Catedrala Națională, ocrotire divină și cinstire a eroilor

Nr. 545-546// în / de

Ca locaș de cult, biserica exprimă prin arhitectura ei semnificații neîntâlnite la alte edificii ridicate de mâna omului. Fiindcă ea reprezintă un spațiu sacru. Catedrala Națională din București, o construcție care răspunde necesităților pragmatice ale timpului nostru, afirmă academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, concentrează în sine o multitudine de simboluri, de la demnitatea creștin-ortodoxă a României la grija și neuitarea cu care suntem datori eroilor acestui neam.

 

Domnule academician, loca­ția unde a fost ridicată Catedrala Națională este zona numită în trecut ­Dealul Arsenalului. Ce reprezenta acest areal și cum se încadrează catedrala în spațiul bucureș­tean actual?

Coborând în istorie, în secolul al XIX-lea, vă pot spune că, îna­inte, aici era situat Dealul Spirii, o parte a Bucu­reștiului mai înaltă ca relief, dar și din punctul de vedere al stării sociale a populației de aici. Era o zonă rezi­dențială dedicată burgheziei mijlocii și mici, o zonă foarte dezvoltată din punct de vedere comercial, cu case agreabile, străzi inte­resante, cu nume bizare… Era un cartier plăcut.

Bucureștiul a fost străjuit de mai multe dealuri: Dealul Patriarhiei, Dea­lul Radu Vodă, Dealul Mihai Vodă…, fiecare cu biserica lui. Ceaușescu a distrus unul dintre aceste dealuri. Era normal, într-o viziune simbolică, să se reînvie ceea ce fusese inițial cu o catedrală zidită acolo.

 

Cum vedeți proiectul construirii Catedralei Naționale și sfințirea ei în Anul Centenarului?

Dincolo de Anul Centenarului eu găsesc că este o realizare deosebită. Încă de când s-a putut discuta despre problema catedralei după căderea comunismului, am fost alături de Patriarhul Teoctist și l-am sprijinit în acțiunile sale pentru ca ideea de a se ridica această catedrală să fie acceptată și lucrurile să intre pe făgașul normal, dincolo de discuțiile opozabile care au fost. S-a uitat faptul că noi eram singura capitală din Europa la vremea aceea, în afară de Tirana, care nu avea catedrală. Eram singura Biserică Ortodoxă care nu avea o catedrală națio­nală. Nu era o problemă de prestigiu, ci de necesitate, pentru că nu trebuie să uităm că Bucureș­tiul este un oraș de pelerinaj. Când vin mii și mii de oameni, nu poți să îi ții întotdeauna în stradă, în ploaie ori în zăpadă. Acesta este un lucru care nu se po­trivește cu tradițiile Bisericii noastre.

Catedrala aceasta este o construcție care răspunde necesităților pragmatice ale Bisericii Ortodoxe Române, dar în același timp nu trebuie să trecem cu vederea că în neamul nostru a existat obiceiul ca, de fiecare dată când se obținea o victorie, să se ridice o biserică importantă. După ieșirea victorioasă din Primul Război Mondial, dar și după cel de-al Doilea Război Mondial, nimeni nu a ridicat o biserică monumentală. Această nouă catedrală este, conform spiritului nostru voievodal, un simbol al faptului că am fost câștigători în războaiele care au decis destinul nostru istoric.

Pe de altă parte, catedrala are o valoare simbolică și pentru românii noștri de pretutindeni. Se vrea a fi o biserică națională, în care românii să se roage pentru ei și pentru cei dragi din nea­mul lor.

 

Ați dori să adăugați ceva privind locul ales pentru ridicarea catedralei?

Da. Aici s-a întâmplat un lucru foarte curios. Potrivnicii Bisericii Ortodoxe Române, prin manifestările lor ostile și prin protestele lor, au împins locul Catedralei Naționale din Piața Unirii în Bulevardul Unirii, apoi în Parcul Carol și apoi pe fostul Deal al Arsenalului. Nu a fost o chestie care a izvorât din inițiativa conducerii Bisericii noastre. Ci a fost ceva care a fost impus exact de neprietenii ei, or, acesta este un lucru foarte interesant. Cum a lucrat Dumnezeu în această situație, așezând-o într-un loc cum nu se poate mai bine.

Știm încă din Neolitic că un locaș sacru se construiește la loc ­înalt, ca să domine și ca un simbol al legăturii cu cerul. Înălțimile ­s-au bucurat întotdeauna de o anumită conotație spirituală. Deci, locul este foarte bine ales, fiind cel mai înalt. Ceea ce este iarăși semnificativ: cea mai mare catedrală pe cel mai înalt deal din capitala țării. Este un aspect care concentrează în el o serie întreagă de simboluri și care s-a realizat prin ezitări, prin mutări care nu au fost provocate de către credincioși ori de Biserică. Este o lecție mare asupra modului în care lucrează Dumnezeu.

 

Ce va aduce nou catedrala Capitalei și României?

Aceasta depinde de orientarea fiecăruia. Sigur, pentru cei care sunt sceptici sau atei va fi încă o clădire mare în plus, care vine și face pereche cu Parlamentul, va fi supusă criticilor obișnuite.

Acest fapt este cert și nu ai cum să astupi gura lumii. Pentru ceilalți va fi o mulțumire sufletească, fiindcă s-a ridicat o catedrală care a fost dorită de mult timp, fiind materializarea unei idei vechi. Regele Ferdinand, prim-ministrul Ionel Brătianu și mulți alții și-au dorit această catedrală, dar nu au putut să o facă, pentru că după război a apărut criza economică, apoi s-a ivit cel de-al Doilea Război Mondial și s-au tot amânat aceste lucruri aproape 100 de ani. Și iată că la 100 de ani de la Marea Unire apare această Catedrală Națională. Un al doilea lucru e legat de satisfacția noastră spirituală. Catedrala e un spațiu sacru în care mii și mii de oameni pot participa la slujbele religioase și la această iradiere a harului care se produce în timpul Liturghiei.

 

Cum ar trebui să ne raportăm fiecare dintre noi la Catedrala Mântuirii Neamului?

Ca la unul dintre spațiile privilegiate, de importanță culturală și spirituală majoră. Chiar zilele trecute am ajuns pe acolo și am fotografiat-o. Este o catedrală frumoasă, o clădire interesantă, care cu silueta ei vine și sparge monotonia clădirilor laice, pe de o parte. Pe de altă parte, trezește acest sentiment că reprezintă un spațiu sacru special protejat de Sus, care aduce o ocrotire spirituală asupra Capitalei.

 

Puține proiecte au fost inaugurate în acest An Centenar. Catedrala Națională poate fi considerată cel mai important dintre marile proiecte de țară care au reușit să fie înfăptuite acum.

Când s-a început catedrala, unele persoane cu o orientare mai puțin spirituală au spus că nu se va putea duce la capăt. Iar cei care erau mai entuziaști credeau că trebuie să se întâmple o minune ca să poată fi încheiat cu succes acest proiect. Dar toți au uitat că a ridica o biserică nu e identic cu a construi un garaj, o fabrică ori un stadion, ci construiești un edificiu sacru. Iar el se bucură de protecția divinității și atunci nu poate să ne mire faptul că s-a întâmplat această minune în ciuda prevestirilor economiștilor, care erau negativi și spuneau că nu este posibil din punct de vedere financiar. Lucrurile au fost posibile printr-un fenomen mai special, o minune. Nu trebuie să ne mire acest fapt în construirea unei catedrale, care este casa lui Dumnezeu.

 

Sunteți medic și profesor, lucrați cu studenții, cum comentați afirmația din spațiul public că avem nevoie de școli și spitale și mai puțin de catedrale?

Eu am spus și cu altă ocazie să se facă donații publice în trei direcții: pentru biserici, pentru spitale și pentru școli. Și vom observa că toate donațiile majoritare merg la Biserică, pentru că omul are încredere în Biserică. Biserica nu este o clădire decorativă, este un spațiu sacru, care aduce după sine toate avantajele sacralității sale. Este o investiție pozitivă, cu rentabilitate mult mai mare decât alte investiții, cum cred unii. Suma care a fost acordată acestei catedrale nu acoperă nici măcar a zecea parte ori a suta parte din nevoile pe care le au rețeaua sanitară și învăță­mântul de la noi. La cât folosea acest lucru față de imensele necesități pe care le are România atât în sistemul de sănătate, cât și în domeniul educației?

Orice națiune, orice grupare umană, încă din cele mai îndepărtate timpuri ale umanității, a simțit necesitatea de a fi protejată de divinitate și de a avea un loc sacru pentru închinare, pentru cult. În toată Antichitatea, centrul cetății era locul unde se afla locașul divin. Acesta este un lucru care ține de studiul antropologic și de istoria culturii, nu este ceva descoperit acum. Afirmațiile că noi suntem oameni atei, oameni de știință și suntem împotriva transcendentului sunt alegațiile unei minorități foarte să­race din punct de vedere spiritual, care nu se potrivesc cu dorințele popula­ției majoritare de la noi, care este credin­cioasă și pentru care acest edificiu reprezintă o bucurie. Eu am văzut lucrul acesta. Și dacă ne întrebăm ce câștigăm, eu spun numai două cuvinte: protecția divină. Ridicând o catedrală, ne-am atras și posibilitatea de a avea o protecție divină mai eficientă. Ceea ce e esențial. ”

 

 

Sfințirea catedralei – apogeul unei viziuni istorice și teologice de lungă durată

Nr. 545-546// în / de

Cu bucurie nemărginită vă scriem Preafericirii Voastre pentru a vă transmite felicitări călduroase din partea Institutului pentru studii creștin-ortodoxe Cambridge, cu prilejul evenimentului istoric de sfințire a noii Catedrale Naționale din București.

Sfințirea catedralei, prin harul Sfântului Duh, reprezintă atât apogeul unei viziuni istorice și teologice de lungă durată, cât și răspunsul la persistența în rugăciune a Bisericii ­Ortodoxe Române de-a lungul mai multor generații.

În același timp, sfințirea catedralei este, fără echivoc, rezultatul dragostei și viziunii Preafericirii Voastre, care a adunat și inspirat persoane, comunități și orga­nizații, atât din România, cât și din diaspora, cu scopul de a face din catedrală o realitate.

Cerând binecuvântarea Preafericirii Voastre, ne rugăm milostivului Dumnezeu să vă dăruiască ani mulți în calitate de păstor al lui Hristos, pentru slava numelui Său, asigurându-vă Preafericirea Voastră de dragostea noastră și angajamentul în Hristos.

Dr. Christoph Schneider, director academic,

Pr. Dragoș Herescu, director,

Dr. Răzvan Porumb, director adjunct

 

* Scrisoare de felicitare adresată Preafericitului Părinte 
Patriarh Daniel de către conducerea Institutului pentru studii creștin-ortodoxe Cambridge (IOCS), cu prilejul sfințirii Catedralei Naţionale. IOCS a fost înființat în 1999 ca membru al Federației Teologice din Cambridge. IOCS este unica instituție creștin-ortodoxă pentru educație postuniversitară din Marea Britanie, care reunește creștini din toate Bisericile Ortodoxe din Europa de Est, din Rusia, Orientul Mijlociu, lumea occidentală, dar și din numeroasele jurisdicții ortodoxe din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. (sursa: basilica.ro)

 

Pelerinii Luminii, la sfințirea Catedralei Naționale

Nr. 545-546// în / de

„Ziarul Lumina”  împreună cu Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române au răsplătit duminică, 25 noiembrie, eforturile a 100 de cititori ai ziarului care au câștigat concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națională”. Pelerinii au avut prilejul să participe în catedrală la slujba de sfințire a locașului de închinăciune și la Sfânta Liturghie săvârșite de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și un impresionant sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

O sută de români din diferite colțuri ale țării au câștigat concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națio­nală”, organizat de „Ziarul Lumina”, astfel că au avut șansa unică de a se afla duminică în Catedrala Mântuirii Nea­mului, la slujba de sfințire a acesteia. Cotidianul Patriarhiei Române împreună cu Sectorul Pelerinaje au împlinit, în acest fel, dorința acestor oameni de a fi părtași la cel mai important eveniment din istoria ultimilor 100 de ani. Pelerini din majoritatea județelor țării au ajuns de sâmbătă în București și au fost cazați la Centrul cultural-social „Familia” din orașul Pantelimon, iar a doua zi împreună cu câștigătorii bucureșteni ai concursului au mers pe Dealul Arsenalului pentru a participa la evenimentele liturgice legate de sfințirea catedralei. După sfințire și Sfânta Liturghie, pelerinii au putut intra în Sfântul Altar, unde au sărutat Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce și, totodată, s-au închinat la raclele cu moaștele Sfântului Andrei și Sfintei Ecaterina, aflate acolo spre cinstire. La plecare, fiecare a primit daruri care să le amintească de istoricul eveniment la care au luat parte. Pelerinii nu au părăsit Capitala înainte de a primi felicitări din partea părintelui consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul Publicațiilor Lumina, care le-a oferit diplome de pelerin și premii, atât din partea ziarului, cât și a Sectorului Pelerinaje al Patriarhiei Române.

La final, pelerinii și-au exprimat bucuria de a fi părtași la acest eveniment istoric, precum și recunoștința pentru binecuvântarea dată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru organizarea acestui concurs. Concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națio­nală” a fost organizat în perioada mai-septembrie 2018. În tot acest timp au fost publicate 10 întrebări despre unitatea de credință și de neam a poporului român, la care au răspuns numeroși cititori din întreaga țară. Câștigători au fost desemnați acei cititori care au trimis cele mai multe taloane cu răspunsuri corecte, premiul constând într-un pelerinaj la Bucu­rești în perioada 24-26 noiembrie, cu participarea la cel mai mare eveniment națio­nal bisericesc al acestui an, respectiv sfințirea Catedralei Națio­nale.

 

 

Slujbă de pomenire a Eroilor neamului românesc în Catedrala Națională

Nr. 545-546// în / de

Sâmbătă, 24 noiembrie, la ora 17:00, în Catedrala Națională a avut loc slujba de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc, săvârșită de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu numeroși ierarhi, înconjurați de un sobor de arhimandriți, protosingheli, preoți profesori de teologie, membri ai permanențelor Consiliului Național Bisericesc și ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Clerici, credincioși, veterani de război purtând în mâini făclii și în inimi recunoștință s-au rugat în ajunul sfințirii Catedralei Naționale pentru toți eroii români care, de-a lungul istoriei, s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Au fost pomenite întru odihnă veșnică numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața în Războiul de Independență (1877), în Războaiele Balcanice (1913), în Primul Război Mondial (1916-1919), în al Doilea Război Mondial (1940-1945), precum și numele făuritorilor Marii Uniri de la 1918.

Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit cuvântul „Pomenirea Eroilor nea­mului este în același timp un act de cult și de cultivare a comuniunii între gene­rații”.

Numele tuturor acestor eroi cunoscuți ai neamului nostru au fost așezate cu evla­vie și recunoștință în piciorul Sfintei Mese a Altarului Catedralei Mântuirii Neamului, duminică, 25 noiembrie, în cadrul slujbei de sfințire. ”

 

Pomenirea Eroilor neamului este în același timp un act de cult și de cultivare a comuniunii între generații

Nr. 545-546// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la slujba de pomenire a Eroilor, săvârșită la Catedrala Mântuirii Neamului sâmbătă, 24 noiembrie 2018

 

 

În acest an, 2018, al Centenarului Marii Uniri, când suntem chemați să cultivăm gesturi de comemorare și recunoștință față de eroii și luptătorii români care, de-a lungul istoriei, s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român, săvârșim în mod solemn, împreună cu ierarhi, clerici și credincioși, slujba de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc, în Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al întregirii României.

Pomenirea solemnă a Eroilor neamului românesc, cu o zi îna­inte de sfințirea Catedralei Naționale, o săvârșim pentru a așeza, cu evlavie și recunoștință, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Mântuirii Neamului numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața în Războiul de Independență (1877), în Războaiele Balcanice (1913), în Primul Război Mondial (1916-1919), în al Doilea Război Mondial (1940-1945), precum și numele făuritorilor Marii Uniri de la 1918. Listele cu numele eroilor cunoscuți ai României pomenite de părinții împreună-slujitori au fost puse la dispoziție, la solicitarea Patriarhiei Române, de către Ministerul Apărării Naționale.

În afara acestor liste cu nume de eroi cunoscuți, există o mulțime de eroi necunoscuți ai neamului românesc care au fost înmormântați în gropi comune, în locuri necunoscute, dar care sunt cunoscuți de Dumnezeu, pentru că Hristos-Domnul adună în comuniunea Sa sufletele celor adormiți în dreapta credință, ca spicele într-un snop de grâu cules.

Catedrala Mântuirii Neamului a fost dintru început închinată cinstirii după cuviință a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinței, pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. În acest sens, hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului a fost ales să fie sărbătoarea Înălțării Domnului, care este și zi de pomenire a eroilor, pentru a ne învăța că există o legătură tainică între Crucea suferințelor, Învierea și Înălțarea la cer întru slavă a Mântuitorului Iisus Hristos și jertfa Eroilor nea­mului, care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Hristos Domnul a trecut mai întâi prin jertfa Crucii și apoi ne-a arătat bucuria Învierii și slava Înălțării la ceruri. În același timp, Înălțarea la ceruri vestește deja Parusia (cf. Fapte 1, 11), venirea cea de-a doua a Domnului Hristos cu slavă să judece lumea, când „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui (Dumnezeu), și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29).

Așezarea numelor eroilor români sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale este, în același timp, un simbol liturgic și patriotic. În Biserica Ortodoxă, Sfânta Masă, numită și Altar sau Prestol, reprezintă atât Mormântul lui Hristos Cel răstignit, cât și Tronul slavei Învierii și Înălțării Sale la cer. Totodată, Sfânta Masă reprezintă și masa Cinei celei de Taină a lui Hristos, când El a instituit Sfânta Euharistie în Sfânta și Marea Joi, înainte de Pătimirea, Moartea și Învierea Sa.

De aceea, așezarea pomelnicelor care cuprind numele eroilor români, din timpuri și locuri diferite, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale simbolizează, pe lângă semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor, și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea învierii și a vieții veșnice, învățând din rugăciunile Bisericii că „mai înfrumusețat decât Raiul (…) s-a arătat, Hristoase, Mormântul Tău, izvorul învierii noastre”.

Hotărârea pomenirii Eroilor neamului românesc la praznicul Înălțării Domnului se datorează primului Patriarh al României, Miron Cristea, care, în anul 1920, a făcut această propunere în dubla sa calitate de președinte al Societății Mormintelor Eroilor căzuți în Război și Mitropolit Primat – președinte al Sfântului Sinod.

Mai târziu, în timpul dictaturii comuniste, această tradiție sfântă și frumoasă românească a fost întreruptă, fiind reluată abia în anul 1990, după ce Biserica a primit libertatea de a se exprima și a-și reface tradiția sănătoasă în legătură cu prezența ei în mijlocul poporului român dreptcredincios. Astfel, în hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 și 2001 s-a revenit la tradiția ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie consacrată Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Totodată, Legea nr. 379/2003, privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Domnului – Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam, sau din generație în generație, a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai tare decât moartea.

Mulțimea pomelnicelor și parastaselor pentru eroii neamului constituie, pe lângă rugăciune, și un puternic factor de cultivare a conștiinței unității și continuității noastre naționale.

Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile, ca și cultul morților în general, constituie manifestări de mare statornicie în credință, de continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor. Astfel, este semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor românești (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița, Neamț).

Cronicile și Letopisețele care consemnează jertfelnicia poporului român sunt admirabil rezumate în textul inscripției de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferințe, creștinește îndurate, și după lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane, se îndeplini dreptatea și pentru poporul român…” Așadar, eliberarea noastră de orice stăpânire străină a fost trăită tot ca experiență a ajutorului și a luminii lui Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea, cuvintele imnului de biruință a iubirii jertfelnice asupra păcatului și asupra morții, „Hristos a înviat”, troparul Sfintelor Paști, pe care îl intonăm și la pomenirea eroilor, a fost înscris, ca simbol de recunoștință, pe frontispiciul Mausoleului Eroilor de la Mărășești.

Mulțimea eroilor jertfelnici, pe care cu smerenie și recunoștință îi pomenim astăzi, confirmă adevărul că poporul român a interiorizat Taina Crucii și a Învierii și a trăit istoria sa ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.

Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre și program spiritual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apărat, am dăinuit și am păstrat credința, unitatea și demnitatea noastră.

Pomenirea Eroilor neamului românesc, organizată cu solemnitate și demnitate în Catedrala Națională, ne ajută să înțelegem că evidențierea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie a tuturor cetățenilor României! Toți suntem chemați să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale!

Ne rugăm Mântuitorului Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat la cer, să reverse harul Său, al luminii și vieții veșnice, peste Eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor care îi cinstim prin rugăciune și fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credință, să ne iubim poporul și patria, să ne rugăm și să lucrăm pentru pace, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Atmosferă mărturisitoare prin vers la „Uniți prin Centenar”

Nr. 545-546// în / de

La Sala Palatului din București a avut loc duminică, 25 noiembrie, de la ora 18:30, concertul extraordinar „Uniți prin Centenar”, organizat de Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române, cu participarea Grupului psaltic „Tronos”, a Orchestrei reprezentative a Armatei Române și a Orchestrei Naționale „Lăutarii din Chișinău”. La eveniment au fost prezenți Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi străini și români și oameni de cultură.

Într-o atmosferă mângâietoare de suflet și mărturisitoare prin vers și cânt al prețuirii pentru toți eroii neamului românesc, spectacolul „Uniți prin Centenar” a reunit pe scena Sălii Palatului interpreți de muzică populară și corală.

Seara a fost deschisă prin intonarea imnului de stat al României, „Deșteap­tă-te, române!”. Concertul, prezentat de Iuliana Lazăr și Cătălin Sava, a continuat prin introducerea programului și a corurilor participante.

Au interpretat piese muzicale Grupul psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române, condus de arhidiaconul Mihail Bucă, și Orchestra reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dirijată de col. Aurel Gheorghiță. De asemenea, au interpretat piese de muzică po­pulară artiști cunoscuți din toate regiunile țării, dar și din Republica Moldova, acompaniați de Ansamblul Folcloric Național Transilvania și de Orchestra „Lăutarii” din Chișinău, dirijată de maestrul Nicolae Botgros. Un moment special al serii, dedicat Centenarului Marii Uniri, l-au reprezentat imnurile și emoția transmisă tuturor de interpretarea părintelui Doru Ghiaja, autorul renumitelor cântece „Tu, Ardeal” și „Așa-i românul”.

La finalul primei părți a fost prezentat un rezumat al filmului documentar „Catedrala Mântuirii Neamului”, produs de TRINITAS TV. Partea a doua a spectacolului, prezentată de Andreea Haisan și Paul Ananie, a fost dedicată cântecelor folclorice. Producătorul evenimentului a fost Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române, în parteneriat cu Primăria București și Administrația monumentelor și patrimoniului turistic.

 

Sărbătoarea Centenarului în orașul Marii Uniri

Nr. 545-546// în / de

Alba Iulia a fost de 1 decembrie locul unde mulțimi de români din toate colțurile țării au venit pentru a se ruga împreună și a sărbători împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire.     

 

Binecuvântarea adusă în seara din ajunul sărbătorii de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și de ierarhii români din țară și din străinătate, întâmpinați la Catedrala Reîntregirii, a fost primită de inimile românilor veniți la Alba Iulia. Aceștia au participat în zorii zilei de 1 decembrie la Sfânta Liturghie săvârșită de Înalt­preasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu 21 de ierarhi, preoți și diaconi, în Catedrala Reîntregirii. Cu steaguri în mâini, înveș­mântați în straiele populare, românii au interpretat împreună răspunsurile liturgice și mai ales cântecele patriotice.

După Sfânta Liturghie, cei doi patriarhi și alți ierarhi care au venit să participe la sărbătoarea de la Alba Iulia au fost întâm­pinați de soborul slujitor pe treptele Catedralei Reîntregirii, unde a fost oficiat Te Deum-ul la Ziua Națională. La finalul slujbei religioase, Patriarhul României a transmis tuturor celor prezenți mesajul de binecuvântare și de felicitare cu ocazia împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Au fost prezenți la Te Deum numeroase oficialități centrale și locale, custodele Casei Regale, Majestatea Sa Margareta, Alteța Sa regală Principele Radu, dar și numeroase oficialități din orașe și comune din întreaga țară care au însoțit delegațiile și au adus portul popular specific fiecărui colț de țară.

Sfințirea Monumentului Unirii

Programul sărbătorii a continuat în Sala Marii Uniri, unde s-a dat citire Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia. Mai apoi au avut loc ceremonia de primire a soliilor din cetățile de scaun și dezvelirea și sfințirea celor două plăci omagiale cu numele celor 1.228 de solii venite la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Aceste momente au fost însoțite de cântece patriotice, mesaje din partea soliilor și scenete istorice. Sărbătoarea a continuat cu parada portului popular și reconstituirea istorică a Marii Adunări Naționale, momente desfă­șurate în Piața Tricolor.

În continuare, cei doi patriarhi au sfințit Monumentul Unirii situat în Piața Unirii din Cetatea Alba Iuliei. Monumentul a fost ridicat special pentru această zi de sărbătoare și este format din patru cruci unite în partea superioară, simbolizând cele patru provincii românești care s-au unit la 1 Decembrie 1918. Monumentul are o înăl­țime de 20 de metri și este situat în apropierea Podului Unirii.

Ziua a continuat cu o ceremonie de inaugurare a Podului Unirii și a Monumentului Unirii, în prezența președintelui României, Klaus Werner Johannis, a altor oficialități și a mulțimilor de români venite să se bucure de această mare sărbătoare a națiunii.

Pe Bulevardul „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a avut loc unul dintre cele mai așteptate momente din programul dedicat Centenarului Marii Uniri: defilarea trupelor militare și a tehnicii pregătite pentru acest moment de sărbătoare.

 

Întâmpinare solemnă la Alba Iulia

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu delegațiile din Ţara Sfântă și de la Patriarhia Română, ierarhi din toate provinciile românești și din diasporă au sosit vineri, 30 noiembrie, în vechea cetate a Marii Uniri pentru a participa la manifestările duhov­nicești și culturale dedicate Centenarului Marii Uniri. Ierarhii au fost întâmpinați de Înaltprea­sfin­țitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, împreună cu membrii Administrației eparhiale, preoțimea din eparhie și mulțimi de credincioși din Transilvania și din toate celelalte părți ale României.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a oficiat un Te Deum în Catedrala Reîntregirii, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, iar la final le-a urat bun venit oaspeților în cetatea unde s-a născut România Mare. În cuvântul adresat la acest moment deosebit pentru cetatea din inima țării, ierarhul a mulțumit pentru binecuvântarea adusă de cei doi întâistătători ai Bisericilor din Ierusalim și din România la cea mai importantă sărbătoare a țării. „Acum, când comemorăm acel act istoric, la sărbătoarea Centenarului, sunteți prezenți aici, Preafericite Părinte Patriarh Daniel, ca să-i sporiți frumusețea spirituală. Puteți face aceasta ca unul care, înaintea tuturor, ați adus cel mai mare și mai concret omagiu unității de credință și de neam prin construirea Catedralei Naționale, peste care, în 25 noiembrie, s-a pus pecetea sfințeniei. (…) Cât de generoasă este pronia divină cu noi, românii, pentru că la această grandioasă sărbătoare este prezent, în cel mai istoric oraș al neamului românesc, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul apostolic al Ierusalimului și al întregii Palestine. Ați venit la noi, Părinte Patriarh, ca să ne aduceți harul, lumina și bucuria Betleemului, Taborului, Golgotei, Sfântului Mormânt și Eleonului”, a spus IPS Arhiepiscop Irineu.

 


De la Catedrala Națională la cea a Reîntregirii

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea a mul­țumit în cuvântul său pentru primirea deosebit de frumoasă de care a avut parte la Alba Iulia, orașul simbol pentru unitatea românilor. „Simt o deosebită mulțumire pentru că ne-am învrednicit ca, în aceste zile, să fim părtașii acestei duble sărbători pe care o prăznuiește atât România, cât și Patriarhia Română. Bucuria dumneavoastră izvorăște atât din prăznuirea Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat, cât și din sărbătoarea Centenarului”, a spus Patriarhul Ierusalimului.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit gazdelor pentru primirea atât de frumoasă la ceas de mare sărbătoare românească. „Ne-am bucurat că am ajuns în seara aceasta aici, în catedrala care a fost construită într-un an și jumătate și în care s-au sfințit coroanele regelui Ferdinand și reginei Maria și aici alături de catedrală a fost în 15 decembrie 1922 organizată încoronarea regilor României Mari, pentru că erau deja regi ai unui regat mai mic, dar aici au fost reîncoronați, pentru că țara a fost mult mărită, a fost deplină, reîntregită. Ne bucurăm că de la Catedrala Națio­nală am venit la Catedrala Reîntregirii sau a Marii Uniri cu binecuvântarea Ierusalimului, a Sfântului Mormânt cel de viață purtător”, a spus Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa a oferit o cruce de binecuvântare și mai multe cărți de cult pentru Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

 

 

Să apărăm și să cultivăm libertatea și unitatea națională ca manifestări ale demnității poporului român

Nr. 545-546// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, cu prilejul comemorării făuritorilor Marii Uniri din 1918, sâmbătă, 1 Decembrie 2018, Ziua Națională a României

 

Marea Unire de la Alba Iulia, de la înfăptuirea căreia serbăm astăzi, 1 Decembrie 2018, împlinirea a 100 de ani, este sărbătoarea libertății, unității și a demnității poporului român, obținute prin multe jertfe și suferințe.

Războiul pentru Întregirea ­Neamului (1916-1919), cum au numit românii participarea lor la Primul Război Mondial (1914-1918), a avut ca scop unirea tuturor românilor într-un singur stat național, „după secole de suferințe creștinește îndurate”, cu credință, răbdare și speranță.

Realizarea unității naționale de la 1 Decembrie 1918 a fost posibilă și cu aportul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit Marea Unire a tuturor românilor, Biserica fiind împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate națională, în toate provinciile românești, dar mai ales în Transilvania, Basarabia și Bucovina.

Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală și fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoți și diaconi patrioți, profesori de teologie și studenți în teologie, aceștia având talent oratoric, putere de convingere și de mobilizare, dar și prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri și parohii, care au organizat colecte de bani și de alimente, toți împreună încurajând moral și ajutând material pe luptătorii români pentru libertate și unitate națională.

În timpul Războiului de Întregire din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alții au fost luați prizonieri și deportați. Peste 200 de călugări și călugărițe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamic, alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, peste 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost deportați în vestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în 1919 de către trupele române1.

În ceea ce privește evenimentul însuși al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1.228 de delegați oficiali din Adunarea Națională Constituantă au fost și mulți slujitori ai Bisericii. Cele două Biserici românești din Transilvania (Ortodoxă și Greco-catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegați ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe și ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea păstoriților lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasu­priți, într-o singură țară. În Marele Sfat al națiunii române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii, iar Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) și apoi Patriarh al României Mari (1925), și Episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleși în dele­gația de patru persoane care a prezentat Actul Unirii regelui Ferdinand la Bucu­rești.

Acum, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, dorim să exprimăm omagiul nostru de recunoștință tuturor celor care au contribuit la realizarea celui mai mare ideal al istoriei noastre.

Ca act de comemorare a făuritorilor Marii Uniri de la 1918, în acest An Centenar, în ziua de 25 noiembrie, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarh Ecumenic, cu ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, am sfințit în București Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, simbol al spiritualității și unității românești, care unește iubirea față de Dumnezeu a unui popor creștin, jertfelnic și darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.

Toți suntem chemați să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demni­tății poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale!

Pentru toate binefacerile Marii Uniri, aducem astăzi mulțumire Preasfintei Treimi, ocrotitoarea Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia, și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Astăzi, toți cetățenii României avem datoria să păstrăm și să cultivăm nu numai darul libertății, ci și darul unității naționale, ca fiind un simbol al demnității poporului român, în dialog și cooperare cu toate popoarele lumii.

La mulți și binecuvântați ani, România!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă:

1 Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe ­Române, ediția a III-a revăzută, ­Editura BASILICA, București, 2013, pp. 471-473.

 

 

Rugăciune de mulțumire la Catedrala Națională

Nr. 545-546// în / de

În locașurile de cult din întreaga țară, de Ziua Națională a României, sâmbătă, 1 decembrie, a fost săvârșită slujba de Te Deum. La Catedrala Națională, această rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul unității naționale a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal.

Te Deum-ul la Ziua României Mari a fost săvârșit în mijlocul Catedralei Na­țio­nale, unde a fost așezată o masă pregătită cu cele necesare slujbei, precum și steagurile României și Patriarhiei Române. Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul au făcut parte clerici din cadrul Administrației Patriarhale și Administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul a reliefat însemnătatea acestei sărbători a unității poporului român, precum și importanța recunoștinței față de jertfele înaintașilor. „Noi, astăzi, avem bucuria strădaniilor de veacuri ale românilor, în Catedrala noastră Națională, când săvârșim prima slujbă de Te Deum de Ziua Națională în cinstea României Mari, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la realizarea acestui vis. Chiar dacă trupul țării încă sângerează, nu înseamnă că năzuințele noastre de mai bine s-au oprit undeva, ci ele au o ­perspectivă, așa cum am ascultat și în rugăciunea de Ziua Națională din cadrul Te Deum-ului. Este o realizare deosebită a sfintei ­noas­tre Biserici și trebuie să-i ­felicităm pe înaintașii care au avut gândul de a concentra într-o cons­trucție monumentală și simbolică jertfele și năzuințele noastre. De aceea, înainte de sfințirea acestei catedrale s-a săvârșit Parastasul pentru eroii neamului român”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, ierarhul a explicat că jertfa înaintașilor ne cheamă la păstrarea valorilor identitare românești. „Lupta pe care au dus-o înaintașii noștri pentru libertate, demnitate, neatârnare este o luptă sfântă. Poporul nostru a fost creștin de la începuturile formării sale și trebuie să rămână creștin. Creș­tinismul este acela care dă valoare și orientare poporului nostru în vremuri tulburi, când sunt curente noi care doresc risipirea și diminuarea idealului național. Însă trebuie să nu uităm că a ne cinsti înaintașii, a ne cunoaște istoria, a ne onora credința și limba strămo­șească sunt foarte importante și că în felul acesta noi îmbogățim cultura și civili­zația lumii. Nici un popor, cu limba, civilizația și cultura sa, nu trebuie să lipsească din mozaicul acestei lumi. De aceea, credem că aceasta este calea adevărată, și anume păstrarea configurației noastre prin care nu producem leziuni nimănui, ci consolidăm ceea ce s-a cristalizat de veacuri ca limbă, cultură, credință stră­moșească, tradiții, pe care le ­ducem mai departe”, a explicat Episcopul-vicar patriarhal.

La final, ierarhul a transmis urarea de la mulți ani tuturor românilor și a îndemnat la neuitare a celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului Marii Uniri.

 

Creații literare dedicate unității de credință și neam

Nr. 545-546// în / de

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a premiat pe câști­gătorii concursului de creație literară „100 de ani în 1.000 de cuvinte”, adresat elevilor de gimnaziu și liceu din întreaga țară. Evenimentul festiv a avut loc marți, 4 decembrie, în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei. 
Organizatorul concursului a fost Radio TRINITAS.

Radio TRINITAS a organizat în acest an un concurs de creație literară în cadrul căruia elevi din întreaga țară și-au exprimat trăirile cu privire la unitatea de credință și de neam, precum și recunoș­tința pentru făuritorii Marii Uniri de la 1918. La cele două secțiuni ale concursului s-au înscris 147 de elevi de gimnaziu și liceu din țară.

În cadrul ceremoniei festive de la Palatul Patriarhiei, a fost pusă în scenă creația câș­tigătorului marelui premiu la secțiunea Gimnaziu și, de asemenea, a avut loc și un scurt concert de colinde.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit câștigă­torilor secțiunilor concursului Diploma omagială cu medalie și câte un dar, iar apoi a adresat un cuvânt de binecuvântare. „Vă felicităm pentru ideea concursului pe cei care s-au angajat în organizare și în mod fericit pe cei care au primit premii. Concursul arată talentul literar, patriotismul tinerilor, adică dragostea de țară și de neam, dar și frumoasa preocupare a tinerilor de a cunoaște istoria neamului și spiritualitatea, tradițiile, folclorul, toate bazate pe credința creștină în iubirea lui Hristos, Cel răstignit și înviat. De-a lungul istoriei sale, poporul român este un popor jertfelnic, purtător de cruce, dar și purtător de speranță a Învierii. De aceea, pe Arcul de Triumf din București scrie: «După secole de suferință creștinește îndurate, am ajuns la libertate și unitate națională». Această împletire între suferință și biruință se vede și prin faptul că pe stema României se află vulturul purtător de cruce, sau stavrofor, ceea ce înseamnă că tot ce am obținut noi a fost prin jertfă, dăruire de sine, hărnicie, vitejie și dărnicie. De asemenea, în Imnul Național se spune «preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină». Un popor creștinat lent, nu la comandă și într-un sigur an, lent, dar profund, a fost capabil să reziste în fața popoarelor migratoare ca să-și păstreze identitatea și să ajungă la unitate. Această istorie trebuie cunoscută pentru că este însăși istoria ființei noastre naționale”, a spus Patriarhul României.

Lucrarea fiecărui participant a fost evaluată de un juriu din care au făcut parte criticul literar Alex Ștefănescu și scriitorul Petre Crăciun.

De asemenea, o contribuție la verificarea textelor au avut-o Narcisa Câdă și Eliza Busuioc. Partener al evenimentului a fost Administrația monumentelor și patrimoniului turistic București.