„Ziarul Lumina“, 15 ani de jurnalism creștin în slujirea Bisericii și a societății de azi

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat cu prilejul împlinirii a 15 ani
de la apariția primului număr al Ziarului Lumina, joi, 6 februarie 2020, Palatul Patriarhiei

 

Se împlinesc 15 ani de la apariția primului număr al ­cotidianului Lumina, la 7 februarie 2005. Un ziar de reportaje, informații și comentarii redactat din ­perspectivă creștină de o echipă de jurnaliști ieșeni, cu binecuvântarea noastră ca Mitropolit la Iaşi, venea atunci să împlinească un vechi deziderat misionar, exprimat încă din perioada interbelică de cei mai râvnitori ostenitori ai presei bisericești, între care și ilustrul redactor responsabil al „Telegrafului Român” de la Sibiu, părintele profesor Dumitru Stăniloae.

La 7 februarie 2005, Patriarhul de fericită pomenire Teoctist Arăpașu, fiu și părinte al Moldovei, împlinea venerabila vârstă de 90 de ani și de aceea cotidianul Lumina a fost lansat aici, la București, ca un simbol al respectului față de Întâistătătorul ­Bisericii Ortodoxe Române. În fiecare an, aniversarea Ziarului Lumina ne aduce aminte cu recunoștință de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, căruia i-a fost dedicată prima ediție a cotidianului de la Iași.

O inițiativă a laicatului ortodox primea binecuvântare din partea Bisericii pentru a publica un ziar obiectiv, de încredere, care să cultive valorile credinţei şi respectul pentru demnitatea umană, dar și pentru cultura poporului român, într-un context mediatic agitat cu experimente nu întotdeauna benefice pentru publicul cititor. Radio TRINITAS fusese inaugurat cu șapte ani mai devreme, în 1998, iar apoi, în 2005, un nou mijloc de comunicare se adăuga în dialogul cu societatea de tranziție.

Din luna octombrie a anului 2007, Ziarul Lumina și suplimentul săptămânal Lumina de Duminică și-au conjugat eforturile, ­împreună cu publicația de informație bisericească Vestitorul ­Ortodoxiei, fondată în zilele fierbinți ale Revoluției Române din 1989, în cadrul Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei ­Române, alături de Radio TRINITAS, TRINITAS TV, Agenţia de ştiri BASILICA și Biroul de presă și relații publice.

Prin cooperare cu centrele mitropolitane și cu toate eparhiile din țară, cotidianul Patriarhiei Române a consemnat, cu mijloacele specifice presei scrise, fapte, evenimente, chipuri luminoase și locuri binecuvântate din toate zonele țării și din diaspora română. Într-o primă etapă, ediția națională a fost însoțită de ediții regionale pentru Moldova, Transilvania, Oltenia și Banat, iar Lumina de Duminică și-a adăugat periodic suplimente tematice. Memoria vieții bisericești, concentrată zilnic în paginile imprimate sau stocate în format digital, reprezintă o sursă sigură de documentare pentru generațiile prezente şi viitoare. Din acest punct de vedere, colecțiile păstrate în bibliotecile școlilor de teologie reprezintă izvoare scrise, deosebit de folositoare pentru elaborarea lucrărilor de specialitate în vederea scrierii celor mai noi capitole de istorie bisericească. Semnificativ este și faptul că în colecția „Media Christiana” – Seria LUMINA de la Editura TRINITAS au fost publicate deja 20 de volume cu articole și studii valoroase care, inițial, au văzut lumina tiparului în paginile ziarului.

De la 30 septembrie 2019, cu aprobarea Sfântului Sinod al ­Bisericii Ortodoxe Române, cotidianul Patriarhiei Române este redactat într-o ediție unitară de 16 pagini, tipărită integral color, prin unificarea edițiilor regionale în ediția națională. Fiecare cititor are astfel o perspectivă unitară asupra vieții bisericești din Patriarhia Română.

În cele aproape 4.500 de ediții publicate de-a lungul primilor 15 ani, cotidianul Ziarul Lumina a îmbinat tradiția presei scrise, a ziarului răsfoit și depozitat în colecții, arhive și biblioteci, cu dinamismul lecturii electronice de pe orice dispozitiv a ediției online.  Prin ediția electronică, Ziarul Lumina ajunge pe toate meridianele lumii, aducând românilor din diasporă vești bune de acasă și articole despre tradiții, obiceiuri, educație și spiritualitate, menite să le aline dorul de țară și să îi întărească în activitatea desfășurată peste hotare.

Adresăm mulțumiri ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care susțin activitatea ziarului prin cuvinte de folos duhovnicesc, articole și studii, dar și prin abonamente care ajung în comunitățile ortodoxe din toate zonele țării. Apreciem în chip deosebit activitatea preoților și profesorilor care folosesc Ziarul Lumina ca pe un instrument pastoral-misionar şi educațional, oferindu-l spre lectură credincioșilor, în bibliotecile parohiale, dar și în școlile de pe raza parohiei, în instituțiile cu care colaborează, precum şi în spațiile dedicate asistenței sociale și medicale. Astfel, cuvântul scris al singurului cotidian ­
creştin-ortodox din lume în prezent aduce lumină spirituală în casele credincioșilor din întreaga țară, în activitatea profesorilor din mediul urban și rural, dar și în sufletele pacienților aflați în spații de îngrijire medicală.

La acest moment aniversar, cuvântul nostru de recunoştinţă şi binecuvântare cuprinde împreună pe ostenitorii, binefăcătorii, colaboratorii și cititorii Ziarului Lumina în rugăciunea către Dumnezeu, „Părintele luminilor” (cf. Iacob 1, 17). Fie ca harul Domnului să dăruiască tuturor bucurie și ajutor pentru vestirea cuvântului mântuirii și cultivarea comuniunii între oameni.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Proclamarea solemnă a Anului omagial și comemorativ 2020 în Catedrala Patriarhală

În prima zi a noului an calendaristic, miercuri, 1 ianuarie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

 

După rostirea Sfintei Evanghelii rânduite, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat înțelesurile duhovnicești ale evenimentului Tăierii-împrejur după trup a Pruncului Iisus Hristos, petrecut la opt zile de la Nașterea Sa. Preafericirea Sa a arătat că Evanghelia rânduită relatează și despre creșterea duhovnicească a Pruncului Iisus Hristos și prezența Sa în Templul din Ierusalim, unde tâlcuia înțelesurile adânci ale unor texte din Sfânta Scriptură. De asemenea, în cuvântul rostit a fost reliefată și personalitatea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care s-a evidențiat prin cultura vastă, credința și opera sa filantropică.

La finalul Sfintei Liturghii, a fost săvârșită slujba de Te Deum la Anul Nou de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de slujitori. Apoi, a avut loc proclamarea solemnă a anului 2020 drept „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Actul oficial de proclamare a fost citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt legat de proclamarea Anului omagial și comemorativ 2020 și a prezentat icoana emblematică a acestui an, a Sfinților Părinți Ioachim și Ana și a fiicei lor, Fecioara Maria.

În încheiere, Patriarhul României i-a felicitat pe toți cei care poartă numele de Vasile, Vasilica, derivate, dar și Emilia, a căror pomenire s-a făcut în această zi, iar în semn de binecuvântare a oferit celor prezenți câte o iconiță cu reprezentarea Tăierii-împrejur cea după trup a Domnului și cu chipul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, precum și un pachet cu anafură.

Este necesar să fie afirmată sfințenia căsătoriei şi să se contribuie la dezvoltarea unei culturi a generozității

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit în Catedrala Patriarhală, cu prilejul proclamării anului 2020 drept Anul omagial al pastorației părinţilor şi copiilor şi Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români, miercuri, 1 ianuarie 2020

 

Declararea anului 2020 drept Anul omagial al pastorației părinților și copiilor urmărește evidenţierea reperelor biblice și patristice privitoare la pastoraţia părinților și copiilor, precum și sublinierea rolului educaţiei creștine în societatea contemporană. Icoana emblematică a Anului omagial 2020 este icoana Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi a fiicei lor, Fecioara Maria.

Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învățătura creștină, reprezentând cadrul intim cel mai de preț pentru ­cultivarea iubirii conjugale, părintești, filiale și frățești. Familia este binecuvântare și icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spațiu sacru al lucrării harului Preasfintei ­
Treimi orientat spre viață și iubire eternă
. În familie, relația părinți-copii se înțelege mai ales din perspectiva relației omului cu Dumnezeu. Copiii nu se nasc doar pentru o viață terestră, ci se nasc și ca să poată deveni, prin Botez, fii ai lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12-13) și să dobândească viața veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi, prin credinţă şi fapte bune.

În societatea contemporană, familia creștină trăiește într-o lume indiferentă sau confuză din punct de vedere spiritual, fiind confruntată adeseori cu multiple provocări și crize, precum sărăcia, migraţia, șomajul, alcoolismul, drogurile, depresia, divorțul şi nesiguranța zilei de mâine.

Astăzi, când ni se propun „modele” străine de valorile creştine, este necesar să fie afirmate cu tărie sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie şi între familii, demnitatea maternității, a paternității, a filiației şi a fraternității, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire şi coresponsabilitate.

Cunoscând provocările actuale la adresa familiei creştine, preoţii ortodocşi sunt îndemnaţi să încurajeze și să susțină familiile care duc o viață creștină autentică, să sprijine material și spiritual familiile numeroase, pe cele monoparentale sau aflate în situații dificile, să ­încurajeze enoriașii să contribuie la sprijinirea familiilor sărace, precum și la educația religios-morală a copiilor din comunitate. De asemenea, nașii de Botez și de Cununie au nevoie de îndrumare duhovnicească pentru a înţelege cât de mari sunt demnitatea şi responsabilitatea de a fi părinţi spirituali pentru copiii botezaţi şi pentru familiile creştine ­nou-întemeiate, pentru ca toţi să sporească în credinţă şi în fapte bune.

Totodată, parohiile din Patriarhia Română sunt chemate să intensifice implementarea proiectelor educaționale și catehetice multiple, precum: Hristos împărtășit copiilor, Alege școala!, Școala de duminică, Calea mântuirii, Cateheze pentru viață şi altele.

În acelaşi timp, proclamarea anului 2020 drept Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români are ca scop identificarea și promovarea exemplului celor care, de-a lungul timpului, au susținut spiritual și material activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române, precum și evidențierea rolului ­filantropiei creștine astăzi, ca lucrare pastoral-misionară a ­Bisericii.

Sfânta Evanghelie și Tradiția Bisericii subliniază importanța legăturii dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre ­evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și filantropie.

Trăim astăzi într-o lume în care individualismul materialist își face simțită tot mai mult prezența şi oamenii caută mai mult bogăția materială trecătoare decât bogăția spirituală a credinței și a generozității sau a dărniciei.

De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a desfăşurat o bogată lucrare de asistență socială și filantropică, ctitorind multe așezăminte sociale, medicale și educaționale, cămine pentru copii, cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci ş.a.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română contribuie în mod sistematic și substanțial la alinarea suferințelor oamenilor, atât prin lucrarea liturgică, duhovnicească și pastorală, cât și prin lucrarea de asistență socială și filantropică. Biserica noastră sprijină în prezent numeroase categorii de persoane defavorizate, şi anume: oameni bolnavi, copii proveniți din familii sărace și fără posibilități de întreținere sau cu părinții aflați la muncă în alte țări, oameni vârstnici singuri, abandonați de familiile lor, tineri victime ale traficului de persoane și victime ale violenței familiale, persoane cu dizabilități, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependențe, șomeri şi alţii. La toate acestea se adaugă asistența religioasă în unitățile militare, penitenciare, spitale și așezăminte sociale. Diagrama așezămintelor social-filantropice organizate sub ­coordonarea Bisericii Ortodoxe Române cuprinde cantine sociale, unități medicale, centre de zi pentru copii, centre de zi și rezidențiale pentru vârstnici, birouri de asistență socială și centre comunitare, centre de tip familial, grădinițe sociale și after-school, locuințe protejate, centre de informare, de consiliere și centre de resurse, instituții de învățământ pentru adulți, centre de urgență, campusuri sau tabere, centre educaționale şi altele.

Opera social-filantropică a Bisericii este inspirată din lucrarea filantropică, vindecătoare, sfințitoare și mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi are, totodată, o profundă dimensiune pastorală, exprimând o credință lucrătoare prin iubire darnică şi contribuind la cultivarea comuniunii cu Dumnezeu și cu ­semenii, adică la dezvoltarea unei culturi a generozității.

Veşnică să le fie pomenirea tuturor filantropilor ortodocşi români care au adus mângâiere și prețuire celor aflați în suferință, le-au redat speranța şi au cultivat demnitatea lor. Urmând pilda înaintașilor darnici, îi îndemnăm pe toți preoții ortodocși de astăzi să fie predicatori ai filantropiei în comunitate și părinţi milostivi ai celor aflați în nevoie. Totodată, exprimăm recunoștință și prețuire față de toți cei care sprijină activitățile pastorale, educaționale și social-filantropice ale Bisericii ­Ortodoxe Române și faţă de toţi ortodocşii români milostivi. Îi îndemnăm pe toţi să continue cu multă râvnă şi bucurie ­lucrarea lor, spre slava Preasfintei Treimi și spre binele ­poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

*Titlul aparține redacției cotidianului „Ziarul Lumina”

 

Întrunirile anuale ale forurilor naţionale bisericeşti

În zilele de 11 şi 12 februarie s-au întrunit Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţional Bisericească. Ambele întruniri au fost prezidate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

 

În Sala Sfântului Sinod din Reședința Patriarhală a avut loc marți, 11 februarie 2020, ședința de lucru a Consiliului Național Bisericesc. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat Raportul general anual ­(sinteză) al Consiliului Național Bisericesc pe anul 2019, privind activitatea din ­Biserica Ortodoxă Română, intitulat „Omagierea satului românesc și evocarea patriarhilor cărturari”.

În continuare, au fost prezentate dările de seamă privind activitatea desfășurată în anul 2019 de către Cancelaria Sfântului Sinod și fiecare sector al Administrației Patriarhale. La finalul ședinței de lucru, a fost supus discuțiilor și aprobării ­Raportul general anual (sinteză) al ­Consiliului Național Bisericesc pe anul 2019, privind activitatea din Biserica ­Ortodoxă Română.

Consiliul Național Bisericesc este ­organism central executiv al Sfântului Sinod și al Adunării Naționale Bisericești și se compune din 12 membri ai Adunării Naționale Bisericești, câte un cleric ­și câte un mirean reprezentând fiecare ­mitropolie din țară, desemnați pe o perioadă de patru ani și pentru cel mult două mandate.

Ziua următoare, Palatul Patriarhiei a găzduit ședința anuală de lucru a Adunării Naționale Bisericești. După desfă­șurarea lucrărilor în comisiile permanente, în ședință plenară au fost prezentate referatele acestora, au fost aprobate ­Raportul general anual al Consiliului Național Bisericesc pe anul 2019 privind activitatea din Biserica Ortodoxă Română și propunerile comisiilor și au avut loc luări de cuvânt din partea membrilor adunării.

Lucrările organismului central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române au fost precedate de Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, săvârșite în Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte ­Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei. La slujba de mulțumire și binecuvântare au participat Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel, ierarhii Sfântului Sinod și membrii clerici și mireni ai Adunării Naționale Bisericești.

Şedinţa de lucru a adunării a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei. După rostirea apelului nominal de către părintele Ioan ­Dragu, secretarul organismului central bisericesc, Patriarhul României a rostit un cuvânt de deschidere, cu referire specială la Raportul general (sinteză) anual al Consiliului Național Bisericesc pe anul 2019. „În ediţia de astăzi a «Ziarului ­Lumina» se află Raportul general privind activităţile Bisericii Ortodoxe Române în anul 2019, care a fost susţinut ieri în faţa Consiliului Naţional Bisericesc, fiind şi aprobat de consiliu. La Comisia administrativ-juridică şi de validare au fost trimise solicitări ale Arhiepiscopiei ­Târgoviştei, Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Arhiepiscopiei Aradului, ­Episcopiei Basarabiei de Sud privind ­înlocuirea unor membri ai Adunării ­Naţionale Bisericeşti. Comisia de validare va studia mandatul în vederea aprobării în plen”, a spus Preafericirea Sa.

După suspendarea şedinţei de lucru, membrii Adunării Naţionale Bisericeşti au fost invitaţi să participe la şedinţele comisiilor permanente în sălile stabilite din Palatul Patriarhiei: Comisia administrativ-juridică şi de validare; Comisia socială şi pentru comunicaţii media; ­Comisia culturală şi educaţională; Comisia economică, bugetară şi de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericeşti); Comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare şi pentru relaţii externe bisericeşti.

Şedința plenară a fost reluată în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”. Au fost validate în unanimitate de voturi mandatele celor patru membri propuşi în adunare şi repartizarea lor în comisiile permanente: Teodor Mihai (Arhiepiscopia ­Târgoviştei), Vasile Popovici (Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului), părintele Dorin-Călin Mădăluţă (Arhiepiscopia ­Aradului) şi părintele Marin Grigore (Episcopia Basarabiei de Sud).

În continuare, raportorii desemnaţi au prezentat rezultatele lucrărilor comisiilor, apoi au fost invitați să ia cuvântul membri delegați în Adunarea Națională Bisericească. După luările de cuvânt, ­hotărârile ședinței au fost supuse la vot, fiind aprobate cu unanimitate.

În încheiere, preşedintele Academiei Române, academicianul Ioan-Aurel Pop, a spus că în 2020 se împlinesc 550 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit că Patriarhia Română a celebrat solemn aniversarea mai multor evenimente legate de această mănăstire, iar pentru a marca acest moment istoric, se află în lucru ediţii jubiliare ale Sfintei Evanghelii şi Apostolului cu miniaturi executate de monahii de la mănăstirea suceveană.

 

Omagierea satului românesc şi evocarea patriarhilor cărturari

Raportul general anual (sinteză) al Consiliului Național Bisericesc pe anul 2019, privind activitatea din Biserica Ortodoxă Română

 

Activitatea internă şi externă a Bisericii Ortodoxe ­Române în anul 2019, proclamat în Patriarhia Română drept Anul omagial al satului românesc (al preoților, învăță­torilor și primarilor gospodari), respectiv Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești, este sintetizată şi prezentată din punct de vedere pastoral-liturgic şi administrativ, cultural-misionar şi social-filantropic.

 

Comisia administrativ-juridică şi de validare

 

  1. ACTIVITATEA PASTORAL-LITURGICĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ

Printre evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române în anul 2019, din punct de vedere pastoral-liturgic, evocăm:

▶︎ Sfinţirea Marelui Mir de către Patriarhul României ­împreună cu ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe ­Române (Catedrala Patriarhală, joi, 25 aprilie 2019).

▶︎ Sfințirea primului locaș de cult ortodox românesc din Africa de Sud, pentru comunitatea română din Johannesburg, săvârșită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, delegatul Patriarhului României, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României (30 noiembrie 2019).

▶︎ Organizarea manifestărilor prilejuite de proclamarea ­solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail (duminică, 27 octombrie). Cu prilejul acestui eveniment, Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a oferit Patriarhiei Române un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail.

▶︎ Sărbătorirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Țara Românească și Moldova, în 24 ianuarie 2019, la Catedrala ­Patriarhală, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi la Palatul Patriarhiei. Cu acest prilej, s-a desfășurat și Sesiunea de comunicări științifice intitulată: „Unirea Principatelor ­Române, bază a Statului Român modern”, organizată de către Patriarhia Română şi Academia Română, cu participarea Președintelui României, Klaus Werner Iohannis.

▶︎ Participarea Patriarhului României la deschiderea ­Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (Craiova, 5-8 septembrie 2019). Evenimentul a reunit peste 4.000 de tineri din țară și din străinătate. Tema întâlnirii a fost: „Cu toții suntem un Potir! Credință, nădejde şi dragoste!”.

▶︎ Cu prilejul repatrierii sicriului cu osemintele Reginei Elena, Patriarhul României a adus un omagiu la catafalcul depus în Sala Regilor a Palatului Elisabeta din București. Cu acest prilej, a rostit o rugăciune, a semnat în Cartea de Condoleanțe și a adresat un cuvânt de mângâiere membrilor Familiei Regale (vineri, 18 octombrie 2019).

Evidența numerică a activităţilor sacramental-liturgice, în anul 2019, cuprinde: 6.149 Sfinte Liturghii; 2.306 Sfinte Taine, dintre care 630 hirotonii de preoți și diaconi pentru parohii și mănăstiri; 234 sfințiri de biserici noi și 232 resfințiri de biserici restaurate; 3.714 ierurgii și slujiri misionare; 125 sfințiri și inaugurări de așezăminte eclesiale noi și 53 resfințiri de așezăminte eclesiale restaurate sau reparate; 7.838 vizite pastorale în parohii/filii, mănăstiri/schituri, școli teologice, așezăminte sociale și medicale; 491 prezidări conferințe preoțești pastoral-misionare și administrative; 52 prezidări de sinaxe monahale eparhiale și mitropolitane; 527 vizite canonice efectuate de Patriarhul României și de ceilalți membri ai Sfântului Sinod, precum și schimburi de vizite frățești și pelerinaje cu sfinte moaște efectuate de ierarhi în alte eparhii; 628 participări și susțineri de comunicări la conferințe, simpozioane, seminarii (în țară – 541 și în străinătate – 87); 17.093 primiri oficiale și audiențe acordate, precum și 1.679 zile activitate de teren desfășurată de episcopii-vicari și arhiereii-vicari.

Dintre hotărârile adoptate de Sfântul Sinod în sprijinul activității pastoral-liturgice, amintim:

▶︎ aprobarea textelor slujbelor Sfântului Mucenic Dasie (20 noiembrie), Sfântului Mucenic Hermes (31 decembrie), Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic (13 ianuarie), Sfântului Sfințit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului (7 martie), Sfântului Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium (6 aprilie), Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia (28 aprilie), Sfinților Mucenici  Nicandru și Marcian (8 iunie), Sfântului Mucenic Lup (23 august), Sfinților Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust (21 august);

▶︎ aprobarea textelor slujbei și Acatistului Sfântului Mucenic Montanus preotul și soția sa, Maxima (26 martie); aprobarea completării textului slujbei Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi ­
(7 iulie); aprobarea textului Acatistului Sfântului Cuvios Teoctist (3 septembrie).

În plan administrativ au fost organizate: 5 ședințe de lucru ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul cărora au fost discutate, adoptate și comunicate 81 hotărâri cu privire la problemele examinate. În acest sens, la Cancelaria Sfântului Sinod au fost pregătite 44 referate de Sinod  și, în același context, s-a urmărit modul de redactare a celorlalte 37 referate de Sinod  întocmite de către unele sectoare ale Administrației Patriarhale.

În 16 decembrie 2019, a fost aprobată varianta consolidată a Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care cuprinde modificările și completările aprobate de Sfântul Sinod în perioada 2008-2019, şi transmisă, spre recunoaștere, la Secretariatul de Stat pentru Culte.

De asemenea, au fost aprobate: Regulamentul Organismelor Centrale ale Bisericii Ortodoxe Române şi Regulamentul ­Administrării Bunurilor Bisericești. În acelaşi an, a fost ­actualizat Statutul de organizare și funcționare a Asociației Studenților Creștin-Ortodocși Români (ASCOR).

Prin activitatea Cabinetului Patriarhal, au fost organizate 46 ședințe de lucru ale Permanenței Consiliului Național Bisericesc şi 6 ședințe de lucru comune ale Permanenței Consiliului Național Bisericesc și Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și redactarea proceselor-verbale ale acestor ședințe.

Comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare

 

  1. ACTIVITATEA CULTURAL-MISIONARĂ
  2. Activităţi internaţionale:

Principalele activități ale Bisericii Ortodoxe Române pe plan extern, raportate prin Sectorul relații bisericești şi interreligioase, au fost:

▶︎ primirea, la Palatul Patriarhiei, a Sanctității Sale Papa Francisc, care a vizitat România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, la invitația Președintelui României, a autorităților Statului şi a Bisericii Romano-Catolice din România. După ­întâlnirea de la Palatul Patriarhiei, Patriarhul României ­l-a primit pe Papa Francisc la Catedrala Naţională, în prezenţa a peste 3.000 de reprezentanți ai societăţii româneşti invitaţi de Patriarhia Română (vineri, 31 mai 2019);

▶︎ participări ale unor reprezentanți ai Patriarhiei Române la conferinţe şi simpozioane ştiinţifice şi întâlniri bilaterale intercreştine: întrunirea Comisiei pentru Misiune şi Evanghelizare a Consiliului Mondial al Bisericilor, Helsinki, 8-13 martie 2019; întrunirea Comisiei mixte de dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania, Mănăstirea Sfânta Cruce, Caraiman, 29 iulie – 1 august 2019; sim­pozionul intercreştin internațional de spiritualitate ortodoxă, Bose, Italia, 4-6 septembrie 2019; întâlnirea internaţională de rugăciune pentru pace, organizată de ­Comunitatea Sant’Egidio, Madrid, 15-17 septembrie 2019; întrunirea pregătitoare a Comisiei de dialog teologic ortodox-luteran, Tirana, Albania, 24 septembrie – 1 octombrie 2019;

▶︎ participări ale unor ierarhi şi profesori de teologie la evenimente organizate de Biserici Ortodoxe surori: conferința despre ecologie, Istanbul, 31 mai – 4 iunie 2019; ­manifestările anuale dedicate Sfântului Apostol Pavel (Veria, Grecia, 26-29 iunie 2019).

Grija pentru românii ortodocși din afara granițelor României a continuat şi s-a dezvoltat şi în anul 2019, în prezent fiind active 14 eparhii, cu 1.337 parohii şi filii, deservite de 1.185 clerici. De remarcat este numărul mare de copii născuți în afara României. În cadrul acestor parohii şi comunități ortodoxe româneşti au fost oficiate, în cursul anului 2019, 25.248 botezuri, 4.883 cununii şi 2.883 înmormântări.

  1. Activităţi educaţionale:

În plan teologic-educațional, în anul 2019, menționăm organizarea următoarelor evenimente cu caracter ­naţional şi internaţional:

▶︎ Simpozionul Internaţional al Bibliştilor din Europa de Est şi de Vest;

▶︎ Simpozionul Naţional de Teologie Satul românesc: vatră a plămădirii, păstrării şi promovării ființei naţionale şi a ­credinţei ortodoxe;

▶︎ Concursul Naţional de Folclor Tradiţie şi spiritualitate în satul românesc;

▶︎ Concursul Național Catehetic Hristos: sufletul satului meu;

▶︎ Concursul Naţional Icoana ortodoxă – lumina credinței, ediția a VIII-a;

▶︎ Congresul Naţional Catehetic Hristos împărtășit copiilor, ediţia a XII-a;

▶︎ Festivalul-concurs Naţional de Muzică Bisericească Lăudaţi pe Domnul!, ediţia a XII-a;

▶︎ Conferința Jertfa tinerilor din decembrie 1989 – ­redescoperire a demnității neamului.

În anul şcolar 2019-2020, predau disciplina religie 6.251 profesori, dintre care 4.430 titulari, 151 titulari de altă specialitate, care au în completarea normei ore de religie,  și 1.670 suplinitori; 1.264 sunt clerici, 4.869 laici cu studii teologice şi 118 laici și cu alte studii. Dintre profesorii de religie, 745 sunt debutanți, 1.259 au obţinut definitivarea în învățământ, 1.346 gradul didactic II, 2.704 gradul didactic I, iar 197 au doctoratul în teologie. În inspectoratele școlare județene, şi-au desfăşurat activitatea specifică 42 inspectori de specialitate, dintre care 40 cu studii teologice şi 2 cu alte studii.

În cadrul Patriarhiei Române, funcționează 29 seminarii teologice, 7 licee teologice ortodoxe şi un liceu tehnologic, având şi clase de teologie. În anul şcolar 2018-2019, au fost şcolarizaţi 4.142 elevi la nivel liceal; iar dintre cei 1.012 elevi în clasa a XII-a, 827 au obţinut diplomă de bacalaureat. În unităţile de învăţământ teologic preuniversitar au fost şcolarizaţi 119 elevi din afara graniţelor ţării, 92 provenind din Republica Moldova, 19 din Ucraina, ­4 din Serbia, 2 din Elveţia şi 2 din Italia. În anul şcolar 2018-2019, au fost înscrişi în clasa a IX-a 1.117 elevi, iar pentru anul şcolar 2019-2020 au fost solicitate 1.349 locuri.

În şcolile teologice preuniversitare îşi desfăşoară activitatea didactică 1.082 profesori; dintre aceştia, 680 sunt titulari, 402 sunt suplinitori, iar 93 dintre profesori sunt doctori în teologie. În anul şcolar 2018-2019, fondurile alocate acestor şcoli au fost în valoare totală de 1.096.312 lei, dintre care 621.312 lei au fost investiţi de centrele eparhiale.

În cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează 11 ­facultăţi de teologie (Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Craiova, Cluj, Constanţa, Târgovişte, Piteşti, Alba Iulia, Arad şi Oradea) şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi (Timişoara, Galaţi, Baia Mare şi Reşiţa).

În anul universitar 2018-2019, au fost şcolarizaţi 4.477 studenţi. În anul 2019, au absolvit 986 studenţi, iar în anul universitar 2019-2020 s-au înscris 1.255 studenți. În cadrul specializării teologie pastorală au fost şcolarizaţi 3.195 studenţi, iar 664 absolvenţi au obținut diplomă de licenţă. În anul universitar 2018-2019, numărul masteranzilor a fost de 1.941, dintre care 842 absolvenți, iar în anul universitar 2019-2020 s-au înscris 1.052. Studiile de doctorat se organizează în opt centre universitare, fiind înscrişi în prezent 537 doctoranzi, dintre care 179 în anul universitar 2019-2020 (anul I). În anul universitar 2018-2019, 76 doctoranzi au obţinut titlul de doctor în teologie.

În anul universitar 2018-2019, 363 cadre didactice au activat în cadrul învăţământului teologic superior, dintre care 70 profesori, 95 conferenţiari, 151 lectori și 47 asistenţi.

Totodată, în anul universitar 2018-2019, s-au înscris la studii în diferite instituţii de învăţământ teologic din străinătate 32 români. În prezent, sunt înscriși la facultăţile teologice din cadrul Patriarhiei Române 74 cetăţeni străini (printre care şi etnici români, 48 fiind din Republica Moldova), atât la studii universitare, cât şi postuniversitare.

În anul 2019, a continuat derularea Programului ­Naţional Catehetic Hristos împărtăşit copiilor, prin organizarea la nivelul eparhiilor a 1.163 centre catehetice şi prin specializarea de formatori. De asemenea, a continuat desfășurarea proiectului educațional Alege școala!, conform celor trei contracte de finanțare, semnate în anul 2018, pentru etapele a V-a, a VI-a şi a VII-a ale proiectului. Acestea sunt finanțate de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Capital Uman, Apelul de proiecte nr. 4, Şcoală pentru Toţi, Axa prioritară 6 Educaţie şi competenţe, pentru o perioadă de trei ani (20 aprilie 2018 – 19 aprilie 2021) şi au o valoare totală de 24.928.126,84 lei (aproximativ 5.360.000 euro).

 

Comisia culturalã şi educaţională

 

  1. Activităţi culturale şi misionare:

În contextul Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anului comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești, Sectorul cultură şi patrimoniu religios a participat la diferite manifestări culturale, congrese şi simpozioane, organizate de Academia Română, muzee, ­biblioteci și alte instituții culturale și bisericești, prezentând mesaje, comunicări şi conferințe. Au fost realizate trei filme documentare: „Patriarhul Nicodim Munteanu”, „Patriarhul Iustin Moisescu” şi „Decretul 410/1959. Istoria răstignirii ­monahismului românesc”.

Comisia de Pictură Bisericească, în parteneriat cu ­Secretariatul de Stat pentru Culte, a organizat Conferința Națională Unitate dogmatică și specific național în pictura ­bisericească, cu tema Satul românesc, izvor de artă creștină, tradiție și continuitate etnică. De asemenea, la finalul a două sesiuni de examene pentru pictori, sculptori şi restauratori bisericești, au fost autorizați 11 noi pictori bisericești, 4 sculptori bisericești şi 1 pictor restaurator de icoane.

În anul 2019, Radio TRINITAS a lansat emisiunea „Satul românesc – istorie și actualitate”, care a oferit o prezentare a trecutului și prezentului a 40 de sate din toată țara. Radio TRINITAS a încheiat 20 de parteneriate media cu muzee și alte instituții culturale și sociale din țară. Cel mai important eveniment cultural al anului 2019, ­Festivalul Internațional „George Enescu”, a fost amplu mediatizat în programele Radio TRINITAS, partener media al evenimentului.

Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române a difuzat, în cadrul Jurnalului TRINITAS, peste 3.400 știri, din care aproximativ 1.800 au fost dedicate Anului omagial și comemorativ 2019. În plan cultural-religios, emisiunea Europa ­Christiana a primit Premiul Robert Schuman, ca recunoaștere a promovării rădăcinilor creștine ale Europei. De asemenea, pentru prima dată în istoria de 61 de ani a Festivalului Internațional „George Enescu”, o altă televiziune decât cea publică a asigurat transmisia concertelor din cadrul acestui eveniment de talie inter­națională. În acest sens, Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române a avut calitatea de broadcaster oficial.

În cadrul ședinței solemne a Sfântului Sinod al ­Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 16 decembrie 2019, dedicată împlinirii a 30 de ani de la căderea regimului comunist, a fost lansat volumul „Mărturii și evocări din lagăre și închisori. 30 de ani de la căderea comunismului în România marcați prin interviuri cu 30 de deținuți politici din perioada comunistă”.

În anul 2019, cele trei publicații periodice ale Centrului de Presă BASILICA (cotidianul Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică şi revista de informaţie bisericească Vestitorul Ortodoxiei) şi-au continuat activitatea de misiune mediatică a Bisericii în societate. Cu aprobarea Sfântului Sinod, începând din 30 septembrie 2019, Ziarul Lumina apare într-o ediție națională unitară de 16 pagini. Cele patru ediții regionale (Moldova, Transilvania, Oltenia, Banat) au fost unificate cu ediția națională, astfel încât cititorii din toate regiunile țării primesc selecții de știri, reportaje, interviuri și articole de reflecție spirituală și social-culturală din întreg cuprinsul Patriarhiei Române. Cu un tiraj lunar mediu difuzat de 22.300 exemplare, Ziarul Lumina, în prezent singurul cotidian creștin ortodox din lume, se situează pe locul trei între cotidienele naționale din România.

Agenția de ştiri BASILICA a acordat o atenție mai mare calității și relevanței articolelor de pe site, fiind publicate aproximativ 4.000 articole în limba română. Conținutul în limba engleză, care favorizează corecta informare a publicului inter­na­țional, s-a concretizat într-un total de 800 știri naționale și interna­ționale. A fost dublat numărul de galerii foto ­pe site – aproape 140 articole în imagini și fotoreportaje realizate de basilica.ro.

Biroul de presă şi relații publice a informat opinia publică prin mass-media asupra activității Patriarhiei Române, a comunicat punctele de vedere oficiale şi a formulat clarificări atunci când se impuneau. Se constată că, dincolo de mijloacele de comunicare, oricât de moderne, conținutul mesajului pastoral al Bisericii trebuie să fie permanent unul spiritual şi edificator, evitând o atitudine politică partinică şi cultivând rolul Bisericii de factor al păcii sociale.

Pentru Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii ­Ortodoxe Române (edituri și tipografii), din punct de vedere statistic, anul 2019 se prezintă astfel: au fost tipărite 290 titluri de carte, dintre care 97 titluri inedite, publicate de cele trei edituri ale Patriarhiei Române (Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Editura BASILICA și Editura TRINITAS), și anume: 61 titluri de carte teologică, 23 titluri de carte de cult, 10 titluri de carte patristică, 3 titluri de carte pentru copii şi tineret) şi 26 numere noi din revistele centrale bisericești. În total, cele două tipografii ale Patriarhiei Române (Tipografia Cărților Bisericeşti şi Imprimeria Pharos) au tipărit, împreună, 451.617 exemplare carte broșată sau legată (305.182 ex. carte şi 146.435 ex. reviste). De asemenea, au mai fost tipărite: 68.125 ex. de Biblii (în diferite formate) şi 60.720 ex. Noul Testament cu Psalmii; 147.055 ex. broşuri, cataloage, ghiduri şi pliante; 304.071 ex. cărţi de rugăciuni, acatiste şi prohoade; 89.000 ex. pastorale; 11.090 ex. felicitări; 739.781 ex. calendare (tip foi, agendă, de birou, de perete cu spiră, cu însemnări), 375.380 ex. icoane (de diverse dimensiuni), Ziarul Lumina, Lumina de Duminică, cu suplimentele Lumina Pelerinului, Lumina educaţiei, Lumina Literară şi Artistică şi Lumina cărților, precum şi 274.875 ex. lucrări primite din ­exterior.

În anul 2019, la Atelierele Institutului Biblic au fost realizate foarte multe obiecte de cult și veșminte liturgice, dintre care menționăm în mod deosebit 2 racle mari din argint: una pentru cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe ­Filofteia, Arhiepiscopia Argeșului şi Muscelului, şi alta pentru părticele din moaștele Sfântului Daniil de la Mănăstirea Turnu, Arhiepiscopia Râmnicului, precum şi 3 chivote mari din argint pentru: Mănăstirea Cudalbi, Galați; Mănăstirea Ghighiu, Prahova; Parohia Boteanu Ienii, București.

În cursul anului 2019, Sectorul pelerinaje al Patriarhiei Române a organizat pelerinaje în ţară şi în afara ­graniţelor ţării (Israel, Iordania, Egipt, Turcia, Grecia, Muntele Athos, Cipru, Ma­cedonia de Nord, Italia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Ţările Nordice, Țările ­Baltice, Belgia), la care au participat 45.350 pelerini (553 ­pelerinaje interne şi 482 pelerinaje externe).

În mod deosebit, SC BASILICA Travel SRL a dezvoltat ­proiectul care vizează realizarea unui centru educațional pentru preșcolari cu program prelungit, numit Grădinița Patriarhiei Române „Buna Vestire” din Bucureşti.

Sectorul monumente şi construcții bisericeşti al ­Patriarhiei Române a desfășurat ample lucrări pentru ­finalizarea Catedralei Naţionale: structura de rezistență a catedralei (lucrări finalizate în proporție de 100%), structura de rezistență a subsolurilor adiacente vest (lucrări finalizate în proporție de 90%), structura de rezistență a subsolurilor adiacente nord, sud și est (lucrări finalizate în proporție de 80%), finalizarea și montajul celor 27 uși din bronz pentru intrările de la parter, montajul învelitorii din tablă de cupru auriu (lucrări finalizate în proporție de 80%), execuția și montajul ancadramentelor din piatră la uși şi ferestre (lucrări finalizate în proporție de 100%) și la turle (lucrări finalizate în proporție de 30%), execuția și montajul picturii în tehnica mozaic din Altarul catedralei (lucrări în derulare), montarea vitraliului la fereastra mare de pe fațada de vest (lucrare finalizată în proporție de 100%), pregătiri pentru execuția de tencuieli interioare și exterioare.

În anul 2019, Palatul Patriarhiei (Centrul de conferințe) a găzduit peste 200 evenimente și a înregistrat peste 50.000 vizitatori, turiști și pelerini din peste 40 de țări.

Sectorul stavropighii patriarhale şi centre sociale, prin echipa de întreținere ARCADA, a continuat lucrările de renovare şi modernizare la Centrul cultural-misionar ­„Familia” din oraşul Pantelimon. În anul 2019, Centrul social-pastoral „Sfânta Maria” – Techirghiol a iniţiat ­demersuri spre a construi o clădire nouă pentru cazare şi ­tratament.

Centrul social-cultural „Miron Patriarhul” – Dragosla­vele a desfăşurat lucrări de modernizare la Vila 2, iar la Centrul social-pastoral „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” Călimăneşti au fost achiziţionate şi montate un generator electric şi un sistem de încălzire centralizat, care funcționează cu lemne, pentru a se desfășura activităţi şi în sezonul rece.

 

Comisia socialã şi penatru comunicaţii media

 

III. ACTIVITATEA SOCIAL-FILANTROPICĂ

În anul 2019, lucrarea social-filantropică și medicală la nivelul eparhiilor și a ONG-urilor Patriarhiei Române a fost desfășurată prin 17.995 persoane, după cum urmează: 29 consilieri eparhiali, 17 inspectori de specialitate și eparhiali, 437 asistenți sociali, 1.354 personal cu diverse specializări (cadre didactice, cadre medicale, juriști, psihologi, personal administrativ), 16.158 voluntari. Biserica Ortodoxă Română şi-a desfășurat activitatea social-filantropică şi medicală în cadrul a 796 instituții și servicii sociale.

Având în vedere diversificarea continuă a serviciilor oferite, precum şi extinderea şi acreditarea centrelor, s-a început o reorganizare integrată a activităţilor pe criterii de competenţă. În acest sens, diagrama aşezămintelor social-filantropice arată astfel: 147 cantine sociale și brutării, 42 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii, 107 centre de zi pentru copii, 31 centre de zi pentru vârstnici, 50 centre rezidențiale vârstnici, 52 birouri de asistență socială și centre comunitare, 38 centre de tip familial, 51 grădinițe sociale și afterschool, 13 locuințe protejate, 85 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 3 instituții de învățământ pentru adulți, 15 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 18 campusuri de tabără, 51 centre educaționale și alte 93 instituții/servicii cu specific diferit.

În cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române, se află în derulare 545 proiecte și programe sociale, din care: 24 cu finanţare externă, 83 cu finanţare publică, 384 finanţate din fonduri proprii şi 54 cu finanţare mixtă.

În aşezămintele Bisericii Ortodoxe Române au primit asistență 119.758 beneficiari, după cum urmează: 46.789 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări; 8.371 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependențe, persoane infectate cu HIV/SIDA; 45.015 persoane vârstnice din aşezămintele de protecție socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; 19.583 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale.

Asistenţa religioasă în unităţile militare, penitenciare, spitale şi aşezăminte de ocrotire socială este asigurată de 498 preoţi, dintre care: 17 în unități ale Ministerului Afacerilor Interne, 87 în unităţi militare, 30 în sistemul penitenciar şi 364 în spitale, aşezăminte de ocrotire socială, unități de învățământ etc. În aceste unităţi (militare, penitenciare, spitale şi aşezăminte de ocrotire socială) există în prezent 426 biserici şi capele sfințite, alte 80 aflându-se în diferite stadii de construcţie şi amenajare.

În cadrul programului Caravana medicală „Sănătate pentru sate”, în anul 2019, voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului (CMN) au realizat 10 deplasări, caravana înregistrând 1.020 beneficiari. Majoritatea pacienților au beneficiat de efectuarea de analize de laborator, EKG (electrocardiograme) şi ecografii, ceea ce a permis diagnosticarea unor boli cronice, pacienții respectivi fiind ajutați să se interneze în clinici de specialitate. În cadrul programului Componente de prevenție și educație pentru sănătate, voluntarii ­Paraclisului CMN au realizat 16 deplasări, având ca rezultat 3.720 beneficiari.

De asemenea, voluntarii Paraclisului CMN au continuat campania „Donează sânge! Salvează o viață!” şi au derulat alte două programe social-filantropice noi: programul „Rămâneți în şcoală”, destinat reducerii abandonului școlar, şi programul „Caravana Bucuriei”, destinat prevenirii ­excluziunii sociale. Prin intermediul voluntarilor Paraclisului CMN, Centrele de Transfuzii București, Ploiești, Constanța, Cluj, precum și Centrul de Transfuzii al ­Ministerului Apărării Naţionale (din incinta Spitalului Militar Central Bucureşti) au primit sub formă de donație echipamente medicale cu o valoare totală de aproximativ 65.000 euro.

Totodată, a fost continuată colaborarea cu Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” București, în cadrul ­„Campaniei de prevenție și diagnosticare a cancerului de col uterin”, fiind organizate 13 acțiuni, cu 288 beneficiare.

De asemenea, a continuat implementarea proiectelor: „Politici publice alternative în domeniul sănătății”,
„FOCUS – Consolidarea Capacității Lucrătorilor Sociali în oferirea abilităților de viață” și proiectul de telemedicină „Sănătate la un click distanță”. Au fost continuate colaborările cu Universitatea VIA College din Danemarca, Misiunea Socială Diaconia a Mitropoliei Basarabiei, retailerul PROFI România și a fost încheiat un nou parteneriat social-filantropic cu Mega Image SRL.

Componenta de formare profesională a Federaţiei Filantropia a fost consolidată prin autorizarea cursului „Animator ­socio-educativ” și prin organizarea mai multor sesiuni de formare profesională, respectiv: „Manager de servicii sociale”, la București și Alba Iulia; „Animator socio-educativ”, la București; „Politici Publice”, la Sinaia, Prahova. Astfel, în anul 2019 au fost instruiți 141 specialiști în domeniul medico-social.

Sectorul social-filantropic a asigurat reprezentarea Patriarhiei Române în Comitetul de Monitorizare a Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 (CM POCU), iar în luna noiembrie 2019 a avut loc, la Centrul Național pentru Formare Continuă „Dumitru Stăniloae” din Bucureşti, întâlnirea ­consilierilor eparhiali.

Valoarea bunurilor donate în anul 2019, prin programul „Masa Bucuriei”, a fost de 855.788 euro. Programul „Masa Bucuriei”, care se desfășoară la nivel național în parteneriat cu magazinele Selgros Cash&Carry şi Carrefour Romania SA, constă în donarea săptămânală de bunuri alimentare şi igienico-sanitare pentru centrele sociale.

Prin programele filantropice ale Bisericii Ortodoxe ­Române, au fost acordate ajutoare financiare directe în ­valoare de 18.553.740 lei şi ajutoare materiale în valoare de 41.261.696 lei.

Pentru susținerea întregii activităţi de asistență socială și filantropică şi pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2019, la nivelul Patriarhiei Române, a fost cheltuită suma de 153.600.638 lei (:4,8 = 32.000.133 euro).

În această sumă nu intră cheltuielile privind o mulțime de activităţi caritabile ale parohiilor şi mănăstirilor în favoarea bolnavilor, bătrânilor, copiilor și săracilor, care nu au fost cuantificate financiar şi, ca atare, nici ­raportate sistematic centrelor eparhiale.

Grija față de sănătatea sufletească și trupească a omului a fost și este o preocupare constantă a Bisericii noastre, potrivit Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos și tradiției filantropice ortodoxe.

 

Comisia economică, bugetară şi de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericeşti)

 

În acest sens, Patriarhia Română a declarat anul 2020 drept Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români, având ca scop identificarea și promovarea exemplului celor care, de-a lungul timpului, au susținut spiritual și material activitatea social-filantropică, educațională şi culturală a Bisericii pentru binele poporului român.

Apreciem eforturile spirituale şi materiale ale tuturor celor care sprijină multiplele activități ale Bisericii Ortodoxe Române. Exprimăm recunoștință şi prețuire faţă de toţi cei care ajută Biserica noastră: clerici şi credincioși mireni, autorități centrale şi locale, sponsori şi voluntari.

Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, ajutor şi bucurie în viață!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În ziua de 13 februarie 2020, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

 

În cadrul acestei ședințe a avut loc alegerea Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe părintele arhimandrit Benedict Vesa ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Noul Episcop-vicar va purta titulatura de Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul. Hirotonia a avut loc duminică, 23 februarie 2020, în Catedrala ­Mitropolitană din Cluj-Napoca.

În cadrul aceleiași ședințe au mai fost luate următoarele hotărâri:

  1. Înființarea în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București a unui nou program de studii universitare de master intitulat Managementul economic și administrarea unităților bisericești, domeniul teologie, forma de învățământ cu frecvență;
  2. Organizarea celei de-a șaptea ediții a Întâlnirii Internaționale a Tineretului Ortodox, în anul 2020, la Timișoara.

Totodată, au fost evidențiate: publicarea în Monitorul Oficial (nr. 97 din 10 februarie 2020) a Statutului pentru ­organizarea și funcționarea Bisericii ­Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul ­Sinod în ședința de lucru din 16 decembrie 2019 (hotărârea sinodală nr. 12.190/2019); numeroasele activități social-filantropice desfășurate în Patriarhia Română, activități în valoare de 153.600.638 de lei (peste 32 milioane de euro).

În legătură cu invitația Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la întâlnirea fraternă de la Amman, Iordania, „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr. 9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge cât mai curând posibil la o soluție în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.

De asemenea, Sfântul Sinod a ­precizat că aprobă acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și ­Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox. Iar pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire fraternă la care se vor discuta moda­lități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele ­Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica ­Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române. Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la ­întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor ­Canoane Ortodoxe”.

Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită la Ateneul Român

Academia Română a organizat miercuri, 15 ianuarie 2020, în Sala Mare a Ateneului Român, sesiunea festivă „Sincroniile europene ale culturii române”, dedicată Zilei Culturii Naționale, aflată la a 10-a ediție. La eveniment au participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Monica Cristina Anisie, ministrul educației și cercetării, Bogdan Gheorghiu, ministrul culturii, Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, precum şi oficialităţi ale statului, academicieni, oameni de cultură din ţară şi din străinătate, studenţi şi elevi. Manifestarea a fost moderată de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. În cadrul sesiunii festive, Patriarhul României a adresat un mesaj, pe care îl redăm în continuare.

 

Biserica promovează cultura dărniciei sau a generozității în viaţa poporului român

 

Sărbătoarea Zilei Culturii Naționale, organizată cu solemnitate și demnitate de Academia Română, ne ajută să înțelegem că omagierea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie permanentă a ­tuturor românilor.

Dincolo de rolul esenţial şi bine cunoscut al culturii române în evoluția ţării noastre, este necesar să vorbim despre un aspect al culturii poporului român mai puțin evidențiat, însă foarte important atât de-a lungul istoriei, cât şi în prezent. Este vorba despre cultura dărniciei, a generozității sau a filantropiei creştine, ca expresie a spiritualităţii româneşti, rezumată în cuvintele: „dar din dar se face Rai”, deoarece Sfânta Scriptură ne învaţă că „cine ajută pe cei săraci împrumută pe Dumnezeu” (Pilde 19, 17) şi ne îndeamnă: „fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru (din ceruri) milostiv este” (Luca 6, 36).

Între virtuţile distincte ale poporului român, cultura dărniciei sau a omeniei reprezintă o moștenire importantă a valorilor şi normelor care au modelat spiritualitatea şi cultura poporului român.

Pentru a evidenția rolul acestei culturi a dărniciei sau a ­filantropiei creștine în viaţa poporului român, Patriarhia Română a declarat anul 2020 drept „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”, având ca scop identificarea și promovarea exemplului celor care, de-a lungul timpului, au susținut spiritual și material activitatea social-filantropică, educaţională şi ­culturală a Bisericii pentru binele poporului român.

Contribuţia Bisericii la dezvoltarea acestei culturi a dărniciei este în acelaşi timp o vocație spirituală şi o necesitate practică. Opera de binefacere a Bisericii izvorăște din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru toţi oamenii şi din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată această iubire milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor (cf. Ioan 3, 16).

Mărturisind că iubirea lui Hristos faţă de oameni şi a oamenilor faţă de Hristos este însăşi viaţa Bisericii, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii au înţeles că Liturghia euharistică şi filantropia socială a Bisericii sunt complementare şi nu concurente, deoarece ambele ne ajută să cultivăm „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au continuat practica apostolică a filantropiei sau a diaconiei (slujirii) sociale inspirată din Evanghelie şi din Liturghie, iar apoi au organizat-o în structuri sau instituţii permanente. Exemple grăitoare în acest sens sunt în secolul al IV-lea: Sfântul Vasile cel Mare (†379), care a înființat instituţii de caritate pentru săraci, bolnavi, orfani, iar Sfântul Ioan Gură de Aur (†407) a devenit avocatul săracilor şi a predicat pe Hristos Cel prezent nu numai în Taina Sfântului Altar, adică în Euharistie, ci şi în „Taina (Sacramentul) fratelui”, în semenul nostru care are nevoie de ajutorul nostru1.

Rodirea Evangheliei iubirii smerite şi milostive a lui Hristos în spiritualitatea poporului român a condus la manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele în forme concrete, exprimate fie individual şi spontan, fie instituţional şi sistematic. De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a desfăşurat o amplă lucrare de asistență socială și filantropică, ctitorind o mulţime de așezăminte ­social-filantropice: case pentru bătrâni, case pentru văduve, cămine pentru copii, cantine pentru săraci, aşezăminte medicale pentru bolnavi, toate acestea cu scopul de a veni în sprijinul celor care se aflau în suferinţă.

Prin urmare, se cuvine să arătăm recunoştinţă tuturor celor care s-au străduit de-a lungul istoriei să dezvolte o cultură a dărniciei şi să contribuie la misiunea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române. Evocăm aici numele unor domnitori ai Țării Românești: Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul bolniței (cămin pentru bolnavi) de la ­Mănăstirea Bistrița, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714), întemeietorul bolniței de la Mănăstirea Brâncoveni, și al soției sale, Maria Brâncoveanu, ctitora bolniței de la Hurezi (1699), numele domnitorilor Grigorie al II-lea Ghica (1733-1735, 1748-1752), ctitorul spitalelor Sfântul Pantelimon și Sfântul Visarion din București (circa 1750), Alexandru Moruzi (1793-1796, 1799-1801), fondatorul ­Spitalului Dudeşti din București (1796); numele domnitorilor moldoveni: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ctitorul bolnițelor de la Putna și Pătrăuți, Constantin Racoviță Cehan (1749-1753, 1756-1757), care a avut inițiativa întemeierii spitalelor Sfântul Proroc Samuil din Focşani și Precista din Roman, Grigorie al V-lea (1849-1853, 1854-1856), întemeietorul ospiciului Galata din Iași.

De asemenea, o bogată activitate filantropică au avut mai mulţi ierarhi ai Bisericii noastre: Mitropolitul moldovean Anastasie Crimca (1608-1617, 1619-1629), ctitorul bolniței de la Dragomirna (1602) și al unui spital în Suceava (1619), mitropoliții Țării Românești: Sfântul Mitropolit Antim ­Ivireanul (1708-1716), care, în Așezământul Mănăstirii Antim, a prevăzut sume pentru educaţia copiilor săraci, pentru ­înmormântarea sărmanilor, miluirea săracilor și găzduirea străinilor etc., Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787), care, alături de domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797), a fost întemeietorul primului așezământ pentru orfani din Țara Românească, şi Mitropolitul Nifon Rusăilă (1850-1875), ctitorul Seminarului Nifon din București, ­Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842) al Moldovei, care și-a donat toate bunurile, prin testament, în scopuri filantropice, Sfântul Mitropolit transilvănean Andrei Șaguna (1864-1873), care s-a îngrijit permanent de ajutorarea elevilor săraci, Mitropolitul primat (1919-1925) Miron Cristea, viitorul Patriarh al României (1925-1939), care a inițiat înființarea unui seminar pentru orfanii de război la Câmpulung Muscel, Sfântul Ierarh Calinic, stareț al Mănăstirii Cernica (1818-1850) și Episcop al Râmnicului (1850- 1868), numit de popor „vindecătorul bolnavilor și miluitorul săracilor”, ctitorul bolniței din ostrovul Sfântul Gheorghe de la Cernica, precum și Episcopul Ioanichie Hasan al ­Romanului (1747-1769), fondatorul bolniței de lângă Biserica Precista Mare din Roman.

Un document din anul 1686 relatează că protopopul de ­Bucureşti trebuia să prezinte Vistieriei Ţării lista săracilor oraşului care primeau câte o para, iar în Joia Mare câte 80 de dulămi şi încălţăminte. Aceasta dovedește faptul că Biserica avea o evidenţă clară a săracilor, arătând astfel grija şi ­preocuparea statornică faţă de ei2.

Un alt document important din istoria filantropiei îl constituie şi Hrisovul lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797). Emis în 10 decembrie 1775, documentul stipula înfiinţarea Epitropiei obștești. Punctul 4 al hrisovului se referă la Casa de la Sfânta Mitropolie sau lada de milostenie, care va prezenta situaţia fondului din care urma să se distribuie ajutoare săracilor, văduvelor, invalizilor şi orfanilor3. Lada de milostenie sau cutia milelor (prezentă şi astăzi în biserici) era pusă sub supravegherea Epitropiei formată din Mitropolitul țării, episcopi şi Divanul domnesc. Veniturile ei se constituiau din contribuțiile ierarhilor şi ale mănăstirilor. Din informațiile păstrate aflăm atât numele persoanelor, cât şi sumele pe care le donau cutiei milelor4.

Mai târziu, în România, activitatea filantropică instituțională a Bisericii a fost brutal întreruptă pentru aproape o jumătate de veac, odată cu instalarea regimului comunist de după cel de-al Doilea Război Mondial ­
(1946-1989)
, tocmai în perioada când cea mai arzătoare problemă era chiar asistența socială. Aflată sub prigoana comunistă, ­Biserica a fost nevoită să-şi exercite doar misiunea ei sacramentală, liturgică şi pastorală, fără activităţi social-filantropice instituţionale. Însă, după anul 1989, când cultele religioase au primit libertatea reală de organizare şi slujire în societatea românească, vechea tradiție filantropică a Bisericii a revenit în actualitate, încât astăzi Biserica Ortodoxă Română are peste 800 de instituţii, proiecte şi programe social-filantropice, fiind cel mai mare filantrop în societatea de azi. Cu toate acestea, nevoile sunt multiple, iar activitatea social-filantropică trebuie permanent susținută şi extinsă5, pentru a continua şi azi cultura dărniciei sau a generozităţii.

Adresăm mulțumiri domnului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor spirituale, a identității și demnității poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

1 Cf. Demetrios Constantelos, Byzantine Philantropy and social welfare, Rutgers University Press, New Jersey, 1968.

2 Enciclopedia României, Imprimeria Naţională, vol. III, Bucureşti, 1938, p. 521.

3 Dinu Giurescu, „Condica de porunci a vistieriei lui Brâncoveanu”, în Studii şi materiale de istorie medievală, vol. 5, Bucureşti, 1962, p. 202.

4 Dionisie Fotino, în Istoria Daciei, scrisă pe la începutul secolului al 19-lea, arăta cine şi cu ce sumă contribuia la cutia milelor: Domnia – 6.000 lei, în cote de câte 500 lei lunar, Mitropolitul ţării – 500 lei, ­Episcopul Buzăului – 200 lei, Episcopul Râmnicului – 300 lei, Episcopul Argeșului – 300 lei, de la mănăstirile mari 3.600 lei, de la mănăstirile mici 1.000 lei, precum şi suma de 15.000 lei reprezentând contribuția a câte 3 lei anual din partea fiecărui cleric (cf. Ibidem, p. 210).

5 Vezi cartea: Faptele iubirii milostive, ediţia a II-a, Editura BASILICA, Bucureşti, 2015.

Aniversarea Unirii Principatelor Române la Patriarhie

Joi, 23 ianuarie, Patriarhia Română în colaborare cu Academia Română au organizat o serie de evenimente pentru marcarea împlinirii a 161 de ani de la înfăptuirea „Unirii de bază”.

 

Aniversarea Unirii Principatelor Române a debutat la Catedrala Patriarhală cu săvârşirea ­Sfintei Liturghii, în cadrul căreia au fost pomeniţi domnitorul Alexandru Ioan ­Cuza, Mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie al Moldovei, dimpreună cu toţi cei care s-au ostenit pentru realizarea acestui ideal de veacuri al românilor.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii ­Ortodoxe Române, a săvârşit slujba de Te Deum ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act fundamental din istoria noastră naţională. La această slujbă de mulţumire au participat ­Preasfinţiţii Părinți Varlaam Ploieşteanul, Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, academicieni, membri ai Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, profesori de teologie, studenți, elevi și credincioși. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei ­Patriarhale, condus de arhidiaconul Mihail Bucă.

În continuare, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul ­Mitropoliei s-a desfăşurat ceremonia ­depunerii coroanelor de flori din partea Patriarhiei Române şi a Academiei ­Române. Sesiunea de comunicări științifice „Unirea Principatelor Române: realizare, recunoaştere şi beneficii”, organizată de Academia Română în colaborare cu ­Patriarhia Română, a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în deschidere cuvântul ­„Biserica a promovat unitatea, libertatea și demnitatea poporului român”.

În continuare, acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, a ­explicat contextul istoric în care a avut loc actul unirii Principatelor Române de la 1859: „Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti în 1859 a fost actul nostru fundamental pentru constituirea edificiului politic unitar şi se încadrează în procesul european de structurare a statelor naţionale moderne. Cu alte cuvinte, românii au fost atunci înscrişi în şuvoiul principal al istoriei continentului european. Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman şi Imperiul Rus ­
n-au privit unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti cu simpatie, ci au privit-o cu îngrijorare şi au încercat chiar să o împiedice. Şi în ţările româneşti erau elemente ostile unirii: mai ales un ­nucleu mic de mari boieri moldoveni urmăreau mişcarea unionistă şi mutarea centrelor de putere la Bucureşti. Forţa unirii făcute sub Alexandru Ioan Cuza a stat în centralizare, pe care domnitorul şi-a asumat-o”.

Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a arătat că actul unirii nu s-a petrecut ex abrupto, ci a fost un demers pregătit de-a lungul mai multor generaţii, promovat mai întâi la nivelul elitelor. „În relaţie directă cu trăsătura definitorie a istoriei naţionale, care a fost statalitatea, s-a conturat treptat de-a lungul secolelor medievale şi premoderne marele proiect al unităţii româneşti, cel mai însemnat din întreaga noastră devenire ca popor şi naţiune. Mentalul extracarpatic din veacurile anterioare a realizat individual, mai întâi, şi colectiv, apoi, apropieri ale românilor de o parte şi de alta a Milcovului, întâi la nivelul elitelor princiare, mai apoi la nivelul ­întregului popor. În mentalul românesc medieval se statornicise realitatea înrudirii feudalităţii moldave cu cea valahă, după 1400. La 1860, unirea a devenit nu doar o realitate instituţională, ci şi, cu mult mai important, una mentală”, a ­explicat acad. Răzvan Theodorescu.

De asemenea, acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române, a arătat faptul că din toate perioadele istoriei există mărturii de necontestat cu privire la identitatea de neam şi limbă şi a contactelor dintre populaţiile din cele două Principate: „Unirea Principatelor din 1859 şi Marea Unire din 1918 nu au reprezentat fructe ale hazardului. Colectivităţile româneşti şi-au menţinut unitatea ­lingvistică, culturală şi confesională, care au conferit omogenitatea spirituală, o pavăză eficientă împotriva încercărilor de asimilare preconizate de ocupanţii vremelnici ai ţinuturilor nord-dunărene. Conceptul unităţii etnice se coagulase în mare parte pe tradiţia descinderii comune din coloniştii romani. Pluralitatea statală nu a constituit o stavilă impenetrabilă în calea contactelor multilaterale dintre comunităţile româneşti”.

Ultima comunicare a sesiunii a fost susţinută de acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, care a elogiat personalităţile care au pregătit şi au realizat Unirea Principatelor de la 1859: „Generaţia care a pregătit unirea a făcut în aşa fel, încât programul lor s-a şi realizat în cel mai frumos şi mai surprinzător mod. Începând cu Bălcescu până la ­Kogălniceanu, erau toţi de aceeaşi vârstă. S-au născut la doi, trei ani distanţă, veneau din aceeaşi clasă socială. Aceşti oameni cu studii la universităţile europene s-au întors în ţară, au pornit o revoluţie, care nu a reuşit în plan politic, ci ideologic. În fond, actul din 1859 este rezultatul acestei explozii care s-a petrecut cu zece ani mai înainte; aceeaşi generaţie, aceiaşi oameni”.

În încheiere, acad. Ioan-Aurel Pop l-a pomenit pe Patriarhul Ecumenic Chiril Lukaris, care la anul 1629 a apărat ­unitatea de neam şi credinţă a românilor din Transilvania, răspunzând principelui maghiar Bethlen Gabor, care dorea ­omogenizarea confesională a locuitorilor transilvani.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit faptul că Unirea Principatelor, reformele lui Cuza şi demersurile pentru obţinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române au suscitat un interes şi în lumea catolică, documentele privind aceste acte fundamentale pentru istoria românilor fiind incluse în lucrarea „Sacrorum Conciliorum Nova Et Amplissima Collectio”. În încheiere, Preafericirea Sa a mulţumit tuturor celor care s-au îngrijit de organizarea evenimentului şi celor care au participat la ­sesiunea de comunicări academice.

La final, toţi participanţii au primit în dar de la Preafericitul Părinte Patriarh volumul „Biserica Ortodoxă Română şi Unirea Principatelor: Omagiu aniversar la 160 de ani (1859-2019)”, publicat de Editura BASILICA a Patriarhiei Române.

 

Biserica a promovat unitatea, libertatea şi demnitatea poporului român

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit în deschiderea sesiunii solemne de comunicări științifice, organizată de Academia Română și Patriarhia Română, cu ocazia sărbătoririi a 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, Palatul Patriarhiei, joi, 23 ianuarie 2020

 

La data de 24 ianuarie 1859, pe Dealul Mitropoliei, Adunarea Electivă a Munteniei, sub președinția ­Mitropolitului Nifon Rusailă (1850-1875), a votat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Ţării ­Româneşti, după ce, la data de 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Moldova, sub președinția Mitropolitului ­Sofronie Miclescu (1851-1861), a ales același domnitor, realizându-se de facto Unirea Principatelor Române.

Momentul a însemnat încununarea unui întreg proces de deșteptare națională și de cristalizare a ideii de națiune, proces în care Biserica și-a adus o contribuție esențială. Unirea ­Principatelor Române a fost susținută de numeroși reprezentanți ai Bisericii: prin ierarhii ei și prin cei mai luminați preoți și monahi, prin egumeni, profesori de ­seminar, protopopi, teologi etc. Biserica a contribuit, ­deopotrivă în Moldova și în Țara ­Românească, la acest important moment al istoriei noastre. Printre cei mai de seamă susținători ai Unirii s-au numărat, alături de ­Mitropolitul Nifon Rusailă și Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, ­membru în Divanul Ad-Hoc, arhimandritul Neofit Scriban, care a scris două dintre cele mai importante texte unioniste: Foloasele Unirii Principatelor şi Unirea și neunirea ­Principatelor.

La 24 ianuarie 1859, Mitropolitul Nifon Rusailă a fost cel care a anunțat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și l-a proclamat Domnitor al Țării Românești. Mulțimea adunată pe Dealul Mitropoliei, precum și în împrejurimi, a fost cuprinsă de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestită tuturor locuitorilor Capitalei de dangătul clopotelor Mitropoliei și al celorlalte biserici, „tot Bucureștiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până la Băneasa”1, nota un cronicar al vremii.

După unirea celor două Principate, acestea au continuat să aibă fiecare câte o Adunare legislativă. Mitropolitului Nifon Rusailă îi revine meritul de a fi propus, în ședința Adunării ­legislative a Țării Românești din 14-15 aprilie 1861, unirea celor două Adunări într-una singură.

Astfel, la data de 4 decembrie 1861 au fost desăvârșite toate eforturile realizării depline a unirii Principatelor Moldova şi Ţara Românească, rezultând un singur domnitor, o singură capitală (București), un singur guvern (sub conducerea lui Barbu Catargiu) și o singură Adunare legislativă sau Parlament. Președinția noului Parlament va fi împărțită de acum înainte între Mitropolitul Nifon Rusailă și Mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei, până când cel dintâi va fi numit președintele ­Senatului2.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut multe reforme, unele privind în mod direct Biserica. Unele măsuri luate de el au creat neînțelegeri și nemulțumiri. Având un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit să facă unele înnoiri, dar, după propria-i afirmație, el „n-a voit să facă rău Bisericii strămoșești, decât numai bine”3.

Unirea Principatelor Române a atras după sine și organizarea unitară a structurilor bisericești din toate provinciile românești, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 18644.

În același timp, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, alături de ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii din Principatele Române, a făcut mai multe demersuri către Patriarhia Ecumenică pentru obținerea recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române5.

La 3 decembrie 1864, a fost promulgat Decretul organic pentru înființarea unei autorități sinodale centrale pentru afacerile religiei române, care prevedea, în primul articol, că „Biserica Ortodoxă Română este și rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, întru tot ce privește organizarea și disciplina”6. Era cel dintâi pas spre autocefalie. Pentru prima dată în istoria Țărilor Române, un text de lege prevedea în mod oficial independența Bisericii Ortodoxe ­Române.

În data de 11 februarie 1866, după cum se știe, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit să-și părăsească tronul. Dar lupta pentru dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a continuat și s-a exprimat limpede în articolul 21 al Constituției statului român, promulgată la 30 iunie 1866 de domnitorul Carol I (1866-1914), prin care s-a precizat că „Biserica Ortodoxă Română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor” și ea are „o autoritate sinodală centrală pentru reglementarea chestiunilor canonice și disciplinare”7.

La data de 14 decembrie 1872, a fost promulgată Legea organică a Bisericii Ortodoxe Române, prin care se prevedea autocefalia Bisericii Ortodoxe Române şi se hotăra constituirea Sfântului Sinod, menit „să păstreze unitatea dogmatică și canonică cu Biserica Răsăritului, precum și unitatea administrativă și disciplinară a Bisericii naționale”8. Totodată, legea conferea Mitropolitului Ţării Româneşti titlul onorific de Mitropolit Primat al României, fiind și președintele de drept și de fapt al Sfântului Sinod. Această lege a fost urmată apoi de un șir de regulamente menite să asigure poziția de independență a ­Bisericii noastre.

După încetarea din viață a Mitropolitului Primat Nifon ­Rusailă, marele Colegiu electoral (Cameră, Senat și Sfântul Sinod), la 31 mai 1875, l-a ales în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Primat al României pe Mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei, fiind înscăunat la 15 iunie, același an9.

După proclamarea Independenței de stat a României, la data de 9 mai 1877, act consfințit apoi prin jertfele de sânge ale ostașilor români în războiul din 1877-1878 împotriva ­Imperiului Otoman, autoritatea și prestigiul României independente au crescut în ansamblul statelor europene. În anul 1881, România devine Regat, iar domnitorul Carol I devine rege. Odată cu prestigiul Regatului României a sporit și prestigiul Bisericii Ortodoxe Române, încât era necesară și recunoașterea formală a autocefaliei sale, mult timp refuzată de Patriarhia Ecumenică.

La data de 23 noiembrie 1882, Sfântul Sinod al Bisericii ­Ortodoxe din Regatul României şi-a asumat un „Act Sinodal”, învestit cu semnăturile tuturor ierarhilor țării și cu sigiliul ­Sinodului, prin care se susține, cu argumente istorice și teologice, necesitatea recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe ­Române10.

În acest Act Sinodal se trec în revistă legăturile dintre Biserica creștină de pe pământul românesc și Patriarhia ­Ecumenică, se vorbește despre întemeierea mitropoliilor în Țările Române și se evidențiază modul cum românii au apărat întotdeauna autonomia lor bisericească față de încercările ­arbitrare ale Constantinopolului de a le încălca: „Patriarhia constantinopolitană nu are nici o supremație asupra Bisericii Române, românii n-au primit botezul și învățătura creștină de la Constantinopol, nici pe întâii lor episcopi. Creștinătatea românilor este mai veche decât chiar existența Constantinopolului”11, oraş inaugurat în anul 330 de către împăratul Constantin cel Mare.

Însă, abia după 26 de ani de la Unirea Principatelor ­Române, la 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea (1884-1886), care era mai deschis negocierilor cu ­ierarhia bisericească și cu autoritățile statului român, a trimis la București Tomosul de Autocefalie al Bisericii Ortodoxe Române12.

În Tomos se arată că recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române înseamnă şi recunoaşterea autorității ei canonice, egală cu autoritatea canonică a celorlalte ­Biserici-surori. De aceea, Sinodul Bisericii Ortodoxe ­Române autocefale este numit „Sinod frate în Hristos”.

Autoritatea supremă responsabilă de administrarea sau conducerea unei Biserici autocefale este Sfântul Sinod al acesteia, prezidat de un arhiepiscop, mitropolit sau patriarh. Sfântul Sinod al acestei Biserici nu este subordonat altei autorităţi eclesiale, dar Sfântul Sinod al unei Biserici autocefale trebuie să exercite această libertate totală de conducere bisericească având conştiinţa responsabilităţii directe în faţa lui Hristos, Capul Bisericii şi Arhiereul Veşnic, după cum se spune în Tomos:
„Aşadar după cum am deliberat în Sfântul Sinod, cel de pe lângă noi, al iubiţilor noştri fraţi în Sfântul Duh şi coliturghisitori, declarăm ca Biserica Ortodoxă din România să fie şi să se numească şi să se recunoască de către toţi neatârnată şi autocefală, administrându-se de propriul şi Sfântul său Sinod, având ca preşedinte pe Înaltpreasfinţitul şi Preastimatul Mitropolit al ­Ungrovlahiei şi Primat al României, cel după vreme, nerecunoscând în propria sa administraţie internă nici o altă autoritate bisericească, fără numai pe Capul ­Bisericii Ortodoxe celei una, sfântă, catolică şi apostolică, pe Mântuitorul Dumnezeu-Omul, Care este singura ­temelie şi piatra cea din capul unghiului, şi întâiul şi supremul şi veşnicul Arhiereu şi Arhipăstor”.

Prin urmare, putem spune că neatârnarea (adică independenţa) sau autocefalia Bisericii Ortodoxe Române faţă de orice autoritate bisericească din afară a existat din cele mai vechi timpuri, aşa cum au avut autocefalie de facto şi alte Biserici Ortodoxe în anumite epoci istorice, însă această autocefalie nu era recunoscută oficial de Patriarhia Ecumenică. În secolul al XIX-lea, autocefalia a fost mai întâi proclamată oficial printr-un decret al autorității de stat la 3 decembrie 1864, apoi de autoritatea bisericească din anul 1872, când s-a constituit Sfântul Sinod canonic al Bisericii Ortodoxe Române. Deci, Patriarhia Ecumenică a fost pusă în faţa unui fapt împlinit, iar actul de recunoaştere a autocefaliei din 25 aprilie 1885 a fost un act formal, o recunoaştere a unei stări de fapt existente deja de multă vreme. În Transilvania, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost exprimată prin Statutul Organic al Mitropolitului Andrei Şaguna, din anul 1868. Aşadar, Biserica românilor ortodocşi din Principatele Române s-a bucurat, încă de la începutul organizării politice a statelor româneşti, de o libertate administrativă egală cu autocefalia. Pe baza condiţiilor naturale geografice, etnice şi istorico-politice în care şi-au desfăşurat activitatea, Mitropoliile din Principatele Române erau de fapt Biserici autocefale, constituite pe baze naţionale, păstrând însă legături dogmatice, canonice şi de cult cu Patriarhia ­Ecumenică şi cu toate celelalte Biserici Ortodoxe surori.

Anul acesta, 2020, se împlinesc 135 de ani de când Patriarhia Ecumenică din Constantinopol (azi Istanbul) – păstorită pe atunci de Patriarhul Ioachim al IV-lea – a recunoscut, după lungi şi dificile discuții, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Şi tot în acest an, în luna februarie, se împlinesc 95 de ani de când Biserica Ortodoxă Română Autocefală a fost ridicată la rangul de Patriarhie în anul 1925.

În concluzie, recunoașterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a fost posibilă numai după Unirea Principatelor Române (în 1859), Independenţa României (în 1877) şi proclamarea României ca Regat (în 1881), iar ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie (în 1925) a fost posibilă numai după Marea Unire a tuturor românilor din anul 1918.

Prin toate aceste demersuri ale Statului Român şi ale Bisericii noastre au fost afirmate libertatea, unitatea şi ­demnitatea poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

  1. Pr. Mircea Păcurariu, „Atitudinea slujitorilor Bisericii Ortodoxe față de actul unirii Principatelor Române” în Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor, Ed. „Cuvântul Vieții”, București, 2009, p. 12 (articol publicat inițial în Biserica Ortodoxă Română, 1967, 1-2, pp. 73-94).
  2. Pr. Constantin Zăvoianu, „Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei și Unirea Principatelor”, în Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor, Ed. „Cuvântul Vieții”, București, 2009, p. 101.
  3. Pr. Ion Vicovan, „Alexandru Ioan Cuza și reformele bisericești”, în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Ed. TRINITAS, Iași, 2002, p. 164.
  4. Constantin Drăgușin, „Legile bisericești ale lui Cuza Vodă şi lupta pentru canonicitate”, în Studii Teologice, 9 (1957), nr. 1-2,
    pp. 86-103.
  5. Întreaga corespondență a domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu
    Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, în limbile greacă și română, se regăsește și în: Joanes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum Nova Et Amplisima Colectio, vol. 40, Akademische Druck – U. Verlagsanstalt, Graz, Austria, 1961, pp. 682-684, 686-688, 690-702.
  6. Monitorul Oficial nr. 273 din 6/19 decembrie 1864, pp. 1.297-1.298; Ioan M. Bujoreanu, Colecțiune de legiuirile României, vechi și noi, vol. I, partea a 2-a, București, 1873, pp. 1.789-1.791, în Autocefalia – libertate și demnitate, vol. I, Ed. ­BASILICA, București, 2010, p. 547.
  7. Ioan M. Bujoreanu, Colecțiune de legiuirile României, vechi și noi, vol. I, partea a 2-a, București, 1873, p. 14.
  8. „Legea organică a Bisericii Ortodoxe Române 1872”, în: Biserica
    Ortodoxă Română
    , I (1874), nr. 1, pp. 82-83.
  9. Arhiva Mitropoliei Ungrovlahiei, dos. 115/1875, f. 3-14; Biserica
    Ortodoxă Română
    , II (1875), nr. 9 , pp. 612-623.
  10. Biserica Ortodoxă Română, VII (1883), nr. 7 (iulie), p. 568.
  11. Biserica Ortodoxă Română, VI (1882), nr. 12 (decembrie),
    pp. 738-757.
  12. Arhiva Sfântului Sinod, dos. 78/1885, f. 21-22; Biserica Ortodoxă Română, IX (1885), nr. 5 (mai), pp. 341-344; Acte privitoare la
    autocefalia Bisericii Ortodoxe Române,
    Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, București, 1885, pp. 13-14.

 

 

Stadiul lucrărilor pe șantierul Catedralei Naționale

De-a lungul anului 2019, pe șantierul Catedralei Naționale au lucrat în schimburi între 400 și 600 de oameni, numărul variind în funcție de importanța fazelor de construcție. Deoarece sezonul rece în care ne aflăm nu a ridicat probleme meteorologice, graficul lucrărilor a putut fi respectat atât la exterior, cât și în interior.

 

În perioada decembrie 2019 – februarie 2020, echipele de muncitori au realizat progrese importante pe șantierul Catedralei Naționale, care, după finalizarea structurii de rezistență a corpului principal al edificiului, tencuirea și placarea cu piatră a coloanelor exterioare, au culminat cu demararea lucrărilor de tencuire și apropierea de finalizare a acoperișului turlei „Pantocrator”. Diametrul cupolei este de 18 metri, înălțimea de 9 metri, iar forma este de semisferă. La exterior se lucrează în continuare la porticurile amplasate în dreapta și în stânga edificiului și la ­subsolurile adiacente din partea de nord și de est a catedralei.

Stadiul lucrărilor pe șantierul ­Catedralei Mântuirii Neamului ne-a fost prezentat de inginerul Vlad Florin ­Popescu. „În interior se lucrează la conca Altarului, la finalizarea icoanei Maicii Domnului și la tencuiala din partea de jos. La exterior lucrăm la structura subsolurilor adiacente, în speță pe partea de nord-est, iar sus finalizăm acoperișul la turla Pantocrator, în măsura în care se mai poate lucra. Se mai lucrează în zona spațiului liturgic exterior la porticele nord și sud”, ne-a spus ing. Vlad Florin Popescu.

În interior, în jurul icoanei Maicii ­Domnului din absida Altarului a fost realizat un tron inspirat din ceremonialul imperial bizantin, iar în cele două laturi au fost montate icoanele în mozaic ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. De asemenea, scenele „Împărtășirea ­Apostolilor” și „Cortul Mărturiei” au fost finalizate. În continuare se lucrează la partea de font și la proiectul iconografic al catedralei, cu toate scenele care vor face parte din acest ansamblu.

Despre lucrările care se desfășoară în prezent atât în atelier, cât și în catedrală, precum și despre stadiul acestora ne-a vorbit pictorul bisericesc Daniel Codrescu. „Mai avem foarte puțin și finalizăm bolta Altarului, care are o suprafață foarte mare, de aproximativ 950 mp. Între timp, am avansat lucrările pentru pereții verticali, unde sunt suprafețe foarte mari. În momentul de față avem finalizate cele două scene din absida Altarului: «Cortul Mărturiei» și «Împărtășirea Apostolilor». Au început lucrările la celelalte scene mai mici, dar deocamdată lucrăm la ornamente, la tot ce înseamnă partea de decor. De asemenea, am făcut câteva propuneri pentru zona cornișei, de la zona +27 m. În principiu, mergem înainte cu iconografia de la zona Altarului. În șantier avem o echipă de 8 persoane care montează ce se realizează, iar restul efectivului de 30 de persoane lucrează în atelier, special pentru acest proiect”, ne-a explicat pictorul Daniel Codrescu.

Catedrala Națională va avea lungimea de 126,10 metri, lățimea (la abside) 67,70 m, iar înălțimea de 120 m. Construcția catedralei este alcătuită din două componente principale: prima este formată din nivelurile superioare situate peste cota ±0,00 și a doua parte este formată din nivelurile inferioare situate sub cota ±0,00.

Pentru mai multe detalii despre etapele construirii Catedralei Mântuirii Neamului, despre arhitectura edificiului, dar și despre simbolismul acestuia, cei interesați pot accesa site-ul catedralaneamului.ro.