăstirea Putna, iar în anul 1984 a fost tuns în monahism cu numele de Calinic. În perioada 1985-1989, a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care le-a absolvit în 1989 cu lucrarea de licenţă „Parabolele lui Iisus, de Joachim Jeremias”. La 14 mai 1986 a fost hirotonit diacon, iar la 15 august, acelaşi an, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna, unde a avut ascultări de muzeograf, slujitor, mare eclesiarh.

În octombrie 1990, a fost numit stareţ al Mănăstirii Râşca, iar la 25 ianuarie 1991, a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, fiind hirotonit la 25 martie în Catedrala Mitropolitană din Iași.

În perioada 1992-1995 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul ­Academiei Mihăilene, iar în perioada 1994-1998 a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. În perioada 1996-1998 a frecventat cursurile de doctorat, specializarea Istoria Filosofiei, catedra Istoria ­Filosofiei şi Axiologiei, Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu tema: „Tanatologia în proiecţiile sale teologice şi filosofice”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Petre ­Dumitrescu. În perioada 2000-2004 a ­frecventat ­cursurile de doctorat, specializarea Epistemologie şi Filosofia Ştiinţei, catedra Logică şi Filosofie Sistematică „Petre ­Botezatu” a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi, cu tema „Logica Trinităţii”, sub îndrumarea acad. prof. univ. dr. Teodor Dima.

Ierarhul are o bogată activitate editorială, publicând peste 40 de volume şi având alte titluri în curs de editare. De asemenea, a semnat şi 150 de articole în diverse publicaţii de specialitate sau prefeţe la alte lucrări.

Clericii și credincioșii din Suceava și-au primit noul Arhiepiscop

În Duminica a 7-a după Cincizecime, Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe un podium special amenajat în curtea Catedralei Arhiepiscopale de către Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al plaiurilor; Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, ­Arhiepiscopul Tomisului; Înaltprea­sfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului; Preasfințitul ­Părinte Calinic, Arhiepiscop-ales al Sucevei și Rădăuților; Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor; Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți; Prea­sfințitul Părinte Veniamin, Episcopul ­Basarabiei de Sud; și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

De asemenea, pentru a încununa acest moment prin împreună-rugăciune, părtași la eveniment au fost demnitari de stat, reprezentanți ai autorităților locale, civile și militare, personalităţi din lumea ­academică și culturală, dar și o parte din diaconii și preoții suceveni, alături de ­stareţii şi stareţele de la mănăstirile din zonă. Răspunsurile la strană au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, coordonat de pr. Dan ­Magdalena.

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit ­Teofan a vorbit despre esenţa lucrării ­arhiereşti, subliniind faptul că bucuria oricărui ierarh o reprezintă preoţii şi ­credincioşii din parohii, iar cununa acestuia – vieţuitorii sfintelor mănăstiri.

„Pentru arhiereu, preoţii şi credincioşii sunt «fraţii săi iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa sa» (Filipeni 4, 1). Ei sunt angajaţi în aceeaşi luptă pentru Evanghelia Împărăţiei. La ei, arhiereul se raportează în mod special prin cuvintele: «Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: ­Bucuraţi-vă» (Filipeni 4, 4). Stăruinţa ­arhiereului în rugăciune şi în lucrare este aceea ca «pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte», să păzească inimile credincioşilor şi «cugetele lor, întru Hristos Iisus» (Filipeni 4, 7) […]. Ca prim monah între monahii şi monahiile eparhiei, arhiereul este primul la ascultare, sărăcie şi curăţie, primul la rugăciune, jertfă, cuget duhovnicesc. Arhiereul se adresează vieţuitorilor sfintelor mănăstiri spunându-le: «Cu duhul fiţi fierbinţi, Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi […]. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc […]. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite» ­(Romani 12, 11-16). În lucrarea sa, arhiereul are parte de multă cinstire, onoruri din partea oamenilor şi laude multe. Pe toate le primeşte cu mulţumire, discernământ şi rezervă, bine ştiind că taina Crucii îi este veşmânt permanent”, a spus Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat întronizarea noului Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Preasfințitul ­Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a dat citire Gramatei mitropolitane de înscăunare a Preasfințitului Părinte Calinic ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan i-a oferit ierarhului în­semnele slujirii arhiepiscopale: mantia, crucea și engolpionul, precum și camilafca, după care l-a condus pe noul Arhiepiscop la tronul arhieresc, unde i-a înmânat cârja arhipăstorească, rostind formulele liturgice speciale. În continuare, Înalt­prea­sfințitul Părinte ­Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a binecuvântat poporul dreptcredincios cu dicherul, tricherul și crucea de binecuvântare primită din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro­mâne.

În continuare, Înaltpreasfințitul ­Părinte Arhiepiscop Ioachim a citit mesajul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe ­Române.

Totodată, Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, a adresat un mesaj de felicitare pentru noul Arhiepiscop, iar părintele inspector Nicolae Horga a dat citire unui mesaj din partea clericilor și credincioșilor din ­Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

 

Gând de recunoștință
pentru noua slujire încredințată

La rândul său, în cuvântul de final, noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților a mulțumit lui Dumnezeu pentru acest moment din viața sa, după care a evocat portretele luminoase ale unor ierarhi și sfinţi din istoria Bisericii noastre, adresând și câteva gânduri legate de noua sa slujire.

„Doresc să-mi exprim bucuria de a fi, începând de astăzi, în duh de rugăciune, împreună cu clerul şi cu cinul monahal, precum şi cu toţi credincioşii şi credincioasele, de orice vârstă, din dulcea Bucovină. Îi am în vedere îndeosebi pe tineri, pe care îi pomenesc la fiecare Sfântă Liturghie şi în a căror tinerețe şi entuziasm cred, mai ales atunci când sunt în slujba lui Dumnezeu şi a comunităţii din care fac parte. Nu-i trec cu vederea nici pe părinţii şi ­bunicii lor, care sunt chemaţi să continue, în duhul cuminţeniei şi bunei-aşezări bucovinene, trăirea şi vieţuirea creştinească a înaintaşilor. Vreau să vă asigur că, dincolo de severitatea mea, veţi găsi un suflet cald, care cu patru decenii în urmă a lăsat haina trupului acestei lumi la porţile Mănăstirii Putna pentru a o primeni cu haina Duhului, sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Iachint Unciuleac şi a Înaltprea­sfinţitului Pimen, stâlpi ai Ortodoxiei bucovinene în a doua jumătate a secolului XX. Vă îmbrăţişez pe toţi deopotrivă în ­Iisus Hristos şi vă asigur că veți găsi în persoana mea un ierarh cu care veţi putea lucra eficient în via Domnului, respectând întru totul Canoanele Sfinţilor Părinţi, ­Legiuirile Bisericii şi Hotărârile Sfântului Sinod”, a sub­liniat Înaltpreasfințitul ­Părinte Arhi­episcop Calinic. 

„Chiriarh la vârsta maturității pastorale, care îmbină iubirea duhovnicească paternă cu răbdarea şi înțelepciunea”

Nr. 563-565// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat cu ocazia întronizării Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, duminică, 26 iulie 2020*

 

Înaltpreasfințite Părinte Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

Prin lucrarea harului Preasfântului Duh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române V-a încredințat spre păstorire poporul dreptcredincios din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, venerabilă prin vechimea ei istorică şi păstrătoare a unui tezaur de valori ale patrimoniului cultural național şi mondial – biserici şi mănăstiri monumente istorice, adevărate altare ale memoriei poporului român şi nepreţuite opere de artă eclesială.

Slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, înaintașul Înaltpreasfinţiei Voastre în această demnitate, Arhiepiscopul Pimen Suceveanul, a păstorit cu multă înțelepciune şi râvnă duhovnicească Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, pe care a consolidat-o prin redeschiderea mai multor sfinte locaşuri care au fost închise în perioada comunistă, prin conservarea şi restaurarea bisericilor şi mănăstirilor monumente istorice, precum şi prin intensificarea vieții parohiale şi monahale, a activităţii educative, cultural-religioase şi social-filantropice.

Astăzi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sărbătorim cu multă bucurie, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă ­Română, dar mai ales împreună cu clerul şi credincioşii din această eparhie, întronizarea Înaltpreasfinţiei Voastre ca nou Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Calităţile misionare, pastorale şi edilitare, arătate în slujirea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, timp de aproape 30 de ani, ne îndreptăţesc să avem speranţa că slujirea de chiriarh al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, pe care o începeţi astăzi, va fi o lucrare rodnică, binecuvântată de Dumnezeu şi folositoare Bisericii şi poporului român.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să Vă dăruiască mult ajutor în slujirea pastorală, culturală şi socială ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în consultare cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan şi în conlucrare cu Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Damaschin Dorneanul, spre a conduce pe calea mântuirii clerul, monahii şi credincioşii ortodocși români din această frumoasă eparhie, fiind un chiriarh la vârsta maturității pastorale, care îmbină iubirea duhovnicească paternă cu răbdarea şi înțelepciunea în ­rezolvarea ­problemelor reale din eparhie.

Acum, la începutul slujirii Înaltpreasfinţiei Voastre într-o nouă demnitate şi responsabilitate bisericească, Vă încredinţăm de prețuirea şi de sprijinul Nostru personal şi al ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sfântă la care aţi fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria Bisericii noastre şi binele poporului român!

Cu părintească binecuvântare şi frățească dragoste în ­Hristos,

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

* Titlul aparține redacției (Mesajul a fost citit de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului)

Pomenirea Episcopului Melchisedec Ștefănescu la Roman

Nr. 563-565// în / de

În fiecare an, în perioada 13-16 mai se desfăşoară, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi ­Bacăului, o serie de activităţi cultural-religioase şi social-caritabile în oraşul ­Roman, se arată pe eprb.ro.

Contextul din acest an a schimbat, ­însă, modul tradiţional de a-l omagia pe ierarh, manifestările desfăşurându-se cu respectarea normelor impuse de legislaţia cu privire la starea de alertă. Astfel, cea de-a 20-a ediţie a manifestărilor cunoscute sub denumirea de „Zilele Episcop ­Melchisedec Ştefănescu” s-au desfăşurat într-un cadru restrâns, prin rugăciune şi filantropie.

Evenimentul a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii de către un sobor ­restrâns de preoți și diaconi, în Altarul de vară aflat în incinta Centrului eparhial, în timpul căreia au fost înălțate rugăciuni de pomenire pentru cel care a fost supranumit „cel mai învățat episcop al românilor”.

După Sfânta Liturghie, preoții slujitori s-au deplasat în incinta Fundației ­„Melchisedec Ștefănescu”, unde au oficiat slujba Parastasului în foișorul special amenajat în fața Capelei „Adormirea ­Maicii Domnului”, zidită deasupra mormântului ierarhului Melchisedec, ctitorul fondator al acestei instituții romașcane de caritate. În cadrul slujbei Parastasului, oficiată sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, președintele Funda­ției „Melchisedec Ștefănescu” și autor a numeroase volume transliterate și diortosite ale scrierilor lui Melchisedec, precum și a numeroase studii și articole referitoare la activitatea ilustrului ierarh comemorat, au fost pomenite și numele membrilor familiei ierarhului, între care amintim pe arhiereul Valerian, fratele ierarhului, și pe părinții săi, preotul Petru și prezbitera Anastasia. Totodată, la evenimentul din această zi au participat și câțiva delegați ai comunității din localitatea Gârcina, locul de naștere al ­Episcopului Melchisedec, care au adus prinoase și flori pentru a fi așezate pe mormântul ierarhului, în semn de prețuire și neuitare.

La final, arhimandritul Pimen Costea a oferit, în numele „părintelui orfanilor” și al ostenitorilor fundației romașcane, coordonați de monahia Dionisia Șchiopu, directoarea fundației, pachete cu produse alimentare de strictă necesitate unor persoane aflate în dificultate, beneficiare ale serviciilor sociale ale acestei instituții, marcând astfel aspectul caritabil al activității lui Melchisedec, în acest an închinat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române filantropilor români.