Patriarhul României, la împlinirea a 30 de ani de la hirotonia întru arhiereu

Nr. 561-562// în / de

În Duminica întâi din Postul Sfintelor Paşti, a Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în Catedrala Patriarhală, împreună cu Prea­sfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari Varlaam Ploieşteanul, Ieronim Sinaitul şi Timotei Prahoveanul. În cadrul slujbei au fost rostite ectenii şi au fost înălţate rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Patriarhului României, la împlinirea a 30 de ani de la hirotonia întru arhiereu.

 

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pasajului evanghelic (Ioan 1, 43-51), Întâistătătorul ­Bisericii noastre a subliniat că Duminica Ortodoxiei ne arată că dreapta credinţă nu doar ne deschide cerurile, ci ne descrie şi frumuseţea cerească. Preafericirea Sa a precizat că, în esenţă, în Duminica ­Ortodoxiei înțelegem că icoana dezvăluie adevărul şi frumuseţea Ortodoxiei.
„Icoanele în biserică sunt o prefigurare, o preînchipuire a slavei şi frumuseţii Împărăţiei cerurilor. Biserica de pe pământ este icoana Împărăţiei cerurilor, ne pregăteşte să simţim frumuseţea slavei celei neapuse din Împărăţia Preasfintei Treimi. Duminica Ortodoxiei, prin procesiunea cu sfintele icoane, ne arată că Ortodoxia nu este numai adevărată, ci este şi frumoasă, aduce bucurie în suflet, aduce frumuseţea iubirii lui Dumnezeu revărsată în sfinţii Lui. ­Duminica de astăzi ne mai spune un adevăr: atunci când umblăm în procesiune purtând icoanele lui Hristos, ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor, noi arătăm unite dreapta credinţă şi dreapta vieţuire, pentru că dreapta credinţă este temelia sfinţeniei. În Duminica Ortodoxiei mărturisim dreapta credinţă şi dreapta vieţuire, de aceea, cea dintâi duminică din Postul Mare este Duminica dreptei credinţe, care ne cheamă la sfinţirea vieţii prin pocăinţă, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos mai deasă şi prin fapte bune. Frumuseţea Ortodoxiei se arată în bunătatea şi sfinţenia celor care Îl iubesc pe Hristos (…). Toată viaţa Bisericii este o înaintare către Împărăţia lui Dumnezeu”, a reliefat ­Patriarhul României.

În cadrul Sfintei Liturghii de duminică, 8 martie, de la Catedrala Patriarhală, ­arhidiaconul Constantin Hurjui a citit ­Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române, adresată clerului și credincioșilor creștini din Patriarhia Română la Duminica Ortodoxiei. La această sărbătoare, credincioșii au fost îndemnați să contribuie la colecta organizată în Patriarhia Română pentru susținerea Fondului Central Misionar al Bisericii noastre.

 

30 de ani de arhierie ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat volumul „Omagierea satului românesc şi evocarea patriarhilor cărturari. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2019”, apărută anul acesta la Editura BASILICA a ­Patriarhiei Române. În paginile volumului este ilustrată, prin imagini şi cuvinte, ­bogata şi rodnica lucrare misionară, promotoare de valori şi demnitate, desfăşurată în societate de Biserică şi de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în anul 2019, declarat de Sfântul Sinod drept „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)” şi „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim ­Munteanu şi Iustin Moisescu”.

Totodată, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a rostit un cuvânt festiv ­dedicat împlinirii a 30 de ani de la primirea hirotoniei întru arhiereu a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „Îi mulţumim Preafericirii Sale pentru osteneala de zi şi de noapte, pentru buna stare a Bisericii noastre Ortodoxe naţionale şi dorim ca Mântuitorul Iisus Hristos, Arhiereul Cel veşnic, să-i dăruiască aceeaşi sănătate şi putere de muncă pentru a păstori şi conduce această corabie a Bisericii noastre pe valurile tulburi ale societăţii în care trăim, cu aceeaşi dragoste şi cu aceeaşi abnegaţie cu care a făcut-o şi până astăzi”, a spus Prea­sfinţia Sa. Din partea părinţilor slujitori ai Catedralei Patriarhale, ­Preafericirea Sa a primit un buchet de flori. La rândul său, Părintele Patriarh Daniel i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru frumoasa şi bogata expunere privind conţinutul cărţii „Omagierea satului românesc şi evocarea patriarhilor cărturari. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2019”, precum şi tuturor ierarhilor, preoţilor, diaconilor şi credincioşilor prezenţi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titulatura ­„Lugojanul”, în Catedrala Mitropolitană din Timișoara, la 4 martie 1990, de ­sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei.

Răspunsurile liturgice la Sfânta ­Liturghie din Catedrala Patriarhală au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijată de pr. conf. dr. Stelian Ionașcu, şi de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhid. protopsalt Mihail Bucă. Toţi credincioşii prezenţi au primit la final Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei din anul 2020, Viaţa şi ­Acatistul Sfinţilor şi drepţilor Părinţi ­Ioachim şi Ana, precum şi iconițe cu sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei.

Praznicul Sfintelor Paşti la Catedrala Patriarhală

Nr. 561-562// în / de

Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă şi anul acesta în ţara noastră, pentru a XII-a oară, de Sfintele Paşti, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Prea­sfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de slujitori.

„Suntem binecuvântaţi de Dumnezeu şi anul acesta ca şi în ceilalţi ani, începând cu 2009, pentru că primim ca semn de binecuvântare, de la Mormântul Sfânt din care a înviat Mântuitorul Iisus ­Hristos, Sfânta Lumină. Sfânta Lumină pe care noi o primim acum şi pe care o distribuim în toată ţara pentru a o avea în noaptea de Înviere este o minune pe care o săvârşeşte Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi, în fiecare an, El Care este Lumina lumii şi Lumina vieţii noastre. Această Lumină, anul acesta, a fost primită într-o atmosferă de tristeţe pentru toată lumea, o tristeţe pentru că Biserica Sfântului Mormânt era aproape goală. În ea erau doar Patriarhul Ierusalimului şi câţiva slujitori, şi aceasta din cauza ­pandemiei”, a spus Preafericirea Sa la momentul primirii Luminii Sfinte în ­Catedrala Patriarhală.

Patriarhul României a subliniat că Sfânta Lumină de la Ierusalim este pentru credincioşi nu numai o binecuvântare, ci şi o consolare şi încurajare. „Faptul că Lumina Sfântă a venit şi anul acesta de la Ierusalim în România şi în toate ţările ortodoxe care au trimis delegaţii spre a o primi în dar de la Hristos aduce bucurie, binecuvântare şi o mare consolare. Iisus Hristos Care ne-a trimis Lumina Învierii Sale doreşte să intre în casa sufletului nostru, în familia noastră, în toată viaţa noastră, să lumineze incertitudinile, să risipească teama, să ne ajute să ne vindecăm sufleteşte şi trupeşte. De aceea noi mulţumim ­Mântuitorului Iisus Hristos pentru această binecuvântare şi consolare sau mângâiere”, a reliefat Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai precizat faptul că, dincolo de toate opreliştile care există din cauza pandemiei, Bisericile Ortodoxe şi credincioşii au păstrat comuniunea cu Hristos prin Sfânta Lumină de la Ierusalim. ­„Credincioşii noştri, deşi nu pot participa fizic în noaptea de Înviere la slujbă, totuşi, prin faptul că primesc în casele lor această Lumină Sfântă, se luminează cu prăznuirea, cum ne îndeamnă cântările de Sfintele Paşti, şi unii pe alţii ne îmbrăţişăm duhovniceşte, sufleteşte, de la distanţă, prin aceeaşi credinţă pe care o mărturisim şi aceeaşi iubire pe care o arătăm lui Hristos şi Bisericii ­Sale. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să lumineze viaţa noastră, să aibă o milă şi o iubire deosebite faţă de toţi cei care se află în spitale sau la casele lor, suferinzi sau singuri, sau trişti, sau în carantină, sau în izolare. Să le aducă lumina iubirii Sale în sufletele lor, spre slava Preasfintei Treimi şi spre bucuria noastră, a tuturor”, a spus Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa le-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Timotei ­Prahoveanul şi celor care l-au însoţit în Israel. De asemenea, Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit şi celor care au pus la dispoziţie aeronava cu care a fost adusă de la Ierusalim ­Lumina Sfântă.

Sărbătoarea Învierii Domnului
la Catedrala Patriarhală

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, la Catedrala Patriarhală a fost oficiată slujba Canonului Sâmbetei celei Mari, premergătoare ­rânduielii speciale care se săvârșește în afara bisericilor în noaptea Învierii.

Când clopotele au răsunat la miezul nopții, în fața Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit de trei ori chemarea „Veniți să luați lumină!”, oferind Sfânta Lumină a Învierii ­Domnului Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul şi Preasfinţitului Părinte ­Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, precum și slujitorilor catedralei. De asemenea, Preafericirea Sa a citit Sfânta Evanghelie de la Matei 28, 1-16, continuând rânduiala începutului pascal cu stihurile Învierii și cântarea „Hristos a înviat”.

În cadrul cuvântului de învățătură rostit cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că ­Mântuitorul Iisus Hristos este vindecător de boli și de moarte. „Astăzi, când oamenii din întreaga lume se află într-o stare de teamă, de tulburare și de neliniște, Hristos Cel înviat din morți Se întâlnește tainic cu noi pe drumul vieții noastre sau în ­casele noastre, și mai ales în casa sufletului nostru și ne spune «Nu vă temeți!» (Matei 28, 10). Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, este Mântuitorul lumii, adică vindecătorul și eliberatorul oamenilor de păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva, eliberator sau vindecător de boală și de moarte, moartea fiind înțeleasă aici mai întâi ca separare a trupului de suflet, dar și ca o îndepărtare a omului de ­Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că activitatea mântuitoare a Domnului Iisus pe pământ a început cu îndemnul „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”: „Prin ­chemare la pocăință, Hristos Domnul vrea să vindece pe omul păcătos de modul său de viață egoist, arogant și posesiv pentru a deveni un om altruist, smerit și milostiv. Noul Testament ne arată că adesea, după ce Iisus a predicat mulțimilor Evanghelia Împărăției cerurilor, a vindecat mulțimi de bolnavi, care au fost aduși la El. În aceasta El S-a arătat a fi nu numai învățătorul, ci și vindecătorul, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. El a vindecat o mulțime de orbi, de surzi, de muți, de oameni paralizați, dar și o mulțime de oameni care erau chinuiți de duhuri rele sau diavolești”.

„Învierea lui Hristos este arvuna sau temelia învierii noastre”

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus că Învierea Mântuitorului Hristos este începutul unei alte vieți decât cea pământească: „Hristos Domnul nu doar a vindecat bolnavi, ci a și înviat morți. A înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe prietenul Său Lazăr din ­Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Însă, înainte de a-l învia pe Lazăr, pe prietenul Său, Iisus îi spune Martei: «Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25). Prin aceasta vedem că acela care crede în Hristos, chiar dacă va muri cu trupul, va trăi cu sufletul. Totuși, dacă învierea lui Lazăr din morți a fost o revenire a acestuia la viața pământească, Învierea lui Hristos este cu totul altceva, este o viață nouă, este viața cerească nelimitată și netrecătoare. Aceasta este viața pe care Hristos ne-o arată prin Învierea Sa din morți. Învierea lui Hristos ne arată că viața Lui după Înviere nu mai este o viață pământească. El este total liber de orice determinism al naturii. Nimeni și nimic nu-L mai poate opri, nu-L mai poate reține, nici măcar cu privirea. (…) ­Mântuitorul Iisus Hristos înviat din morți ne arată că Învierea Lui este începutul unei alte vieți decât viața pământească. De aceea, în noaptea de Paști cântăm «Astăzi prăznuim omorârea morții». ­Învierea lui Hristos este arvuna sau temelia învierii noastre, a tuturor oamenilor”.

Patriarhul României a evidențiat faptul că praznicul Învierii Domnului reprezintă pentru toți creștinii izvor de bucurie, dar și de întărire în vremuri grele. „Învierea lui Hristos este astăzi pentru noi, ca totdeauna, izvor de lumină și pace, izvor de bucurie, dar și izvor de putere spirituală pentru a lupta cu greutățile vieții, inclusiv pentru a lupta cu boala, cu teama de moarte, cu suferința, cu tot ceea ce în aceste zile ne împresoară, neliniștește, ne pune pe gânduri, ne creează o stare de incertitudine pentru prezentul și viitorul nostru. De aceea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să dăruiască sănătate celor ­bolnavi, răbdare și pricepere tuturor ­medicilor și întregului personal medical, să dăruiască consolare celor îndoliați și odihnă sufletelor celor decedați”, a arătat Preafericirea Sa.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a mulțumit tuturor voluntarilor implicați în aceste zile în activitatea ­misionară și filantropică a Bisericii. „Ne rugăm lui Hristos Cel înviat din morți să-i binecuvânteze pe toți ierarhii, preoții și diaconii, precum și pe toți voluntarii din parohii care în ultimele săptămâni au ajutat spiritual și material multe spitale, multe persoane aflate în dificultate, oameni vârstnici, săraci, dar și multe persoane aflate în nevoi. În mod deosebit dorim să mulțumim preoților și voluntarilor care vineri și sâmbătă au distribuit la casele credincioșilor din parohii Sfintele Paști. De asemenea, în seara trecută au distribuit Sfânta Lumină de la Ierusalim, ca iubiții noștri credincioși, deși se află departe de Biserică din punct de vedere spațial, să simtă că stau în comuniune cu biserica lor din parohie și cu Biserica întreagă din toată lumea prin aceste semne de binecuvântare și mai ales prin rugăciune. Mulțumim ­tuturor persoanelor din instituțiile ­publice, dar și tuturor oamenilor care lucrează acum cu jertfelnicie pentru ­binele poporului român. Tuturor celor care din cauza pandemiei se află în prezent în casele lor le dorim sărbători ­
de Paști cu pace și sănătate, bucurie și mult ajutor de la Dumnezeu”, a spus ­Patriarhul României.

În continuare, în catedrală au fost săvârșite Utrenia Învierii și Sfânta ­Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul şi ­Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali.

Slujba Vecerniei din prima zi de Paști la Patriarhie

În prima zi de Paști, duminică, 19 aprilie 2020, la Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită slujba Vecerniei Învierii Domnului, numită în popor „A doua Înviere”. Slujba a fost oficiată la orele ­amiezii de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ­împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Anul acesta, potrivit tradiției, în cadrul slujbei Vecerniei Învierii a fost citit în șapte limbi pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25.

În cuvântul de învățătură rostit, ­Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei citite la slujba Vecerniei și a spus că aceasta ne arată mai multe adevăruri fundamentale pentru credința și viața Bisericii: „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morți, în seara Învierii Sale, vine la ucenicii Săi, care se aflau într-o casă, și de teamă de a nu fi persecutați aveau ușile încuiate. Iisus nu bate în ușă, nu așteaptă ca să I se deschidă, ci El trece prin ușile ­încuiate fără să le spargă, fără să degradeze integritatea ușilor, și a stat în mijlocul lor și le-a zis «Pace vouă!» (Ioan 20, 19). Aici vedem neobișnuita stare a lui Hristos după Înviere. El este înviat din morți, dar nu mai revine la viața pământească, obișnuită, care este adesea limitată de determinismele naturii, de spațiul care îl limitează pe om, de timp și de materia opacă, care i se opune atunci când ușile sunt încuiate. Iisus Hristos a intrat într-o altă viață. Învierea Lui nu este reanimarea unui trup, cum a fost ­învierea prietenului Său Lazăr, care după o vreme, deși a înviat, a murit la vârstă ­înaintată. Învierea lui Hristos, așa cum spun cântările din noaptea de Paști, este omorârea morții și începutul unei alte vieți, viața cerească veșnică”.

De asemenea, Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel a evidențiat faptul că ­Mântuitorul Hristos Se arată ucenicilor pentru a-i asigura că El, Cel înviat, este identic cu Cel răstignit. „Trupul Său, deși este înviat din morți, poartă stigmatele sau semnele cuielor în mâini, în picioare, precum și semnul în coasta Sa făcut de lancea cu care a fost străpuns atunci când se afla pe cruce și a curs sânge și apă, ­dovada că El murise. Tocmai pentru că El trece prin ușile încuiate, ucenicii ar fi putut crede că este o fantomă, o nălucă, o arătare, un duh. Ca să arate că El are carne și oase, deși este înviat din morți, le arată semnul cuielor și semnul străpungerii coastei Sale. De fapt, Mântuitorul îi asigură palpabil, vizual, pe ucenici că El este Cel răstignit și acum a înviat. Această atitudine a Lui ne arată că este un Învățător desăvârșit. El întărește credința ucenicilor Săi, dar în același timp le arată și taina Învierii Sale, care este altceva decât o revenire la viața biologică pământească. (…) Prin semnele pătimirii Sale, nu neagă, nu exclude și nu șterge experiența suferinței, ci o transfigurează. Trupul Său cel înviat interiorizează taina crucii, iar taina crucii exprimă slava iubirii Sale milostive prin Înviere”, a reliefat Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că Evanghelia citită în cadrul Vecerniei are o semnificație ­misionară, întrucât, îndată după Învierea Sa, Mântuitorul vorbește despre o trimitere a ucenicilor la propovăduire: „Deja în seara Învierii Sale, îi pregătește pe ucenici pentru misiune. Aceasta explică de ce acest text este citit în mai multe limbi. El este citit în mai multe limbi pentru că deja conține mesajul misiunii, trimiterii ucenicilor la toate popoarele. În Evanghelia după Sfântul Luca se spune că așa trebuia, adică este un plan al lui Dumnezeu ca pocăința să fie propovăduită împreună cu iertarea păcatelor la toate neamurile, ­începând de la Ierusalim. Aici vedem universalitatea misiunii încre­dințate de ­Hristos apostolilor. În Evanghelia după Matei se spune: «Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh» (Matei 28, 19). Prin aceasta vedem că Hristos nu a înviat doar pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele și că ­învierea de obște sau învierea universală este un dar al lui Dumnezeu pentru toate popoarele, indiferent de etnie, credință, de cultură”.

Răspunsurile liturgice la strană au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al ­Catedralei Patriarhale, condus de ­arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă.

La slujbele din noaptea Învierii ­Domnului şi la Vecernia numită în popor „A doua Înviere” au cântat membri ai ­Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul ­protopsalt Mihail Bucă.

Arhidiaconul Jean Lupu, omagiat la 80 de ani de viață și 60 de ani de dirijat

Nr. 561-562// în / de

Dirijorul Jean Lupu a împlinit sâmbătă, 7 martie, 80 de ani. Cu acest prilej a sărbătorit și cei 60 de ani care s-au adunat în cariera sa dirijorală. La ceas aniversar a urcat pe scena Ateneului Român, alături de Corul Symbol. ­În semn de apreciere a dăruirii și pasiunii cu care a promovat arta corală, muzica bizantină, colindele și creațiile românești contemporane, părintele Jean Lupu a primit din partea președintelui României, Klaus Werner Iohannis, Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler.

 

Alături de marea sa familie ­Symbol, maestrul Jean Lupu și-a sărbătorit ziua de naștere pe scena Ateneului Român. I-au fost ­alături și foste membre ale corului, care acum sunt mari cântă­rețe de operă pe scenele europene.

Concertul a început, nu întâmplător, cu cântarea bisericească „Iubi-te-voi, Doamne”, Jean Lupu având drept motto Psalmul 103, care spune „Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi”.

La eveniment a fost prezent Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a transmis un cuvânt de felicitare și de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „Părintele arhidiacon Jean Lupu a primit în anul 1995 Crucea Patriarhală pentru mireni, atunci fiind doar profesor de muzică și, după ce a intrat în cler, prin Taina Hirotoniei în treapta diaconiei, a primit din partea Părintelui Patriarh Teoctist și Crucea Patriarhală pentru clerici. Anul acesta, Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel i-a pregătit părintelui arhidiacon Jean Lupu un moment festiv în prezența membrilor Permanenței Consiliului Național Bisericesc și a membrilor ­Adunării ­eparhiale a Arhiepiscopiei ­Bucureştilor, în cadrul căruia i-a fost acordat cel mai înalt ordin al Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală pentru clerici”, a menționat Preasfințitul Episcop-vicar Varlaam Ploieșteanul.

În cei 60 de ani de carieră, Jean Lupu a dirijat corurile „Ciprian Porumbescu” și „Lirica” din Slatina și corul Liceului ­Pedagogic din București, cu care a sus­ținut primul concert pe scena Ateneului Român, în anul 1978. Au urmat Corul Cantata, iar ulterior, în anul 1990, Corul Symbol, pe care l-a înființat cu binecuvântarea vrednicului de pomenire ­Patriarh Teoctist. Corul de copii și tineret Symbol al Patriarhiei Române a reușit să formeze multe gene­rații de copii, Jean Lupu precizând că familia Symbol are 600 de suflete și că succesele cele mai înălță­toare nu au fost cele individuale, ci acelea pe care le-a obținut împreună cu corurile, deoarece un dirijor, dacă nu are în jurul lui o familie lărgită, nu se realizează ca dirijor.

Comemorarea deținuților și luptătorilor anticomunişti la Bucureşti

Nr. 561-562// în / de

În faţa Monumentului „Aripi” din Piaţa Presei Libere din Capitală a avut loc comemorarea deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989, luni, 9 martie 2020. La evenimentul organizat de Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1944-1989 au participat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai cultelor religioase, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi membri ai forurilor foştilor deţinuţi politici.

 

Ceremonia a debutat cu intonarea Imnului Naţional al României de către fanfara Brigăzii 30­ Gardă „Mihai Viteazul”, urmată de ­oficierea unei slujbe de pomenire a luptătorilor şi deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989, trecuţi la Domnul, de către un sobor de preoţi, slujitori în cadrul Administraţiei cimitirelor. Slujba religioasă ortodoxă a fost urmată de rostirea unor rugăciuni de pomenire de către reprezentanţii Arhidiecezei Romano-Catolice din Bucureşti şi Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

În continuare, au avut loc depuneri de coroane de flori din partea Patriarhiei Române, a preşedintelui ţării, a Administraţiei de Stat, precum şi din partea unor fundaţii şi asociaţii ale foştilor ­deţinuţi politici şi luptători împotriva regimului comunist. Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a subliniat importanţa sacrificiului luptătorilor împotriva regimului comunist pentru apărarea şi mărturisirea credinţei, dar şi locul de ­cinste pe care ei îl au în slujbele ortodoxe, acolo unde sunt pomeniţi: „Biserica ­Ortodoxă a închinat anul 2017 omagierii mărturisitorilor credinţei din perioada comunistă, pentru că toţi aceşti deţinuţi politici au fost animaţi în aceeaşi măsură de dragostea de neam, dar şi de fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică, ­valori pe care comunismul nu le-a acceptat niciodată. Noi facem pomenirea la fiecare Sfântă Liturghie a luptătorilor din lagăre şi închisori, care, în felul acesta, au ­mărturisit credinţa lor creştină”, a declarat Preasfinţia Sa.

Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a vorbit despre valorile apărate de foştii deţinuţi şi luptători împotriva comunismului: „Pentru cei din temniţe şi lagăre de exterminare au existat câteva noţiuni sfinte: neam, patrie, tricolor şi credinţa strămoşească. Jertfa lor nu a fost în van. Noi atunci nu am reuşit să împiedicăm instaurarea regimului comunist, epurările, naţionalizarea, dar există o certitudine: am reuşit să demonstrăm lumii că în această ţară au fost şi oameni curajoşi, bărbaţi şi femei, care atunci când a fost vorba despre salvarea demnităţii acestui neam, nici jertfa supremă nu li s-a părut a fi prea mult”.

Data de 9 martie a fost declarată Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din ­perioada 1944-1989 prin Legea 247 din 11 decembrie 2011.

Patriarhia Română a militat pentru caracterul opţional în școli al orelor de educație pentru viață

Nr. 561-562// în / de

Legea nr. 45/3 aprilie 2020, publicată în ­Monitorul Oficial al României, Partea I, ­nr. 287/6 aprilie 2020, care modifică şi completează Legea nr. 272/2004 ­privind protecţia şi promovarea drepturilor ­copilului, prevede obligativitatea organizării în școli, cel puțin semestrial, a unor programe pentru viață și sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii, deși Patriarhia Română a susținut caracterul opţional în școli al orelor de educație pentru viață, iar programele şcolare corelate acestora să fie ­elaborate potrivit valorilor morale.

În acest sens, încă din ziua de 13 martie 2020, Patriarhia Română a transmis adrese cu privire la Propunerea legis­lativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului către președintele României, primul-ministru și ministrul educației și cercetării, cu argumentele de mai jos.

  1. Constituția României prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea ­gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, ­nu există nici un temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.
  2. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „Părinţii ­copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).
  3. Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conec­tarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității.
  4. Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la ­decizia şcolii”. Așadar, planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, nu prin lege adoptată de Parlamentul României.
  5. În planul curriculumului școlar formal, respon­sa­bilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât ­personalului didactic, certificat în acest sens.
  6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social. Spre exemplu, analiza intitulată Re-examinarea dovezilor: Educația sexuală completă în școli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare și Evaluare din Statele Unite ale Americii, organizație independentă, cu peste 25 de ani de experiență în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de ­îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
  7. În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, ­Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca ­disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, ­Italia, Lituania, Polonia).
  8. În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră pe săptămână în planul-cadru pentru învățământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel național, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.
  9. În țara noastră, numeroase și reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei, care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.
  10. Conștienți fiind de importanța educației tinerilor pentru a răspunde provocărilor societății actuale, considerăm că identitatea și viața persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală. Viața are și o dimensiune ­spirituală, ignorată în societatea contemporană ­secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieții umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanță ­deosebită creșterii spirituale a omului, care este chemat la viață veșnică în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, este relevantă și valorificarea specificului formativ al educației religioase, care contribuie la cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate și la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare.

 

Starea de urgență este o stare specială de prevenire a extinderii epidemiei, nu o stare de panică și descurajare*

Nr. 561-562// în / de

Biserica Ortodoxă Română se adaptează treptat și responsabil, în funcție de evoluția situației provocate de epidemie, așa cum o fac toate instituțiile importante din țară, respectând și promovând în spațiul public recomandările autorităților de stat.

 

Biserica nu este doar o instituție de utilitate publică, ci și o comunitate de credință vie, iubire milostivă și speranță sfântă, virtuți care trebuie manifestate mai ales în ­perioade de mari încercări. În acest context, Biserica face un apel părintesc către toți credincioșii ei pentru a avea încredere în autorități și a respecta măsurile instituite de acestea.

Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți slujitorii Sfintelor Altare şi pe toţi credincioșii ei să cultive pacea sufletului prin ­rugăciune și comuniune cu semenii prin fapte bune, evitând ­totodată panica.

Să arătăm iubire și solidaritate față de oamenii vârstnici, față de cei aflați în izolare sau în carantină, precum și grijă deosebită pentru sănătatea celor din jurul nostru. Să arătăm multă prețuire față de medicii din spitale care apără și cultivă sănătatea trupului, dar și față de preoții din biserici, care apără și cultivă sănătatea sufletului. Să avem deplină încredere în puterea rugăciunii, știind că „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe ­Dumnezeu” (Romani 8, 28).

Pacea sufletului, bunătatea inimii, comuniunea în rugăciune și cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj și speranță.

Așadar, rugăciunea și fapta bună sunt izvor de putere spirituală pentru a învinge încercările la care suntem supuși, dar şi pentru a înainta duhovnicește spre sărbătoarea Sfintelor Paști.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*Cuvânt de încurajare şi speranţă rostit de Patriarhul României în Catedrala Patriarhală, la finalul slujbei Vecerniei, luni, 16 martie.

Apel la rugăciune, solidaritate și responsabilitate în vreme de pandemie

Nr. 561-562// în / de

În această perioadă de grea încercare, Consiliul ­Consultativ al Cultelor din România se adresează tuturor credincioșilor cu un mesaj de încurajare, ­binecuvântare și îndrumare.

Primul nostru îndemn este de a rămâne în case, de a respecta cu strictețe măsurile dispuse de autoritățile publice și de a ­coopera cu acestea, asigurându-se totodată slujbele religioase în locaşul de cult, dar fără participarea fizică a credincioşilor, slujbele fiind transmise on-line.

Cel de-al doilea îndemn este ca fiecare dintre noi să stăruie acasă în rugăciune personală sau împreună cu familia, pentru a-L ruga pe Milostivul Dumnezeu să ne ajute să depășim acest moment de grea încercare. Rugăciunea este sursă de putere spirituală pentru a învinge teama şi boala. Cultivarea păcii sufletului prin rugăciunea stăruitoare ne ferește de panică și deznădejde și ne face să conștientizăm dubla noastră responsabilitate în această perioadă: personală și comunitară.

Medicilor, întregului personal din instituțiile medicale, cât și tuturor celor care prin munca lor depusă în perioada pandemiei ajută la continuarea vieții în parametri cât se poate de normali, precum și celor care asigură asistență religioasă oamenilor aflați în suferință, le adresăm un cuvânt de prețuire și încurajare în lucrarea lor jertfelnică. De asemenea, adresăm un mesaj de prețuire și încurajare polițiștilor, jandarmilor și militarilor. Ei toți sunt prezenți continuu în rugăciunile noastre.

Slujitorilor cultelor religioase le adresăm îndemnul de a continua activitatea lor și de a actualiza datele lor de contact și de a le posta pe site-urile și platformele digitale ale comunităților lor, pentru a putea fi contactați de toți cei care au nevoie de consiliere religioasă, de încurajare sau de orice alt sprijin folositor.

Îi îndemnăm pe toți credincioșii să țină legătura telefonic sau prin alte mijloace de comunicare cu slujitorii cultelor, iar pe toți cei care doresc să se implice efectiv în activități de ­voluntariat îi îndemnăm să acționeze organizat, în cooperare cu autoritățile locale, potrivit recomandărilor fiecărui cult. ­Recomandăm tuturor să urmărească transmisiile slujbelor ­religioase la radio, la televizor sau prin internet.

Este necesar ca fiecare dintre noi să dea dovadă de înțelepciune în aceste vremuri de încercare, intensificând ­rugăciunea și responsabilitatea pentru sănătatea personală și socială. De asemenea, să arătăm solidaritate socială concretă prin ajutorarea celor aflați în nevoi, oferindu-le ajutor material, respectiv asistență socială la domiciliu persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități, în mod voluntar, avizat de către autorități.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al ­trupurilor, să ne binecuvânteze pe toți, să ne ajute, să ne dăruiască sănătate, pace, speranță și iubire milostivă față de cei aflați în suferință, iar celor care au murit să le dăruiască viață veșnică.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

 

Procesiuni cu sfinte moaște și sfinte icoane pentru oprirea bolii și însănătoșire

Nr. 561-562// în / de

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvântează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! (Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii citită pe solee, cu fața spre răsărit, înainte de Otpustul slujbei Sfintei Liturghii, Vecerniei sau Pavecerniței)

Procesiune cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou pe străzile Capitalei

Nr. 561-562// în / de

În Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, după Sfânta Liturghie, icoana şi racla cu moaştele Sfântului Cuvios ­Dimitrie cel Nou au fost purtate într-o ­pro­ce­siune condusă de Preasfinţitul ­Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar ­patriarhal. În cadrul acesteia s-au făcut mai multe opriri în locurile importante şi la spitale din Capitală, unde au fost înălţate rugăciuni pentru încetarea epidemiei.

„Procesiunea a plecat din faţa ­Catedralei Patriarhale şi a mers până la Spitalul Universitar, continuând apoi până la Eroii Revoluţiei, zonele Mihai Bravu şi Ştefan cel Mare, până la Piaţa Victoriei, revenindu-se la Colina Bucuriei, prin Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii. Prima ­oprire din cadrul procesiunii a fost la ­Spitalul de Boli Infecţioase «Victor Babeş», unde a fost rostită o ectenie specială, iar Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a spus rugăciunea pentru încetarea ­pandemiei. A doua oprire a fost în faţa Spitalului Colentina, în cadrul căruia funcţionează şi Institutul de Boli Infecţioase «Matei Balş». A treia oprire a fost în faţa Crucii Eroilor Martiri din Piaţa Universităţii, unde a fost intonat troparul ­Sfântului Dimitrie cel Nou. Ultima oprire s-a făcut la Crucea Brâncovenească de pe Dealul Mitropoliei, unde au fost rostite ectenia şi rugăciunea specială pentru ­încetarea pandemiei”, a declarat părintele Dumitru Ştefănescu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preasfinţitul Părinte Varlaam ­Ploieşteanul a arătat că acest pelerinaj urmează o veche tradiţie a Bisericii, care în momente de primejdie a purtat în ­procesiune moaştele sfinţilor, chemând ajutorul lui Dumnezeu pentru izbăvirea de pericole: „Acest pelerinaj continuă o veche tradiţie a Bisericii. În timpul multor epidemii, au fost aduse în Bucureşti moaşte ale sfinţilor, pentru izbăvirea de primejdii. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este numit «Ocrotitorul Bucureştilor», pentru că a salvat oraşul nu numai în momente de conflict militar, ci şi în timpul unor epidemii. Este cunoscută lucrarea lui duhovnicească şi minunată din timpul domnitorului Caragea, când, după pelerinajul cu moaştele sfântului, numărul îmbolnăvirilor şi cel al deceselor au scăzut semnificativ. Dacă până la pelerinaj mureau 300 de oameni pe zi, după el au scăzut într-un ritm accelerat şi neaşteptat. Nădăjduim ca acest pelerinaj să aducă multă bucurie credincioşilor care se roagă către ­Dumnezeu ca ţara noastră să iasă cu bine din această molimă”.

În trecut, moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost purtate pe străzile Capitalei în mai multe rânduri, pentru izbăvirea de molime şi secetă: în 1815, în perioada „ciumei domnitorului Caragea”, în 1827, în timpul secetei, şi în 1831, în timpul epidemiei de holeră, la rugămintea generalului Kiseleff.

Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au poposit în principalele orașe din județele Iași, Neamț și Botoșani

Nr. 561-562// în / de

Duminică, 5 aprilie, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și ­Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost dusă în mai multe orașe și localități din Moldova.

Ocrotitoarea Moldovei a poposit, preț de câteva ore, în principalele orașe din județele Iași, Neamț și Botoșani – Iași, Roman, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Pașcani, Botoșani și Hârlău, precum și în localitățile adiacente. Racla cu sfintele moaște, așezată pe platforma împodobită cu flori a unui automobil, a fost însoțită de IPS Părinte Mitropolit Teofan și pr. Marian Timofte, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor.

Traseul a urmat, pe rând, și mai multe mănăstiri din cele trei județe; în dreptul locașurilor de cult, cinstitele moaște au fost întâmpinate în sunet de clopot, iar preoții au ieșit cu Sfânta Evanghelie. La Catedrala Arhiepiscopală din Roman procesiunea a fost întâmpinată de ­­
IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul ­Romanului și Bacăului. În continuare, sfintele moaște au trecut pe la aproximativ 40 de biserici parohiale și catedrale din protopopiatele Piatra Neamț, Târgu Neamț, Pașcani, Botoșani, Hârlău și Iași, precum și pe la mănăstirile Văratic, ­Agapia, Vorona, Popăuți, Zosin, Coșula. Momente emoționante au reprezentat scurtele treceri prin curțile spitalelor județene de urgență și ale altor unități medicale: Spitalul Clinic Județean de Urgență Piatra Neamț, Spitalul Orășenesc „Sfântul Dimitrie” – Târgu Neamț, Spitalul Municipal de Urgență Pașcani, Spitalul de Pneumoftiziologie – Botoșani, Spitalul de Boli Infecțioase – Botoșani, Maternitatea Botoşani, Spitalul de Pediatrie – Botoșani, Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” – Botoșani, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Spiridon” – Iași, Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Iași și Spitalul Clinic „Doctor C.I. Parhon” – Iași.

Pe tot traseul s-au rostit rugăciuni pentru cei infectaţi cu noul coronavirus, pentru personalul medical, pentru cei care mențin ordinea publică, precum și pentru toți creștinii aflați în nevoie. „S-a socotit că momentul prin care trecem este unul care necesită cu atât mai mult rugăciunile sfinților către Dumnezeu, ca Dumnezeu să-Și întoarcă fața spre noi. Se așteaptă două lucruri: ca oamenii să-și folosească toate instrumentele pe care le au împotriva bolii – dar această boală, ca orice suferință, nu poate fi tratată exclusiv cu mijloace omenești. Pe lângă mijloacele omenești sau fundamentându-le pe acestea, avem nevoie de Mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu, iar Ea se arată și prin mijlocirea Sfintei Parascheva, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prin mijlocirea tuturor sfinților”, a mai spus IPS Teofan.

La întoarcerea la Catedrala Mitropolitană din Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a subliniat: „A fost o zi frumoasă, obositoare – dar foarte ­frumoasă -, aproape 500 de kilometri prin Moldova, în fața multor spitale, în fața multor biserici și, din când în când, în fața unor trecători care se aflau pe străzi pentru diferite situații. A fost o mărturie despre un adevăr al Bisericii, și anume: creștinul are două arme în orice situație, dar mai ales în situații dificile. Prima armă este arma omenească. În contextul nostru, o armă cu trei tăișuri: distanțare socială, igienă și tratament medical adecvat. Creștinul are însă și o altă armă, arma cea dumnezeiască: Sfânta Liturghie, spovedania, dumnezeiasca Împărtășanie, cinstirea sfintelor moaște, ocrotirea ­Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pentru că biserica este și spital duhovnicesc. Iar procesiunea sau, mai bine zis, deplasarea cu moaștele Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva în ­Moldova astăzi este o mărturie a acestui spital duhovnicesc spre care se cuvine să alergăm în tot timpul, dar în mod special în momente grele precum acesta”.

Pr. Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, ne-a ­declarat: „Racla cu moaștele Sfintei ­Cuvioase Parascheva a mers în acest ­inedit pelerinaj după ce s-a primit avizul Ministerului Afacerilor Interne. Pentru a ne asigura că, pe parcursul traseului, nu se va aduce nici un fel de atingere măsurilor luate de autorități pentru combaterea epidemiei cu care ne confruntăm, s-a luat decizia de a nu anunța public nici data desfășurării evenimentului, nici traseul. Nu a fost propriu-zis o procesiune, întrucât totul s-a desfășurat fără închinarea credincioșilor la sfintele moaște, fără participare colectivă, fără slujbe ­oficiate. De altfel, mașina care purta racla cu sfintele moaște doar a încetinit în dreptul unor locașuri de cult sau așezăminte spitalicești. Menționez că mai mulți clerici și credincioși din cele trei județe au cerut acest sprijin duhovnicesc, dorința lor fiind în deplină concordanță și cu intenția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de a înlesni această binecuvântare, această prezență vindecătoare a Sfintei Parascheva”.

Este pentru a treia oară în istorie când racla cu moaștele Sfintei Cuvioase ­Parascheva părăsește Iașiul. În decurs de aproape 379 de ani, de când au fost aduse moaștele de către Voievodul Vasile Lupu (domn al Moldovei în perioada 1634-1653), racla nu a părăsit capitala Moldovei decât de două ori. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a fi protejată, racla cu sfintele moaște a fost ascunsă în sudul țării, întorcându-se la Iași pe 26 noiembrie, în 1944.

După trei ani, în vara lui 1947, cre­dincioșii au solicitat mitropoliei să fie ­scoase moaștele Sfintei Cuvioase ­Parascheva și duse în procesiune prin ­satele pârjolite de soare și afectate grav de război. Sfintele moaște ale Ocrotitoarei Moldovei au fost purtate prin localități din județele Iași, Vaslui, Roman, Bacău, Neamț și Baia.