Vizita Sanctităţii Sale Papa Francisc la Patriarhia Română

Nr. 549-551// în / de

La invitația Președintelui României, a autorităților statului și a Bisericii Catolice din România, Sanctitatea Sa Papa Francisc a întreprins o vizită în țara noastră, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, prilej cu care a vizitat şi Patriarhia Română. Programul vizitei Papei Francisc la Patriarhia Română a cuprins o întrevedere în Palatul Patriarhiei cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și cu membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române şi un moment festiv la Catedrala Naţională, vineri, 31 mai 2019.

Papa Francisc 
la Palatul Patriarhiei

Delegația care l-a însoţit pe Papa Francisc pe parcursul vizitei din România a fost întâmpinată în Sala „Europa Chris­tiana” a Palatului Patriarhiei de Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel. Alături de Preafericirea Sa la acest eveniment s-au aflat Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale; Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord; Înalt­preasfin­țitul Părinte Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor două Americi; Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și exarh patriarhal; Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Preasfin­țitul Părinte Lucian, Episcopul Caran­sebeșului; Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul ortodox român al Canadei; Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfin­țitul Părinte Atanasie de Bogdania, 
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

După o întrevedere privată între Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Papa Francisc în Salonul „Dignitas” al Palatului Patriarhiei a avut loc întâlnirea delegației Bisericii Romano-Catolice cu ierarhi membri ai Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în Salonul „Conventus”. Acest salon a fost amenajat și denumit în amintirea întâlnirii membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de Patriarhul Teoctist, cu Papa Ioan Paul al II-lea, la 8 mai 1999.

În Salonul „Conventus”, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul dedicat întâlnirii Sanctității Sale Papa Francisc cu membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Papa Francisc a rostit discursul dedicat întâlnirii cu Patriarhul Daniel și cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

„Aici – ca și în multe alte locuri din timpurile noastre – ați simțit Paștele morții și al învierii: atâția fii și atâtea fiice ai acestei țări, din diferite Biserici și comunități creștine, au îndurat vinerea persecuției, au trecut prin sâmbăta tăcerii, au trăit duminica renașterii. Atâția martiri și mărturisitori ai credinței! Mulți, aparținând diferitelor confesiuni, nu demult au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor stă astăzi înaintea noastră și înaintea noilor generații care n-au cunoscut acele condiții dramatice. Motivul pentru care au suferit până acolo încât și-au dat viața este o moștenire prea prețioasă ca să fie uitată și nerespectată”, a spus Papa Francisc în cuvântul adresat ierarhilor membri ai Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române.

În continuare, a avut loc un schimb de daruri între cele două delegații. Papa Francisc a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel volumul „Codex Pauli. Acta Epistolae Apocrypha” și o medalie pontificală. Patriarhul României i-a dăruit Papei Francisc medalia omagială dedicată sfințirii Catedralei Naționale; medalia Anului comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești; un suvenir de birou cu reprezentarea miniaturală a Catedralei Naționale; reeditarea albumului fotografic al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România din anul 1999; lucrarea „Brâncuși, sculptor creștin ortodox” a Preafericirii Sale, traducere în limba italiană; monografia Palatului Patriarhiei; un DVD cu slujba de sfințire a Catedralei Naționale și un DVD cu 
Palatul Patriarhiei.

La final au fost vizitate saloanele Sanctus Princeps Stephanus Magnus, Sanctus Niceta Remesianae, Sanctus Johannes Cassianus. De asemenea, Papa Francisc a vizitat Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Moment festiv 
la Catedrala Naţională

De la Palatul Patriarhiei, Episcopul Romei s-a deplasat cu mașina spre Catedrala Mântuirii Neamului, salutând românii care l-au așteptat în diferite puncte pe traseu. La Catedrala Națională, pe treptele locașului, Papa Francisc a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, adresând pe rând credin­cioșilor prezenți salutul pascal „Hristos a înviat!”.

La momentul festiv din catedrală au participat președintele României, Klaus Werner Johannis, și înalți oficiali români, reprezentanți ai celor mai importante instituții din țară.

Momentul festiv a avut loc într-un cadru elegant, pe soleea Catedralei Națio­nale, în fața catapetesmei cu icoane în mozaic. Preafericitul Părinte Daniel și Papa Francisc au stat fiecare pe tronuri special pregătite, având două postamente diferite pentru rostirea cuvântărilor, iar în mijloc a fost așezată icoana Învierii Domnului Iisus Hristos, care marchează perioada pascală de bucurie în care ne aflăm. Invitații au stat în catedrală pe scaune, rămânând liber culoarul central.

 

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură prilejuit de vizita Papei Francisc la Catedrala Națională, punctând faptul că pentru locașul impunător care se construiește Papa Ioan Paul al II-lea a făcut donații în 1999 și 2002. La final, Preafericirea Sa a oferit Episcopului Romei o icoană în mozaic cu chipul Sfântului Apostol Andrei.

Papa Francisc a rostit o omilie în care a tâlcuit Rugăciunea Domnească, marcând astfel contextul special al întâlnirii festive de la Catedrala Națională, pentru că după aceste cuvântări au avut loc două momente consecutive: rostirea rugăciunii „Tatăl nostru” de către Episcopul Romei în latină și interpretarea de cântece pascale catolice și rostirea rugăciunii Tatăl nostru de către Patriarhul României în română și intonarea de cântece liturgice pascale ortodoxe.

Interpretarea teologică a Episcopului Romei la rugăciunea „Tatăl nostru” trimite la anumite teme pe care Papa Francisc le-a promovat în timpul misiunii sale ca păstor al credincioșilor catolici, și anume, redescoperirea valorii persoanei umane și ajutorarea milostivă a celor săraci și lipsiți.

„Pâinea pe care o cerem astăzi este și pâinea de care atâția oameni sunt lipsiți zi de zi, în timp ce alții, puțini, au din prisos. «Tatăl nostru» nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui. Ori de câte ori ne rugăm, amintește-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărțim, nu să adunăm; să-i săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor”, a spus Papa Francisc.

Episcopul Romei a amintit și de iertarea celor care greșesc față de noi ca temelie a relației sănătoase și a comuniunii cu semenii.

„Ori de câte ori ne rugăm, cerem să ne fie iertate greșelile noastre. E nevoie de curaj să ne angajăm totodată să iertăm și noi greșitorilor noștri. Prin urmare, trebuie să găsim puterea de a ierta din inimă pe fratele nostru (cf. Mt. 18, 35), așa cum Tu, Tată, ierți păcatele noastre: să lăsăm trecutul în urmă și să îmbră­țișăm împreună prezentul. Ajută-ne, Tată, să nu cedăm în fața fricii, să nu vedem în deschiderea față de celălalt un pericol; să avem puterea de a ne ierta și de a merge înainte, curajul de a nu ne mulțumi cu o viață liniștită și de a căuta mereu, cu transparență și sinceritate, chipul fratelui. Iar când răul, pândind la ușa inimii (cf. Gen. 4, 7), ne va împinge, să ne închidem în noi înșine, când ispita de a ne izola ne va copleși, ascunzând substanța păcatului care constă în îndepărtarea de Tine și de aproapele nostru, Tată, continuă să ne susții. Încurajează-ne să descoperim în fratele de lângă noi un sprijin pe care Tu ni l-ai pus alături pentru a merge spre Tine și să avem împreună curajul de a spune «Tatăl nostru». Amin”, a arătat Papa Francisc.

La final, Episcopul Romei și Patriarhul României au ieșit din catedrală și i-au salutat din nou pe credincioși zicând „Hristos a înviat!” și primind răspunsul mărturisitor: „Adevărat a înviat”. De la Catedrala Națională, Papa Francisc a mers cu un automobil deschis spre Catedrala catolică „Sfântul Iosif” din Capitală, salutând credincioșii prezenți pe esplanada catedralei și pe traseul spre locașul catolic.

 

 

Sfințirea Marelui Mir în Catedrala Patriarhală

Nr. 549-551// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit joi, 25 aprilie, Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare unită cu Vecernia în Catedrala Patriarhală din București, împreună cu un sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul slujbei a fost sfințit, pentru a 22-a oară în istoria Bisericii Ortodoxe Române autocefale, Sfântul și Marele Mir. Sfințirea a avut loc în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, la împlinirea a 134 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre de către Patriarhia Ecumenică (25 aprilie 1885).

Pregătirea Marelui Mir a început în Sfânta și Marea Luni, când Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel a sfințit Mirostirionul din incinta Mănăstirii „Duminica Sfin­ților Români” din Capitală. În ­cuvântul rostit cu acest prilej, Patriarhul României a subliniat necesitatea construirii spațiului dedicat preparării Sfântului și Marelui Mir. „Cu ajutorul lui Dumnezeu am sfințit acest spațiu nou, pe care l-am numit «Mirostirion», şi ­înseamnă locul unde se pregătește Marele Mir, care devine Sfântul și Marele Mir după sfințire în Catedrala Patriarhală. Acesta este un spațiu nou deoarece vechiul spațiu era prea mic și, în același timp, era în pridvorul unui paraclis la Mănăstirea Antim, paraclisul Pompilian, care acum se află în restaurare. Noua locație pentru pregătirea Marelui Mir este la Mănăstirea «Duminica Sfinților Români», ctitorie a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. La această mănăstire și la Atelierele Patriarhiei Române, unde se pregătesc obiectele de cult pe care noi le folosim în biserici, am găsit acest spațiu potrivit care a fost amenajat cu multă osteneală și cu multă bunăvoință. A fost placată pardoseala cu marmură românească de Rușchița. S-a ostenit în mod deosebit părintele arhimandrit Dionisie Constantin, care împreună cu ostenitori pricepuți au pregătit toate aceste spații, dar și obiectele necesare. Cazanul, folosit și în 2010, este din inox, are o capacitate de 1.000 de litri, dar am cumpărat încă trei cazane mai mici din inox, de 250 de litri, pentru pregătirea decoctului de plante și vin, care apoi va fi turnat în cazanul mare și se vor adăuga 400 de litri de ulei de măsline din Italia. Toate ingredientele au fost pregătite mai ales prin grija părintelui arhimandrit Onufrie Cotos, care a procurat din Grecia ceea ce nu s-a găsit la noi. Aici este organizată și o magazie unde sunt plante speciale care se folosesc pentru prepararea Marelui Mir, dar și esențe de uleiuri diferite utilizate pentru aceeași lucrare de pregătire a Marelui Mir”, a arătat Preafericirea Sa.

A 22-a sfințire a Marelui Mir 
în Biserica Ortodoxă Română

De asemenea, Patriarhul României a explicat că Mirul pregătit timp de 3 zile va fi sfințit în Sfânta și Marea Joi, la Liturghie, la Catedrala Patriarhală din București: „Așa cum prevede 
rânduiala, în zilele de luni, marți și miercuri se pregătește și se fierbe Marele Mir, iar în Joia Mare, în timpul Sfintei Liturghii, atunci când facem pomenirea instituirii Sfintei Euharistii la Cina cea de Taină, va fi sfințit Marele Mir și devine Sfântul și Marele Mir prin rugăciunea tuturor membrilor Sfântului Sinod prezenți în București la Catedrala Patriarhală istorică. 
Reamintim faptul că ultima dată Marele Mir a fost sfințit în anul 2010. Această tradiție a noastră este una veche. Încă înainte de obținerea Autocefaliei în 1885 a fost sfințit Marele Mir și în Țara Românească și Moldova de către patriarhii de Constantinopol sau de Ierusalim care au poposit adesea după ajutoare în Țările Române. Însă, având în vedere toate aceste sfințiri ale Marelui Mir, mai ales după obținerea Autocefaliei Bisericii noastre, considerăm că sfințirea Marelui Mir anul acesta este a 22-a în ordinea cronologică și reprezintă un prilej de bucurie și de mare solemnitate”, a explicat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit și despre rolul Sfântului Mir în cultul ortodox. „Sfântul și Marele Mir are o lucrare precisă, sfințitoare. Cu el se sfințește Sfânta Masă din Sfântul Altar, care simbolizează mormântul Domnului, se sfințesc antimisele, acea icoană pe pânză care simbolizează punerea în mormânt, și mai recent se adaugă și icoana Cinei celei de Taină, tocmai pentru că se sfințește Marele Mir în Sfânta și Marea Joi, ziua instituirii Sfintei Euharistii. De asemenea, Sfântul și Marele Mir este folosit pentru mirungerea celor nou botezați, a copiilor și a adulților îndată după Botez, pentru că Botezul este participarea la moartea și Învierea lui Hristos. Reamintim faptul că Marele Mir se pregătește în săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului și se sfințește în Sfânta și Marea Joi pentru că și Marele Mir și Sfânta Euharistie se referă ambele la taina morții și a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Când Maria a uns picioarele Domnului, Mântuitorul a interpretat acest gest zicând: «A păstrat acest mir pentru îngroparea Mea», pentru că, așa cum era tradiția iudaică, se folosea mirul pentru ungerea celor care trebuia să fie înmormântați. La Ierusalim, la Sfântul Mormânt se păstrează Piatra Ungerii, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a fost așezat ca să fie uns cu aloe și smirnă înainte de a fi pus în mormânt. Deci Sfântul și Marele Mir se referă la îngroparea Mântuitorului, iar Sfânta Euharistie la moartea Sa jertfelnică pe Cruce, care a fost anunțată cu anticipație în timpul instituirii Paștilor Noi, ale Noului Legământ, și anume Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie. Este o mare taină aceasta a sfințirii Marelui Mir pentru că în ea sunt exprimate credința noastră în Hristos și legătura noastră cu Hristos, Care este numit Mirul cel Sfânt, Hristos. Hristos în limba greacă înseamnă «Unsul lui Dumnezeu»”, a precizat Preafericirea Sa.

În următoarele două zile, în acest așezământ monahal au avut loc amestecarea și fierberea ingredientelor: ulei de măsline, vin natural și multe plante și uleiuri aromate. Timp de două zile, ierarhi înveșmântați cu epitrahil și omofor mic, preoți și diaconi îmbrăcați în toate veșmintele au săvârșit rânduiala pregătirii Marelui Mir, timp în care au fost citite în permanență pericope evanghelice. În Sfânta și Marea Marți a avut loc prepararea decoctului din plante și vin, iar miercuri dimineața s-au adăugat, în cazanul cel mare, de 1.000 de litri, uleiul de măsline curat, rezinele și vinul necesar pentru împiedicarea arderii conținutului. După patru ore de fierbere, focul a fost stins, iar Marele Mir a fost lăsat să se limpezească până a doua zi.

Slujba de sfințire

În cadrul Sfintei Liturghii din Sfânta și Marea Joi, după Vohodul cu Sfânta Evanghelie, în Sfântul Altar au fost citite două rugăciuni pregătitoare, de punere-înainte a Marelui Mir. La Vohodul Mare, Marele Mir a fost purtat înaintea Cinstitelor Daruri și așezat în naosul catedralei. După sfințirea Darurilor, vasele cu Marele Mir au fost descoperite, pentru rostirea rugăciunilor de sfințire la momentul cuvenit. În continuare, cele 16 vase cu Sfântul și Marele Mir au fost duse în Sfântul Altar.

 

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Patriarhul României a evidențiat semnificațiile duhov­nicești ale Sfintei și Marii Zi de Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, a Cinei celei de Taină. „Așa cum ne spune Sinaxarul din Joia Mare, prăznuim patru momente deosebite din viața Mântuitorului și din lucrarea Sa mântuitoare și sfințitoare: în primul rând, spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos; în al doilea rând, Cina cea de Taină sau Cina de pe urmă sau Cina mistică; în al treilea rând, rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani; în al patrulea rând, amintirea vânzării sau trădării lui Iisus de către ucenicul Său, Iuda Iscarioteanul, cel biruit de patima iubirii de arginți. Aceste patru momente ne arată stări duhovnicești deosebite, dar și învățăminte deosebite. Spălarea picioarelor ucenicilor arată smerenia Mântuitorului. Prin ceea ce face El, ne învață și pe noi să fim smeriți. De aceea, otpustul zilei ne amintește că Hristos, «pentru nemăsurata Lui bunătate, când a spălat picioarele ucenicilor, calea cea mai bună ne-a arătat a fi smerenia, și până la Cruce și îngropare S-a smerit pentru noi». Calea cea mai bună spre mântuire și viață veșnică este smerenia”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, ierarhii eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române au primit câte un vas de 5 litri cu Sfântul și Marele Mir.

Răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare unită cu Vecernia au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos”, conduși de arhid. protopsalt Mihail 
Bucă.

Sărbătoarea Luminii la Catedrala Patriarhală

Nr. 549-551// în / de

„Învierea Domnului Hristos nu este o simplă revenire la viaţa pământească, muritoare, la viaţa amestecată cu moartea, ci este trecerea la o altă existenţă, la viaţa veşnică, cerească”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Învierii Domnului.

 

Sărbătoarea Paştelui a adunat mii de credincioşi la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Aceștia au primit Lumina Sfântă de la Ierusalim, care a fost adusă în ţara noastră, pentru a 11-a oară, în seara zilei de 27 aprilie, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Împreună cu Patriarhul României, la Catedrala Patriarhală au întâmpinat Sfânta Lumină Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, preoţi slujitori ai catedralei, precum şi credincioşi.

Așa cum este tradiția liturgică, sărbătoarea Învierii Domnului a început în afara Catedralei Patriarhale, pe esplanadă, unde credincioșii au ascultat chemarea: „Veniți de primiți lumină!”, rostită de Preafericitul 
Părinte Patriarh Daniel. Aceștia au primit Sfânta Lumină a Învierii 
Domnului de la Preafericirea Sa şi de la ierarhii și slujitorii prezenți care au mers în mijlocul lor purtând în mâini făclii frumos împodobite, timp în care s-a cântat troparul: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule”. A urmat rânduiala specială care se săvârșește în faţa bisericilor în noaptea Învierii și care cuprinde citirea Evangheliei de la Matei 28, 1-6, începutul pascal cu stihurile Învierii și cântarea 
„Hristos a înviat” etc. În continuare, s-au săvârșit în catedrală Utrenia Învierii și Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul şi Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali.

„Astăzi prăznuim omorârea 
morţii”

Cu ocazia marelui praznic, Patriarhul României a explicat faptul că Învierea lui Hristos este un eveniment unic în istorie. „Hristos nu mai moare niciodată. Învierea Lui nu este identică sau asemănătoare cu învierea lui Lazăr, care a fost înviat din morţi, a mai trăit o vreme pe pământ şi apoi a murit ca toţi muritorii. Învierea lui Hristos este începutul unei alte vieţi. De aceea, în noaptea aceasta cântăm: «Astăzi prăznuim omorârea morţii». Deci, viaţa veşnică nu este viaţa de după moarte, ci este viaţa trăită împreună cu Hristos, Biruitorul morţii, încă din viaţa aceasta pământească, începând cu Botezul creştin în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, care ne dăruieşte arvuna învierii şi a vieţii veşnice”, a subliniat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că troparul Învierii Domnului este o mărturisire, o tâlcuire și o profeţie: „Acest tropar al Sfintelor Paşti sau al Învierii Domnului conţine trei părţi, iar fiecare parte este distinctă. Prima parte este o mărturisire de credinţă: «Hristos a înviat din morţi». A doua parte este o tâlcuire: «cu moartea pe moarte călcând»; şi a treia parte este o profeţie: «şi celor din morminte viaţă dăruindu-le». Deci, noi transformăm această noapte în lumină prin săvârşirea sfintelor slujbe de proclamare a Învierii Domnului: Canonul Învierii şi mai ales Sfânta Liturghie. De aceea vom cânta în timpul Canonului Învierii: «Iată acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ». Ce înseamnă aceasta, că toate s-au umplut de lumină? Nu este vorba de lumina fizică, ci este vorba de sensul ultim a toată existenţa. Acum s-a umplut de sens Universul întreg”.

Învierea lui Hristos, 
anticipaţie a învierii de obşte

În continuare, Preafericirea Sa a evidențiat de ce slujba Învierii se oficiază în afara locaşurilor de cult. „Învierea lui Hristos nu priveşte doar pe creştini, ci Învierea lui Hristos priveşte pe toţi oamenii. Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola I către Corinteni, în capitolul 15, versetul 22, «Că precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia». Învierea de obşte sau învierea universală, care are ca începătură, ca anticipaţie, ca temelie Învierea lui Hristos din morţi este un dar al lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Toţi oamenii, din toate generaţiile, din toate locurile vor învia la învierea cea de obşte, la sfârşitul istoriei (…). Învierea lui Hristos pe care noi o prăznuim este o anticipaţie a învierii de obşte, a învierii noastre. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră» (I Corinteni 15, 14). Deci, Învierea lui Hristos dă sens vieţii omului pe pământ, şi anume, prin Învierea lui Hristos noi învăţăm că omul nu este făcut pentru mormânt, ci pentru cer. Omul nu este făcut ca să rămână în pulberea pământului, ci el este făcut pentru înviere şi viaţă veşnică”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a explicat și care este starea trupului Mântuitorului Hristos înviat. „Trupul lui Hristos Cel înviat este un trup care a devenit nestricăcios. Hristos trece prin uşile încuiate fără să spargă uşile, El Se arată când doreşte şi unde doreşte. El nu mai poate fi reţinut în lumea aceasta tridimensională. El nu mai poate fi oprit de nimeni şi de nimic. El nu mai poate fi reţinut nici măcar cu privirea. Deci, Hristos Cel înviat are un trup înduhovnicit, dar trupul Lui nu este o fantomă, ci este un trup real. De aceea, El poartă pentru veşnicie semnele cuielor şi semnul lancei cu care a fost străpuns în coastă. Trupul lui Hristos după Înviere este un trup preaslăvit, un trup care depăşeşte înţelegerea noastră biologică şi materialistă. Acesta va fi şi trupul nostru după învierea cea de obşte. Un trup liber de orice determinism, un trup liber de boală, de suferinţe, de limitare, de orice piedică în calea comuniunii cu Dumnezeu şi întreolaltă. Învierea lui Hristos creează o nouă împărăţie, Împărăţia cerurilor”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a reamintit credincioșilor că praznicul Învierii Domnului recapitulează pentru întreaga lume îndemnul iertării adresat de către Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi și tuturor creștinilor, îndemn care își are temelia în iubirea milostivă a Sa. „Această lumină este lumina Sfintelor Paşti. Ea arată iubirea lui Hristos Cel răstignit ca fiind o iubire smerită şi milostivă, o iubire care s-a arătat ascultătoare faţă de Dumnezeu Tatăl până la moarte şi încă moarte pe cruce, şi o iubire iertătoare. Înainte de a-şi da duhul pe cruce, Mântuitorul S-a rugat pentru vrăjmaşii Lui, pentru cei care L-au osândit la moarte şi pentru cei care L-au răstignit. Această iubire smerită, răstignită, însă, s-a arătat biruitoare prin Înviere. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât păcatul oamenilor, este mai tare decât lucrarea diavolului, este mai tare decât puterea iadului, este mai tare decât moartea. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât ura, decât invidia, pentru că din invidie şi din ură a fost răstignit. De aceea, Paştile pe care Hristos ni-l arată în El Însuşi este sărbătoarea iertării. Trăim într-o lume din ce în ce mai dezbinată, mai învrăjbită, într-o lume în care cresc individualismul şi egoismul şi se diminuează iubirea în familie, între oameni, între popoare, pentru că ne îndepărtăm de Hristos Izvorul iubirii smerite şi milostive. Dar prin pocăinţă, prin rugăciune, prin fapte bune şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, noi primim iubire din iubirea lui Hristos, o iubire care iartă, care preţuieşte pe semenul nostru, o iubire care vede în fiecare om o făclie de înviere, cum este făclia de Paşti”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La slujbele din noaptea Învierii Domnului au cântat Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române. Cei prezenţi au primit din partea Patriarhului României pască, ouă roşii, Pastorala de Învierea Domnului şi iconiţe.

Învierea Domnului, 
vestită în 12 limbi ale lumii

În duminica Sfintelor Paşti a fost oficiată în toate bisericile din Patriarhia Română slujba Vecerniei Învierii Domnului, care mai este cunoscută în popor şi ca „A doua Înviere”.

La Catedrala Patriarhală, aceasta a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Prea­sfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul și Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, şi Preasfinţitul Părinte 
Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În cadrul Vecerniei Învierii Domnului, la Catedrala Patriarhală, ultimele versete ale capitolului 20 din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan au fost rostite în 12 limbi. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Evanghelia citită la Vecernia Învierii are o semnificaţie misionară. „Această citire a Evangheliei în 12 limbi are o semnificaţie misionară. Şi anume, Mântuitorul Iisus Hristos trece prin uşile încuiate şi stă în mijlocul ucenicilor zicându-le: «Pace vouă!» După aceea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa, iar ucenicii s-au bucurat. Din nou Iisus zice: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi» (Ioan 20, 21). Vedem, aşadar, că Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi arată dovada realităţii Sale, şi anume că El, Cel răstignit, a înviat din morţi. Această prezenţă a lui Hristos în mijlocul ucenicilor Săi după Înviere a avut ca scop să-i încredinţeze despre adevărul Învierii Sale. Apoi, Mântuitorul le încredinţează o misiune, şi anume îi trimite în lume să vestească Evanghelia, după cum Tatăl L-a trimis pe El în lume”, a reliefat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a spus că lucrarea de părinte duhovnicesc este una dumnezeiască şi apostolică. „Puterea de a ierta păcatele este o putere exclusivă a lui Dumnezeu, pe care El o dăruieşte ucenicilor Săi. Adesea, iudeii, când l-au auzit pe Iisus spunând: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale», s-au tulburat, zicând: Cine este acesta care iartă păcatele, pentru că numai Dumnezeu poate face aceasta? Acum vedem însă că puterea de a ierta păcatele, care este o putere dumnezeiască, este dăruită ucenicilor Mântuitorului. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai spune că, aşa după cum un guvernator, fiind trimis într-o provincie, are nevoie de întărire de la împărat, şi anume să i se dea dreptul de a pedepsi şi de a ierta sau de a graţia, tot aşa acum ucenicii primesc puterea de a ierta şi de a sancţiona, de a ierta păcatele şi de a le reţine, de a le dezlega prin iertare şi de a le lega prin reţinere. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune: Ce înseamnă în Biserică puterea de a lega şi dezlega? A lega înseamnă a opri pe cineva de la botez pentru că nu este suficient pregătit, şi a opri pe cineva de la împărtăşire, pentru că nu este suficient pregătit. Este o amânare a primirii botezului pentru o mai bună pregătire şi este o amânare a primirii Sfintei Împărtăşanii pentru o mai bună pregătire printr-o pocăinţă mai intensă. A dezlega înseamnă a ierta păcatele şi câte sunt iertate în Biserică vor fi iertate şi în ceruri. Această putere duhovnicească de a ierta păcatele sau de a le reţine ne arată că duhovnicia, lucrarea de părinte duhovnicesc, este una dumnezeiască şi apostolică”, a explicat Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa i-a primit în Salonul Sfinților Români din Reședința Patriarhală pe membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, pe care i-a felicitat și le-a oferit daruri.

 

Hramul istoric al Catedralei Patriarhale

Nr. 549-551// în / de

Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi-a sărbătorit marţi, 21 mai 2019, hramul istoric, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Sfinţii Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, au fost cinstiţi cu multă evlavie de credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală de pe Colina Bucuriei de Patriarhul României.
Începând cu orele dimineţii, soborul de slujitori de la catedrală a purtat în procesiune racla cu fragmente din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, pe care le-au aşezat spre închinare credincioşilor în baldachinul de pe Colina Patriarhiei.

La Sfânta Liturghie, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au slujit: Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepis­copul Argeșului și Muscelului; Înaltprea­sfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfinţitul Părinte ­Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Preasfinţitul Pă­rinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Prea­sfinţitul Părinte ­Siluan, Episcopul ortodox român din ­Ungaria şi locţiitor de Episcop al Daciei Felix; Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, şi Prea­sfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-
vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Răspunsurile liturgice au fost oferite la Sfânta Liturghie de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei ­Române.

În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că Biserica Ortodoxă cinsteşte în fiecare an la 21 mai pe cel mai mare dintre împăraţii creştini. „Troparul acestei sărbători ne arată că Sfântul Împărat Con­s­tan­­tin este un ales al lui Dumnezeu, care nu are chemare de la oameni, ci o chemare directă, dumnezeiască. În mod înţelept, Biserica a hotărât ca Apostolul de la această sărbătoare să amintească despre convertirea Sfântului Apostol Pavel, pentru că există o analogie, o asemănare, între convertirea Sfântului Apostol Pavel şi convertirea Sfântului Constantin cel Mare”, a spus Patriarhul României.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat în cuvântul său, cu un bogat conţinut istoric şi spiritual, că Sfântul Constantin cel Mare a devenit din împărat păgân împărat creştin, protector al creştinilor şi ajutător al Bisericii, dar şi apostol.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că de la Sfânta Împărăteasă Elena învăţăm ce înseamnă educaţia copiilor: „Aproape toate hotărârile bune luate de Sfântul Constantin cel Mare s-au datorat influenţei benefice a mamei sale Elena. Sfânta Elena a fost o femeie credincioasă, curajoasă şi o femeie care a simţit că numai cu ajutorul lui Hristos se pot birui toate greutăţile, necazurile şi ispitele din lumea aceasta marcată de păcat”. La final, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

 

Premierea tinerilor misionari 
și a iconarilor bisericești

La Altarul de vară, Patriarhul României a premiat câştigătorii Concursului naţional catehetic „Hristos: sufletul satului meu” şi ai Concursului naţional de folclor „Tradiţie şi spiritualitate în satul românesc”. Tinerii misionari câștigători din fiecare eparhie, însoțiți de cei care i-au îndrumat, au fost premiați de Preafericirea Sa cu diplome, medalia omagială și premii în bani.

Concursul național de folclor „Tradiție și spiritualitate în satul românesc” și Concursul național catehetic „Hristos: sufletul satului meu” au fost organizate de Sectorul teologic-edu­cațional al Patriarhiei Române și Biroul de catehizare a tineretului din cadrul acestui sector, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale cu prilejul Anului omagial al satului românesc (al preoților, învăță­torilor și primarilor gospodari). Concursurile s-au adresat școlarilor, liceenilor, elevilor seminariilor și liceelor teologice ortodoxe din cadrul Patriarhiei Române, iar lucrările înscrise în etapa națională vor intra într-un proces de selecție pentru publicare într-un volum.

Evenimentele festive de pe Colina Patriarhiei au continuat în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei, unde au avut loc vernisajul expoziției de icoane și premierea câștigătorilor celei de-a 8-a ediții a Concursului național „Icoana ortodoxă – lumina Credinței”. Această ediție a fost închinată artei bisericești de factură populară, punându-se accent pe repertoriul decorativ specific și materialele tradiționale. În cadrul secțiunilor au fost înscriși 54 de participanți care au prezentat prin tehnica și măiestria lor frumusețea, bogăția și varietatea elementelor decorative din satul românesc.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a felicitat câștigătorii pentru dragostea arătată față de arta bisericească și a evidențiat trei scopuri ale icoanei în Biserica Ortodoxă. „Icoana trebuie întâi să fie o mărturisire a credinței în întruparea lui Hristos. Dumnezeu Cel nevăzut și necuprins s-a făcut cuprins, din iubire pentru oameni S-a făcut văzut, S-a făcut om. Aceasta este cea dintâi mărturisire în icoană și ceea ce spunem prin cuvinte în Crez mărturisim vizual prin icoană. Al doilea rost al icoanei este chemarea la rugăciune. Scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este îndumnezeirea prin har a omului, harul îndumnezeitor, sfințitor se primește prin rugăciune, pe baza Sfântului Botez, prin împărtășirea cu Sfintele Taine. În al treilea rând, icoana ortodoxă este o vedere profetică a slavei în Împărăția cerurilor. De aceea, fondul icoanei ortodoxe este auriu, ca lumina. Icoana ortodoxă este o vedere profetică a slavei Împărăției cerurilor. Icoana ortodoxă nu este o simplă podoabă, ci este o formă de teologie vizuală. De aceea, icoana trebuie să fie conformă cu credința ortodoxă, cu Crezul ortodox, cu Evanghelia. Iconarii nu sunt simpli artiști împodobitori. Ei sunt ­misionari”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

„Vă primim ca pelerin în această catedrală nouă”

Nr. 549-551// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit în Catedrala Naţională, cu prilejul vizitei Sanctităţii Sale Papa Francisc, 31 mai 2019 (Titlul aparține redacției)

 

Sanctitatea Voastră,

Vă adresăm salutul pascal „Hristos a înviat!” şi vă primim astăzi în această nouă Catedrală a Bisericii Ortodoxe Române, pe care Sanctitatea Voastră a dorit personal să o viziteze. Cu 20 de ani în urmă, în zilele de 7-9 mai 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România ca pelerin, el a numit această ţară „Grădina Maicii Domnului”. Deci, astăzi, noi vă primim ca pelerin în această catedrală nouă, în care deasupra Altarului (Sanctuarului) se află marea icoană în mozaic a Maicii Domnului, numită în limba greacă „Platytera”, iar în limba latină „Regina coeli”. Icoana aceasta a Catedralei Naţionale din Bucureşti confirmă simbolic numele de „Grădina Maicii Domnului” dat României. Această catedrală are ca protector spiritual sărbătoarea Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos, când serbăm şi Ziua Eroilor români, ca sărbătoare naţională. Totodată, al doilea patron spiritual al Catedralei Naţionale este Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, fratele Sfântului Apostol Petru, din localitatea Betsaida, situată în Galileea.

Această catedrală este o bazilică dedicată Sfântului Apostol Andrei, deoarece acesta este Apostolul poporului român şi Ocrotitorul României. El a predicat Evanghelia lui Hristos în primul secol creştin pe teritoriul României de azi, în fosta provincie Scythia Minor (Dobrogea).

Catedrala Naţională a fost construită pe un teren obţinut de la Statul Român de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, ca un act de reparaţie morală pentru cele cinci biserici care au existat în această zonă, trei fiind demolate şi două translate, de către regimul comunist, pentru a se construi Casa Poporului (actualul Parlament). În acest sens, noua Catedrală Naţională este un edificiu simbolic al Învierii bisericilor demolate, dar şi un simbol al libertăţii religioase a poporului român, după aproape 50 de ani de regim comunist.

Construcţia acestui edificiu a început efectiv la sfârșitul lunii martie 2011 şi a durat opt ani, astfel încât, în data de 25 noiembrie 2018, am sfinţit altarul Catedralei Naţionale, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a clericilor, credincioşilor şi reprezentanţilor societăţii româneşti.

În anii 1999 şi 2002, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru construirea acestei catedrale, în valoare de 200.000 USD. În anul 2017, acest ajutor financiar a fost integrat simbolic de Patriarhia Română, ca parte din costul total de 500.000 de euro, în vederea achiziţionării clopotelor Catedralei Naţionale, de la firma catolică Grassmayr din Innsbruck, Austria, deoarece, în tradiţiile ortodoxă şi catolică, clopotele au o valoare simbolică foarte profundă: ele reprezintă glasul lui Dumnezeu, care cheamă oamenii la rugăciune şi la cooperare fraternă.

Suntem recunoscători pentru acest ajutor financiar simbolic şi, totodată, vă mulţumim pentru sprijinul pe care îl acordaţi constant credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde Biserica Romano-Catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 de locaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală. Din acest motiv, am acceptat propunerea părţii catolice să oferim Sanctității Voastre şi creştinilor catolici prezenţi aici în această catedrală posibilitatea să rostească rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi să intoneze câteva cântări pascale catolice. Acest gest este un semn de recunoştinţă pentru spaţiile liturgice oferite de comunităţi catolice parohiilor ortodoxe româneşti din Europa Occidentală. Iar, după terminarea cântărilor pascale catolice, va urma rostirea rugăciunii Tatăl nostru în limba română și vor fi intonate cântări pascale ortodoxe.

În semn de ospitalitate românească, dorim să oferim Sanctităţii Voastre o icoană în mozaic a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul spiritual al României, dimpreună cu urarea: Ad multos annos!

† Daniel

Patriarhul României

 

 

Delegație a Institutului de Teologie Ortodoxă din München la Patriarhia Română

Nr. 549-551// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit vineri, 10 mai, vizita unei delegații a Institutului de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Prof. dr. Konstantin Nikolakopoulos, prof. dr. Athanasios Vletsis și pr. prof. dr. Daniel Benga au fost conduși de pr. consilier patriarhal Remus Marian în Muzeul Patriarhilor, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și în Sala ­Sinodală din Reședința Patriarhală, după care au avut o întrevedere în Salonul 
„Teoctist Patriarhul” cu Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel.

La final, în Salonul Sfinților Români, cei trei profesori de teologie au oferit declarații reprezentanților Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române.

„Întâlnirea de astăzi a arătat încă o dată strânsa legătură care există între institutul nostru și Biserica Ortodoxă Română. Am discutat la început cu Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel despre trecut, apoi am revenit în prezent și am ajuns la concluzia că institutul nostru este unul panortodox, atât în ceea ce privește profesorii, dar și studenții pe care îi avem. Personal, i-am mulțumit Preafericirii Sale pentru darul pe care ni l-a făcut prin trimiterea la München a părintelui profesor Daniel Benga. Aceasta este o îmbogățire pentru facultatea noastră. Am discutat și despre alte posibilități de dialog cu alte facultăți din România, cum ar fi cele de la Sibiu, Iași, Cluj-Napoca. De asemenea, am discutat și despre actualele probleme ale Ortodoxiei, amintind și despre problema actuală din Ucraina”, ne-a declarat prof. dr. Konstantin Nikolakopoulos, directorul Institutului de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ludwig-Maximilian” din München.

„Aș dori să subliniez cât de importantă este pentru noi traducerea în limba germană a Dogmaticii părintelui profesor Dumitru Stăniloae în 3 volume, în primul rând pentru Facultatea de Teologie de la München, pentru studenții noștri și pentru toate dialogurile care au loc la nivel ecumenic în Germania. Suntem încrezători pentru viitor, deoarece facultatea noastră a dat roade foarte bune. Aș dori să-i amintesc pe părintele profesor Ioan Moga de la Viena, pe Georgiana Huian de la Berna, pe părintele profesor Daniel Benga, care a îmbogățit institutul de la München, dar mai avem alți 7 absolvenți care au obținut doctoratul și au fost abilitați în Teologie. Astfel, speranța noastră pentru viitor este asigurată”, a spus prof. univ. dr. Athanasios Vletsis.

„Studenții care termină facultatea noastră de teologie primesc diplomă de master, iar după terminarea studiilor, care durează 5 ani, pot să practice mai multe misiuni. În primul rând, cei mai mulți sunt hirotoniți preoți și slujesc în comunitățile ortodoxe din diasporă, nu numai din Germania, ci din tot spațiul germanofon, care include Austria și o parte din Elveția. Toată această zonă este deservită de mica noastră facultate de teologie. După terminarea școlii, ei slujesc într-o lume și într-o cultură în care s-au format. Acest lucru este foarte important, pentru că sunt mulți absolvenți care vin din țări majoritar ortodoxe, dar acolo este vorba despre o altă cultură, iar cei formați în München au șansa de a cunoaște mult mai bine din interior cultura respectivă. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne spune adesea că pentru ca Evanghelia să ajungă la lume, trebuie să se coboare în cultura lumii. De asemenea, de mai mulți ani, în Germania se predă religie ortodoxă și avem absolvenți care au devenit profesori în diferite landuri. Foarte mulți studenți din țări ortodoxe vin pentru formare pe perioada studiilor masterale sau doctorale, timp în care își pregătesc teza, în special prin parteneriate Erasmus”, ne-a declarat la final pr. prof. univ. dr. 
Daniel Benga, profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ludwig-Maximilian” din München.

 

 

 

Întâlnirea anuală a Societății Bibliștilor Ortodocși Români la Alba Iulia

Nr. 549-551// în / de

În perioada 13-14 mai, la Alba Iulia s-a desfășurat întâlnirea anuală a Societății Bibliștilor Ortodocși Români (SBOR), aflată la a patra ediție. Întrunirea, desfășurată sub genericul „Dumnezeu Tatăl în Sfânta Scriptură”, se află la cea de-a patra ediție, reunind profesorii de Vechiul și Noul Testament de la Facultățile de Teologie Ortodoxă din București, Iași, Sibiu, Cluj-Napoca, Craiova, Alba Iulia, Timișoara, Arad și Oradea.

Lucrările au început luni, 13 mai, la Căminul bisericesc „Peregrinus” din incinta Mănăstirii „Hristos Pantocrator”, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei. Ierarhul a rostit un cuvânt de deschidere, în care a subliniat importanța Sfintei Scripturi pentru edificarea spirituală și morală a fiecăruia. În cadrul lucrărilor au fost dezbătute numeroase subiecte şi, de asemenea, a fost lansat site-ul web al societății, care va facilita vizibilitatea actualității și a temelor biblice, religioase și spirituale pe care bibliștii ortodocși români și-au propus să le promoveze.

Participanții au efectuat o vizită la Muzeul icoanei și al cărții vechi din Alba Iulia, Museikon, un spațiu destinat spiritualității și culturii românești. Un spațiu amplu de timp a fost acordat, ca și în anii trecuți, discuțiilor, reacțiilor și concluziilor pe marginea referatelor prezentate în cadrul întâlnirii.

Societatea Bibliștilor Ortodocși Români a fost înființată la data de 13 noiembrie 2016, cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Ioan Gură de Aur, zi aleasă și hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca „Zi a Bibliei”. În cadrul acestor întruniri anuale, se dorește dezvoltarea studiului Sfintei Scripturi pentru ca disciplinele biblice să dobândească o pondere mai mare în planurile de învățământ din cadrul Patriarhiei Române, conform Arhiepiscopiei Alba Iuliei.

 

 

Întâlnire a bibliştilor la Mănăstirea Caraiman

Nr. 549-551// în / de

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu sprijinul Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, al Secretariatului de Stat pentru Culte și al Eastern European Liaison Committee (EELC) din cadrul Studiorum Novi Testamenti Societas (SNTS), în perioada 26-31 mai, la Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce” de la Mănăstirea Caraiman a avut loc cel de-al VIII-lea Simpozion Internațional „Est-Vest” al Bibliștilor Nou-testamentari.

 

Organizat o dată la trei ani în țări majoritar ortodoxe, simpozionul reunește specialiști în domeniul Noului Testament, apar­ţinând atât spațiului teologic răsăritean, cât și apusean, care abordează din această dublă perspectivă o temă teologică relevantă și fundamentată biblic. Tema simpozionului de anul acesta („Stories and Images on Human Beings in the New Testament and Church Tradition”) a fost abordată atât în cadrul referatelor principale, cât și în cadrul discuțiilor din cele trei seminarii („Anthropology and Creation”, „Anthropology and Ethics” și „Anthropology and Eschatology”) de către cei aproximativ 80 de teologi bibliști din Armenia, Australia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Croația, Elveția, Estonia, Germania, Grecia, Liban, Macedonia, Marea Britanie, Polonia, România, Rusia, SUA, Ucraina și Ungaria. „Pe lângă interesul academic-teologic pe care îl determină o astfel de întâlnire, acela de a desluși semnificațiile unei teme teologice centrale, simpozionul se orientează și către un interes academic-strategic, acela de a profila teologia biblică ortodoxă din România drept un partener demn de luat în seamă la nivel academic, care pe de o parte are exercițiul dialogului argumentat științific, iar pe de altă parte are capacitatea de a propune spațiului știin­țific actual prospețimea unor perspective ancorate în Tradiția exegetică a Bisericii Ortodoxe. Trebuie menționat și faptul că primul astfel de simpozion a fost organizat în anul 1998, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei”, ne-a declarat pr. asist. dr. Cosmin Pricop de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

 

 

Sfânta Scriptură, izvor de lumină și de comuniune între popoare și generații

Nr. 549-551// în / de

Mesajul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la Simpozionul Internațional al Bibliștilor din Europa de Est și de Vest, ediția a VIII-a, desfăşurat în perioada 26-31 mai 2019 la Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce“ al Mănăstirii Caraiman

 

Hristos a înviat!

Simpozionul Internațional al Bibliștilor din Europa de Est și de Vest, ediția a VIII-a, organizat de Patriarhia Română, în cooperare cu Eastern European Liaison Committee (EELC) și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ, care se desfășoară în perioada 26-31 mai 2019 la Centrul social-pastoral Sfânta Cruce al Mănăstirii Caraiman și reunește profesori specialiști în studiul Noului Testament, ortodocși, catolici și protestanți, din țară și din străinătate.

Prima întâlnire a fost organizată în anul 1998, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri academice, care au fost organizate la: Mănăstirea Rila, Bulgaria (2001), Sankt-Petersburg, Rusia (2005), Sâmbăta de Sus, România (2007), Minsk, Belarus (2010), Belgrad, Serbia (2013) și Moscova, Rusia (2016).

Simpozionul de la Caraiman este al optulea din seria evenimentelor organizate de EELC în țări majoritar ortodoxe din 
Europa de Est.

Tema întâlnirii din acest an este Antropologia în Noul Testament și în Tradiția Bisericii și va fi abordată atât în cadrul unor referate principale, cu titlurile: Antropologia în Vechiul Testament și iudaismul elenistic, în Evangheliile sinoptice, în Evanghelia după Ioan și în epistolele pauline, cât și în cadrul unor referate secundare, cu următoarele titluri: Antropologie și eshatologie, Antropologie și creație, Antropologie și etică.

Obiectivul acestui simpozion este de a analiza, la nivel academic, o temă teologică centrală, cu profunde implicații biblice nou-testa­men­tare, precum și de a evidenția rolul și importanța Sfintei Scripturi în istoria omenirii. În acest fel, putem contribui la cu­noaș­terea adevărurilor de credință, revelate prin Cartea Sfântă – Bi­blia, care constituie baza și rădăcina comună a tuturor cultelor creștine, dincolo de diferențele doctrinare, canonice și liturgice.

Traducerea Sfintei Scripturi în limba proprie fiecărui popor a constituit, încă din vechime, o preocupare deosebită a Bisericii pentru ca mesajul evanghelic să poată fi asumat de fiecare credincios în parte. Să ne aducem aminte că Sfântul Duh, la Sărbătoarea Cincizecimii, a sfinţit limbile neamurilor, făcându-le vase vrednice să primească şi să mărturisească pe Dumnezeu-Cuvântul în specificitatea cuvintelor lor. Pentru aceasta, încă din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi în diferite limbi a fost înţeleasă ca o lucrare principală a Bisericii, prin care Cuvântul lui Dumnezeu se făcea accesibil fiecărui popor, în propriul său grai.

Pentru a marca momentul istoric al împlinirii a 320 de ani de la prima traducere integrală în limba română a Bibliei, traducere cunoscută în istorie sub denumirea de Biblia de la Bucureşti, Biblia lui Şerban sau Biblia de la 1688, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2008 să fie dedicat Sfintei Scripturi şi Sfintei Liturghii în Patriarhia Română. Prin aceasta, s-a arătat preţuirea faţă de Sfânta Scriptură, în calitatea sa de Cuvânt al lui Dumnezeu, păstrat şi propovăduit de Biserică, fiind comemorați cei care au trudit la traducerea şi tipărirea Bibliei în limba română de-a lungul a peste trei veacuri.

Patriarhia Română acordă o atenție deosebită fidelităţii faţă de textul original în traducerea românească a Sfintei Scripturi, precum şi nevoii de exprimare pe înţelesul poporului, evitând deopotrivă arhaismele neînţelese şi neologismele greu de integrat în cultul Bisericii. De-a lungul timpului, la Editurile Patriarhiei Române au fost tipărite mai multe ediții ale Sfintei Scripturi și ale Noului Testament, dintre care amintim Biblia Sinodală dedicată Anului Centenar, tipărită cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la făurirea statului național unitar român (1918-2018).

Totodată, anul 2019 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești. În acest context, programul simpozionului cuprinde și o sesiune dedicată traducerilor Sfintei Scripturi în limba română.

Așa cum precizează părintele profesor Dumitru Stăniloae, cu privire la rolul profetic îndeplinit de Sfânta Scriptură în istoria poporului român, „Biblia a jucat un rol uriaş, rolul primordial în formarea spirituală a poporului român, de la începuturile lui, nu numai din 1688, de când o avem întreagă tipărită în româneşte. Dar de atunci a început să joace unul şi mai mare. Şi va juca unul tot mai mare, fără întrerupere, în toată istoria viitoare a ­neamului nostru”1.

Felicităm pe organizatorii acestui simpozion și binecuvântăm pe toți participanții, cu speranța că acest eveniment va contribui la intensificarea legăturilor academice dintre facultățile de teologie reprezentate de profesorii prezenți, în vederea mărturisirii și promovării credinței în Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, „Cel ce luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă:

  1. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Cultură și Duhovnicie, vol. II, 
Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2012, p. 319.

 

Situația pelerinilor care au participat la sfințirea Catedralei Naționale

Nr. 549-551// în / de

Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a centralizat situația credin­cioșilor care au fost prezenți la evenimentul sfințirii Catedralei Naționale, cu precizarea parohiilor din care aceștia au venit și a preoților care au coordonat grupurile de pelerini. Astfel, numărul pelerinilor care s-au închinat în Altarul Catedralei Naționale în perioada 25 noiembrie – 2 decembrie 2018 a fost de aproximativ 150.000, conform estimărilor Jandarmeriei Române. Numărul de credin­cioși prezenți în grupuri organizate la sfințirea Catedralei Naționale (25 noiembrie) a fost de 47.320, iar numărul total de credincioși prezenți în ziua sfințirii a fost de aproximativ 55.000. „Avem bucuria să rememorăm momentul sfinţirii Altarului Catedralei Naţionale şi această rememorare nu se poate face fără a ne aminti de comunităţile care au venit la acel moment binecuvântat. 2.251 de parohii, unități de cult, instituții de învățământ şi alte instituții bisericești din țară și din străină­tate au venit în grup organizat la sfinţire. În prima zi, peste 55.000 de persoane au înfruntat vremea destul de grea din 25 noiembrie 2018 pentru a avea bucuria participării la acel moment. O bună parte din pelerini au rămas în prima zi şi s-au închinat la Sfânta Masă din Sfântul Altar, alţii au venit în zilele ce au urmat, numărul lor însumând, potrivit evidenţelor Jandarmeriei, 150.000. A fost impresionant, dar mai impresionantă este, de fapt, credinţa pe care au manifestat-o acele persoane”, ne-a declarat pr. Ionuţ-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal.

Situaţia integrală pe eparhii, numărul parohiilor şi numele preoţilor care au însoţit grupurile de pelerini la sfinţirea Catedralei Naţionale sunt postate pe site-urile Patriarhiei Române: catedralaneamului.ro, basilica.ro, patriarhia.ro. De asemenea, nr. 4/2018 al revistei „Biserica Ortodoxă Română, Buletinul oficial al Patriarhiei Române” cuprinde lista comunităţilor parohiale participante la sfinţirea Catedralei Naţionale.