Stadiul lucrărilor pe șantierul Catedralei Naționale în prima jumătate a anului 2019

Nr. 549-551// în / de

Pe șantierul Catedralei Mântuirii Neamului, lucrările se desfășoară cu un efectiv de 400 de muncitori zilnic. Stadiul lucrărilor ne-a fost prezentat de ing. Petre Chiuță, consilier patriarhal la Sectorul monumente și construcții bisericești: „Lucrările de structură sunt în proporție de 99% finalizate. Vineri, 24 mai, a fost turnat ultimul beton la cupola turlei principale. În prezent, se montează structura metalică pentru șarpanta turlei principale. Învelitorile a patru turle secundare și a turlei clopotniță au fost finalizate. De asemenea, se lucrează la zidăria elementelor decorative, a ocnițelor de la baza turlei principale. În exterior, lucrăm la subsolurile adiacente din partea de nord și de sud și la placarea cu piatră a scărilor de acces din latura de vest a catedralei. Pe șantier sunt în prezent aproximativ 400 de muncitori. În viitor avem în vedere tencuirea zidăriei exterioare și continuarea mozaicului la bolta de deasupra Sfântului Altar”. Tot vineri a fost finalizată și montarea a mai mult de două treimi din vitraliul de pe fațada de vest a locașului. Vitraliul reprezintă icoana Înălțării Domnului, hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului.

 

Despre materialele utilizate pentru placarea, treptelor și a coloanelor catedralei ne-a vorbit Vlad Florin Popescu, inginer pe șantierul Catedralei Mântuirii Neamului: „Treptele scării de acces dinspre vest și podestele aferente, pe o lățime de 36 de metri, de la cota -5, cota finală a spațiului liturgic exterior, până la cota 0, a pardoselii finite din catedrală. Placarea se face cu marmură de grosimea de 7 centimetri pe treaptă și 4 centimetri pe contratrepte. Pe podeste, marmura va avea grosimea de 4 centimetri. De asemenea, se plachează două coloane din partea de vest a pridvorului, zona accesului principal, cu marmură până sub capitel. Alte două coloane se mai plachează între pridvor și pronaos. La interior folosim marmură de Rușchița până la înălțimea de 4 metri, iar la exterior este marmură Vratza, până la înălțimea de 7 metri”.

A fost montat mozaicul icoanei 
Maicii Domnului „Platytera”

Marți, 7 mai, pe bolta absidei Sfântului Altar al Catedralei Naționale a fost finalizată montarea icoanei în mozaic a Maicii Domnului „Platytera” sau „Împărăteasa cerurilor”, realizată de o echipă coordonată de pictorul bisericesc Daniel Codrescu. Aceeași echipă a realizat și mozaicurile iconostasului catedralei, sfințit în cadrul slujbei săvârșite în 25 noiembrie 2018 de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurați de un impresionant sobor de arhierei români și străini. Icoana Maicii Domnului de pe absida Sfântului Altar impresionează prin frumusețe și dimensiuni, măsurând aproximativ 16 metri de la bază până la vârful aureolei. În jurul Maicii Domnului a fost realizat un tron inspirat din ceremonialul imperial bizantin, iar în cele două laturi vor fi icoanele în mozaic ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. „După slujba de sfințire a Catedralei Naționale în Anul Centenar, am avut aproximativ o lună în care ne-am gândit cum am putea începe proiectul de decorare cu pictură în mozaic a locașului. Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a dat sarcina de a începe cu absida Sfântului Altar. În luna ianuarie am reușit să proiectăm iconografia pentru această absidă și să realizăm Icoana Maicii Domnului «Platytera». Provocarea principală a fost dimensiunea foarte mare a absidei. Această icoană va domina cumva toată biserica, pentru că este punctul central de deasupra iconostasului și se va crea o legătură vizuală între catapeteasmă și această absidă, iar privitorul va avea acces la ea chiar de la intrarea în biserică”, a declarat pentru TRINITAS TV pictorul bisericesc Daniel Codrescu după montarea icoanei.

Montajul în catedrală al pieselor de mozaic a început în luna aprilie și a durat aproximativ trei săptămâni. „Este foarte complicată întreaga logistică de intrare cu materialele în șantier, de aducere pe poziție și de urcare la înălțimea unde se montează. Echipa care a montat mozaicul de pe absida Sfântului Altar s-a aflat la înălțimea de aproximativ 40 de metri față de cota 0 a catedralei. Toată opera­țiunea organizatorică necesită timp și energie din partea colectivului implicat în lucrare. Dificultățile cele mai mari provin din faptul că nu se montează pe spațiu drept, ci curb, iar această curbură a peretelui creează anumite decalaje care trebuie reglate pe parcursul montajului. Acestea țin și de o anumită experiență și trebuie prevăzute, astfel încât asamblarea efectivă să se facă în mod corect și organic. Numai chipul Maicii Domnului, deci nu tot capul, măsoară 2 metri, iar greutatea planșetelor este impresionantă. Cu răbdare și cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să le vedem ridicate pe perete. Ca inspirație am folosit mai multe repere din toată aria bizantină la care am avut acces. Icoana nu este o reproducere, ci o piesă singulară realizată special pentru Catedrala Națională. După o muncă de cercetare, am prezentat mai multe tipuri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, iar Preafericirea Sa ne-a îndrumat spre anumite elemente din icoane foarte cunoscute în spațiul bizantin, pe care le-am preluat și le-am integrat în această sinteză”, a mai spus Daniel Codrescu pentru TRINITAS TV.

Procesiunea „Icoana – fereastră spre Dumnezeu“

Nr. 549-551// în / de

Pentru al 12-lea an consecutiv, la Biserica Icoanei din Capitală a avut loc duminică, 17 martie 2019, procesiunea „Icoana – fereastră spre Dumnezeu”.

 

În fruntea procesiunii care s-a desfășurat de la Biserica Icoanei spre parcul din apropiere s-a aflat anul acesta Icoana Maicii Domnului „Iordănița”, adusă spre bucuria și folosul duhovnicesc al credincioșilor din Capitală de la Așezământul Românesc din Ierusalim.

 

Preafericitul Părinte Daniel 
la Biserica Icoanei din Capitală

În ajunul sărbătorii Duminicii Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vizitat comunitatea de la Biserica Icoanei din București, binecuvântându-i pe slujitori și credincioși. Preafericirea Sa a evidențiat programul liturgic misionar de la această biserică, din prima duminică a Postului Mare, precum și activitățile social-filantropice în care sunt implicați credincioșii, în special tinerii parohiei, în timpul anului.

Patriarhul României a spus că mărturisirea adevărului și a frumuseților Ortodoxiei se îmbină cu filantropia și lucrarea socială a Bisericii în societate.

„Felicităm Parohia Icoanei în frunte cu părintele paroh Ioan Popescu. Dânsul a desfășurat aici o activitate misionară puternică, împreună cu vrednicul de pomenire părintele profesor Nicolae Necula, cu părintele Liviu Nechita și ceilalți slujitori. Remarcăm că, pe lângă multele pelerinaje pe ­care le-a făcut în Țara Sfântă, părintele paroh Ioan Popescu desfă­șoară și o lucrare social-filantropică. Acordă 40 de burse unor tineri cu situație financiară mai modestă, care sunt susținute de credincioși, oferă hrană oamenilor în vârstă care nu se pot deplasa, la ei acasă.

Importantă este nu numai mâncarea, ci și faptul că cineva îi vizitează, îi întâlnește, stă de vorbă cu ei, pentru că singurătatea este o mare problemă, mai ales astăzi, și de aceea Biserica se prelungește prin sfintele icoane în casele oamenilor, dar și prin filantropie, ajutorarea semenilor și multe alte activități care se desfășoară aici antrenând ­vârstnici și tineri”, a arătat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Bisericii Icoanei o cruce de binecuvântare cu icoane din email, lucrată în Atelierele Patriarhiei Române, tămâie din Oman și apariții recente la Editurile Patriarhiei Române. Credin­cioșii prezenți au primit în semn de binecuvântare Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei.

De asemenea, părintele paroh Ioan Popescu a oferit în semn de mulțumire Patriarhului României o icoană pictată pe lemn și un buchet de flori.

 

 

Preasfințitul Părinte Timotei 
Prahoveanul a condus 
procesiunea „Icoana – fereastră spre Dumnezeu”

În Duminica Ortodoxiei, numeroși credincioși din București au participat, la Biserica Icoanei, la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un ales sobor de slujitori, pe un podium amenajat lângă locașul de rugăciune. În cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a evidențiat importanța Duminicii Ortodoxiei și a procesiunii organizate în această zi ca semn de mărturisire a dreptei credințe și a evidențierii cultului sfintelor icoane. De asemenea, în cadrul Sfintei Liturghii a fost citită Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei, în care a fost explicată importanța cinstirii icoanelor și prin care clerul și credincioșii au fost îndemnați să susțină lucrarea pastoral-misionară a Bisericii.

După oficierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a condus procesiunea „Icoana – fereastră spre Dumnezeu”, care s-a desfășurat de la Biserica Icoanei până la Parcul „Grădina Icoanei”. În fruntea pelerinajului a fost purtată Icoana Maicii Domnului „Iordănița”, care a fost adusă pentru a doua oară în București din Ierusalim, precum și alte icoane de la bisericile din cadrul Protopopiatului Sector 2 Capitală. Evenimentul s-a încheiat în Parcul „Grădina Icoanei”, unde Corul de cameră „Preludiu”, dirijat de Voicu Enăchescu, a susținut un concert de muzică bisericească ce a cuprins cântări specifice Postului Mare.

În continuare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a rostit un cuvânt de binecuvântare pentru clericii și credincioșii care participă în fiecare an la procesiunea „Icoana – fereastră spre Dumnezeu”. De asemenea, ierarhul a evidențiat și prezența Icoanei Maicii Domnului „Iordănița” în Capitală. „Icoana Maicii Domnului, numită «Iordănița», a venit la București pentru a doua oară. Este un semn de binecuvântare pentru cetatea Bucureștilor, dar și pentru țara noastră. De aceea, îi mulțumim părintelui arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Așe­zămin­­telor Românești de la Ierusalim, Ierihon și Iordan și reprezentantul Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului, pentru osteneala unui astfel de demers, pentru călătorie și pentru rugăciunile pe care le face pentru noi în fiecare zi. De asemenea, se cuvine să mulțumim Parohiei Icoanei pentru organizarea unei astfel de sărbători și Primăriei Sectorului 2 Capitală, care a ajutat la buna desfă­șurare a acestui eveniment”, a precizat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La final, a fost săvârșită o slujbă care a cuprins rugăciunea de sfințire a icoanelor, iar slujitorii i-au binecuvântat pe credincioșii prezenți cu apă sfințită, precum și icoanele purtate de aceștia în procesiune, iar părintele protoiereu Ioan Popescu, parohul Bisericii Icoanei, a mulțumit credincioșilor pentru prezența numeroasă la sfintele slujbe și la procesiunile care au avut loc la Biserica Icoanei cu prilejul Duminicii Ortodoxiei. De asemenea, a mulțumit tuturor organizatorilor pentru ajutorul și susținerea celei de-a 12-a ediții a manifestării religios-culturale „Icoana – fereastră spre Dumnezeu”.

 

 

Procesiune cu ramuri de finic și salcie în Capitală

Nr. 549-551// în / de

În ajunul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, numeroși credincioși și clerici din București și Ilfov, dar și din zonele limitrofe au participat la tradiționalul Pelerinaj de Florii din Capitală.

 

Înainte de începerea pelerinajului, Preasfințitul Părinte 
Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba Vecerniei la Mănăstirea Radu Vodă, iar la final a sfințit ramurile de finic și salcie care au fost împărțite clericilor și credincioșilor prezenți. Pelerinii au plecat apoi în procesiune spre Catedrala Patriarhală purtând în mâini ramuri sfințite de finic și salcie, rugându-se și intonând cântări specifice sărbătorii 
Floriilor, aducând laudă Domnului Hristos Care l-a înviat pe Lazăr din morți, precum se arată în troparul praznicului.

Procesiunea s-a îndreptat în sunet de toacă și cântări duhovnicești spre Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiri­don”-Nou, unde alaiul a fost întâmpinat de credincioșii și slujitorii acestei biserici și unde a avut loc prima oprire, moment în care s-au rostit ectenii și rugăciuni. Traseul a continuat pe str. Principatele Unite – str. Ienăchiță Văcărescu – str. Sfânta Ecaterina până la Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar, unde credincioșii au fost întâm­pinați de studenți teologi și cadre didactice, clerici și mireni, ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Ultima oprire a avut loc pe Colina Bucuriei, în fața Catedralei Patriarhale, unde clericii și credincioșii au fost întâmpinați de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sfințit icoana Intrării Domnului în Ierusalim purtată în procesiune, a rostit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor și un cuvânt de învățătură.

 

Prevestire a biruinței lui Hristos

În cuvântul de învățătură rostit la finalul procesiunii, Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat faptul că acest pelerinaj reprezintă o comemorare a Intrării Domnului în Ierusalim și este în același timp o prevestire a pătimirilor și a Învierii Sale. „Această frumoasă zi binecuvântată de Dumnezeu este o prevestire a săptămânii în care intrăm după Duminica Floriilor, adică o prevestire a săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, a răstignirii și îngropării Sale și apoi a Învierii Sale. De aceea, sărbătoarea Floriilor, începând cu pelerinajul din sâmbăta Floriilor, este o prevestire a biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr și apoi a biruinței lui Hristos asupra propriei Sale morți ca să ne dăruiască nouă bucuria Învierii. De aceea, Pelerinajul de Florii este o pregustare a bucuriei Sfintelor Paști și iată, acum, pe Colina Bucuriei se vede pre­zența, ca și în noaptea de Înviere, a unei mulțimi de oameni care au pe fețele lor, cler și popor, lumina din lumina Învierii, bucurie din bucuria Învierii lui Hristos. Pelerinajul de Florii din sâmbăta Floriilor are patru înțelesuri duhovnicești majore. În primul rând, este o comemorare a Intrării Domnului Iisus Hristos în orașul Ierusalim, venind din satul Betania, unde a înviat din morți pe prietenul său Lazăr. În al doilea rând, Pelerinajul de Florii este prevestire a pătimirii și a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, dar și a învierii de obște, a tuturor oamenilor, așa cum se cântă în troparul pe care l-am auzit de multe ori cântându-se în timpul acestui pelerinaj. Învierea lui Lazăr din morți este o prefigurare a învierii de obște, a învierii universale la sfârșitul veacurilor, a învierii tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate locurile, din toate nea­murile”, a spus Preafericirea Sa.

 

Mărturisire creștină în cetate

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că Pelerinajul de Florii este o mărturisire creștină în cetate prin comuniune în procesiune. „În al treilea rând, Pelerinajul de Florii este o mărturisire a credinței creștine în cetate. Nu doar în bisericuța sau în biserica mai mare a noastră din parohie sau din mănăstire, ci o mărturisire a credinței în Iisus Hristos cel Răstignit și Înviat în cetate, în public. Ieșind din bisericile parohiale și mă­năstirești și traversând o parte din oraș, mărturisim credința noastră în Iisus Hristos. Mai pe scurt, este o mărturisire a credinței creștine în cetate prin comuniune în procesiune. Comuniune în procesiune înseamnă o comuniune a celor care înaintează de la un punct mergând spre alt punct. De la o biserică spre altă biserică. În cazul nostru, de la biserica Mănăstirii Radu Vodă, de pe o colină, la biserica Catedralei Patriarhale, pe altă colină, după ce s-au făcut două opriri la Biserica «Sfântul Spiri­don»-Nou și la Biserica «Sfânta Mare Muce­niță Ecaterina». Această comuniune în procesiune este exprimată prin pelerinaj. Este o comuniune de credință, dar este și o comuniune de rugăciune, o comuniune de cântare. S-au citit rugăciuni atunci când s-au făcut opriri și s-au intonat cântări sfinte bise­ricești de-a lungul acestui pelerinaj. Aceasta înseamnă că am scos mărturisirea credinței noastre din interiorul zidurilor bisericii și am arătat-o în public, în cetate. Ca urmare a acestor rugăciuni care încep cu sfințirea ramurilor de salcie și de finic pe care pelerinii le poartă în mâini și încheind cu sfințirea icoanei Intrării Domnului în Ierusalim și a iconițelor pe care le vom împărți la sfârșitul acestui pelerinaj credincioșilor prezenți, Pelerinajul de Florii este, în al patrulea rând, o binecuvântare pentru societate și bucurie pentru suflete. Multe binecuvântări se dau prin aceste rugăciuni și aceste cântări atât celor care participă, cât și tuturor locuitorilor orașului. Nu toți au putut participa, dar în mod deosebit se binecuvântează cei prezenți la pelerinaj, dar și casele lor pentru că ei se întorc în casele lor din diferite cartiere, din diferite părți ale Capitalei, purtători fiind de binecuvântare și de bucurie. Este vorba de a aduce bucurie oamenilor, de a aduce bucurie în suflet. Cine dăruiește această bucurie? Hristos Domnul Însuși. El este în centrul pelerinajului. Icoana Lui ne arată că El este prezent aici, iar unul din condacele Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim ne spune că Iisus Hristos intră acum tainic în sufletul nostru, după cum odinioară a intrat în Ierusalim. Ierusalimul nu este doar un oraș, este și sufletul nostru și familia noastră și casa noastră atunci când Hristos este chemat cu credință și cu dragoste în rugăciune”, a evi­dențiat 
Patriarhul României.

La finalul cuvântului de învă­țătură, Preafericitul Părinte Daniel a mulțumit tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a pelerinajului, iar credincioșii prezenți au primit iconițe cu Intrarea Domnului în Ierusalim. În București, Pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist în anul 1948 și a fost reluat în anul 2008 la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Conferinţa pastoral-misionară de primăvară, la Palatul Patriarhiei

Nr. 549-551// în / de

În Aula Magna „Teoctist ­Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc luni, 13 mai, prima sesiune de la Bucureşti a Conferinţei pastoral-misionare de primăvară, organizată sub titulatura „2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)”. La conferinţa prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au participat clericii din protopopiatele din Capitală şi din judeţul Ilfov, preoţii de caritate, preoţii misionari din unităţile de învăţământ, preoţii militari şi preoţii slujitori la cimitirele de stat.
În cadrul conferinţei, Patriarhul României a rostit cuvântul „Satul românesc ­trebuie ajutat mai mult de către locuitorii oraşelor”.

 

Evenimentul a debutat cu Sfânta Liturghie și Te Deum, săvârşite în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, de către Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La Conferinţa pastoral-misionară de primăvară, prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel, au participat Episcopii-vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul; Prea­sfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor; membri ai permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor; protoiereii protopopiatelor din Capitală şi judeţul Ilfov; profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”. Lucrările au fost deschise de Patriarhul României, care a rostit cuvântul inti­tu­lat „Satul românesc trebuie ajutat mai mult de către locuitorii ora­şelor”.

Primul referat al conferinţei a fost susţinut de prof. univ. dr. Ilie Bădescu, care a vorbit despre „Ritmul dialectic al satului românesc”. „România perenă se întemeiază pe sate şi toată seva ei fondatoare este acolo, în satul arhetipal. Puterea satului de a rezista marilor presiuni istorice, politice, economice, fără a-şi pierde unitatea proprie şi, deci, fără a-şi secătui puterea de dăinuire este astăzi grav afectată. Ipoteza cercetărilor noastre încadrează satul şi universul ţărănesc de viaţă în clasa a ceea ce exponenţii Şcolii de la Copenhaga denumesc #limite planetare$, un fel de praguri critice ale dăinuirii vieţii la scara planetei, care, dacă vor fi încălcate, planeta va intra într-un declin final. Ţăranii sunt o astfel de limită critică pe care nici un regim n-ar trebui s-o încalce dacă voieşte să respecte imperativul dăinuirii unui popor”, a avertizat prof. Bădescu.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat câteva aspecte practice ale pastoraţiei desfăşurate vreme de mai bine de patru decenii în satul prahovean Valea Plopului de către preotul Nicolae Tănase.

Dr. Doina Dascălu Işfănoni, istoric de artă, cercetător etnolog la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, a susţinut o prezentare intitulată „Interiorul casei ţărăneşti, oglindă a creativităţii şi spiritualităţii româneşti”. Participanții au avut prilejul de a vedea imagini cu gospodării reprezentative cu case ce încă dăinuie din mai multe zone ale țării, precum și interioarele de odinioară amenajate în incinta Muzeului Satului. „Pentru o lungă perioadă de timp, casa a reprezentat în mentalitatea ţăranului român nu doar adăpostul împotriva intemperiilor şi locul de odihnă şi refacere al familiei, ci şi puntea de legătură cu vatra natală, cu moşii şi strămoşii neamului. Casa a fost un adevărat perimetru sacru în care membrii familiei s-au născut şi au crescut, au deprins învăţătura înaintaşilor de a munci ogorul, de a creşte animalele, de a cultiva viţa-de-vie şi pomii fructiferi”, a spus dr. Doina 
Işfănoni, cercetător etnolog.

În continuare, clericii au vizionat un film documentar despre satul românesc, producţie TRINITAS TV. La final, fiecare a primit în dar trei volume: „Sfinții Părinți despre responsabilitate”; „Sfântul Grigorie Teologul. Texte alese” (ambele apărute la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei); „Concordanță biblică” (Editura 
Basilica, Bucu­rești, 2018).

Cea de-a doua sesiune a Conferinței pastoral-misionare de primăvară, prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la care au participat clericii din protopopiatele Ploiești Nord, Ploiești Sud, Câmpina, Urlați și Vălenii de Munte, a avut loc marți, 14 mai 2019, tot în Aula Magna „Teoctist 
Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

 

Satul românesc trebuie ajutat mai mult de către locuitorii oraşelor

Nr. 549-551// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la deschiderea lucrărilor Conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară a clerului din Arhiepiscopia Bucureştilor, Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, Bucureşti, 13-14 mai 2019

 

I. Spiritualitatea satului ­românesc

„Pentru istoria noastră – aprecia etnograful şi sociologul Ernest Bernea (1905-1990) –, satul românesc tradiţional a fost microcosmosul material şi spiritual care a constituit fundamentul existenţial al naţiunii […]. Realitatea tradiţională comunitară a definit şi manifestat un mod propriu românesc de a fi, care e specific şi general uman totodată.”1

Prin acest „mod propriu românesc de a fi” se exprimă un sistem de valori specifice satului românesc, o atitudine proprie în faţa lui Dumnezeu, a naturii înconjurătoare, a semenilor, o concepţie de viaţă şi o reprezentare specifică a lumii.

Pentru ţăranul român, Dumnezeu a fost și este o prezenţă tainică, nu o idee abstractă; prezenţa Sa discretă, ocrotitoare, poate fi descifrată în natura înconjurătoare, considerată dar al lui Dumnezeu, care trebuie cultivat în relație de recunoştinţă faţă de Dăruitor.

După cum observă părintele Dumitru Stăniloae, ţăranul român vede prezenţa harică și ocrotirea milostivă a lui Dumnezeu în toate cele prezente în jurul său: „Vede pe Dumnezeu în taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevărat rai. El spune în Mioriţa: «Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai». […] El simte atât de aproape de om pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, încât folosește pentru ei diminutive (de familiaritate – n.ns.): «Dumnezeu drăguţu’», «Măicuţa Domnului»”2.

Totodată, lumea, care provine de la latinescul lumen – lumină, a fost și este, pentru ţăranul român, kosmos, „ordine”, pentru că el întrezăreşte că Dumnezeu-Atotţiitorul, în înţelepciunea Sa, a aşezat toate în „bună rânduială”, în bună întocmire. Ţăranul român se străduieşte să nu tulbure prin acţiunile sale această „bună rânduială”, ci să o respecte.

Pentru ţăranul român, omul este o făptură spirituală purtătoare de trup, vieţuind pe pământ, dar cu destinaţie cerească: „Omul nu este o expresie a pământului acesta, ci a cerului şi a spiritului. Omul vine aici de la Dumnezeu şi trebuie să lucreze (aşa căzut cum e) în sensul Lui”3 – spune Ernest Bernea. Ţăranul român consideră munca un mijloc de a-şi spiritualiza existenţa, de a-şi înfrâna patimile egoiste şi de a se învrednici de „pâinea cea de toate zilele” pe care Tatăl ceresc i-o dăruieşte în urma trudei sale. La sat, munca şi rugăciunea se împletesc firesc, iar cultivarea pământului este adesea însoţită de acte cultice precum binecuvântarea holdelor, a semănatului, a fântânii, a primelor roade ale pământului. În unele regiuni ale ţării, Troițele străjuiesc fântânile, colinele sau drumurile din mediul rural. Toate slujbele de binecuvântare a cultivării pământului evidențiază legătura dintre rugăciune și acţiune, încât omul credincios și harnic se conduce după principiul: „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu!“

Bunurile materiale şi mai cu seamă pământul sunt, pentru ţăranul român, darurile pe care Dumnezeu – adevăratul proprietar – i le dă în folosinţă sau în administrare pentru susţinerea vieţii sale şi pentru a ajuta pe cei nevoiaşi. De aceea, cu multă smerenie, ţăranul român mulţumeşte lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. Având aceste convingeri şi trăind în „bună rânduială”, ţăranul român credincios şi harnic vieţuieşte în armonie cu natura înconjurătoare şi în comuniune cu semenii, nu distruge natura şi nu răpeşte bunurile aproapelui. Ţăranul iubeşte pământul, mai precis ţarina şi ţara, de care se simte strâns legat existenţial, pentru că pământul îi oferă hrană, dar şi pentru că pământul este loc în care se odihnesc osemintele strămoşilor şi în care, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi trupul său se va aşeza. Deşi este iubitor de ţarină şi ţară, totuşi, ţăranul român credincios are privirea îndreptată spre cer, de unde vin lumina, aerul şi ploaia, ca binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru el. Ţăranul cultivă pământul ca agricultor sau crește animale ca păstor, dar recolta va fi bogată şi păşunea mănoasă dacă Dumnezeu trimite ploaie şi căldură la timpul potrivit.

La sat, viaţa este înţeleasă și ca „timp binecuvântat pentru a sfinţi locul în care trăim”, iar dacă sfinţim locul în care trăim pe pământ, putem spera să primim și un loc în ceruri, „un colţișor în rai” – cum spunea părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria de ­Neamţ.

Sfinţirea timpului se realizează la ţară prin rugăciune şi muncă, dar şi pentru că ­timpul anului este presărat cu sărbători sfinte, cu „punte de sărbători” care leagă pământul cu cerul. De ce? Pentru că „prin crearea şi trăirea puternică a sărbătorii, care este un moment luminos de punere în legătură cu existenţa generală şi absolută, cu transcendentul sau măcar cu direcţii spre transcendent, poporul a învins ori a valorificat timpul. Învingerea în acest sens a timpului devine, de fapt, o valorificare maximă a lui”4. Sărbătorile – care ritmează viaţa omului – erau trăite cu o mai mare intensitate în satele româneşti decât în oraşe, pentru că ţăranul român considera că sărbătorile sunt pregustări ale Împărăţiei cerurilor, momente de intensă trăire spirituală în care „transcendentul se coboară şi se arată oarecum în lume, făcându-i pe muritori să-i simtă prezența […] sau, dimpotrivă, lumii istorice i se dă privilegiul să fie ridicată, printr-o translaţie spirituală, către împărăţia luminii extatice a transcendentului” – spune Vasile Băncilă în lucrarea sa „Duhul sărbătorii”5.

Pentru ţăranul român, moartea este o trecere într-un alt plan al existenţei, iar răposaţii sunt însoţitori „duioşi şi invizibili”6; cu aceştia putem comunica mai ales în zilele de sărbătoare, pentru că legătura între planurile existenţei nu este cu desăvârşire ruptă. Între lumea oamenilor vii şi lumea răposaţilor nu există o separaţie radicală, iar distanţa se anulează în perioada Sfintelor Paşti, când cei răposaţi în Sfânta şi Marea Vineri sau în Săptămâna Luminată merg în Rai, pentru că aceia care mor în Vinerea Sfintelor Pătimiri trec prin moarte odată cu Mântuitorul Cel răstignit, iar cei care trec la Domnul în Săptămâna Luminată intră în Împărăţia cerurilor, bucurându-se de biruinţa lui Hristos Cel înviat asupra morţii şi de deschiderea cerurilor.

Toată viaţa ţăranului român, înnobilată de credinţa creştină, este străbătută de un fior religios şi de un „bogat suflu mistic”7. Credinţa organizează şi dă sens vieţii spirituale a ţăranului român, încât „viaţa obştească a satului respiră o atmosferă religioasă”8. Această centralitate a credinţei în viaţa spirituală, ca relaţie a omului cu Dumnezeu, constituie specificul „modului românesc de a fi”, firescul vieţii ţăranului român.

 

II. Situaţia prezentă a satului românesc

Din nefericire, în ultimele şapte decenii, satul românesc tradiţional a traversat o gravă criză spirituală şi materială, iar în zilele noastre această criză se acutizează.

Vitregiile îndurate în ultimul secol de țăranul român au avut efecte devastatoare la nivelul identităţii și mentalității sale, lovind adânc în normalitatea sau în firescul vieţii sale tradiţionale și generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cultural și demografic. Mai cu seamă, în timpul regimului comunist s-au produs destrămarea satului românesc și distrugerea legăturii profunde a țăranului cu Dumnezeu, prin propagandă ateistă, iar relaţia ţăranului cu pământul ca proprietate, cu ţarina proprie, a fost distrusă prin colectivizarea forţată a agriculturii. De asemenea, multe sate au fost depopulate prin urbanizare forţată şi migrarea unui mare număr de locuitori din mediul rural către mediul urban, ca urmare a industrializării forţate. Iar după anul 1990, satul se de­populează prin emigrarea multor oameni tineri de la sat în străinătate din motive economico-financiare.

Astăzi, satul românesc este oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradiţională și supraviețuire precară. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Institutul Național de Statistică, România are o suprafaţă totală de 238 mii km2 și o populaţie rezidentă de 19,5 milioane de locuitori9, ceea ce înseamnă 3,9% din populaţia totală a Uniunii Europene. Zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării; aproximativ 45,7% din populația țării locuiește în mediul rural, adică puțin peste 8,5 milioane de persoane. Cifrele amintite sunt dovada concretă a faptului că potențialul agricol al României este unul foarte ridicat, însă pământul nu este eficient cultivat. Țară cu pământ bogat, dar cu mulţi țărani săraci! Mult teren agricol, dar fărâmiţat, multe speranțe, dar puține mijloace de a-l lucra eficient și de a valorifica deplin recolta obţinută.

Deși adevărații țărani muncesc din zori și până în noapte, în multe sate din România se practică o agricultură de supraviețuire, iar unele sate sunt foarte depopulate şi chiar abandonate, încât dispar încet de pe harta României. Satul tradiţional, în ultimii ani, este afectat de o gravă criză demografică: foarte mulţi români au plecat în străinătate, unde lucrează mai mult pentru dezvoltarea altor ţări decât pentru patria de origine, România. Cei mai mulți dintre românii care aleg traiul departe de ţara-mamă sunt tineri, peste 17%, sunt din grupa de vârstă 25-29 de ani, iar a doua categorie ca dimensiune, 14,5%, este reprezentată de tineri în vârstă de 20-24 de ani. Prognozele sunt sumbre: sporul natural continuă să fie negativ, iar procesul de îmbătrânire demografică se accentuează; sociologii avertizează că migraţia populaţiei tinere către oraşe va continua şi că populaţia satelor va deveni din ce în ce mai îmbătrânită.

Sărăcia multor săteni, șomajul, dezvoltarea rurală insuficientă și emigrația spre ţări mai dezvoltate au creat o criză majoră a satului românesc, care se zbate între tradiţie culturală și supraviețuire ­materială. Totuşi, satele din apropierea oraşelor sunt mai puţin depopulate, iar măsurile financiare luate de stat în ultimii 2-3 ani pentru revigorarea agriculturii româneşti creează ceva speranţe pentru tinerii din mediul rural.

În faţa acestor realităţi pe care nu le poate ignora, Biserica Ortodoxă Română militează cu responsabilitate pentru dezvoltarea rurală şi pentru salvarea satului românesc, deoarece majoritatea populaţiei sărace din mediul rural aparţine Bisericii noastre, iar preoţii noștri de la sate se confruntă cu multe probleme de ordin economic, social și pastoral.

Preotul ortodox trebuie să fie profund implicat în viaţa comunităţii. Se constată tot mai mult că în satul în care nu este biserică deschisă permanent, nu este preot, nu este casă parohială, sau preotul nu locuiește în sat, există mai multă suferinţă şi mai multă singurătate, mai puţină solidaritate între oameni, mai puţină comuniune și mai puţină bucurie. În schimb, acolo unde biserica este deschisă în fiecare duminică, în zi de sărbătoare şi chiar peste săptămână, unde preotul aduce speranţă, organizând programe de întrajutorare frăţească și mobilizând oamenii credincioși să-i ajute pe cei mai săraci, situaţia spirituală și socială a parohiei se ameliorează.

Activitatea religioasă, liturgică şi pastorală nu are numai o consecinţă cultică sau spirituală, ci ea influenţează și viaţa socială, aduce un spor de calitate vieţii într-o anumită comunitate, aduce speranţă şi creează o mai intensă comuniune spirituală.

Pe lângă rugăciune, trebuie întotdeauna în Biserică şi acţiune sau fapte concrete, întrucât ­rugăciunea fără acţiune este ­nedeplină în rodirea sa. Desigur, este nevoie de cooperarea tuturor instituțiilor care doresc să ajute concret satul românesc şi pe ţăranul român, care se confruntă adesea cu boala, cu sărăcia şi cu singurătatea. Nu putem cere credincioșilor noștri să contribuie foarte mult la dezvoltarea activităţii social-pastorale a Bisericii în comunitatea rurală dacă ei sunt foarte săraci. În același timp, nu trebuie să așteptăm doar ajutorul autorităţilor, ci trebuie să încurajăm și să preţuim inițiativele din sânul comunității care vizează binele comunităţii. Suntem interesaţi ca satul românesc să fie un sat în care viaţa să fie o binecuvântare, nu o înstrăinare a oamenilor de propriul pământ și de propria identitate etnică şi culturală.

Aceasta înseamnă că putem să învăţăm și din experienţa altora, dar și să valorificăm din trecutul satului românesc unele virtuţi spirituale, morale și practice, cum sunt: credinţa, cinstea, hărnicia, dărnicia, simţul proprietăţii și al iniţiativei, solidaritatea (întrajutorarea) și comuniunea în comunitatea rurală și între comunităţile rurale, dar şi solidaritatea între comunităţile urbane şi comunităţile rurale. În acest sens, se recomandă următoarele măsuri concrete:

  1. Înfrăţirea parohiilor mai darnice din mediul urban cu parohii mai sărace din mediul rural, pentru a oferi sprijin frăţesc spiritual (încurajare) şi material (financiar, alimentar, haine, materiale de construcţii pentru biserică, pentru casa parohială şi pentru activităţi social-pastorale).
  2. Organizarea de biblioteci la sate prin donare de cărţi.
  3. Acordarea de burse elevilor inteligenţi şi harnici de la sate ca să continue şcoala în mediul rural şi apoi eventual în mediul urban.
  4. Cumpărarea, renovarea şi dotarea unor case de la sat, care au şi grădină, de către parohii de la oraş, pentru folosirea lor drept case de vacanţe şi pentru a dezvolta activităţi în favoarea satului.
  5. Încurajarea şi ajutorarea concretă a sătenilor de-a păstra şi cinsti memoria ­înaintaşilor prin îngrijirea cimitirului, a crucii eroilor, dar şi oferirea de date pentru întocmirea monografiei fiecărui sat românesc de astăzi.
  6. Organizarea de tabere de tineret la sate, pentru a desfăşura pelerinaje, activităţi culturale, social-filantropice şi ecologice în mediul rural, în colaborare cu preoţii de la sate şi cu autorităţile locale.
  7. Încurajarea tinerilor de a dezvolta proiecte economice atractive în mediul rural, ca de pildă ferme de familie rentabile (zootehnice, legumicole, pomicole, apicole ş.a.).

Astăzi, satul românesc trebuie ajutat de către toţi locuitorii oraşelor, dar mai ales de către cei care s-au născut la sat (ei sau părinţii lor) şi pot înţelege şi exprima mai uşor, în acelaşi timp, dragostea pentru valorile spirituale ale satului românesc şi pot oferi ajutorul lor concret de care satul are nevoie.

Desigur, putem învăţa şi de la unele ţări din Europa Occidentală cum sunt astăzi ajutate satele să-şi păstreze identitatea specifică satului (arhitectura rurală, mai puţină aglomeraţie şi mai puţină poluare) şi, în aceleași timp, să fie sate atractive pentru locuitorii lor prin condiţii de trai decente: electricitate, acces auto, canalizare etc. Cu sprijinul ierarhilor români din Europa Occidentală, vom ajuta pe unii părinţi protopopi să viziteze câteva sate din Italia, Austria, Elveţia şi Germania, pentru a se inspira din ceea ce este experienţa pozitivă.

În încheiere, binecuvântăm lucrările conferinţei pastoral-misionare de primăvară a clerului din Arhiepiscopia Bucureştilor, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să dăruiască tuturor participanților la această conferinţă pace şi bucurie, sănătate şi mântuire.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Ernest Bernea, Civilizaţia română sătească, ediţia îngrijită de Rodica Pandele (Fapte, idei, documente), București, Ed. Vremea, 2006, p. 164.

2 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Opere complete, vol. IX. Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Bucureşti, Ed. Basilica, 2018, pp. 164-165.

3 E. Bernea, Civilizaţia română sătească, p. 68.

4 Vasile Băncilă, „Duhul sărbătorii”, în: Gândirea, 15 (1936), 4 (apr.), pp. 169-170.

5 V. Băncilă, „Duhul sărbătorii”, p. 165.

6 V. Băncilă, „Duhul sărbătorii”, p. 167.

7 E. Bernea, Civilizaţia română sătească, p. 67.

8 E. Bernea, Civilizaţia română sătească, p. 65.

9 Conform Comunicatului de presă al Institutului Naţional de Statistică nr. 215/29 aug. 2018.

 

Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei la Reşedinţa Patriarhală

Nr. 549-551// în / de

Membrii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei s-au întâlnit luni, 20 mai 2019, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţă de lucru, la Reşedinţa Patriarhală. Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a fost deschis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a prezentat principalele subiecte pe ordinea de zi. „Vom avea pe ordinea de zi mai multe puncte importante, şi anume, alegerea locului de desfăşurare a viitoarei ediţii a Taberei «Tradiţie şi noutate» în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, apoi, aprobarea propunerilor tematice necesare desfăşurării cursurilor şi a examenelor pentru obţinerea gradelor clericale, definitiv, gradul II, precum şi a programei, însoţită de bibliografie, pentru gradul I clerical. Punctul al treilea se referă la alegerea de membri pentru Consistoriul mitropolitan monahal, iar punctul patru, la aprobarea textelor pentru slujbele următorilor sfinţi: Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium, Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian, Sfântul Mucenic Dasie, Sfântul Mucenic Hermes, Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic, Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului, Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas şi Sfântul Mucenic Lup, precum şi Acatistul Sfântului Cuvios Teoctist din Palestina. Aceste texte liturgice, care au fost întocmite, trebuie diortosite şi apoi publicate. Aceasta este în sarcina Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, deoarece majoritatea acestor sfinţi sunt prezenţi pe teritoriul actual al Mitropoliei Mun­teniei şi Dobrogei. Avem mai mulţi sfinţi ca­nonizaţi, dar nu toţi sfinţii canonizaţi au slujbele aduse la zi, de aceea se fac unele propuneri de diortosie, care apoi vor fi integrate şi sintetizate la departamentul Carte de cult al Editurilor Patriarhiei Române”, a reliefat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai precizat că trebuie întărită evlavia credincioşilor faţă de sfinţii români recent canonizaţi. „Avem speranţa că aceste lucrări vor contribui la buna desfăşurare a activităţilor noastre pastorale şi mai ales liturgice şi misionare, deoarece trebuie întărită evlavia românilor faţă de sfinţii canonizaţi, dar care nu au slujbe, şi evlavia românilor faţă de sfinţii recent canonizaţi. Este o mare bucurie când avem sfinţi mulţi, rugători pentru noi. În Calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt peste 100 de sfinţi români. Iar faptul că Duminica a 2-a după Rusalii este dedicată tuturor sfinţilor români este, de asemenea, o bucurie, pentru că toţi laolaltă sunt celebraţi, şi cei cunoscuţi, şi cei necunoscuţi”, a subliniat Patriarhul României. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei are în componenţă 10 eparhii: Arhiepiscopia Bucureştilor, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Târgoviştei, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Arhiepiscopia Dunării de Jos, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, Episcopia Giurgiului şi Episcopia Tulcii. Din Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei face parte și Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.

 

 

Conferință despre Patriarhul Nicodim Munteanu la Arad

Nr. 549-551// în / de

În Aula Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad a avut loc marți, 9 aprilie, o conferință națională intitulată: „Patriarhul Nicodim Munteanu și memoria istorică a interbelicului românesc”.

 

Părintele profesor dr. Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, a deschis manifestarea, evidențiind bucuria comunității academice arădene de a găzdui, în cadrul centrului de studii al facultății, o manifestare științifică dedicată memoriei istorice recente. Prin aceasta, Facultatea de Teologie din Arad rămâne înscrisă în efortul promovării constante a unor cercetări științifice care să aducă reale contribuții în aria teologiei românești.

Înainte de prezentarea referatelor conferinței, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei a exprimat câteva gânduri inedite, amprentate de valoarea expe­rienței directe cu momente și personalități legate de vremurile Patriarhului Nicodim Munteanu.

În continuare au fost prezentate următoarele referate: „Patriarhul Nicodim Munteanu în anii regimului comunist din România” de Preasfințitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova; „Patriarhul Nicodim Munteanu sub vremi”, de pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu; „Răspunsul Bisericii Ortodoxe Române la provocările severe ale istoriei în timpul păstoririi Patriarhului Nicodim Munteanu” de pr. prof. dr. Mihail Săsăujan, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti; „Patriarhul Nicodim Munteanu şi Biserica Ortodoxă Română în tensiunile celui de-al Doilea Război Mondial” de pr. lect. dr. Ştefan Negreanu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad; „Patriarhul Nicodim Munteanu, traducător neobosit şi îndrumător al activităţii tipografice” de pr. lect. dr. Gabriel Basa, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad. După prezentarea tuturor con­tribuțiilor științifice, de către referenți, a fost organizată o sesiune de dezbateri pe marginea ideilor prezentate.

 

Radio Renașterea la 20 de ani de activitate

Nr. 549-551// în / de

În Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat joi, 2 mai, o slujbă de Te Deum cu ocazia împlinirii a 20 de ani de activitate pentru Radio Renașterea.

 

La eveniment au fost prezenți, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Vasile Someșanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, angajații, colaboratorii radioului, membrii Permanenței Consiliului eparhial, oficialități locale și județene, precum și ascultători fideli ai postului de radio.

 

Cu acest prilej, Părintele Mitropolit Andrei a rostit un cuvânt duhovnicesc și i-a felicitat pe toți cei care fac misiune prin intermediul acestui post de radio.

După slujba de Te Deum, în cadrul Zilei Porților Deschise, ascultătorii au putut vizita sediul radioului, având prilejul să-i cunoască pe realizatorii emisiunilor preferate.

Radio Renașterea a fost înființat la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, având menirea ca, „pe calea undelor, cuvântul Evangheliei să coboare de pe amvoane şi să pătrundă în suflete şi conştiinţe”.

Aflat sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, Radio Renaşterea a început să emită în data de 1 mai 1999, pe frecvenţa 91.2 MHz/FM stereo, 24 de ore din 24, în municipiul Cluj-Napoca şi împrejurimi. Frec­vența pe care Radio Renașterea emite acum în Cluj-Napoca este 91 MHz/FM. Începând cu 1 mai 2004, acesta poate fi recepţionat online, pe internet, la adresa: www.radiorenasterea.ro, iar din data de 1 mai 2005 emite la Bistriţa, al doilea oraş ca importanţă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, pe frecvenţa 102 MHz/FM stereo. Cea mai nouă frecvență pe care Radio Renașterea a început să emită este cea de la Huedin, pe frecvența 99,1 MHz/FM, inaugurată în 2 octombrie 2018. Sediul radioului se află în clădirea Centrului eparhial al Mitropoliei Clujului, Mara­mureșului și Sălajului, din Piața Avram Iancu, nr. 18. Grila de programe cuprinde emisiuni cu caracter religios, cultural, social, muzical și informativ. Redacția cuprinde cinci departamente: teologic, social, cultural-muzical, informativ și tehnic, în care își desfășoară activitatea peste 20 de persoane. Colectivul redacțional este format din tineri cu studii diferite: teologie, muzicologie, filologie, filosofie, teatru și jurnalism. Activitatea postului de Radio Renașterea este susținută de numeroși colaboratori: preoții profesori de la Facultatea de Teologie și Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, teologi, scriitori, profesori, medici, juriști, folcloriști, muzicologi, artiști, profesori, copii, elevi, studenți, funcționari publici și alții.

 

 

 

Spiritualitatea rurală românească evocată la Alba Iulia

Nr. 549-551// în / de

În perioada 6-7 mai, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia a avut loc cea de-a 18-a ediție a Simpozionului Internațional de Știință, Teologie și Artă. Evenimentul, desfășurat sub genericul „Satul și spiritualitatea rurală – între tradiție și modernitate”, se înscrie în tematica anului 2019, declarat de Patriarhia Română ca „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”.

 

Simpozionul Interna­țional de Știință, Teologie și Artă, având în acest an tema „Satul și spiritualitatea rurală – între tradiție și modernitate”, a fost găzduit de Facultatea de Teologie Ortodoxă din orașul Marii Uniri și a reunit, la fel ca la edițiile precedente, personalități din țară și din străinătate, atât din cadrul cercetării teologice, cât și din domeniul altor discipline socio-umane.

Lucrările simpozionului au fost deschise luni, 6 mai, cu oficierea slujbei de Te Deum de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, în Paraclisul „Sfinții Trei Ierarhi” din incinta Facultății de Teologie Ortodoxă. În continuare, în Aula „Dumitru Stăniloae”, au urmat cuvintele de salut ale oficia­lităților județene și locale, precum și ale pr. prof. univ. dr. Mihai Himcinschi, decanul Facul­tății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

Părintele Arhiepiscop Irineu a rostit cuvântul de deschidere în cadrul căruia a subliniat faptul că satul românesc constituie vatra păstrării și a promovării culturii naționale și ecleziale românești. În finalul cuvântării, ierarhul a spus: „Astăzi, când sătenii se înstrăinează de propriul pământ și de propria lor identitate, iar tradițiile populare sunt căzute în uitare – cum zice Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, noi suntem chemați să perpetuăm satele românești, să le păstrăm și, în ciuda modernizării necesare, să le transmitem copiilor și nepoților noștri cu farmecul lor înveșnicit. Datori suntem să-i iubim pe țărani și mediul rural în care, de-a lungul timpului, s-au dezvoltat și desă­vârșit valorile perene ale neamului nostru nobil, care a trecut înțelept prin istorie și s-a dovedit erou în cultură”.

De asemenea, Înaltprea­sfin­țitul Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei a elaborat un studiu despre un învățător important din prima jumătate a secolului trecut, care a activat vreme de un sfert de veac în localitatea Băsești, satul natal al ierarhului. Un alt eveniment important care a avut loc în cadrul primei zile a Simpozionului Interna­țional pentru Știință, Teologie și Artă (ediția a 18-a) a fost festivitatea decernării titlului de „Doctor Honoris Causa” lui Costion Nicolescu, doctor în teologie la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris şi cercetător la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.

A urmat un recital instrumental folcloric susținut de studenții Secției de Muzică Religioasă a Facultății de Teologie Ortodoxă din orașul Marii Uniri. În ultima parte a zilei, au fost prezentate lucrările din cadrul simpozionului, pe ateliere de lucru, în cadrul cărora invitații au fost selectați potrivit preocupărilor și ariilor de cercetare științifică.

Marți, 7 mai, în cea de-a doua zi a simpozionului, în cadrul a patru secțiuni, s-au derulat noi sesiuni de comunicări și dezbateri cu privire la referatele prezentate. În cuprinsul lucrărilor științifice, participanții au evi­dențiat, prin intermediul studiilor realizate, importanța culturii, a spiritualității rurale și a patrimoniului din mediul tradi­țional românesc. În Aula „Dumitru Stăniloae”, a avut loc un recital de pian, moment artistic ce a marcat încheierea lucrărilor acestei ediții a Simpozionului Inter­național.

În a doua parte a zilei, corpul profesoral al Facultății de Teologie și invitații acestei manifestări academice au vizitat două localități de pe Valea Se­beșului, unde se află vâltoarea, piua și Muzeul Satului din comuna Șugag și Muzeul tra­dițional din localitatea Laz, care adăpostește icoane vechi ale familiei Poenaru, conform Arhiepis­copiei Alba Iuliei.

 

Simpozion dedicat Anului omagial 2019 la Galaţi

Nr. 549-551// în / de

În perioada 28-29 mai, la Galaţi s-a desfăşurat un simpozion teologic internaţional dedicat Anului omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari). Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Dunării de Jos prin Departamentul Teologic al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.

Simpozionul a reunit academicieni, cercetători ştiinţifici, profesori de teologie din ţară şi din Republica Moldova, precum şi preoţi, istorici, sociologi şi alţi oameni de cultură. Simpozionul a debutat marţi, 28 mai, prin săvârşirea, în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, a unei slujbe de mulţumire de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, după care, în Sala „Melchisedec Ştefănescu” din cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” a avut loc deschiderea oficială a lucrărilor. Chiriarhul Dunării de Jos a rostit un cuvânt în prezenţa conducerii Universităţii „Dunărea de Jos”, a distinşilor invitaţi, a numeroşi profesori de teologie şi cadre universitare din alte domenii, moderând şi prima secţiune a simpozionului. În continuare, academicianul Sabina Ispas, cercetător în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” din Bucureşti, a prezentat tema intitulată „Repere ale religiozităţii populare româneşti”. O analiză punctuală a unor aspecte definitorii ale satului românesc a fost realizată de profesorul Vasile Timiş, inspector general pentru disciplina religie din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. A urmat apoi susținerea referatelor pe diferite secțiuni.

În cele două zile ale simpozionului, oaspeţii prezenţi au avut în program vizitarea Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos şi Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” – Lacu Sărat, judeţul Brăila.