Catedrala Națională, sfințită în Anul Centenar

Nr. 545-546// în / de

Ziua de 25 noiembrie 2018 este înscrisă în cartea de aur a istoriei Bisericii și neamului românesc datorită consacrării noii Catedrale Patriarhale, singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite. Slujba de sfințire a Catedralei Naționale, cu hra­mu­rile „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”, a fost săvârșită de Patriar­hul Ecumenic al Constantino­polului împreună cu Patriarhul României și Mitropolitul de Patra, înconjurați de un sobor de arhierei români și străini.

Zeci de mii de pelerini din România și din diasporă au răspuns chemării Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a participa la sfințirea Catedralei Naționale. Esplanada sfântului locaș și străzile dimprejur au fost neîncăpătoare, în pofida asprimii unei zile din prag de iarnă. În interiorul catedralei, 3.000 de invitați din toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, reprezen­tanți ai autorităților de stat centrale și locale, reprezentanți ai mediului academic și ai lumii culturale, pelerini clerici și credincioși au înălțat mulțumire lui Dumnezeu pentru acest moment de sărbătoare împreună cu soborul slujitor.

Oaspete de seamă al Bisericii noastre pentru acest eveniment istoric, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, a săvârșit slujba de sfințire a Catedralei Naționale împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și cu Înaltprea­sfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, în prezența rugătoare a zeci de ierarhi, preoți și diaconi. După rânduiala ortodoxă, slujba a început în exteriorul locașului de cult, unde cei trei ierarhi slujitori au citit paremiile rânduite la sfințirea noii biserici și pericopele evanghelice de la Sfinții Matei, Luca și Ioan. În continuare, au fost binecuvântate ușile monumentale ale catedralei prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și prin stropire cu apă sfințită. Cu soborul de arhierei îngenunchind, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a invocat numele Mântuitorului Iisus Hristos în rugăciune pentru sfințirea bisericii ridicate spre lauda slavei Sale și a noastră mântuire.

Târnosirea Sfintei Mese 
a noii Catedrale Patriarhale

După dialogul liturgic din fața ușilor principale dinspre apus, ce poartă chipul Mântuitorului Hristos și al Născătoarei de Dumnezeu, soborul slujitorilor a intrat în catedrală pentru săvârșirea târnosirii Sfintei Mese. La momentul cuvenit, cutia cu cinstitele moaște de mucenici și hrisovul de sfințire au fost așezate în piciorul Sfintei Mese, care apoi a fost pecetluit cu ceară topită. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rânduit pentru așezarea în Sfânta Masă a Catedralei Națio­nale fragmente din cinstitele moaș­te ale Sfântului Domnitor Martir Constantin Brân­coveanu (sec. 17-18) și ale Sfin­ților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (sec. 4), ca simbol al con­tinuității credinței și jertfelniciei poporului român de-a lungul a două milenii de creștinism.

După spălarea Sfintei Mese, au urmat ungerea cu Sfântul și Marele Mir și așezarea icoanelor Sfinților Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan în cele patru colțuri. Măsărița din in – primul acoperământ al Sfintei Mese – a fost întinsă peste prestol și pecetluită cu sigiliul arhieresc de către Patriarhul României. În continuare, au fost așezate acoperămintele Sfintei Mese și odoarele conform rânduielii bisericești: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, chivotul ce reproduce edificiul în miniatură, Sfânta Cruce și candele. La proscomidiar au fost așezate apoi toate obiectele de cult necesare săvâr­șirii Sfintei Liturghii: potir, disc, stea, acoperăminte, copie, burete, lumânare, prescuri.

După așezarea în bună rânduială a tuturor obiectelor, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a cădit întregul Altar și iconostasul. În urma aprinderii candelei principale de pe Sfânta Masă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a citit, îngenuncheat, rugăciunea principală de sfințire a Catedralei Naționale cu hramurile „Înălța­rea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”.

Sfințirea catapetesmei cu icoane în mozaic

Cu lumânarea aprinsă de la candelă, Patriarhul României a rostit de pe solee, către popor, cuvintele: „Lumina lui Hristos luminează tuturor!”, după care au fost aprinse în Sfântul Altar lumânările și celelalte candele de pe Sfânta Masă. Au fost sfințite apoi vitraliile cu chipurile Sfinți­lor Ierarhi prin stropire cu apă sfințită și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului împreună cu Patriarhul României. Pe solee, cei trei ierarhi au sfințit impresionanta catapeteasmă a Catedralei Naționale, lucrată integral în mozaic.

După otpustul slujbei de sfin­țire, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Româ­ne, a citit solemn Actul de sfințire a Catedralei Mântuirii ­Neamului sau Catedralei Națio­nale. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat poporului documentul și a adresat mulțu­miri tuturor celor care au ajutat și vor mai ajuta la edificarea acestui monument și și-a exprimat speranța ca în termen de trei ani să fie finalizată și sfințită pictura în mozaic.

 

Prima Sfântă Liturghie 
la Altarul Catedralei Naționale

Catedrala Națională a devenit, prin înveșmântarea în harul Preasfintei Treimi, casă a lui Dumnezeu. Astfel, pe Sfânta Masă din Altar a fost săvârșită prima Sfântă și Dumnezeiască Liturghie. Alături de cei doi patriarhi, din soborul de ierarhi au făcut parte Înalt­preasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, IPS Părinte Emanuel, Mitropolitul grec ortodox al Franței, și IPS Părinte Elpidofor, Mitropolit de Prousa (Patriarhia Ecumenică); PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei și a Întregului Orient); PS Părinte Luchian, al Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Ungaria și administratorul Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Timișoara, precum și ierarhi români. Alături de ierarhi s-au rugat la slujbă arhimandriți, stareți ai mai multor mănăstiri din întreaga țară; preoți profesori de teologie; diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

Catedrala Națională, a spus Sanctitatea Sa Bartolomeu, în cuvântul de învățătură după rostirea Sfintei Evanghelii, reprezintă nu numai visul de peste un veac al tuturor întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române, ci „înalta aspirație pe care a nutrit-o îndeobște întregul popor român binecredincios și arzătoarea năzuință a regilor de odinioară Carol I și Ferdinand” și mai ales împlinirea în faptă a cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, menționate în Evanghelia duminicii, și anume „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27).

În pofida potrivniciilor vrăj­mașului, care „îi povățuiește și îi călăuzește pe cei care lucrează împotriva noastră”, a mai spus Sanctitatea Sa, „frățiile voastre ați avut nădejde tare că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreșit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu ați renunțat. Astfel, ceea ce cândva părea omenește cu neputință, din pricina obstacolelor ridicate de cel viclean, în cele din urmă s-a dovedit a fi cu putință și s-a realizat. În felul acesta, astăzi putem să aducem slujirea noastră cuvântătoare și să înălțăm lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire și recunoștință, atât din partea poporului român, cât și a noastră, a tuturor, sub cupolele mărețe ale acestei preafrumoase și monumentale realizări a arhitecturii bisericești. Se spune că acel împărat și teolog de odinioară, Justinian cel Mare, atunci când, după încheierea lucrărilor de construcție, a intrat în Catedrala «Sfânta Sofia», catedrala fără pereche, ridicată de el în Constantinopol, ar fi exclamat: «Te-am învins, Solo­moane!». Tot așa, Preafericite Frate Patriarh Daniel, puteți să spuneți astăzi: «Am învins toate greu­tățile venite de la cel rău și, iată, Doamne Iisuse Hristoase, Izbăvitorul neamului românesc, Ţie îți aducem acest locaș de închinare, vrednic de Tine și preastră­lucit!», a arătat Patriarhul Ecumenic.

De asemenea, Sanctitatea Sa a explicat că un astfel de obiectiv are menirea de a aduce împreună, de a uni, pe fiii unui popor. „Astăzi, vă vedem cu ochii cugetului, cler și popor, ierarhia și statul român, cetățeni în funcții de conducere și cetățeni de rând, vă vedem pe toți, cu mic, cu mare, copii și vârstnici, oameni de seamă și oameni mai puțini cunoscuți în lume, meșteșugari și oameni de știință, muncitori și artiști, români din București, din cele mai îndepărtate colțuri ale țării și din diaspora românească din toată lumea; vă vedem cum veniți să vă aduceți contribuția cu mulțumire, nu cu mâna tremurândă, ci cu bucurie și pătrunși la inimă, fiecare după posibilități și cu voie bună, așa încât obstacolele să fie date la o parte, ca să se asigure sumele de bani necesare – deloc neglijabile – cu care să se procure materialele de construcție și de finisare, sfintele vase liturgice, icoanele, mobilierul și ornamentele. Pe toți vă vedem în cuget cum dați o mână de ajutor ca să se împlinească, cu lucrarea lui Dumnezeu, făgăduința-legământ făcută de nea­mul românesc și să se încheie, să se înzestreze și să se împodobească cât mai frumos catedrala de frunte a patriei dumneavoastră, astfel încât aceasta să fie pe măsura valorilor spirituale mărețe ale Ortodoxiei și ale tradiției istorice naționale a românilor”, a exprimat Patriarhul Ecumenic.

Dimpreună cu această nouă biserică, fiecare credincios este chemat zi de zi, ajutat fiind de sunetul clopotelor, la zidirea unei biserici vii, duhovnicești, prin lepădarea „idolilor falsului iluminism, ai secularizării, ai idealismului, ai materialismului și ai ateismului pasiv individual sau militant de stat” și prin „zidirea cu credință tare, pocăință, nevoințe duhov­nicești, virtuți, fapte bune și bine plăcute lui Dumnezeu”, a explicat Sanctitatea Sa.

 

„Dealul păcii și al sfințeniei”

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ecumenic a înălțat rugăciune către Dumnezeu ca Părintele Patriarh Daniel, dimpreună cu cinstita ierarhie, sfințitul cler, demnitarii și toți fiii binecredincioși ai Bisericii Române, să aibă parte de zile îndelungate, sănătate sufletească și trupească; să se bucure de lumina acestui far-catedrală și să se închine totdeauna în el cu vrednicie, în duh și în adevăr.

„Astăzi, prin sfințirea catedralei cu hramul «Înălțarea Domnului» și «Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat», Dealul Arsenalului, adică locul în care se reparau și se depozitau arme, s-a transformat în «Dealul păcii și al sfințeniei», în Dealul harului și al binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie. Marele far duhovnicesc a aprins pe culmea lui noua catedrală și biserică patriarhală; va străluci până în depărtări lumina lui Hristos și va transmite mesajul speranței și al mântuirii celor de aproape și celor de departe”, a spus Patriarhul Bartolomeu.

La finalul cuvântului, Patriarhul Ecumenic a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitația de a fi părtaș la această mare bucurie a binecredincioșilor ortodocși români și a mărturisit că toți membrii Bisericii și întregul popor român au un loc special în inima Sanctității Sale.

 

Daruri și cuvinte de mulțumire 
și felicitare

 

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, i-a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană cu Înălțarea Domnului, realizată în Muntele Athos. La rândul său, Patriarhul României i-a oferit Patriarhului Ecumenic, în semn de prețuire și recu­noștință, o icoană bizantină în mozaic, cu chipul Sfântului Apostol Andrei. „Sfântul Apostol Andrei este ocrotitorul spiritual al Patriarhiei Ecumenice, al Patriarhiei Române și al Mitropoliei de Patra. Suntem bucuroși că astăzi am concelebrat Sfânta Liturghie ca semn al comuniunii noastre frățești, dar și al unității Bisericilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În continuare, Preafericirea Sa i-a oferit Înalt­preas­fințitului Părinte Mitropolit Hrisostom un set de sfinte vase, realizat în Atelierele Patriarhiei Române.

La rândul său, Mitropolitul Hrisostom de Patra i-a oferit Întâistătătorului Bisericii noastre o icoană cu răstignirea Sfântului Apostol Andrei în Patra, felicitându-l totodată pe Patriarhul României pentru lucrarea sa ce unește în evlavie întregul popor român. „Această prăznuire cu adevărat luminoasă ne aduce multă bucurie duhovnicească. Cel dintâi la această sărbătoare este Domnul nostru Iisus Hristos. Cel care ne-a chemat la cină este Sfântul Apostol Andrei, iar cel care dă această masă duhovnicească sunteți Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Patriarh Daniel. În aceste zile auzim glasul Sfântului Apostol Andrei: «L-am găsit pe Mesia». Acesta este un motiv de bucurie duhovnicească pentru întreaga omenire. Astăzi, în chip minunat, Sfântul Apostol Andrei se află în mijlocul nostru, întrucât fiii săi duhovnicești de pe aceste meleaguri, unde a venit și a propovăduit cuvântul Evangheliei, slăvesc pe Dumnezeu și rămân uniți în duhul iubirii, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Astăzi se face bucurie în cer și pe pământ, întrucât s-a sfințit această măreață catedrală, ridicată din dorința arzătoare a Preafericirii Voastre și din evlavia poporului român, ca mulțumire adusă Sfântului Apostol Andrei pentru binefacerile revărsate asupra nea­mului românesc și ca o ofrandă a fiilor evlavioși către Tatăl”, a reliefat IPS Părinte Mitropolit Hrisostom. Mitropolitul de Patra a mai subliniat că este o adevărată minune faptul că într-un timp atât de scurt a fost înălțată Catedrala Mântuirii Neamului, un deziderat al întregului popor român. De asemenea, ierarhul a amintit și de legăturile istorice care există între Grecia și România, mulțumindu-i Patriarhului României pentru invitația la evenimentul istoric al sfințirii Catedralei Naționale.

 

 

„Sfântul Andrei ne ajută să gândim și să lucrăm duhovnicește”

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit la final de bucuria făcută poporu­lui român de către Mitropolitul Hrisostom de Patra, prin aducerea spre închinare a mâinii drepte a Sfântului Apostol Andrei. „Ne-ați făcut o mare bucurie aducându-ne cinstita mână a Sfântului Andrei. Mai întâi ne-ați adus cinstitul cap, în 2011, după ce în 1996 la Iași, vrednicul de pomenire Mitropolit de Patra, Nicodimos, ne-a adus pentru prima dată în România sfântul odor. Capul Sfântului Apostol Andrei ne-a ajutat să gândim frumos la această catedrală, iar mâna Sfântului Apostol Andrei ne-a arătat mâna care a făcut catedrala, pentru că Sfântul Andrei a construit catedrala, folosindu-se de priceperea constructorilor și a pictorilor. Deci, Sfântul Andrei ne ajută să gândim duhovnicește și să lucrăm duhovnicește, să fim misionari în timpul nostru, după modelul său din primul secol”, a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Patriarhul României le-a mulțumit tuturor celor care au participat la slujba de sfințire a Catedralei Naționale și la Sfânta Liturghie, înaltelor autorități de stat, centrale și locale, ierarhilor străini și ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bise­ricii Ortodoxe Române, tuturor invi­taților din cadrul diferitelor instituții ale statului român, precum și mulțimii preoților și credincioșilor prezenți. Preafericirea Sa i-a felicitat pe credincioșii și credincioasele care poartă numele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina și al Sfântului Mare Mucenic Mercurie, prăznuiți în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie. În perioada 26-29 noiembrie s-a săvârşit zilnic Sfânta Liturghie în catedrală de către soboare de slujitori, angajaţi ai Cancelariei Sfântului Sinod, ai Administraţiei Patriarhale şi ai Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Toți credincioșii, bărbați și femei, s-au putut închina în Altarul sfințit al Catedralei Naționale până în seara de duminică, 2 decembrie.

 

 

Evenimentul principal al Anului Centenar în paginile Vestitorului Ortodoxiei

Nr. 545-546// în / de

Pe tot parcursul anului 2018, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, în Biserica Ortodoxă Română au avut loc mai multe evenimente care au încununat Anul Centenar. Dintre acestea, cel mai important, ca o cunună a acestui răstimp aniversar, a fost cu siguranță sfințirea Catedralei Naţionale, în data de 25 noiembrie. Revista de informație bisericească a Patriarhiei Române dedică ultima ediție a anului 2018 acestui eveniment principal.

Cuvântul din deschiderea ediției speciale de sfârșit de an centenar a revistei „Vestitorul Ortodoxiei” aparține Patriarhului României și vorbește despre Catedrala Națională ca despre „o necesitate liturgică practică și un simbol al cinstirii eroilor români” (pp. 4-8). Apoi, evenimentul sfințirii catedralei, săvârșită de doi patriarhi, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și Preafericitul Părinte Daniel, ­Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sub ocrotirea Apostolului românilor, este prezentat pe larg. În cuvântul ținut în ziua sfințirii, Patriarhul Ecumenic a subliniat faptul că acum „locul în care se reparau și se depozitau arme s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei, în Dealul harului și al binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie” (p. 16). Cu această ocazie, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit ­Hrisostom de Patra a adus spre închinare la București mâna dreaptă a Sfântului Apostol ­Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţio­nale. Inaugurarea slujbelor în Catedrala Naţională vine să dea mărturie, o dată în plus, despre importanţa jertfei tuturor eroilor români  pentru unitatea, libertatea şi demnitatea poporului nostru. Evenimentele legate de sfințire au început cu Parastasul eroilor, săvârşit în ajun de Întâi­stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a arătat în cuvântul său că „Pomenirea Eroilor neamului este în acelaşi timp un act de cult şi de cultivare a comuniunii între generații” (p. 40).La cinci zile după sfințirea catedralei a fost serbat şi primul hram al acesteia, în ziua Sfântului Apostol Andrei. La primul hram al noii catedrale a slujit Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, ­Patriarhul Ierusalimului, venit la București pentru a participa la această sărbătoare. La revenirea în Ierusalim, Preafericirea Sa a menționat în ­scrisoarea de mulțumire adresată Preafericitului Părinte ­Patriarh Daniel pentru  participarea la prăznuirea primului hram al Catedralei Naționale faptul că aceasta este „o mărturie a ­Patriarhiei Române și un simbol al libertății și al unității ­neamului românesc” (p. 31).

Aducem cititorilor o serie de mărturii ale unor prestigioși autori, clerici, oameni de cultură şi jurnaliști despre importanţa zidirii catedralei şi despre reacțiile în societatea românească legate de această unică lucrare pentru creștinii ortodocși români de pretutindeni. Astfel, un ­concludent interviu cu academicianul ­Constantin Bălăceanu-Stolnici, despre istoria şi încadrarea culturală şi socială a Catedralei ­Mântuirii ­Neamului, îl găsim la paginile 36-37.

Un capitol aparte îl reprezintă cronica 
evenimentelor Centenarului Marii Uniri, desfă­șurate la Alba Iulia în preajma zilei de 1 decembrie 2018, la care a participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, însoțit de Patriarhul Ierusalimului. Acolo, în cetatea Marii Uniri, Întâistă­tătorul Bisericii noastre a rostit un 
cuvânt-îndemn către românii ortodocși, intitulat „Să apărăm şi să cultivăm libertatea şi unitatea naţională ca manifestări ale demnității poporului român” (pp. 47-48).

Revista conţine şi descrierea evenimentelor religioase şi culturale obişnuite pentru sfârşitul fiecărui an calendaristic, în eparhiile din ţară, în diaspora românească, precum și în lumea creștină. În finalul publicației, agenda de lucru a Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel prezintă concentrat multitudinea evenimentelor majore cu care Patriarhia Română a venit în întâmpinarea acestui an jubiliar din istoria poporului român.

 

 

Catedrala Națională – o necesitate liturgică practică și un simbol al cinstirii eroilor români

Nr. 545-546// în / de

Vechea Catedrală Patriarhală de pe Dea­lul Mitropoliei din București a fost construită ca biserică de mănăstire, între anii 1656 și 1658, de către domnitorul Constantin Șerban Basarab. În anul 1658, la sfin­ți­rea bisericii mănăstirii cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, săvârșită de către Patriarhul Antiohiei, Macarie al III-lea Zaim1, Ţara Românească avea doar trei ierarhi: la Bucu­rești, Mitropolitul Ștefan I, al Ungrovlahiei, la Râmnic, Episcopul Ignatie, iar la Buzău, Episcopul Serafim2.

După 10 ani de la sfințire, în anul 1668, prin Hrisovul emis de domnitorul Radu Leon3, mănăstirea de pe Dealul Podgorenilor a fost ridicată la rangul de Catedrală Mitropolitană. Astfel, această biserică devine locul unde, în prezența domnitorilor Ţării Românești, iar mai târziu a regilor României, se săvârșea slujba de Te Deum de către soborul de arhierei în frunte cu mitropolitul țării, cu prilejul evenimentelor importante ale vremii, precum: Unirea Principatelor Române din anul 1859, Proclamarea Independenței de stat a României (1877), Proclamarea Regatului României (1881). De asemenea, vechea Catedrală Mitropolitană este legată de cele mai importante evenimente biseri­cești din viața Bisericii noastre: dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885) și ridicarea ei la rang de Patriarhie, în anul 1925, când, în mod provizoriu, acea catedrală a devenit Catedrală Patriarhală. Unirea Principatelor Române din 1859 a atras după sine și organizarea unitară a structurilor bisericești din Moldova și Ţara Românească în cadrul Sfântului Sinod (1872), soborul ierarhilor a crescut astfel la 12 membri: mitropolitul primat ca președinte, mitropolitul Moldovei și sufraganii lor: episcopii de Râmnic, Buzău, Argeș și respectiv Roman, Huși și Dunărea de Jos (Galați) – înființată în 1864 – și câte un arhiereu-vicar la fiecare eparhie4.

Vechea Catedrală Mitropolitană se dovedise încă de atunci neîncăpătoare, mai ales cu prilejul marilor sărbători bisericești sau naționale, precum și la alte momente solemne, cum a fost Proclamarea Regatului României și încoronarea primului rege, Carol I, la 10 mai 1881, când s-a constatat că nici una dintre cele peste o sută de biserici, câte existau în București, nu era atât de încăpătoare încât să-i primească pe toți cei care ar fi dorit să participe la slujbele oficiate cu prilejul solemnităților.

Ca urmare, la dorința regelui Carol I, în anul 1884, Adunarea Deputaților și Senatul României au votat Legea nr. 1750, pentru construirea „Bisericii Catedrale din București”, promulgată de regele Carol I la 5 iunie 1884 și pentru care prevăzuse de la bugetul statului suma de 5.000.000 de lei (aur)5.

De asemenea, Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat și susținut ideea construirii în București a Catedralei Mântuirii Neamului, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență din anii 1877-18786. După terminarea Primului Război Mondial și după Unirea cea Mare din 1918, numele de Catedrala Mântuirii Neamului s-a menținut ca exprimare a recu­noștinței sau mulțumirii aduse lui Dumnezeu pentru izbăvirea sau eliberarea neamului românesc de asuprire și înstrăinare, dar și „pentru întregirea țării în hotarele sale firești”.

După Marea Unire de la 1918, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Regatul României Mari cuprindea 22 de membri7, fiind format din ierarhi din toate provinciile românești: Ţara Românească, Moldova, Bucovina, Transilvania, Banat, Basarabia.

În calitate de Mitropolit Primat al României Mari, Miron Cristea a reluat demersurile pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. La rugămintea sa, regele Ferdinand I a adresat Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vestește hotărârea de a ridica în București o catedrală monumentală în amintirea victoriei armatelor române în Războiul pentru întregirea neamului românesc. În 12 octombrie 1921, Miron Cris­tea se adresează primarului Capitalei, solicitându-i „un spațiu larg și corespunzător” pentru edificarea catedralei8.

În anul 1925, în data de 27 noiembrie, la doar câteva zile după întronizarea sa ca Patriarh, Miron Cristea obține aprobarea primului ministru Ionel I.C. Brătianu de începere a demersurilor pentru construirea noii cate­drale.

Au loc dezbateri publice pentru stabilirea locului noii catedrale, fixat în cele din urmă la baza Dealului Mitropoliei, în fosta Piață Bibescu Vodă. În anul 1929, în ziua de 11 mai, la împlinirea a 10 ani de la Marea Unire9, are loc ceremonia de sfințire a locului de construire a noii catedrale, în prezența repre­zen­tanților Regenței Regale, a reginei Maria, a membrilor Guvernului și ai armatei țării, Patriarhul Miron Cristea sfințind atunci crucea care marca locul viitorului Altar.

Întrucât eforturile Patriarhului Miron au fost adeseori blocate, între anii 1932 și 1935, el a hotărât renovarea și pictarea vechii Catedrale Mitropolitane, transformând-o provizoriu în Catedrală Patriarhală: „Până când împrejurările economice favorabile vor îngădui înfăptuirea ideii de a zidi o măreață biserică a Mântuirii Neamului, drept mul­țu­mită Milostivului Dumnezeu pentru întregirea țării în hotarele sale firești”, așa cum a ținut să fie scris chiar în inscrip­ția așe­zată deasupra ușii de intrare în vechea catedrală.

Din nefericire, demersurile Patriarhului Miron s-au oprit aici, deoarece o puternică criză economică a cuprins apoi țara, menținându-se și în anii următori. Patriarhul Miron a decedat, la 6 martie 1939, cu acest vis neîmplinit, lăsându-l moștenire urmașilor săi.

Vremurile mai bune pentru țară n-au venit imediat, pentru că la 1 septembrie 1939 a izbucnit al Doilea Război Mondial, prinzând în vâltoarea lui și România, căreia i-au fost răpite Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herța (prin Ultimatumul sovietic din 22 iunie 1940), Ardealul de Nord (în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei în 7 septembrie 1940).

Au urmat deceniile grele ale regimului comunist ateu, când mii de oameni credincioși, preoți și călugări au fost arestați, judecați și condamnați la ani grei de închisoare, de unde mulți nu s-au mai întors.

Proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a devenit un subiect închis. În plus, aplicarea unui plan agresiv de sistematizare urbană în București, inspirat de arhitectura regimurilor socialiste străine, a provocat distrugeri inestimabile patrimoniului istoric și arhitectural prin demolarea unor monumente vechi, între care și unele biserici și mănăstiri, elocvente pentru trecutul nostru istoric.

După anul 1990, prin grija vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului a prins din nou viață, după o tăcere de 45 de ani, aducându-se în sprijinul ei argumente noi, pe lângă cele formulate anterior: cinstirea înaintașilor care s-au jertfit pentru credința și unitatea neamului, dar și a eroilor care și-au dat viața în decembrie 1989 pentru eliberarea țării de dictatură și ateism, precum și a celor care au suferit teroarea fără precedent în închisorile și lagărele comuniste.

Eforturile Patriarhului Teoctist au fost însă mult îngreunate prin tergiversarea permanentă în ceea ce privește stabilirea locului de amplasare a noii catedrale, deși orașul București era singura capitală din Europa care nu avea o catedrală reprezentativă.

Amplasamentul final al catedralei a fost stabilit în anul 2005, pe fostul deal al Arsenalului, în Calea 13 Septembrie, în spatele Casei Poporului. Acest amplasament a fost recomandat de municipalitate după ce alte trei locații au fost propuse, în etape diferite (Piața Unirii – 1999, Piața Alba Iulia – 2001 și Parcul Carol – 2004). Din lipsă de alternativă, Patriarhia Română a acceptat, totuși, acest amplasament, deși el oferă catedralei o vizibilitate redusă, din cauza imensității Casei Poporului, clădirea actualului sediu al Parlamentului României.

Patriarhia Română a acceptat acest amplasament ca pe o reparație morală sau „o lumină de Înviere” pentru cele cinci biserici „răstignite”, dintre care trei (Alba Postăvari, Spirea Veche și Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor și Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului.

Construcția acestei catedrale s-a desfășurat într-o perioadă grea, de criză economică și de criză în domeniul construcțiilor, însă am păstrat mereu convingerea că edificarea ei este un semn de speranță atât pentru firmele care au lucrat direct sau indirect, cât și pentru miile de muncitori din șantierul Catedralei Naționale, care, într-o perioadă de criză, au avut un salariu asigurat datorită acestui edificiu.

Arhitectura Catedralei Naționale ne oferă un spațiu liturgic cruciform, cu planul în formă de cruce latină, având brațul principal mai lung decât celelalte și reprezentând astfel pelerinajul credincioșilor către Împărăția lui Dumnezeu, simbolizată de iconostas. Iconostasul ortodox, numit și catapeteasmă sau tâmplă, nu este un perete despărțitor, ci o punte de comunicare și comuniune între Altar și naos, între cer și pământ, între eternitate și timp, un memorial al istoriei mântuirii și o vedere profetică, anticipată, a Împărăției cerurilor, care se oferă oamenilor.

Ca imagine a Bisericii lui Hristos din Împărăția cerurilor, iconostasul strălucitor al Catedralei Naționale arată că Hristos Se află, în același timp, în slava din Împărăția cerurilor, împreună cu sfinții, dar și, întru smerenie, pe pământ, împreună cu oamenii credincioși care se roagă Lui în Biserică.

Evenimentul sfințirii Catedralei Naționale ne ajută să înțelegem că evidențierea marilor simboluri și valori ale nea­mului românesc este o datorie permanentă a tuturor. Avem nevoie de simboluri pentru că avem nevoie să cultivăm comuniunea noastră ca popor. Cunoscutul „echilibru al poporului român”, așezat, așa cum spunea Mihai Eminescu, „ca o muchie de despărțire, între furtuna ce vine din Apus spre a o întâmpina pe cea din Răsărit”, a generat o mare putere de sinteză culturală, definitorie pentru identitatea noastră națională, pe care părintele Stăniloae o definește ca „îmbinare a caracterului latin cu spiritul creștinismului ortodox”10.

Acest adevăr îl confirma, în anul 1995, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în următoarele cuvinte:

„Ne miră și naște în noi o admirație nespusă faptul că, aproape o mie de ani după martiriul Sfântului Sava (†372), populația acestor ținuturi, după nenumărate peripeții și prigoane, și-a păstrat credința ortodoxă și limba latină. Este vorba de o adevărată minune a istoriei. Având în vedere mărimea actuală a Bisericii României, suntem nepu­tincioși în a explica cum acest mare popor ortodox a ieșit deodată din întunericul istoriei în secolul al XIV-lea pentru a asigura omenirea întreagă de faptul că supraviețuise ca popor unitar, deși aproape necunoscut timp de secole întregi. Ca un nou Ulise întors în Itaca, scăpând de curse și primejdii, poporul român s-a întors în lumina istoriei, evitând alienarea culturală și asimilarea sa de către alte popoare străine. Poate că secretul acestei minuni se află în credința puternică și neclintită a acestui popor”11.

Această constatare a Sanc­tității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, care este de fapt un elogiu adus păstrării identității poporului român creștin, ne arată că rezistența prin credință statornică în fața tuturor răutăților este un factor de unitate și de putere spirituală, care ne ajută în cultivarea și promovarea con­tinuității, unității și identității naționale, în dialog și coope­rare.

Edificarea și sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului înseamnă de fapt împlinirea unui ideal, pe care noi l-am primit ca mandat, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul și credincioșii, de la vrednicii noștri înaintași, iar înfăptuirea acestui ideal a căpătat conținut real în special prin manifestarea solidarității tuturor ierarhilor Sfântului Sinod în sprijinirea acestui proiect, atât prin adoptarea hotărârilor sinodale necesare, cât și prin continuarea realizării Colectei naționale bisericești.

Cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale, dorim să mulțumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună-slujitori și împreună-păstori cu noi ai credincioșilor creștini ortodocși din România și din diaspora română.

Totodată, mulțumim întregului cler, tuturor monahilor și monahiilor, credincioșilor și credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din țară și din afara granițelor României pentru sprijinul lor spiritual și material în această lucrare a Bisericii noastre. Le împărtășim părintești binecuvântări și le cerem să păstreze dreapta credință și să se roage pentru ca Dumnezeu să ne ajute să finalizăm toate lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului, inclusiv pictarea ei. Sperăm ca anul viitor (2019) să sfințim paraclisul de la demisolul catedralei, iar peste trei ani să finalizăm și să sfințim întregul veșmânt pictural al Catedralei Naționale.

Mulțumiri speciale se cuvin autorităților de stat care au susținut proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului: guvernelor României din anii 2011-2018, Primăriei Municipiului București, altor primării din Capitală și din țară, precum și câtorva consilii județene. De asemenea, mulțu­mim tuturor binefăcătorilor și sponsorilor pentru sprijinul acordat în împlinirea acestui ideal românesc, în acest an plin de semnificații, al Centenarului României.

Ne rugăm Mântuitorului ­Iisus Hristos să ne ajute să folosim această împlinire ca pe un moment luminos de binecuvântare și bucurie, de întărire a credinței și a iubirii frățești, știind că sărbătorirea unui eveniment în Biserică poate fi și un moment de reînnoire a misiunii, o reîmprospătare spirituală pentru un nou început, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Paul din Alep, Jurnalul de călătorie în Moldova și Valahia, ediție și traducere adnotată de Ioana Feodorov, Editura Academiei Române, București, 2014, pp. 416-417.

2 Pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, în: Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, pp. 534, 536, 538.

3 Academia Română, doc. LVIII/66; Arhivele Statului București, Condica nr. 2 a Mitropoliei, ms. 128, p. 11.

4 Constantin Drăgușin, „Legile bisericești ale lui Cuza Vodă și lupta pentru canonicitate”, în: Studii Teologice, an. 9 (1957), nr. 1-2, pp. 86-103. Vezi și pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, pp. 535, 537, 539-540.

5 Monitorul Oficial, nr. 49, 6 (18 iunie) 1884.

6 Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2011, p. 51.

7 Pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, pp. 535, 537, 539-540, 546, 550, 551, 553, 557, 562, 564; și Condica Sfântă, vol. III, Ms.1, Biblioteca Sfântului Sinod, ff. 160-177.

8 Arhivele Naționale, Fond Miron Cristea, Dosar 3/1919, ff. 61, 61v.

9 Arhivele Naționale, Fond Miron Cristea, Dosar 3/1919, ff. 19, 19v, 20, 20v. Vezi și: Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, pp. 46-51; precum și Jurnalul Patriarhului Miron Cristea: Documente, însemnări și corespondențe, Sibiu, 1987, p. 372 și revista Apostolul nr. 10 din 15 mai 1929.

10 Pr. Dumitru Stăniloae, Opere complete, vol. 9: Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, p. 30.

11 Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 145-146, noiembrie 1995, p. 9, „Bucuria românilor ortodocși este bucuria ortodocșilor de pretutindeni”, Cuvântul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, rostit în Catedrala Patriarhală din București, duminică, 27 octombrie 1995, cu ocazia vizitei prilejuite de împlinirea a 110 ani de la dobândirea Autocefaliei (1885) de către Biserica Ortodoxă Română și a 70 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925).

 

 

 

Act de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului

Nr. 545-546// în / de

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în Anul Centenar 2018, a fost sfințit Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națio­nală, cu hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

 

 

Necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în București s-a resimțit mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878. Iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legis­lative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei catedrale creștin-ortodoxe în București. Deși, inițial, Parlamentul a prevăzut pentru construirea acestui locaș de cult 5% din bugetul țării, acest fond nu s-a mai realizat, fapt pentru care în anul 1900 s-a organizat o subscripție publică pentru colectarea de fonduri, demers întrerupt de izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918). După Marea Unire din 1918, necesitatea înălțării unei catedrale în capitala țării, ca recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susținută atât de Mitropolitul Primat Miron Cristea, cât și de Regele Ferdinand (1920). Astfel, după înființarea Patriarhiei Române în anul 1925, s-au purtat numeroase discuții cu privire la amplasamentul viitoarei catedrale și au fost propuse mai multe proiecte arhitecturale. Prin urmare, în ziua de 11 mai 1929, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a săvârșit slujba de sfințire a locului stabilit la poalele Dealului Mitropoliei, eveniment la care au participat membrii Regenței, ai Guvernului, slujitori ai Bisericii, ofițeri și mulțime de credincioși. Toate eforturile, însă, n-au fost încununate de succes, din cauza crizei economice, a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a ­instaurării regimului comunist.

După anul 1990, proiectul catedralei a fost reluat de vrednicul de pomenire ­Patriarh Teoctist Arăpașu, care, deși, în anul 1999, a sfințit locul din Piața Unirii pentru noua catedrală, a întâmpinat numeroase dificultăți și ostilități prin mutări repetate ale amplasamentului catedralei în diferite zone ale Capitalei, până la stabilirea definitivă a acestuia în Dealul ­Arsenalului (2005).

Împlinind dorința înainta­șilor săi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ­după întronizarea sa ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007), a reluat cu prioritate proiectul ­Catedralei Mântuirii Neamului și a săvârșit slujba de ­punere a pietrei de ­temelie pe amplasamentul din Dealul ­Arsenalului, la 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

După numeroase demersuri pregătitoare (2008-2010), Patriarhia Română a demarat lucrările de construcție la sfârșitul anului 2010, atent supravegheate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut consultări frecvente cu specialiști în domeniu și cu echipa de coordonare desemnată de Patriarhia Română, proiectanții și executanții lucrărilor.

Pentru sfințirea Altarului Catedralei Naționale, în anul 2018, au fost realizate Sfânta Masă, vitraliile din Sfântul Altar, mozaicurile catapetesmei, obiecte de cult, veșminte liturgice ș.a. Tot în acest an, la 3 septembrie 2018, Patriarhul României a sfințit cele șase clopote, fabricate în atelierele Grassmayr din Innsbruck, Austria, clopotul cel mare, dedicat Eroilor neamului, având greutatea de 25 tone.

Aceste lucrări au fost realizate printr-o conlucrare rodnică între Patriarhia Română și autoritățile Statului Român (Guvernul României, Primăria Municipiului București, alte primării din Capitală și din țară și câteva consilii județene), precum și cu ajutorul ­ierarhilor, clerului, monahilor și credincioșilor mireni.

Slujba de târnosire a fost săvârșită în ziua de duminică, 25 noiembrie 2018, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra (Grecia), împreună cu un numeros sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și ai altor Biserici Ortodoxe surori, preoți și diaconi, în prezența reprezentanților autorităților de stat centrale și locale, a unor invitați și a multor clerici și mireni din țară și din străinătate.

Binecuvântează, Doamne, pe ­ctitorii, binefăcătorii, ­slujitorii și ­închinătorii acestei sfinte catedrale și pe întreg poporul român de ­pretutindeni!

† Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Hrisostom, Mitropolit de Patra

Semnăturile celorlalți ierarhi slujitori

 

 

„Dealul Arsenalului s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei”

Nr. 545-546// în / de

Cuvântul rostit de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la finalul Sfintei Liturghii din Catedrala Națională, duminică, 25 noiembrie 2018

 

Acum, după ce ne-am înălțat pe culmile trăirilor duhovnicești prilejuite de săvârșirea slujbei de sfințire a acestei Catedrale Patriarhale și a Sfintei Taine a Dumnezeieștii Liturghii, încă o dată, din inimă dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Preasfânta Treime lăudat și Îi mulțumim pentru binecuvântarea și harul din belșug revărsate peste noi toți. Totodată, Preafericitului Patriarh al României, Preafericitului Părinte Daniel, preaiubitului nostru frate întru Hristos, pe care îl apreciem în mod deosebit, care este și Arhipăstor al binecuvântatei capitale a României, dorim să-i aducem cele mai cordiale mulțumiri pentru faptul că și-a arătat cu prisosință dragostea și cucernicia sa și a Preasfintei Biserici Ortodoxe Române, al cărei Întâistătător este, față de Patriarhia Ecumenică, Biserica mamă a noastră, a tuturor.

Aceleași mulțumiri îi aducem și pentru amabila invitație pe care ne-a adresat-o cu frățească dragoste să venim și să ne facem părtași la marea bucurie trăită în acest ceas atât de important pentru binecredincioșii ortodocși români, frații noștri, și să cuvântăm duhovnicește împreună cu ei: „Doamne, iubit-am bunacuviință a casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale. Aliluia”.

Întotdeauna admirăm și elogiem după cuviință vasta cultură teologică a Preafericirii Sale și admirabila hărnicie în desfășurarea activităților sale bisericești, activități încununate cu reușite strălucite. Cu Preafericirea Sa ne leagă vechea noastră prietenie personală, curată și sinceră, încercată, dar nezdruncinată, frățească dragoste în Hristos și buna înțelegere. Acest fapt se reflectă direct și pozitiv în legăturile bisericești dintre Patriarhiile noastre.

Participarea în același duh la ospățul duhovnicesc de astăzi constituie încă o dată o dovadă evidentă în acest sens. Suntem încredințați că această legătură în Hristos plină de căldură sufletească, frățească, sinceră, desfășurată la nivelul relațiilor inter­per­sonale și interbisericești va continua pentru totdeauna. Se va reînnoi și se va revitaliza necontenit nu numai spre binele Bisericii Ortodoxe Române și Patriarhiei Ecumenice, dar și spre binele întregii Biserici Ortodoxe.

De altfel, Preafericirea Sa este și locțiitor Honoris Causa al Tronului străvechii Sfintei Mitropolii a Cezareei Capadociei, unde s-au născut mulți sfinți. Aceasta era Mitropolia păstorită de Sfântul Vasile cel Mare, cel între sfinți părinte al nostru, părinte de frunte al Bisericii și mare dascăl al lumii. Desigur, astfel de simțăminte de dragoste și prietenie au toți membrii cinstitei ierarhii a Patriarhiei Române. Aceștia, toți membrii Bisericii și întregul popor român vrednic de a fi numit aici, toți dețin întotdeauna un loc special în inima noastră.

Preafericirea Voastră, astăzi, prin sfințirea Catedralei cu hramul „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat”, Dealul Arsenalului, locul în care se reparau și se depozitau arme, s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei, în Dealul harului și binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie.

Marele far duhovnicesc a aprins pe culmea lui noua catedrală și Biserica Patriarhală va străluci până în depărtări lumina lui Hristos și va transmite mesajul speranței și al mântuirii celor de aproape și celor de departe. Ne rugăm ca Dumnezeu să-l țină până la sfârșitul veacurilor, iar Preafericirea Voastră și cinstita ierarhie din jurul Preafericirii Voastre, sfințitul cler, demnitarii și toți fiii bisericești ai Bisericii Ortodoxe Române să aveți parte de zile îndelungate, sănătate trupească și sufletească, să vă bucurați de lumina acestui far.

Vă rugăm să primiți ca binecuvântare văzută din partea Patriarhiei Ecumenice și a noastră personal pentru noua Catedrală Patriarhală această sfântă icoană zugrăvită cu multă rugăciune, evlavie și dragoste în Sfântul Munte Athos la cererea noastră. Când o veți vedea și vă veți închina înaintea ei să simțiți dragostea fierbinte pe care o nutrim față de Preafericirea Voastră și adresăm rugămintea să vă rugați pentru greu încercata Biserica-mamă a Constantinopolului, pentru Patriarhul Ecumenic și pentru toți cei care împreună cu el ridică și aduc Crucea lui Hristos, așa cum Simon Cirineanul a ridicat-o și a dus-o pe Calea Golgotei.

Fraților, bucurați-vă, desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi! Amin.

 

† Bartolomeu

Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și 
Patriarh Ecumenic

 

Cinstire adusă Apostolului românilor la Catedrala Națională

Nr. 545-546// în / de

La Catedrala Mântuirii Neamului s-a sărbătorit vineri, 30 noiembrie, pentru prima dată, cel de-al doilea hram, „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României”. Sfânta Liturghie a fost săvârșită cu acest prilej de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurați de un sobor de 34 de ierarhi români și străini.

 

Credincioși bucureșteni, dar și din întreaga țară au participat la slujba săvârșită în Catedrala Națională, au adus cinstire Sfântului Apostol Andrei și au primit binecuvântarea Patriarhului Ierusalimului și a Patriarhului României. Unii dintre aceștia au purtat costume populare românești și steaguri tricolore, amintind că în ziua următoare se sărbătorea Centenarul Marii Uniri din 1918. Cântările liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

După citirea pericopei evanghelice, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea a subliniat importanța propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu în lume, făcând referire la chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Domnului Hristos. „Din Cetatea Răstignirii și Învierii Împăratului împăraților și orașul Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului și cel dintâi Ierarh al Ierusalimului, am venit în binecuvântatul pământ unde a avut loc propovăduirea evanghelică a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, și pentru a aduce mulțumire și slavă lui Dumnezeu, cu ocazia evenimentului bineplăcut Domnului, a sfințirii acestei mărețe catedrale închinate Sfântului Apostol Andrei.Împreună cu dumnezeiescul Pavel vestim că nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul, iar noi înșine suntem slugile voastre pentru Iisus. Pentru că Dumnezeu, Care a zis să strălucească din întuneric lumina, El a strălucit în inimile noastre ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos. Această cunoștință a slavei lui Dumnezeu de pe fața lui Hristos a propovăduit-o nu ca Aristotel, ci ca un pescar, cel prăznuit astăzi în biserica ce-i poartă numele, Sfântul Apostol Andrei, cel care i-a spus fratelui său, am găsit pe Mesia, adică pe Hristos. Apostolul Andrei s-a făcut pricina celei dintâi întâlniri a Domnului cu Petru, cel care s-a arătat corifeu al Apostolilor, dar și cu Filip, cel din același loc cu el. Chemarea lui Andrei și a lui Petru a avut loc lângă Marea Galileii, atunci când, aflându-i acolo, le-a spus: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El» (Matei 4, 19-20)”, a reliefat Patriarhul Ierusalimului.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că sângele muceniciei lui Iacov, fratele Domnului și al Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, precum și al tuturor Apostolilor, „constituie pecetea credinței noastre ortodoxe sănătoase, dar și temelia neclintită pe care a fost construită Biserica lui Hristos”. Patriarhul Teofil al III-lea a mai arătat că propovăduirea cuvântului Evangheliei lui Hristos în lume trebuie făcută întru nevoință și cu credință puternică, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel. „Întâlnirea noastră de astăzi – prilejuită de două sărbători: sfințirea acestei preafrumoase catedrale și slujirea euharistică, împreună cu iubitul Nostru frate și Arhipăstor, Preafericitul Patriarh Daniel al României, la cinstita pomenire a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat – ne cheamă să dăm ascultare îndemnului dumnezeiescului Pavel, care zice: «Să vă purtați numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos (…) și să stați într-un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, și aceasta este de la Dumnezeu. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El»“, a spus Preafericirea Sa.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ierusalimului i-a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană a Nașterii Domnului Iisus Hristos și i-a urat mulți ani în misiunea pe care o desfășoară. „Biserica Ierusalimului a avut și are o legătură îndelungată, specială, cu Biserica României. Această legătură este manifestată în multe feluri de-a lungul anilor și își găsește expresia în timpul nostru atât prin prezența Reprezentanței voastre în Sfânta Cetate a Ierusalimului, precum și prin mărturia pe care o aduc miile și zecile de mii de români pelerini care vin în Ţara Sfântă în fiecare an pentru a primi binecuvântările și pentru a se hrăni spiritual din Sfintele Locuri. Biserica României este păzitorul spiritual al poporului român. Este pe deplin potrivit ca această Catedrală Națională, care este cunoscută și ca fiind Catedrala Mântuirii Neamului, să fie o permanentă amintire că Biserica are misiunea de a fi în lume dătătoare de viață”, a reliefat Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. La rândul său, Patriarhul României i-a mulțumit Patriarhului Ierusalimului pentru vizita în România și i-a oferit o icoană în mozaic cu chipul Sfântului Apostol Andrei. „Mulțumim Preafericirea Voastră pentru prezența în această zi de sărbătoare, primul hram al Sfântului Apostol Andrei celebrat aici în noua Catedrală Națională. De asemenea, vă mulțumim pentru părinteasca grijă pe care o arătați pelerinilor români care vin din ce în ce mai mulți în Ţara Sfântă și, în același timp, aveți o deosebită atenție și grijă părintească pentru Reprezentanța Patriarhiei Române la Ierusalim”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a invitat apoi pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului și la sfințirea picturii noii Catedrale Naționale. La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii prezenți s-au putut închina în Sfântul Altar, unde au fost așezate fragmente din moaștele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina și racla cu sfintele moaște de la Mănăstirea Hozeva, în care se află și epitrahilul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la ­Neamț, noul Hozevit.

Împreună cu Patriarhul Ierusalimului și Patriarhul României, la Sfânta Liturghie a slujit un impresionant sobor de arhierei, din care au făcut parte: Înalt­prea­sfințitul Părinte Aristarh, Arhiepiscop de Constantia; Înaltpreasfințitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Kyriakoupolis, din cadrul Patriarhiei Ierusalimului, precum și ierarhi români din țară și străinătate.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit Actul solemn ­comemorativ semnat de către toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe 
Române.

 

 

Act solemn comemorativ

Nr. 545-546// în / de

Proclamat vineri, 30 noiembrie 2018, la sfârșitul Sfintei Liturghii săvârșite la Catedrala Mântuirii Neamului

 

 

Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal și drept­credincioșilor creștini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Biserica Ortodoxă Română a iubit și a slujit întotdeauna poporul român, a binecuvântat aspirațiile lui de libertate și unitate și a susținut evenimentele semnificative ale istoriei naționale, precum Unirea Principatelor din 1859, obținerea Independenței de stat a României (1877-1878) și Marea Unire din 1918.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română.

Centenarul Marii Uniri este, în același timp, o sărbătoare a unității de neam și de credință, întărită prin jertfă și biruință. În urmă cu un secol s-a înfăptuit, cu prețul unor mari sacrificii, România Mare, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României. De altfel, intrarea României în Primul Război Mondial (27 august 1916) a avut drept scop întregirea ­neamului românesc și făurirea statului național unitar.

Biserica Ortodoxă a susținut aceste evenimente definitorii din istoria neamului nostru, prin clerul care a militat pentru unirea românilor într-un singur stat, îndeosebi prin preoții săi eroi, care i-au însoțit pe soldații români pe câmpurile de luptă și i-au întărit duhovnicește, împărtășind cu ei toate nenorocirile războiului, jertfindu-și uneori viața. Preoții care nu au fost mobilizați i-au consolat și întărit pe românii rămași acasă și le-au insuflat speranță, iar mulți dintre monahii și monahiile din mănăstiri au activat ca voluntari în serviciile sanitare ale Armatei Române.

După încheierea conflagrației mondiale, jertfele și rugăciunile românilor din toate provinciile nu au rămas fără răsplată și fără răspuns. Astfel, în 27 martie 1918, la Chișinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România.

La 28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mi­tropolitan din Cernăuți, s-au desfășurat lucrările Congresului General al Bucovinei, care a hotărât „unirea necondi­ționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Desăvârșirea României Mari a fost înfăptuită prin proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, hotărâtă de Marea Adunare Națio­nală pe Câmpul lui Horea, unde, la 28 februarie 1785, au fost executați Horea și Cloșca, cunos­cuți luptători pentru drepturile sociale și naționale ale românilor ardeleni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Ședința Adunării Națio­nale Constituante de la Alba Iulia s-a încheiat cu un cuvânt festiv al Episcopului ortodox Ioan I. Papp al Aradului, locțiitor de Mitropolit al Ardealului, care a evidențiat faptul că poporul și clerul sunt „una în cugete și simțiri, sunt una în dorințele și aspirațiunile națio­nale”.

În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, la sfârșitul Sfintei Liturghii, săvârșită în biserica ortodoxă din Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului a citit rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc. Cuprinsul profund al rugăciunii rostite a creat o emoție foarte puternică în rândul celor prezenți, încât întreaga biserică a intonat apoi imnul Deșteaptă-te, române! Se spune că atunci „nu era nici un ochi uscat. Din ochii tuturor curgeau sfintele lacrimi ale învierii noastre naționale”.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut urmări pozitive pentru noul stat român întregit și pentru Biserica Ortodoxă Română. Astfel, la 18/31 decembrie 1919, în ­scaunul vacant de Mitropolit ­Primat al României a fost ales Episcopul Caranse­beșului, Miron Cristea, care, în anul 1925, a ­devenit primul Patriarh al Bi­sericii Ortodoxe Ro­mâne, urmând apoi desfă­șurarea procesului de organizare unitară a Bisericii din întreaga Românie. Mai târziu, la 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, regele Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, act care a simbolizat unirea tuturor românilor, „de la Nistru până la Tisa”, sub același sceptru.

Deși nedreptățile istoriei au făcut ca unele dintre teritoriile românești unite în 1918 să fie mai târziu desprinse din trupul țării, totuși, frații nu pot fi separați de granițe și garduri de sârmă ghimpată, iar sentimentele de dragoste și frățietate nu pot fi înăbușite.

Comemorăm, astfel, în acest an, pe făuritorii Marii Uniri din 1918, îndeosebi pe basarabenii Ion Inculeț, Pantelimon Erhan, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan și Ioan Pelivan, pe bucovinenii Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan și Doru Popovici, pe transilvănenii și bănățenii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Ion Flueraș, Vasile Lucaciu, Caius Brediceanu, pentru a menționa numai câțiva dintre cei mai distinși înfăptuitori ai Marii Uniri.

De asemenea, Anul Centenar 2018 ne-a oferit prilejul de a evidenția și comemora pe unii ierarhi români, în frunte cu Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului, devenit în 1925 primul Patriarh al României, pe mai mulți clerici ortodocși care au contribuit la făurirea Marii Uniri, precum și pe toți acei români care, prin cuvânt și faptă, au fructificat Marea Unire de la 1918 până în prezent: ctitori de biserici și mănăstiri, promotori ai educației creștine românești și ai culturii române din țară și străinătate, susținători ai operei social-filantropice a Bisericii, apărători ai spiritualității românești.

Așadar, realizarea marilor idealuri ale unității și demnității naționale ale românilor a fost posibilă și prin aportul deosebit al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate și independență.

După Revoluția din decembrie 1989, ziua de 1 Decembrie 1918 a devenit Ziua Națională a României, înțeleasă ca Ziua Unității și Demnității Naționale a Românilor. Întrucât unitatea teritorială realizată în anul 1918 nu mai este astăzi pe deplin aceeași, este necesar să sporim mai mult comuniunea cu frații noștri români din apropierea granițelor actuale ale României și cu românii de pretutindeni. De asemenea, trebuie să apărăm și să cultivăm unitatea de credință și neam, pentru a promova demnitatea poporului român în dialog și cooperare cu celelalte popoare ale lumii.

Realizarea unității de credință și de neam a conferit poporului român o identitate particulară în istorie și ea trebuie cunoscută și valorificată de contemporani. ­Astăzi, România trebuie să își păstreze identitatea și să își promoveze simbolurile și valorile spirituale. În acest sens, este mereu actuală întrebarea Domnului ­Iisus Hristos: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36).

O mai bună cunoaștere a identității și a demnității naționale are rolul de a ajuta un popor să se dezvolte și să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn și creator cu alte popoare. Cultivarea identității naționale trebuie sporită prin promovarea culturii naționale, a credinței, a tradițiilor și a simbolurilor în cadrul cooperării internaționale. În acest sens, este important să evidențiem elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România și despre spiritul sau etosul poporului român, în dialogul său cu celelalte popoare ale lumii.

Anul comemorativ 2018, dedicat făuritorilor Marii Uniri de la 1918, este, în mod deosebit, un an al recunoștinței și al comuniunii românești și, deopotrivă, un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credință apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este și ocrotitorul noii Catedrale Naționale. Acest edificiu bisericesc reprezentativ pentru Ortodoxia românească, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, constituie o necesitate liturgică practică și un simbol care unește iubirea față de Dumnezeu a unui popor creștin, jertfelnic și darnic, cu recunoș­tința pe care o datorăm permanent Eroilor ­Neamului din Primul Război Mondial și din toate timpurile.

Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din țară și străinătate, duminică, 25 noiembrie 2018, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarh Ecumenic, a oficiat slujba de sfințire a Catedralei Naționale, iar astăzi, 30 noiembrie 2018, cu prilejul prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, cel de-al doilea hram al catedralei, ne bucurăm de prezența și împreuna-slujire cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Prin urmare, comemorarea făuritorilor Marii Uniri și a contribu­ției istorice majore a acestora la îndeplinirea idealului național de unitate constituie o ofrandă de recunoștință, dar și un prilej pentru generația actuală de a cunoaș­te mai bine virtuțile lor, de a le prețui și a le pune în lucrare, acestea fiind chipuri de lumină și întă­rire spirituală pentru viața și lucrarea Bisericii astăzi.

Cinstind jertfele eroilor neamului și luând aminte la pilda făuritorilor Marii Uniri din 1918, ne rugăm Preasfintei Treimi să dăruiască tuturor românilor credin­ță puternică, dragoste față de Biserică și Ţară, precum și bucuria comuniunii frățești în păstrarea unității și demnității noastre naționale.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român reunit într-o singură țară! Amin!

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei 
și Dobrogei

Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Semnăturile ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Delegațiile Patriarhiei Ecumenice și a Mitropoliei de Patra, întâmpinate în Catedrala Patriarhală

Nr. 545-546// în / de

Vineri, 23 noiembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a întâmpinat în mod solemn pe Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în Catedrala Patriarhală, precum și pe Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, Grecia, care a adus racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Primirea oficială a delegațiilor Patriarhiei Ecumenice și a Mitropoliei de Patra a avut loc în Catedrala Patriarhală, prilej cu care a fost rostită ectenia întreită, intonat troparul Sfântului Apostol Andrei și a fost săvârșit Polihroniul. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de bun venit Sanctității Sale Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă, Patriarhul Ecumenic, și Înaltprea­sfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, care a adus racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României și al Catedralei Na­ționale.

După cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a reveni în România, la invitația Patriarhului României, pentru a sfinți Catedrala Națională. „Ne bucurăm în mod negrăit să vedem chipurile minunate ale celor pre­zenți, atât clerici, cât și mireni. Întâlnirea noastră este rod al bucuriei comune și al recunoștinței față de Domnul Iisus Hristos, Cel Care dintâi și până la sfârșit ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, deoarece dorește ca toți să fie una. Lui I se cuvin slava și cinstea pentru această sfântă întâlnire a noastră, precum și pentru binefacerile și darurile Sale revărsate asupra noastră. Construirea noii Catedrale Patriarhale știm că reprezintă sfânta făgă­duință a poporului român pentru libertatea națională, pe care i-a dăruit-o Dumnezeu și care datează încă din anul 1878, mai ales pentru formarea statului român în forma completă din anul 1918. Iată, după 100 de ani sau, dacă preferați, după 140 de ani, acea sfântă făgăduință, vis al evla­vioșilor părinți, fiii vrednici ai lor au transformat-o în fapt și au împlinit-o cu strălucire, cu vrerea și cu ajutorul dumne­zeiesc. Suntem chemați să o sfințim și să o dăruim Celui Care ne-a dat libertate sufletească și trupească, la 11 ani după ce s-a pus piatra de temelie. Ne stăpânește și pe noi o emoție nicidecum mai mică decât emoția, bucuria și veselia duhovnicească ale Preafericirii Voastre, deoarece legăturile du­hov­nicești, sfinte și străvechi unesc Biserica Preafericirii Voastre și pe întreg poporul român cu marea Biserică-mamă constantinopolitană a lui Hristos și a bine-credinciosului nostru neam”, a spus Patriarhul Ecumenic.

Sanctitatea Sa a vorbit apoi despre relațiile istorice dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, reliefând încă de la începutul cuvântului contri­buția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la succesul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod Ortodox din Creta, care s-a datorat „nu doar pregătirii dogmatice și teologice bogate, mulțumită căreia a putut să aducă o contribuție sub­stanțială, tratând subiecte importante și delicate, ci și datorită orizontului larg pe care îl are și caracterului său conciliant și ­irenic. Acestea au fost apre­ciate foarte mult de către toți frații noștri arhierei sinodali, întâistătători și de către ceilalți”, a mai spus Sanctitatea Sa. La finalul cuvântului, a prezentat membrii delegației Patriarhiei Ecumenice prezenți la acest important eveniment, a mulțumit pentru primirea călduroasă și a adresat binecuvântări întregului popor român.

„Cunosc evlavia poporului român pentru Sfântul Apostol Andrei”

A urmat apoi cuvântul Înalt­prea­sfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe a Greciei. „Cu multă bucurie și dragoste ne aflăm astăzi în acest loc binecuvântat. Tot aici ne-am aflat și în anul 2011, aducând împreună cu noi moaștele Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, în perioada când lucrările la Catedrala Națională se aflau la început. Mi-aduc aminte de frumoasa primire pe care ați organizat-o cu ocazia sosirii în România, la București, a sfintelor moaște ale Sfântului Apostol Andrei, de minunata procesiune, de Sfânta Liturghie, precum și de miile de credincioși care s-au închinat cu evlavie la cinstitele moaște. Atunci, Preafericirea Voastră ați spus că ne veți invita în România cu ocazia sfințirii Catedralei Naționale, pentru a aduce din nou în binecuvântata capitală a României capul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. După cum cunoașteți, orașul nostru Patra se pregătește pentru a-și cinsti ocrotitorul, drept care cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei trebuie să fie acolo. Pentru bucuria Sfintei Biserici a României și urmare a aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, am adus racla din argint în care se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, raclă păstrată în interiorul mormântului Sfântului Apostol în biserica veche din Patra. Mulțumim pentru această minunată ocazie de a ne afla împreună cu Preafericirea Voastră. Cunosc foarte bine evlavia poporului român pentru Sfântul Apostol Andrei, lucru care mă emo­ționează profund. Cu­noaștem, tot­odată, că ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului a fost un vis al Preafericirii Voastre, precum și al întregului popor român de pretutindeni”, a spus IPS Părinte Mitropolit Hrisostom de Patra.

La finalul cuvântului, Înalt­preasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a fi alături și de Sanctitatea Sa Bartolomeu, a transmis cuvintele de mulțumire din partea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Grecii, și cuvintele de respect și ani mulți din partea clerului și credincioșilor Mitropoliei de Patra.

La evenimentul de întâmpinare din Catedrala Patriarhală au fost prezenți IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgo­viștei și Exarh patriarhal; PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande; PS Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul; PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor; preoți consilieri patriarhali și eparhiali, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucu­rești, studenți teologi, elevi seminariști și credincioși.

Din delegația Patriarhiei Ecumenice au făcut parte IPS Părinte Emanuel, Mitropolitul grec ortodox al Franței; IPS Părinte Elpidofor, Mitropolit de Prousa; arhim. Visarion; arhid. Teodor Meimaris; Nicolae Papahristou, directorul Biroului de presă al Patriarhiei Ecumenice; Petros Bazgarlo, secretar patriarhal; pr. Sergiu Marcel Vlad, preotul comunității române din Istanbul, iar din delegația Mitropoliei de Patra din Grecia au făcut parte arhim. Artemios Argyropulos, pr. protoiereu Nikolaos Skiadaresis și diaconul Andreas Theodoratos.

 

Împreună-slujire în proclamarea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu

Nr. 545-546// în / de

Cuvântul de bun venit al Preaferi­ci­tului Părinte ­Daniel, Patriarhul ­României, la primirea delega­țiilor străine în Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați ­Constantin și Elena”, București, ­23 noiembrie 2018

 

Sanctitatea Voastră Bartolomeu, Arhiepiscop al 
Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic,

Înaltpreasfinția Voastră Hrisostom, Mitropolit de Patra,

În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al clerului și credincioșilor ortodocși români, cu deosebit respect și cu dragoste fraternă în Hristos, vă adresăm un călduros Bine ați venit! în România!

Între anii 1993 și 2010, Sanctitatea Voastră ați făcut nouă vizite frățești în Biserica noastră, aceasta de acum fiind cea de-a zecea vizită în România. Prin aceasta, este evidențiată legătura spirituală dintre Patriarhia Ecumenică, Biserică-Mamă, și Biserica Ortodoxă Română, Biserică-Fiică, devenită, prin Tomosul sinodal și patriarhal de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române din data de 25 aprilie 1885, soră întru Hristos și împreună-slujitoare în proclamarea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu și în îndrumarea credincioșilor pe calea mântuirii.

Principalul motiv al vizitei Sanctității Voastre anul acesta este sfințirea Altarului noii Catedrale Patriarhale, care, la început, după dobândirea independenței României (1877-1878), a fost numită Catedrala Mântuirii Neamului, iar acum o numim și Catedrala Națională. De aceea, această catedrală este dedicată sărbătorii Înălțării Domnului, care, în Biserica Ortodoxă Română, coincide și cu Ziua Eroilor români din toate timpurile. Acest eveniment al sfințirii Altarului Catedralei Naționale reprezintă, în același timp, și celebrarea a 100 de ani de la unirea din anul 1918 a tuturor provinciilor românești într-un singur stat – Regatul României Mari. Cea dintâi urmare benefică a acestei uniri din anul 1918 a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, recunoscută de către înaintașul de vrednică pomenire al Sanctității Voastre, Patriarhul Vasile al III-lea, prin Tomosul nr. 1579 din data de 30 iulie 1925.

Aceasta arată că Patriarhia Ecumenică a promovat în istorie libertatea administrativă și demnitatea Bisericilor Ortodoxe din popoare diferite, păstrând totodată unitatea dogmatică, liturgică și canonică între ele.

Ne bucurăm, de asemenea, pentru prezența la București, la acest eveniment unic din viața Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, delegatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a adus, cu acest prilej, la București, cinstita mână a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și al Catedralei Naționale.

Cu aceste gânduri frățești și cu deosebită prețuire, dorim, Sanctității Voastre și Înaltpreasfinției Voastre, să aveți, împreună cu membrii delegațiilor care vă însoțesc, o vizită binecuvântată în țara și Biserica noastră!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Titlul aparține redacției 
cotidianului „Ziarul Lumina“

 

Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu președintele României

Nr. 545-546// în / de

Președintele României, Klaus Iohannis, i-a primit sâmbătă, 24 noiembrie, la Palatul Cotroceni din Capitală, pe Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă, Patriarhul Ecumenic, și pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După ce a semnat în cartea de onoare, Sanctitatea Sa Bartolomeu i-a prezentat preșe­dintelui României pe membrii delegației Patriarhiei Ecumenice, prezenți în România cu ocazia sfințirii Altarului Catedralei Naționale.

Cu acest prilej, președintele României a evocat relația tradi­țio­nală deosebită dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română. De asemenea, președin­tele Klaus Iohannis a apreciat demersurile celor două Patriarhii în vederea intensificării dialogului între Biserici, în beneficiul tuturor credincioșilor, al binelui comun și al păcii, se arată într-un comunicat transmis de Adminis­trația Prezidențială.

Președintele României a tran­smis Sanctității Sale Bartolomeu și Preafericitului Părinte Patriarh Daniel urările sale de slujire rodnică. Totodată, președin­tele Klaus Iohannis a urat credincioșilor participanți la slujba de sfințire a Altarului Catedralei Naționale cele mai bune gânduri și pace sufletească, se precizează în comunicat.