Regina-mamă Elena a României – o lumină a credinţei întărită prin suferinţă

Nr. 555-556// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis cu prilejul slujbei de înmormântare a Reginei Elena, mama Regelui Mihai I al României, în Catedrala de la Curtea de Argeş, sâmbătă, 19 octombrie 2019

 

Omagiem astăzi memoria luminoasă a Reginei-mamă Elena a României, simbol al rezistenţei prin credinţă, al demnității şi devotamentului în împlinirea vocaţiei sale de mamă şi regină.

Principesa Elena s-a născut în anul 1896, în familia regală a Greciei, înrudită cu marile case regale europene. Sub presiunea declanșării Primului Război Mondial, care a târât Europa într-un conflict global fără precedent şi a declanșat cel mai sângeros secol din istoria europeană, tânăra prințesă Elena a cunoscut încă din copilărie suferințele exilului, sub semnul căruia va trăi întreaga sa viaţă.

L-a cunoscut pe Principele Moştenitor Carol al României în Elveţia, în 1920, pe când se afla cu familia în cel de-al doilea exil. În anul 1921, s-au căsătorit la Atena, în același an dând naștere Principelui Mihai al României.

După renunțarea la tron a Prințului Carol (1925), Principesa Elena s-a dedicat educației fiului său, devenit moștenitor al Coroanei României la vârsta de 5 ani şi 9 luni. În timpul primei domnii a Regelui minor Mihai (1927- 1930), acesta s-a bucurat de prezența şi iubirea mamei sale, care i-a ocrotit copilăria, încercând să șteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.

Venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în anul 1930, a însemnat pentru Principesa Elena începutul unui lung șir de nedreptăţi, care au culminat, în anul 1932, cu obligația de-a pleca într-un nou exil.

Principesa Elena s-a întors în România în septembrie 1940, în calitate de Regină-mamă, în contextul tragic al declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, când Regele Mihai a revenit la tron, în urma abdicării tatălui său, Carol al II-lea.

Deși revenirea Reginei Elena în România, după 8 ani de exil, a fost primită de popor cu deosebită bucurie şi speranţă, presiunea evenimentelor europene, dictatura militară internă şi schimbarea alianțelor externe de partea Puterilor Axei plasau țara într-o zonă tot mai izolată şi fără apărare, între forţe cărora nu avea cum să le reziste. În aceste condiții dificile, Regina Elena l-a ajutat pe fiul ei, Mihai, în vârstă de 19 ani, să preia responsabilitățile constitu­ționale şi i-a fost principalul sfătuitor şi confident. Prin implicarea sa directă, Regina Elena a salvat de furia naziştilor sute de mii de oameni şi s-a opus abuzurilor ocupației sovietice care a
urmat.

Înzestrată cu o mare credință în Dumnezeu, despre care spunea că îi dăruieşte putere, Regina Elena a găsit totdeauna în rugăciune forța morală de a înfrunta cu demnitate şi curaj primejdiile şi neajunsurile vieții.

Credința în Dumnezeu a Reginei Elena a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, iar aceasta nu se reducea la respectarea formală a unor ritualuri, ci era o trăire interioară, profundă, transmisă şi fiului ei, Regele Mihai, care avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa, Regina Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa biserica, de a se spovedi și împărtăși.

Referindu-se la această moştenire spirituală primită de la mama sa, Regele Mihai răspunde unor întrebări într-un interviu cu scriitorul Mircea Ciobanu. De pildă, la întrebarea: „Ce carte preţuiţi mai presus de oricare?”, Regele răspunde: „Biblia, fără doar şi poate”. La întrebarea: „Ce altă carte a contribuit la deș­teptarea spirituală a Majestății Voastre?”, Regele răspunde: „Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărţi de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viaţa mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului (relației n.n.) cu Dumnezeu”1. În altă parte a interviului, Regele precizează: „Dacă este unită cu fapta, credinţa ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. (…) Sunt oameni simpli care nu-şi bat capul cu dogmele, dar care ştiu să se roage şi care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată”2. În discursul său din Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, Regele afirma că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, credinţă şi memorie”.

Păstrând şi cultivând credința primită de la mama sa ca pe o lumină a vieţii, Regele Mihai I al României a avut puterea de a fi statornic în iubirea faţă de popor şi de patrie, să respingă atât dictatura nazistă, cât şi dictatura comunistă, să rabde exilul impus de regimul comunist, să fie mereu curajos şi demn, harnic şi modest, răbdător şi iertător, virtuți pentru care a fost preţuit atât de casele regale ale Europei, cât şi de oameni simpli.

Abdicarea forțată, de la 30 decembrie 1947, a Regelui Mihai I a însemnat o experiență traumatizantă, impusă de regimul comunist sovietic, ca şi exilul forțat al întregii familii regale.

Astfel, la 3 ianuarie 1948, a început ultimul şi cel mai lung exil din viaţa Reginei Elena, deoarece ea a decedat în Elveţia, la Lausanne, în 29 noiembrie 1982. Despre acest exil putem spune că s-a încheiat abia astăzi, când osemintele Reginei Elena au fost aduse în țara pentru care ea a dăruit tot ce a avut mai scump, pe fiul său, Regele Mihai, alături de care va fi înmormântată în Catedrala Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeș.

Atitudinea de respect şi preţuire faţă de sicriul cu osemintele Reginei-mamă Elena a României şi faţă de mormântul ei este o datorie morală şi duhovnicească. Acest respect este inspirat de atitudinea Domnului Iisus Hristos pe Care Îl întâlnim în Sfintele Evanghelii consolând adeseori pe cei îndoliaţi şi apropiindu-se cu preţuire de trupurile celor decedați (Luca 7, 11-16, Luca 8, 41-56, Ioan 5, 24-30). Prin aceasta, Mântuitorul Hristos ne învaţă şi pe noi să ne apropiem cu respect de sicriul şi mormântul celor decedaţi. Respectul trebuie să fie și mai mare faţă de trupurile creștinilor decedaţi, care au fost botezați în numele Preasfintei Treimi, prin apă și Duh Sfânt, iar apoi s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, așa cum a făcut adeseori Regina Elena în timpul vieții sale pământești.

În aceste momente de omagiu şi recunoştinţă aduse memoriei Reginei-mamă Elena a României ne rugăm împreună, cler şi popor, români şi invitaţi din străinătate, ca Dumnezeu să așeze sufletul ei în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, să consoleze Familia Regală a României şi să binecuvânteze pe toţi cei care arată respect şi cinstire memoriei Reginei-mamă Elena a României, care, prin viaţa şi lucrarea sa, reprezintă un exemplu de credinţă şi devotament, de fidelitate şi demnitate.

Veșnica ei pomenire din neam în neam!

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 227.

2 Op. cit., p. 221.

 

Întrunirea Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei la Patriarhie

Nr. 555-556// în / de

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei s-a întrunit vineri, 25 octombrie 2019, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul şedinţei, ierarhii au definitivat şi aprobat texte liturgice şi textele pentru slujba Acatistului mai multor sfinţi daco-romani.

 

Lucrările Sinodului Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei au fost deschise de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a prezentat ordinea de zi a ședinței de lucru. „Această şedinţă de lucru a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei se desfăşoară cu câteva ore înainte de procesiunea «Calea Sfinţilor». Este necesar ca aceste texte liturgice să fie trimise la membrii Comisiei sinodale pentru a fi avizate şi apoi aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Avem o bucurie deosebită că în această atmosferă de sărbătoare a Catedralei Patriarhale, care este prilejuită de pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, să definitivăm şi să aprobăm următoarele texte liturgice: Slujba și Acatistul Sfinţilor Mucenici Macrobie, Gordian, Zotic, Ilie, Lucian şi Valerian, pomeniţi la 13 septembrie; Slujba şi Acatistul Sfinţilor Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie de la Axiopolis, pomeniţi la 26 aprilie, şi Acatistul Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marcian, pomeniţi la 8 iunie. Sunt texte liturgice referitoare la sfinţi daco-romani, sfinţi din timpul strămoşilor noştri de la Dunăre şi Marea Nea­gră, pregătite de multă vreme şi verificate, iar acum trebuie definitivate în vederea aprobării lor de către Sfântul Sinod şi apoi publicate. Este foarte important să avem textele slujbelor lor, pentru că simpla pomenire în sinaxar nu este suficientă. Este necesar ca să se promoveze cultul lor şi prin slujbele respective şi mai ales prin Acatist. Acatistul este forma cea mai atractivă pentru evlavia poporului (…). Pentru Mitropolia Munteniei şi Dobrogei a fost întocmit catalogul cu sfintele moaşte ale sfinţilor din această mitropolie”, a evidenţiat Patriarhul României.

La şedinţa de lucru a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei au fost prezenţi alături de Întâistătătorul Bisericii noastre: Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal; Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei; Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria şi Episcop locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

 

Consfătuirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor

Nr. 555-556// în / de

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc miercuri, 11 septembrie 2019, consfătuirea cu inspectorii și profesorii de religie de la unitățile de învăță­mânt din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Întâlnirea a fost prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care ­a rostit un cuvânt adresat profesorilor de religie. La eveniment au participat și repre­zentanți din cadrul Ministerului Educației Naționale.

 

Cuvântul Preafericirii Sale a fost urmat de un mesaj din partea ministrului educației naționale, Daniel Breaz, transmis de Ionel Florian Lixandru, secretar de stat în cadrul Ministerului Educației Naționale. „Ora de religie constituie o oportunitate pentru școală de a exprima în fapt educația spirituală și formarea caracterului, aspecte ce contribuie la modelarea personalității elevilor, în special la dezvoltarea lor ca și cetățeni ai societății actuale. Dezvoltarea socio-afectivă și moral-spirituală a elevilor este o temă educațională de mare interes, de la modul în care sunt formulate com­petențele și obiectivele educa­ționale în aceste domenii de dezvoltare, continuând cu aspecte de conținut, aspecte legate de metodologiile de predare sau cele privind evaluarea. Calea cea mai eficientă de a face ora de religie parte din educaţia tinerilor este modul în care dumneavoastră o predaţi, modul în care interacţionaţi cu elevii, modul în care îi sprijiniţi în înţelegerea temelor şi conţinuturilor specifice acestei discipline, dar mai ales prin felul în care îi veţi încuraja să pună în practică, prin comportamentul lor în viaţa de zi cu zi, cele învăţate în cadrul orelor pe care le susţineţi”, se precizează în mesajul ministrului educaţiei naţionale.

Un mesaj a fost adresat și de Ioana Mihaela Neacșu, inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Municipiului București. „Relația dintre Școală și Biserică este una de tradiție în societatea românească. Să ne amintim că primele școli s-au înființat pe lângă biserici și în ziua de astăzi această relație este una indispensabilă. Ca profesori de religie sunteți aceia care puteți crea acest liant. Dumneavoastră sunteți cei care sădiți în mințile și în sufletele copiilor noștri nu doar credința. Ora de educație religioasă nu se adresează doar intelectului copiilor noștri, se adresează, în primul rând, sufletelor acestora. Este singura disciplină din curriculumul nostru care se preocupă și de educația morală și spirituală a copiilor, direcționându-le într-un sens pozitiv comportamentele”, a spus inspectorul școlar general Ioana Mihaela Neacșu.

De asemenea, au urmat mesaje și din partea inspectorului școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, Gabriela Maria Ilisie, precum și din partea inspectorului școlar general al jude­țului Prahova, Oprea-Nicolae Angelescu.

Sesiunea a continuat cu referatul „Limbaj, comunicare și comuniune în cadrul orei de religie”, susținut de Vasile Timiș, inspector general pentru religie în cadrul Ministerului Educației Naționale, care a evidențiat faptul că activitatea profesorilor de religie este una care implică tot mai multe şi variate aspecte. „Ora de religie este un dar, este o binecuvântare și, ca orice dar, trebuie prețuit și cred că aceste consfătuiri se vor, într-o manieră foarte onestă și pragmatică, a fi susținute și organizate pentru a învăța unii de la alții. Putem să vedem în contextul acestei consfătuiri cum gândesc tinerii cu privire la divinitate și care este forma de religiozitate pe care o caută. Profesorii de religie cred că aveți și demnitatea, dar și obligația să spuneți că elevii nu sunt împotriva religiei, ci dimpotrivă, au căutările lor. (…) Atunci când vorbim de educația religioasă și căutări, ele sunt o constantă a ființei umane. Sigur, depinde de noi cum răspundem și depinde și de felul în care societatea răspunde căutărilor tinerilor. Îndrăznesc să spun că elevii și părinții lor caută cu plăcere ora de religie, dar îndrăznesc să spun că profesorii de religie nu au făcut eforturi puține pentru ca aceste lucruri să se întâmple”, a explicat inspectorul școlar general Vasile Timiș.

Au urmat referatul „Activități extracurriculare specifice orei de religie” susținut de Cristian Alexa, inspector școlar de specialitate la disciplina religie în cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, și prezentarea „Mișca­rea personalului didactic în anul școlar 2019-2020: actualități și perspective”, susținută de inspectorul școlar de specialitate la disciplina religie în cadrul ISJ Ilfov, Vasile Bogus, care a prezentat informațiile cu privire la mișcarea personalului didactic din perspectiva legislației actuale, cu aplecare asupra categoriilor de personal didactic angajate în sistemul de învățământ preuniversitar şi a modului în care ele să ocupe catedrele sau posturile şi orele vacante.

Prima sesiune s-a încheiat cu prezentarea „Perfecționarea cadrelor didactice și formarea continuă la disciplina religie”, susți­nută de pr. Mihail-Sorin Spătaru, inspector școlar de specialitate la disciplina religie în cadrul ISJ Prahova.

Consfătuirea profesorilor de religie a continuat cu sesiunea a doua de lucru, care a fost condusă de părintele conf. dr. David Pestroiu, consilier la Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În cadrul sesiunii au fost dezbătute probleme curente privind predarea religiei, cu participarea inspectorilor, metodiștilor și profesorilor de religie.

Predarea religiei ortodoxe, o lumină permanentă a vieţii elevului

Nr. 555-556// în / de

Cuvânt rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în deschiderea Consfătuirii profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei, miercuri, 11 septembrie 2019

 

Consfătuirea din anul acesta (2019) cu profesorii de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, intitulată: „Consfătuire la început de an şcolar privind predarea religiei”, dorește să evidențieze necesitatea intensificării cooperării factorilor responsabili în transmiterea valorilor educaționale creștine de ordin spiritual, moral şi cultural în societatea de azi.

În contextul actual, marcat de fenomenul secularizării, care generează o criză a valorilor în învățământul românesc, la nivelul disciplinei religie sunt necesare asumarea şi aprofundarea legăturii dintre pregătirea teologică didactică, pe de o parte, şi conștiința eclesială a profesorilor de religie, pe de altă parte.

Este de dorit o creștere permanentă a exigențelor didactice, însă excelența în educația religioasă nu trebuie să se epuizeze în cunoașterea informațională, ci trebuie să acorde importanță cel puțin egală şi formării spirituale şi practice a elevilor.

Pregătirea temeinică didactică şi teologică a profesorilor de religie nu trebuie să diminueze conștiința lor misionară de a forma buni creştini. Fiecare profesor de religie este chemat, înainte de toate, să fie mărturisitor al iubirii milostive a lui Hristos pentru copii şi tineri, dar şi pentru toţi oamenii. În acest sens, disciplina religie este chemată să cultive lumina şi bunătatea din sufletul elevilor, prin legătura lor spirituală cu Hristos şi cu sfinţii Lui.

Astfel, predarea religiei ortodoxe ca ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice, adică a comuniunii omului cu Dumnezeu, devine o lumină permanentă a vieţii elevului şi o bucurie a comunităţii eclesiale şi sociale. Vorbind despre lumina sau sensul vieţii, părintele Dumitru Stăniloae spune: „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt”1.

Ca și odinioară, în vechea lume a satului românesc, Biserica, alături de Familie și de Școală, trebuie să fie activă și creatoare în educația copiilor și a tinerilor, mai ales în cazul celor care locuiesc în mediul rural, un spațiu în care accesul la educație este limitat și îngreunat din cauza izolării satelor și a insuficientei dotări practice a elevilor. Astăzi, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor ajutorul spiritual şi material necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar, să cultive iubirea sinceră faţă de părinţi, de profesori, de colegi, dar şi ajutorarea celor aflaţi în situaţii dificile.

În acest efort comun de aprofundare a actului educațional, profesorul de religie trebuie să transmită cunoştinţe religioase, dar şi să cultive comuniunea în sufletele elevilor, adică bucuria, pacea interioară, speranţa şi dorinţa de-a ajuta pe alţii. Într-o lume confuză şi dezorientată, tinerii caută, în Familie, în Biserică și în Școală, persoane care să-i ajute să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor, între tentaţii efemere şi valori permanente, între moda zilei şi modul de a cultiva identitatea şi demnitatea proprie.

În acest context social, valorile educaționale oferite de Biserică, prin educația religioasă din școlile publice, trebuie susținute și promovate de toate unitățile bisericești, cu prioritate de parohii și de birourile de cateheză parohială, întrucât aceste valori îi ajută pe tineri să se formeze spiritual, să cultive iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de semeni, ca lumină permanentă pentru viaţă în momente bune şi în momente dificile.

În ceea ce-i privește pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare, aceștia sunt în permanență îndemnați să sprijine activitatea educațională a copiilor și tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare pentru acoperirea costurilor materialelor didactice pentru copiii proveniți din familii sărace. De aceea, în Arhiepiscopia Bucureș­tilor, există de câţiva ani o frumoasă tradiție ca, la început de an școlar, parohiile să ajute cu rechizite și uniforme școlare, manuale, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, elevii din familiile sărace sau defavorizate, în baza parteneriatului dintre şcoală şi parohie, încheiat cu unitățile de învățământ. În această privinţă, profesoarele şi profesorii de religie trebuie să ofere preoţilor detalii referitoare la cazurile elevilor proveniți din familii defavorizate care studiază în unitățile școlare în care vă desfășurați activitatea.

Totodată, prezența preoților în unitățile de învățământ, prilejuită de festivitățile de deschidere și închidere a anului școlar, dar și cu alte ocazii cultural-misionare și social-filantropice, trebuie privită ca un drept fundamental la mărturisirea liberă și asumată a credinței proprii, neîntreruptă decât în timpul prigoanei comuniste. În același timp, în contextul recentelor acțiuni potrivnice neo-marxiste și secular-umaniste, rugăciunea de binecuvântare a noului an şcolar trebuie atent organizată, cu implicarea profesorilor de religie, pe baza acordurilor de parteneriat dintre parohii și școli, aprobate de consiliile de administrație ale şcolilor, în conlucrare cu comitetele de părinți și cu Asociația Părinți pentru Ora de Religie.

Parohiile implementează astăzi proiecte educaționale și catehetice multiple ca, de pildă: Hristos împărtășit copiilor, Alege școala! (proiect ajuns acum în etapele IV, V și VI), Calea mântuirii, Cateheze pentru viață, Tabere și excursii de tineret etc. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente și viitoare sunt crescânde. În plus, revigorarea catehezei parohiale și intensificarea misiunii profesorului de religie sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a Școlii românești și pentru a reda profesorilor prestigiul și demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinților încrederea că nu există investiție mai mare pentru viitorul copiilor decât educația sănătoasă, ancorată în valorile credinței, cultivate și transmise în Familie, Școală și Biserică.

În concluzie, cu prilejul începutului anului şcolar 2019-2020, ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Învăţătorul şi Domnul” (Ioan 13, 13), să lumineze şi să umple de pace şi bucurie sufletele copiilor şi tinerilor, precum şi ale părinţilor, învăţătorilor şi profesorilor care îi ajută pe elevi să fie o binecuvântare pentru poporul român, pentru prezentul şi viitorul României!

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă:

  1. Pr. Dumitru Stăniloae, M.-A. Costa de Beauregard, Mică Dogma­tică vorbită. Dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu 2007, p. 215.

Sfințirea sediului administrativ al Protoieriei Ilfov Nord

Nr. 555-556// în / de

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit marți, 15 octombrie 2019, slujba de sfințire a noului sediu administrativ al Protopopiatului Ilfov Nord din orașul Otopeni. La final, ierarhul a rostit un cuvânt de binecuvântare și a oferit, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, distincții ostenitorilor implicați în acest proiect.

 

La sfințirea și inaugurarea noului sediu administrativ al Protoieriei Ilfov Nord au participat părintele Aurel Mihai, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, părintele Cristian Burcea, protoiereu al Protopopiatului Ilfov Nord, părinți consilieri și protoierei din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, stareți și starețe, preoți din Ilfov, precum și Silviu Constantin Gheorghe, primarul orașului Otopeni.

După slujba de sfințire, Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de binecuvântare în care i-a felicitat pe cei care s-au ostenit în construirea acestui sediu administrativ al Protoieriei Ilfov Nord, explicând că astfel de acțiuni se aseamănă cu în­mulțirea talanților.

După binecuvântarea acestui imo­bil, ierarhul a săvârșit o slujbă de pomenire pentru Maria Costăchescu, donatoarea terenului pe care s-a ridicat actuala clădire. În me­moria sa, a fost ridicată în curtea sediului protopopiatului o troiță.

La final, cei care s-au ostenit și implicat în mod deosebit în constru­irea acestui sediu au primit dis­tincții și diplome din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: Silviu Constantin Gheorghe, primarul orașului Otopeni – Ordinul „Sfântul Apostol Andrei” pentru mireni; părintele Cristian Mihail Burcea, protopopul Protoieriei Ilfov Nord – Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” pentru clerici; Gabriel Dumănică, primarul comunei Afumați – Diploma omagială „2019 –  Anul omagial al satului românesc și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu“. Aceeași diplomă a fost oferită și altor binefăcători.

Prăznuirea Cuvioasei Parascheva la Iaşi

Nr. 555-556// în / de

Marea sărbătoare a Moldovei a început vineri, 11 octombrie, când racla cu moaștele Sfintei  Cuvioase Parascheva a fost scoasă spre închinare pentru credincioși în afara Catedralei Mitropolitane din Iași. La procesiunea cu sfintele moaște au participat Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, clerici și credincioși care au înălțat cântări și rugăciuni în cinstea Ocrotitoarei Moldovei.

 

După așezarea spre închinare a moaștelor, slujitorii catedralei au oficiat Taina Sfântului Maslu, Miezonoptica și Utrenia, iar în continuare Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de slujitori.

 

Procesiune în duh de rugăciune pe „Calea Sfinților”

În seara zilei de sâmbătă, 12 octombrie, a avut loc procesiunea „Calea Sfinților”, cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe străzile din centrul municipiului Iași. Mii de oameni cu lumânări și flori în mână s-au rugat Cuvioasei și i-au intonat cântări, iar la final sfintele moaște au fost așezate înapoi în baldachinul special amenajat.

La eveniment au participat Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Prea­sfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, și Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului. Procesiunea „Calea Sfinților”, devenită o tradiție în cadrul manifestărilor dedicate hramului Sfintei Parascheva, a adunat mii de oameni pe străzile din Iași. Sute de clerici, monahi și monahii, militari și pelerini au adus prinos de recunoștință și s-au rugat Sfintei în pelerinajul desfășurat în centrul cetății. „Calea Sfinților” a fost luminată, ca în fiecare an, de militarii Batalionului 151 Infanterie „Războieni”, care au însoţit sfintele moaşte purtând torţe aprinse în mâini.

 

Moaștele Sfântului Ierarh Spiridon au fost aduse la Iași

Pelerinii care așteptau la rând pentru a primi binecuvântarea Sfintei Cuvioase Parascheva s-au închinat, începând de sâmbătă seara, 12 octombrie, și la racla cu moaștele Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni. Delegația Bisericii Ortodoxe a Greciei care a în­so­țit cinstitul odor în țara noastră a aterizat sâmbătă seara pe Aeroportul Internațional Iași, după ce în prima parte a zilei moaștele au fost depuse timp de șapte ore spre închinarea credincioșilor din Bu­curești, în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.

Delegația Mitropoliei de Corfu, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nectarie, a fost întâmpinată în Catedrala Mitropolitană din Iași de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan și de ierarhii, clericii și credincioșii care au participat la tradiționala procesiune „Calea Sfinților”, cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe străzile din Iași.

În continuare, după așezarea cinstitelor moaște în baldachinul din exterior, în Catedrala Mitropolitană a avut loc slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ierarh Spiridon și a Sfântului Apostol Andrei. Ziua de 13 octombrie a fost înscrisă în calendarul ortodox ca sărbătoare a „Aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași”, în amintirea evenimentului din anul 1996, când Ocrotitorul României a fost adus în România, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Daniel, actualul Patriarh al României.

Bucurie și mărturisire în cetatea Iașilor, de ziua Sfintei Parascheva

Municipiul Iași a devenit în ziua sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, luni, 14 octombrie, cetatea Ortodoxiei românești. Peste o sută de mii de oameni veniți din întreaga lume s-au rugat în această perioadă și au adus prinos de mulțumire sfintei pentru toată binefacerea.

Sfânta Liturghie a fost oficiată, pe un podium special amenajat pe bulevardul Ștefan cel Mare, de către Înalt­prea­sfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, Paxos și Insulele Diapontice, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan și alți 17 ierarhi ortodocși: Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltprea­sfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Nathanael, Mitropolit de Amantia, Înaltprea­sfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt­preasfinţitul Părinte
Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Prea­sfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălţi, Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Nectarie a adresat miilor de credincioși un cuvânt de învățătură.

Sărbătoarea din acest an a fost marcată și printr-un moment festiv în care Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Teofan a oferit distincții pentru 17 clerici de la sate și orașe din Arhiepiscopia Iașilor, care au suferit în perioada epocii comuniste și au întâmpinat obstacole în timpul zidirii unor sfinte locașuri.

La final, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a mulţumit ierarhilor prezenţi, tuturor celor care au contribuit la organizarea evenimentelor, dar şi zecilor de mii de pelerini care au luat parte luni, dar și în celelalte zile la sărbătoarea Sfintei Ocrotitoare a Moldovei.

Raclele cu cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Ierarh Spiridon au rămas spre închinare în baldachinul din curtea Catedralei Mitropolitane până marți, 15 octombrie.

Putna – sărbătorirea împlinirii a 550 de ani de la sfinţirea mănăstirii

Nr. 555-556// în / de

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen, duminică, 1 septembrie, la Mănăstirea Putna a fost sărbătorită împlinirea celor 550 de ani de la sfinţirea mănăstirii.

Putna, primul sfânt locaş ctitorit de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, a fost sfinţită duminică, 3 septembrie 1469. Încă de la zidire, mănăstirea a fost menită să fie necropolă pentru voievod şi familia sa.

Sărbătoarea aniversară a început sâmbătă, 31 august, la ora 9:00, când, din muzeul mănăstirii, au fost aduse şi depuse pe mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare: fragmentul păstrat până azi din paltinul aflat pe locul unde s-a construit altarul mănăstirii, candela de ceramică ce s-a aflat la temelia mănăstirii şi coroana reconstituită a Voievodului. Sâmbătă seara, la ora 19:00, a avut loc slujba Privegherii, la care a slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu părinţii clerici ai mănăstirii.

Duminică, 1 septembrie, începând cu ora 9:00, la altarul de vară din incinta mănăstirii a fost slujită Sfânta Liturghie arhierească. Alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim au fost 43 de preoţi şi diaconi, dintre care 36 de clerici cu metania din Putna, mulţi dintre aceştia venind din mănăstirile sau centrele eparhiale unde au fost trimişi cu ascultare în ultimele decenii. Doi dintre părinţii mănăstirii au fost hirotoniţi întru diacon, respectiv întru preot. Răspunsurile au fost date de Grupul psaltic „Eustatie Protopsaltul” al mănăstirii şi de corul Bisericii „Sfântul Ilie” din Târgu Neamţ, preot paroh Vasile Ionesi, dirijat de Mariana Cojocaru, aflat în pelerinaj la mănăstire. La chinonic, aceştia au cântat câteva pricesne.

Un moment cu totul special l-a constituit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Mănăstirea Putna – 550 de ani înălţaţi la cer şi dăruiţi
Preasfintei Treimi”. Mesajul a fost citit de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim.

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim a vorbit despre bucuria de a sluji la Putna, despre nobleţea ortodocşilor şi a dat glas şi aici, la mormântul celui mai mare român, îndemnului pe care îl adresează românilor din diasporă de a se întoarce în ţară: „Mă bucur foarte mult că Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen m-a chemat să slujesc la împlinirea a 550 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna. Vă mărturisesc că nu am mai slujit demult o asemenea Liturghie atât de liniştită şi frumoasă. Cineva spunea frumos că Ortodoxia noastră este pentru aristocraţi. A fi ortodox înseamnă a fi un aristocrat, un nobil. Şi mai ales Sfânta Liturghie te înnobilează. Dacă am fi atenţi la Liturghie şi ne-am da seama ce înseamnă ea, viaţa noastră s-ar schimba mult.  Rugăciunea, Liturghia, postul, credinţa, împărtăşirea cu Sfintele Taine ne sfinţesc viaţa şi ne lărgesc inima încât să cuprindă în ea întreaga lume. […] Aş putea spune că aici, la Putna, Sfântul Ştefan se întoarce în mormânt şi ar vrea să revină pe pământ şi cred că prima lege pe care ar da-o ar fi să nu mai plece românii din ţară. Iar a doua: să oprească înstrăinarea bogăţiilor ţării. Biserica are datoria în primul rând să se roage pentru toţi românii, mai ales pentru cei plecaţi, aproape 7 milioane de români, ca să se întoarcă în ţară”.

După Sfânta Liturghie, a urmat un recital de muzică şi poezie intitulat „La 550 de ani de la sfinţirea Maicii îndurătoare – Putna”, susţinut de Grupul vocal tradiţional „Ai lui Ştefan, noi oşteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus.

 

Liturghia mulţumirii şi a recunoştinţei nu a încetat niciodată la Putna

La sfârşit, părintele stareţ al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, a mulţumit Părintelui Patriarh pentru cuvântul de mângâiere, Înaltpreasfinţitului Părinte Serafim pentru slujire şi Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen pentru binecuvântarea sărbătoririi. A lansat DVD-ul cu filmul documentar „Mănăstirea Putna. Epoca ştefaniană”, prima parte din cele două filme pe care, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh, TRINITAS TV le realizează în acest an despre Mănăstirea Putna, şi volumul „De veghe în casa Măriei Sale. File de Pateric de la Mănăstirea Putna”, ediţia a doua, care înmănunchează portretele vieţuitorilor aleşi ai mănăstirii de peste veacuri, tipărit cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

În continuare, părintele stareţ a vorbit despre momentul sfinţirii din 1469 şi despre Mitropolitul Teoctist, cel care a săvârşit slujba de sfinţire şi cel care i-a fost sfetnic de nădejde Sfântului Ştefan.

Mănăstirea Putna – 550 de ani înălţaţi la cer şi dăruiţi Preasfintei Treimi

Nr. 555-556// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis cu prilejul sărbătoririi a 550 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna (3 septembrie 1469), duminică, 1 septembrie 2019

 

În ziua a treia din luna septembrie a anului 1469, a fost sfinţită Mănăstirea Putna, prima ctitorie a slăvitului Voievod Ştefan cel Mare.

Deci, în anul acesta (2019) se împlinesc 550 de ani de existenţă a acestui măreţ așezământ de cult şi de cultură românească. 550 de ani de rugăciune şi de veghe, de osteneală şi de sfinţire a vieţii monahilor şi a credincioşilor pelerini, de luminare a celor vii şi de pomenire a celor adormiţi în Domnul!

Îmbinând cultul şi cultura, această mănăstire a avut, de-a lungul timpului, şcoli de miniaturişti, de caligrafi şi de pictori renumiţi.

În 550 de ani de existenţă, Mănăstirea Putna a cunoscut vremuri de bucurie şi vremuri de suferinţă. Din porunca Sfântului Voievod, mănăstirea a fost pictată în interior şi în exterior. De asemenea, ea a primit din partea ctitorului danii şi moşii pentru a dăinui peste timp, mai ales după trecerea ctitorului la viaţa veşnică, fapt care s-a petrecut în ziua de 2 iulie 1504. De atunci, mormântul domnitorului din biserică devine loc de pioasă cinstire a sa şi simbol al unităţii de credinţă şi de neam.

Mai târziu, însă, mănăstirea suferă multe pagube din cauza cutremurelor şi a năvălirii turcilor şi tătarilor, care au jefuit-o ori au incendiat-o. Din cauza aceasta, între anii 1653 şi 1662, biserica mănăstirii este rezidită din temelii de către domnitorii Moldovei Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan şi Istrate Dabija. Apoi, în 1691, ostaşii regelui polon Ioan Sobieski incendiază şi jefuiesc mănăstirea. În secolul următor, după luptele dintre ruşi, turci şi tătari desfăşurate pe teritoriul Moldovei, ruşii jefuiesc mănăstirea.

Însă, între anii 1756 şi1760, prin grija Mitropolitului Iacob Putneanul, se desfăşoară ample lucrări de restaurare a mănăstirii, la care au contribuit unii boieri din Moldova şi din Ţara Românească.

În anul 1775, nordul Moldovei intră în componenţa Imperiului Austriac şi va purta numele de Bucovina (Ţara Fagilor). Toate mănăstirile sunt închise, cu excepţia a trei mănăstiri: Putna, Suceviţa şi Dragomirna, iar numărul monahilor este redus la 25 pentru fiecare mănăstire. Moşiile mănăstirilor au fost reunite în Fondul Bisericesc al Bucovinei. Cu sprijinul acestui Fond Bisericesc, la Mănăstirea Putna se desfăşoară lucrări de reconstrucţie şi extindere între anii 1852-1856, iar în anul 1882 este construit actualul turn-clopotniţă.

În anul 1871, în zilele de 14-16 august, au avut loc la Mănăstirea Putna prima serbare a românilor din toate provinciile româneşti şi primul congres al studenţilor români, la care s-a discutat despre necesitatea unirii tuturor românilor. La serbarea organizată la Mănăstirea Putna de către Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, au participat 3.000 de studenţi români. Mihai Eminescu a numit Mănăstirea Putna „Ierusalimul neamului românesc”, adică un loc sfânt care cheamă pe toţi românii la unitate de credinţă şi de neam.

În anii 1901-1902, Mănăstirea Putna a fost restaurată, iar în anul 1904 are loc aici comemorarea a 400 de ani de la trecerea la viaţa veşnică a Domnitorului Ştefan cel Mare.

În anul 1911, a fost amenajat aici primul muzeu având ca exponate odoare ale mănăstirii, iar în anul 1925, unele dintre aceste odoare au fost expuse la Paris, în cadrul unei Expoziţii de artă românească veche şi nouă. Câteva broderii de mare valoare din muzeul Mănăstirii Putna au fost expuse şi anul acesta, 2019, la Muzeul Luvru din Paris, în cadrul Expoziţiei „Broderii liturgice de tradiție bizantină din România”.

În pofida multor restricţii, în timpul comunismului, Mănăstirea Putna a fost pentru mulţi vizitatori o şcoală de evlavie creştină şi de patriotism românesc, prin înţelepciunea şi curajul unor părinţi monahi care erau ghizii mănăstirii.

Între anii 1982 şi 1988, în plin regim comunist, harnicul Mitropolit Teoctist al Moldovei şi Sucevei (viitorul Patriarh al României) a construit în incinta mănăstirii impunătoarea „Casă domnească” pe locul Casei ştefaniene, cu sprijinul financiar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi al Mănăstirii Putna.

La doi ani şi jumătate după căderea regimului comunist, în ziua de 2 iulie 1992, a avut loc un eveniment de o solemnitate şi o bucurie deosebită, şi anume: proclamarea canonizării Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, înscris în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa de lucru din 19-20 iunie 1992.

Un moment asemănător a avut loc în ziua de 14 mai 2017, când a fost proclamată canonizarea Sfinţilor Putneni: Sfântul Ierarh Iacob Putneanul şi ucenicii săi: Cuvioşii Părinţi Sila, Paisie şi Natan, solemnitate organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen şi cu osârdia părintelui stareţ, arhimandritul Melchisedec Velnic.

Bogatele activităţi liturgice, culturale şi patriotice, organizate sistematic în ultimul timp de această sfântă mănăstire, ne arată că Mănăstirea Putna, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a fost, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri grele, o candelă vie a unităţii de credinţă şi neam a poporului român.

Binecuvântează, Doamne, sufletele ctitorilor, binefăcătorilor, slujitorilor şi închinătorilor acestei mănăstiri, care s-au rugat aici de-a lungul veacurilor!

Binecuvântează, Doamne, cu pace şi bucurie, pe toţi cei prezenţi în aceste zile la Mănăstirea Putna, spre a prăznui împlinirea a 550 de ani de la sfinţirea acesteia; 550 de ani înăl­ţaţi la cer şi dăruiţi Preasfintei Treimi ca ofrandă a credinţei şi iubirii poporului român purtător de Cruce şi de Înviere de-a lungul veacurilor!

 

Cu aleasă preţuire şi părinteşti binecuvântări,

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

„Colocviile Putnei”, ediția a XXIII-a

Nr. 555-556// în / de

În perioada 8-11 septembrie 2019, la mănăstirile Putna și Dragomirna din județul Suceava a avut loc ediția a XXIII-a a Simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”. În cadrul evenimentului academic de prestigiu organizat de Centrul de cercetare și documentare „Ștefan cel Mare” au fost lansate ultimele două numere ale publicației „Analele Putnei”.

 

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­țitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, lucrările au fost deschise duminică prin săvârșirea slujbei de Te Deum în biserica voievodală a Mănăstirii Putna de către arhim. Melchisedec Velnic, starețul așezământului monahal. În continuare, în Sala Mare a Casei Domnești, Ștefan S. Gorovei, preșe­dintele Centrului de cercetare și documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna, a vorbit despre rostul și misiunea istoricului. Primele comunicări știin­țifice au aparținut unor oaspeți din străinătate: prof. Ivan Biliarsky, de la Institutul de Istorie al Academiei Bulgare de Științe („The Holy Women in the Works of Patriarch Euthymius of Tarnovgrade”), și Alice Isabella Sullivan, postdoctorand în Istoria Artei la University of Michigan, Ann Arbor („Tradiţii artistice bizantine în broderiile moldoveneşti”).

Una din zilele evenimentului s-a desfășurat la Mănăstirea Dragomirna, fiind deschisă de stareța așezământului monahal, stavrofora Maria Magdalena Gherghina („Tezaurul de legende şi poveşti al Mănăstirii Dragomirna”). Ovidiu Olar, cercetător la Institutul „Nicolae Iorga”, a prezentat „Un manuscris necunoscut al «şcolii» lui Crimca păstrat la Sinai”). Au urmat două referate transmise prin cores­pondență de pr. George Palade („Manuscrisele înstrăinate ale Mitropolitului Anastasie Crimca. Psaltirea nr. 109 de la Biblioteca Muzeului de Istorie din Moscova”) și de prof. Boyka Mircheva, de la Universitatea „Sf. Clement de Ohrida” de la Sofia, Bulgaria („Mitropolitul Anastasie Crimca şi literatura şi cultura medievală bulgară”). Ştefan S. Gorovei a vorbit despre stadiul cercetărilor proiectului „Spre o monografie Anastasie Crimca. Trepte, piedici şi capcane”.

După primele comunicări, toți cei prezenți au luat parte în biserica Mănăstirii Dragomirna la Parastasul pentru ctitorii așezământului monahal, în frunte cu Mitropolitul Anastasie Crimca și voievodul Miron Barnovschi. În cadrul slujbei au fost pomeniți arheologii Gheorghe și Cristina Cantacuzino, care au întreprins cercetări arheologice la Mănăstirea Dragomirna și au trecut la Domnul în luna iulie a acestui an în urma unui tragic accident, precum și reputatul istoric Dumitru Năstase.

Concluziile ediției a XXIII-a a „Colocviilor Putnei” au fost formulate de prof. Ștefan S. Gorovei, care a punctat calitatea științifică a referatelor susținute, precum și noutatea pe care unele au adus-o în domeniul cercetării. În încheiere, arhim. stareț Melchisedec Velnic a subliniat importanța organizării acestui simpozion la împlinirea a 550 de ani de la sfințirea bisericii voievodale a Mănăstirii Putna.

Aniversare în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului

Nr. 555-556// în / de

Numeroși credincioși au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de șase ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Arhiepiscopală din Roman, duminică, 13 octombrie, cu prilejul împlinirii a 10 ani de la ridicarea Episcopiei Romanului și Bacăului la rangul de Arhiepiscopie. Din soborul de ierarhi au făcut parte Înaltprea­sfin­țitul Părinte Lau­rențiu, Mitropolitul Ardealului; Înaltprea­sfin­țitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; Înalt­prea­sfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Ro­manului și Bacăului; Preasfin­ți­tul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți; Prea­sfințitul Părinte Calinic Boto­șăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și Prea­sfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Ciprian Ignat, secretar eparhial, a dat citire hrisovului alcătuit în mod special pentru acest moment omagial, care consemnează, în rezumat, împlinirile din ultimul deceniu de la ridicarea în rang a Eparhiei Romanului și Bacăului.

După citirea hrisovului, a fost săvârșită sluba de Te Deum de către Preasfințitul Părinte Emilian Cri­șanul. La final, ierarhul a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat ierarhului locului și poporului binecredincios din Eparhia Romanului și Bacăului la acest moment aniversar.