Şedință de lucru a noii Adunări Naționale Bisericești

Nr. 541-543// în / de

Membrii Adunării Naționale Bisericești (ANB) s-au întru­nit sâmbătă, 29 septembrie, la Palatul Patriarhiei, în șe­dință de lucru, aceasta fiind prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Înaintea desfășurării lucră­rilor, a avut loc ședința de constituire a noii ANB pentru perioada 2018-2022, prilej cu care a fost aprobat Apelul Adunării Naționale Bisericești pentru participarea la refe­ren­dum în zilele de 6 și 7 octombrie 2018, intitulat „Să spunem DA familiei binecu­vântate de Dumnezeu!”

 

Lucrările Adunării Na­ționale Bisericești, desfășurate în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, au debutat cu ședința de constituire a Adunării Naționale Bise­ricești pentru următorii patru ani (2018-2022), prin constituirea secretariatului provizoriu; apelul nominal constând în prezentarea, la Biroul Adunării, de către fiecare reprezentant eparhial, cleric și mirean, a mandatului primit din partea Adunării eparhiale care l-a delegat; constituirea și desfășurarea lucrărilor secțiunilor pentru examinarea, validarea, prezentarea referatelor fiecărei secțiuni cu propunerile de validare, respectiv aprobarea în plen a mandatelor membrilor Adunării Naționale Bisericești.

După constituirea Adunării Naționale Bisericești, prin vot deschis s-a alcătuit secretariatul Adunării Naționale Bisericești și au fost alese comisiile de lucru permanente, respectiv membrii Consiliului Național Bisericesc. În cadrul ședinței de lucru s-a aprobat, apoi, Apelul Adunării Naționale Bisericești pentru participarea la referendumul din zilele de 6 și 7 octombrie 2018, intitulat „Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu!”, pentru a fi citit în toate bisericile în zilele de 30 septembrie și 1 octombrie. „Acest apel are două caracteristici: pastoral, întrucât în Adunarea Națională Bisericească sunt membri toți ierarhii Sfântului Sinod, și patriotic, deoarece clerul și mirenii sunt luptători patrioți. Nu vrem să facem un text detaliat, acestea s-au explicat și se explică, dar este mai mult un îndemn sau o mobilizare pentru o cauză sfântă”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, președintele Adunării Națio­nale Bisericești.

În sesiunea luărilor de cuvânt, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a reliefat momentul istoric al Marii Uniri de la 1918 și faptul că Biserica a fost parte integrantă a acestui proces. „Foarte multă lume laudă pe intelectuali, alții poporul român, pe străini, Conferința de pace de la Paris, că ne-a recunoscut, dar lasă deo­parte faptul că Unirea s-a petrecut în cuget și în simțiri datorită rolului Bisericii, și este destul să ne uităm la exemplul Basarabiei, unde un preot, Alexe Mateevici, a scris «Limba noastră», sau în Transilvania, unde în toate parohiile s-a predicat ideea Marii Uniri cu vreo două-trei decenii înainte de Unire, iar preoții nu sfârșeau slujba de duminică până nu îndemnau oamenii să participe la făurirea României după principiul că soarele «pentru toți românii la Bucu­rești răsare».”

Prof. univ. Alexandru Arsene, reprezentantul Mitropoliei Basarabiei, a vorbit despre necesitatea reunirii României cu Basarabia și sprijinirii lucrării Bisericii Ortodoxe Române în Basarabia de către societatea civilă prin educație.

Reunirea se poate realiza, a precizat Patriarhul României, însă este nevoie mai întâi de multă rugăciune, de unirea în cugete și simțiri și apoi și geografic, prin acordul Parlamentului de la Chi­șinău. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că Patriarhia Română a făcut pași spre această reîntregire prin canonizarea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, basarabean la origine, și prin alegerea a doi ierarhi pentru Episcopia de Bălți și Episcopia Basarabiei de Sud, la solicitarea clerului și credincioșilor din Mitropolia Basarabiei. „Noi sperăm că încetul cu încetul, când Dumnezeu creează condițiile propice pentru această reunificare, se va face. […] Nu e prea târziu, dar nici să așteptăm ca timpul să lucreze în mod magic. Noi trebuie să conlucrăm cu harul lui Dumnezeu ca să facem lucruri bune”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pr. Vasile Oltean, directorul Muzeului din Șcheii Brașovului – Prima Școală Românească, a evidențiat nevoia elaborării unor manuale școlare care să „formeze”, nu să „deformeze”.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române i-a îndemnat pe membrii noii Adunări Naționale Bisericești să promoveze activită­țile folositoare Bisericii și poporului român. „Fiecare membru în Adunarea Națională Bisericească, cleric și mirean, este un misionar. Contăm foarte mult pe dumneavoastră, prin prezența locală activă și mărturisitoare, pentru că, dacă demnitatea nu are acoperire în fapte concrete, nu este credibilă. Același lucru este valabil și pentru cler. Putem ține predici îngerești despre iubire, dar, dacă nu avem nici o cantină pentru săraci, nu mobilizăm ajutoare pentru bolnavi, nu-i apropiem pe oamenii singuri de Biserică, nu ajutăm pe cel care este în dezorientare și deznădejde, atunci predica nu este însoțită de fapte și nu este dinamică, lucrătoare. De aceea, Sfântul Apostol Pavel vorbește despre credința lucrătoare prin iubire. Este cre­dința care schimbă situații dificile în binecuvântare, care schimbă stări sufletești, care vindecă, adică ridică și înnoiește viața omului. Avem mare nevoie de conlucrare și coresponsabilitate între cler și credincioșii mireni. Avem din ce în ce mai multă bucurie când vedem cum oamenii din sate construiesc biserici, ajută mănăstiri, școli, mai ales la început de an școlar. Mii de ghiozdane cu rechizite noi au fost oferite de către parohii tinerilor săraci la început de an școlar, unele în baza protocoalelor încheiate între parohie și școală, iar altele fără protocol, spontan. Aceasta arată că Biserica susține în continuare școala, unele eparhii chiar au donat bani și materiale pentru îmbună­tățirea spațiilor de la unitățile școlare. Investiția aceasta în edu­cație și sănătate este o investiție nu pe termen lung, ci pentru eternitate. Atât de mult suntem încurajați de Dumnezeu, câtă iubire arătăm față de semeni, și de aceea, pentru educație, investiția este pe termen mediu, lung și etern, deoarece tinerii educați în credință pot deveni nu numai cetățeni buni ai patriei pămân­t­ești, ci și cetățeni ai raiului, ai patriei cerești”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

La final, a fost rostită rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”, apoi a fost vizionat filmul documentar realizat de TRINITAS TV, intitulat „Contribuția Bisericii la realizarea Marii Uniri”. Fiecare participant a primit din partea Părintelui Patriarh Daniel câte un dar constând în cărți, DVD-uri și broșuri dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1918.

Lucrările Adunării Naționale Biseri­cești au fost precedate de Sfânta Liturghie și slujba de Te Deum, săvârșite la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhie­reu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, înconjurat de soborul de preoți și diaconi al catedralei.

Clopotele Catedralei Naţionale au fost sfinţite

Nr. 541-543// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit luni, 3 septembrie 2018, cele şase clopote ale Catedralei Mântuirii Neamului, înainte de ridicarea lor în turnul-clopotniţă. La slujbă au participat Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari Varlaam Ploieşteanul şi Timotei Prahoveanul, membrii Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, membrii Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, slujitorii de la Paraclisul Catedralei Naţionale, precum şi membri ai echipei de coordonare a lucrărilor.

 

După slujba de sfinţire, Patriarhul României a vorbit despre semnificaţia, rostul şi utilitatea clopotelor, explicând faptul că atât exteriorul clopotului, cât şi interiorul acestuia trebuie sfinţite. „Astăzi am săvârşit sfinţirea clopotelor în exteriorul lor, urmând ca după ce acestea vor fi aşezate la locul lor în turnul-clopotniţă, peste două zile, să fie sfinţite de Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari şi în interiorul lor. Clopotul este, în primul rând, glasul Domnului care ne cheamă să lucrăm pentru slava Lui şi pentru mântuirea noastră. Clopotul nu este doar un simplu instrument muzical. Aşa cum am auzit în rugăciunile care s-au citit, clopotele sunt glasul Domnului care ne cheamă să ne adunăm în binecuvântarea şi iubirea lui Dumnezeu. Ele sunt glasul Domnului care ne cheamă la rugăciune şi, aşa cum se precizează în prima rugăciune de sfinţire, ele au rostul de a ne ţine în stare de veghe, de trezvie. Ele combat lenevirea duhovnicească. De asemenea, rostul clopotelor este şi acela de a ocroti poporul de furtuni, de trăsnete, de tunete. Clopotele împrăştie norii grei ai furtunilor, alungă fulgerele şi tunetele şi ceaţa vătămătoare. Dar, în acelaşi timp, clopotele alungă şi duhurile cele necurate, întărindu-l pe credincios să-şi aducă aminte de Dumnezeu şi să ceară ajutorul Lui când este ispitit”, a reliefat Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre istoricul clopotelor şi utilizarea acestora în cultul creștin. „Cel mai vechi clopot s-a produs în China, cu 3.000 de ani înainte de Hristos, apoi în India. Erau clopote mari, din metal, în care se bătea cu un ciocan (…). Încetul cu încetul clopotele au primit o semnificaţie duhovnicească şi au fost integrate şi în cultul creştin. Această semnificaţie religioasă a fost argumentată cu referire la Vechiul Testament, şi anume la trâmbiţele de argint pe care Moise le-a făcut la porunca lui Dumnezeu pentru a anunţa chemarea la rugăciune, dar şi chemarea la luptă. Locul trâmbiţelor de argint din Vechiul Testament a fost luat de clopotele sfinţite de Biserică. Folosirea clopotelor în cultul creştin a început să se răspândească în secolul al 5-lea, în Occident. Primii făuritori de clopote au fost călugării benedictini. În secolul al 6-lea se menţionează faptul că, în cultul creştin, clopotele nu sunt folosite doar în mănăstiri, ci şi la parohii. La Constantinopol clopotele au ajuns abia în secolul al 9-lea, pe la anul 857. Ursus (Orso I Participazio), dogele Veneţiei, a oferit împăratului Mihail al III-lea douăsprezece clopote pentru a fi aşezate într-o clopotniţă lângă Biserica «Sfânta Sofia» din Constantinopol. De la Constantinopol, clopotele au fost admirate şi de monahii din Muntele Athos şi aşa au ajuns clopotele să fie folosite şi acolo. După aceea ele s-au răspândit în peninsula balcanică şi în Rusia”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

Răspândirea folosirii clopotelor 
în cult

Preafericirea Sa a vorbit şi despre istoricul clopotelor în Ţările Române. „Primul clopot cunoscut la noi, în Ţara Românească, a fost făcut de meşteri din Transilvania şi din Occident. Acesta a fost realizat în anul 1385 şi se află la Mănăstirea Cotmeana din Argeş, unde, în mod minunat, funcţionează şi astăzi. În 1395, Mircea cel Bătrân a făcut în dar un clopot Mănăstirii Cozia. În Moldova, primele clopote au fost făcute în timpul lui Ştefan cel Mare. Primul clopot l-a dăruit el Episcopiei Romanului şi apoi Mănăstirii Putna, Mănăstirii Neamţ etc. Clopotele europene se disting de cele asiatice prin faptul că au balans. Ele sunt trase, nu sunt bătute. Clopotele noastre sunt clopote europene, care au libertatea de mişcare a limbii în interiorul clopotului şi au un sunet foarte atrăgător”, a evidenţiat Patriarhul României.

Clopotul mare 
de la Patriarhia Română

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit şi despre istoricul clopotului de la actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti. „La Patriarhie, primul clopot mare a fost făcut în 1888 pentru Catedrala Mitropolitană «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», zidită între anii 1656-1658 de către Constantin Şerban Basarab Voievod şi sfinţită în 1658 în timpul domnitorului Mihnea al III-lea Voievod. În 1698 Constantin Brâncoveanu a terminat lucrările de zidire a clopotniţei Catedralei Mitropolitane, dar aceasta avea un singur etaj. Aşa se face că atunci când în 1888 a fost adus de la Budapesta, pe apă, clopotul mare de 9 tone al Mitropoliei Ţării Româneşti, el n-a putut fi aşezat în clopotniţa lui Brâncoveanu pentru că a fost insuficient de consolidată. Aşa a stat clopotul de la 1888 timp de 70 de ani, până în timpul vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, care în 1958, în plin comunism, a consolidat clopotniţa şi a mai adăugat un etaj, iar la etajul al doilea a fixat clopotul din 1888”, a explicat Preafericirea Sa.

 

Noile clopote ale Catedralei Naționale

Clopotele Catedralei Națio­nale au fost realizate în fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, au o garanție de 15 ani și o viață (dăinuire) apreciată la peste 400 de ani. Ele au fost aduse în țară în data de 19 mai 2017. Cele 6 clopote cântăresc împreună 33 de tone. Clopotul mare, dedicat eroilor nea­mului, are o greutate de peste 25 de tone, cu o înălțime și un diametru de circa 3 metri. Acesta va putea fi auzit pe o rază de 15 km la evenimentele și sărbătorile importante, informează Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Urmând tradiției creştine privind inscripționarea clopotelor, pe fiecare dintre cele șase clopote se află inscripționate: stema Patriarhiei Române, chipul în efigie al Patriarhului Daniel – sub păstorirea căruia s-a concretizat construirea Catedralei Naționale, și Crucea patriarhală, precum și inscripția: „Binecuvântarea Patriarhului Daniel al României pentru Catedrala Națională – Centenar 1918-2018”. Costul celor şase clopote a fost achitat exclusiv din banii Patriarhiei Române, nu din fonduri publice, transmite Biroul de presă.

 

Apelul Adunării Naţionale Bisericeşti pentru participarea la referendum în 6-7 octombrie 2018

Nr. 541-543// în / de

Adunarea Naţională Bisericească, compusă din toţi ierarhii Sfântului Sinod, reprezentanţii clerului şi reprezentanţii credincioşilor mireni din eparhiile Patriarhiei Române, întrunită în şedinţa din 29 septembrie 2018, îndeamnă pe toţi cetăţenii ortodocși români să participe la referendum şi să spună DA clarificării textului articolului 48 din Constituţia României privind definirea căsătoriei, adică înlocuirea expresiei confuze: „uniunea liber consimţită între soţi” cu formularea clară şi precisă: „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.

 

Prin această precizare clară şi fără echivoc în Constituţia României, se afirmă, se apără şi se promovează familia ca instituţie umană fundamentală creată şi binecuvântată de Dumnezeu pentru creşterea şi perpetuarea umani­tății, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!” (Facere 1, 27-28). Această familie bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie a fost binecuvântată şi cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezenţa Sa, a mamei Sale şi a ucenicilor Săi, la nunta de la Cana Galileii, unde a săvârşit minunea transformării apei în vin (cf. Ioan 2, 1-11), arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale pentru viaţa Bisericii. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca iubirea mirelui faţă de mireasă să fie asemenea cu iubirea lui Hristos faţă de Biserică (cf. Efeseni 5, 22-25, 32).

Familia binecuvântată de Dumnezeu, spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naştere la copii, este izvor de viaţă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate. Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.

Cuvântul „referendum” înseamnă: „consultare directă a cetăţenilor chemaţi să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general” (DEX). Aşadar, participarea cetăţenilor statului la acest referendum decizional pentru definirea căsătoriei în Constituţia României este un act profund democratic şi patriotic-naţional, de o deosebită importanţă pentru întregul popor român, deoarece se votează pentru apărarea familiei bazate pe căsătoria între un bărbat şi o femeie şi pentru viitorul copiilor poporului român. De fapt, în articolul 2 din Constituţia României se precizează că prin referendum se exprimă suveranitatea naţională a României.

În pofida multor acţiuni de boicotare agresivă şi denigrare injustă a referendumului, trebuie să apărăm darul sacru al vieţii persoanei umane care se naşte din iubirea conjugală între un bărbat şi o femeie, preţuind astfel şi generaţiile de părinţi şi copii care au asigurat continuitatea poporului român de-a lungul veacurilor.

Să cinstim, aşadar, Centenarul Marii Uniri din 1918 printr-o mare unire de cuget şi acţiune naţională în apărarea familiei creştine şi a viitorului poporului român!

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericitul Părinte Daniel a sărbătorit 11 ani de la întronizarea ca Patriarh al României

Nr. 541-543// în / de

Duminică, 30 septem­brie, s-au împlinit 11 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, în Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Patriarhul României, înconjurat de un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod.

 

După rostirea Sfintei Evanghelii de la Sfântul Evanghelist Luca (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor, Luca 6, 31-36), pr. conf. univ. dr. Lucian Vasile Petroaia, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Universitatea Bucureşti, a vorbit despre importanţa iubirii, sentiment care ne înrudeşte cu Dumnezeu.

„Numai prin mulţumire 
creştem duhovniceşte”

 

 

La finalul Sfintei Liturghii, Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a oficiat un Te Deum, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericirii Sale şi asupra Bisericii Ortodoxe Române. Ierarhul a rostit apoi un cuvânt de felicitare, în care a evidenţiat principalele lucrări ale Patriarhului României, de cultivare, întărire şi consolidare a unită­ţii noastre de credinţă şi de neam. În numele ierarhilor, mem­bri ai Sfântului Sinod, al preoţilor şi al credincioşilor, Înalt­preasfin­ţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a oferit Părintelui Patriarh Daniel o icoană cu chipul Maicii Domnului.

La rândul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit lui Dumnezeu, „de la Care vine toată darea şi tot darul cel bun”, precum şi tuturor celor prezenţi. „Astăzi am trăit această bucurie şi această pace în Duhul Sfânt, în comuniune euharistică, ierarhii Sfântului Sinod împreună cu preoţii şi diaconii, dar şi cu toţi credincioşii care au fost prezenţi aici sau care prin intermediul Radioului şi Televiziunii TRINITAS ne-au însoţit cu rugăciunile lor. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru că numai prin mulţumire creştem duhovniceşte. Mulţumirea este creşterea noastră în relaţia cu Prea­sfânta Treime. Dumnezeu ne dăruieşte darurile Sale, iar dacă noi Îi mulţumim, El adaugă alte daruri şi aşa se zideşte sufletul nostru, omul interior. După cum un zid se zideşte din cărămidă şi apoi se pune mortar ca liant, tot aşa mulţumirea este liantul între darurile primite de la Dumnezeu şi semnul creşterii noastre duhovniceşti. Deci, cea mai nobilă activitate a omului este să mulţumească lui Dumnezeu Creatorul. Recunoştinţa este semnul relaţiei noastre cu Dumnezeu”, a precizat Întâi­stătătorul Bisericii noastre. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că, atunci când omul ajunge la mulţumirea de sine, el ajunge de fapt la plafonarea de sine şi la încetarea progresului spiritual sau duhovnicesc.

În continuare, în Sala „Europa Chris­tiana” din Palatul Patriarhiei, au fost citite mesajele de felicitare adresate Preafericirii Sale din partea reprezentanţilor instituţiilor statului la împlinirea a 11 ani de patriarhat.

 

 

Patriarhul Daniel slujind unitatea naţională în duhul înaintaşilor

Nr. 541-543// în / de

Cuvântul de felicitare rostit de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

 

„Păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3)

 

Dacă ieri, 29 septembrie, la Palatul Patriarhiei de pe Colina Bucuriei a avut loc ședința de constituire a Adunării Naționale Biseri­cești, organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române, în noua sa compo­nență, la începutul unui nou mandat, iată că astăzi, în Catedrala Patriarhală, trăim emoția și bucuria împlinirii a 11 ani de providen­țială și jertfelnică arhipăstorire a ­Bisericii noastre de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Din perspectiva fericită a Anului Centenar – sărbătorirea unui veac de unitate națională, dar și din perspectiva nefericită a frământărilor, tensiunilor și dezbinărilor din sânul neamului nostru, a risipirii sale în largul lumii, în căutarea unei vieți mai bune, ambele evenimente, și cel de ieri, și cel de astăzi, au o semnificație deosebită.

Ieri, prin prezența Înaltprea­sfin­țiților și Preasfințiților Părinți membri ai Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici și arhipăstorii sufletești ai Neamului, precum și a membrilor Adunării Naționale Bisericești, delegații și reprezen­tanții aleși ai clerului și poporului binecredincios, toți împreună, prezidați de Întâistătătorul Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, am avut, la scară mică, icoana sau imaginea Neamului întreg, adunat în jurul lui Hristos și al Bisericii Sale.

Ierarhi, preoți și credincioși mireni din toate provinciile țării, dar și din eparhiile din jurul acesteia: Mitropolia Basarabiei, cu episcopiile sufragane, Episcopia Daciei Felix a românilor din Serbia și Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei, precum și ierarhi din diaspora occidentală, adunați împreună în rotonda sau Aula „Teoctist Patriarhul”, au reconstituit atmo­sfera de la sfârșitul anului 1918, când toți românii s-au regăsit împreună, într-o singură țară, mare și rotundă ca o pâine.

Iar Palatul Patriarhiei, însufle­țit ieri de prezența membrilor Adunării Naționale Bisericești, ne-a amintit pentru o clipă de entuziasmul și freamătul de acum o sută de ani din Palatul Mitropolitan din Cernăuți al Mitropoliei Bucovinei, care, în Sala sa Sinodală (sau sala de marmură), a găzduit Congresul General al Bucovinei, convocat de Consiliul Național Român și care, în data de 15/28 noiembrie 1918, a votat în unanimitate uni­rea cu România. Sau de Palatul Episcopal din Arad în care, pe parcursul anului 1918, Consiliul Na­ți­o­nal pentru Unirea Transilvaniei cu Patria-mamă a ținut numeroase ședințe care au pregătit marele eveniment de la 1 Decembrie de la Alba Iulia.

Privită în aceeași lumină a Centenarului unității naționale, sărbătorirea celor 11 ani de patriarhat ai Preafericitului nostru Părinte Daniel ne oferă prilejul de a reflecta asupra lucrării permanente și intense a Patriarhului Bisericii noastre întru păstrarea, cultivarea și întărirea unității de credință și de neam a poporului peste care Duhul Sfânt l-a așezat Întâistătător, în vremuri deloc ușoare.

Din noianul lucrărilor și realizărilor Părintelui Patriarh vom reține doar câteva, care să releveze această permanentă grijă pentru unitatea Neamului nostru.

Este cunoscută lupta pe care a dus-o ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și ca Președinte al Comisiei sinodale teologice, liturgice și didactice pentru reintroducerea religiei în învățământul de stat, pentru ca tinerelor generații să nu le lipsească posibilitatea formării spirituale și morale, precum și strădaniile de acum, pentru asigurarea unor programe analitice potrivite preocupărilor și frământărilor tinerilor de azi și a unor manuale de religie de calitate.

Programele catehetice Hristos împărtășit copiilor și Alege școala!, de care au beneficiat deja sute de mii de elevi din întreaga țară, se desfășoară cu susținerea directă și sub atenta supraveghere a Preafericirii Sale.

 

 

Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși, eveniment organizat anual începând cu 2013, se bucură de susținerea entuziastă a Întâistătătorului Bisericii noastre. Ediția din 2016 a fost organizată chiar în Capitală de Arhiepiscopia Bucureștilor, cu binecuvântarea și implicarea directă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, iar edițiile următoare, Iași – 2017 și Sibiu – 2018, s-au bucurat de prezența Patriarhului României.

A susținut dezvoltarea învăță­mân­tului teologic prin înființarea de noi seminarii și facultăți de teologie, preocupându-se personal de redeschiderea și creșterea calitativă permanentă a Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, iar de 11 ani, de bunul mers al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, insistând mereu pentru sporirea permanentă a nivelului academic și spiritual al acestora și pentru formarea unor profesori de elită devotați Bisericii.

A inițiat și urmărește îndeaproape alcătuirea manualelor pentru învățământul teologic universitar și preuniversitar, care să corespundă exigențelor secolului XXI. Multe dintre acestea au fost deja publicate.

Continuând tradiția multiseculară a Bisericii noastre de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu și a învățăturii Bisericii prin tipărituri care, circulând sute de ani în toate provinciile românești, au întărit nu numai credința ortodoxă, ci au asigurat răspândirea și unitatea limbii române și au consolidat conștiința unității de neam, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a intensificat activitatea tipografică prin achizițio­narea de tehnologie modernă și prin tipărirea a mii de titluri: carte de cult, cărți de rugăciuni, acatiste și paraclise, carte patristică, de zidire sufletească, de teologie, de istorie și artă eclesială, de muzică, enciclopedii, dicționare, manuale, albume, literatură pentru tineri și copii etc.

A inițiat în Moldova programul Nici un sat fără biserică, program care continuă acum în Arhiepiscopia Bucureștilor, cunoscut fiind faptul că acolo unde slăbește cre­dința ortodoxă din lipsa locașului de cult și a prezenței permanente a unui păstor de suflete, se şubrezesc și identitatea, și unitatea acelei comunități.

Acestui program, aici, la Bucu­rești, i-a adăugat și programul Sănătate pentru sate, cu rezultate extraordinare și beneficiari nume­roși.

Grija Patriarhului României pentru satul românesc, matricea spirituală a sufletului Neamului nostru, se vede și din faptul că, la propunerea Preafericirii Sale, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), tocmai cu scopul de a determina nu numai pe slujitorii Bisericii, ci și autoritățile Statului, administrațiile locale și, dacă este posibil, întreaga societate românească la o lucrare comună de refacere, consolidare și înflorire a satului nostru strămo­șesc.

O enormă energie și o neodihnită grijă poartă Patriarhul nostru pentru milioanele de confrați ai noștri răsfirați din diverse motive sau nevoi în toate colțurile lumii. Ca să nu se piardă din trupul nea­mului în lumea largă, Preafericitul Părinte Patriarh a înmulțit numărul eparhiilor și ierarhilor din diasporă, a promovat ierarhi tineri și bine pregătiți, capabili să reziste la deplasări numeroase și lungi, în căutarea fraților români, pe care să-i adune și să-i organizeze în parohii, hirotonindu-le preoți și ajutându-i în găsirea sau construirea locașurilor de cult necesare.

Vizitele canonice ale Întâistătătorului Bisericii noastre în eparhiile din țară, dar mai ales în cele din diasporă, au avut și au un impact cu totul remarcabil, cultivând în sufletele credincioșilor mai ales conștiința că toți împreună alcătuiesc UN POPOR și au în frunte UN PĂSTOR.

Aceeași grijă părintească o arată și românilor din apropierea granițelor României, adeseori su­puși unui nedrept și imoral proces de deznaționalizare. O mare și semnificativă realizare în Anul Centenar o constituie alegerea și instalarea titularilor celor două eparhii din Basarabia: Episcopia de Bălți și Episcopia Basarabiei de Sud. Sunt cunoscute interven­țiile insistente ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pe lângă instituțiile Statului în vederea susținerii Episcopiei Dacia Felix și a parohiilor românești din Voivodina și Timoc, aflate într-un context foarte dificil.

Prin Centrul de Presă BASILICA, ctitoria primei luni de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Daniel, se desfășoară însă cea mai intensă și eficientă lucrare de cultivare și întărire a unității noastre de credință și de neam.

Orice român ortodox (și nu numai), din orice loc de pe planetă, care are acces la Internet sau la satelit, poate să se bucure de Sfânta Liturghie în limba română, de emisiunile religioase, culturale, de istorie bisericească și națională, de știri etc. ale Radioului sau Televiziunii TRINITAS, poate fi permanent la curent cu viața bisericească din țară și din diaspora românească accesând site-urile publicațiilor LUMINA sau pe cel al Agenției de știri a Patriarhiei Române.

Mărturiile celor care, departe de țară, prin intermediul componentelor Centrului de Presă BASILICA, împărtășesc cu cei de acasă emoția Liturghiei și a slujbelor bisericești, bucuria sărbătorilor, fumusețea tradițiilor noastre stră­moșești, lumina învățăturilor creș­tine, frumusețile mănăstirilor și bisericilor, trecutul luminos al poporului nostru, anul acesta mândria Centenarului, sunt de-a dreptul copleșitoare.

Acum doi ani, în ședința sa de lucru din 28-29 octombrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a declarat anul 2018 drept „Anul omagial al unității de credință și neam” și „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918)”.

Potrivit programului-cadru elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă Română a desfășurat în acest sens o activitate foarte dinamică și substanțială.

S-au organizat comemorări liturgice ale eroilor Războiului de Reîntregire sau ale făuritorilor Marii Uniri, s-au organizat numeroase congrese, simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări cu o tematică foarte diversă, subliniindu-se rolul fundamental al Bisericii noastre în cultivarea și consolidarea conștiinței unității de credință, de limbă și de neam de-a lungul veacurilor, rolul important al Bisericii și clerului în vremea Marelui Război și implicarea majoră a ierarhilor, preoților și teologilor mireni în realizarea unirii provinciilor românești revenite la trupul țării în anul 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banatul.

La editurile Patriarhiei Române, dar și în alte eparhii, au fost publicate zeci de volume dedicate Anului omagial și comemorativ, s-au organizat concerte de muzică patriotică de către corurile școlilor teologice și alte coruri bisericești. Conferințele pastoral-misionare de primăvară au fost, de asemenea, dedicate acestor teme.

S-au restaurat mormintele unora dintre făuritorii Marii Uniri aflate în cimitirele din București, la Mănăstirea Cernica sau în alte locuri.

Un eveniment semnificativ l-a constituit sfințirea de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pietrei de temelie pentru biserica închinată cinstirii Eroilor Neamului pe platoul Bucegilor, la peste 2.000 de metri altitudine, nu foarte departe de Crucea de pe Caraiman, în ziua de 15 septembrie.

Dar evenimentul cel mare, așteptat de multă lume și care va însemna momentul culminant al festivităților omagiale din acest An Centenar, îl constituie sfințirea Altarului Catedralei Mântuirii Nea­mului, ctitoria fundamentală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, a cărei semni­ficație națională este strâns legată și de Războiul de Reîntregire și mai ales de gloriosul 1 Decembrie 1918.

Dacă „visul neîmplinit” al Marii Uniri, „De jalea cui ne-au răposat/și moșii, și părinții…”, după spusele versurilor lui Octavian Goga, a fost realizat de generația marilor pa­trioți români de la 1918, visul înălțării unei Catedrale Naționale, încolțit în sufletele lui Eminescu și Slavici și cultivat în sufletele multor generații de ierarhi, începând cu primul Patriarh al României, Miron Cristea, unul dintre făuritorii Marii Uniri, de politicieni, de mulți bravi români, este împlinit sub privirile generației noastre de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu jertfe, osteneli și încercări pe care, în mare parte, nu le cunoaște decât Preafericirea Sa.

Această neașteptată realizare, în vremuri atât de grele și ostile pentru un asemenea proiect, este dovada credinței de neclintit a Preafericirii Sale, potrivit cuvântului Evangheliei de la slujba de Te Deum: „Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice” (Marcu 11, 22).

Trecând cu răbdare, credință și iertare multă peste munți de răutate, de invidie și împotrivire, Preafericirea Voastră, ați biruit și v-ați învrednicit să împliniți acest vis al predecesorilor Preafericirii Voastre și al atâtor patrioți credin­cioși și evlavioși care, de asemenea, l-au nutrit.

Mulțumind Preasfintei Treimi pentru toate darurile revărsate prin Preafericirea Voastră peste întreaga noastră Biserică, peste întreg poporul român cel binecredincios de pretutindeni, vă dorim cu toții, ierarhi, preoți și credin­cioși, viețuitorii din mănăstiri, colaboratorii din cadrul Consiliului Național Bisericesc și al Consiliului eparhial al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, acum când sărbătorim împlinirea a 11 ani de la întronizarea Preafericirii Voastre ca Patriarh al României și al tuturor românilor ortodocși, viață îndelungată cu multă sănătate și putere de muncă, plină de împliniri și bucurii, multă inspirație, mult curaj și mult ajutor de la Dumnezeu, Părintele Luminilor, în păstorirea Poporului lui Dumnezeu din România, în depășirea tuturor încercărilor prin care trec țara și Biserica noastră și în păzirea unității Duhului acestui Neam, întru legătura Păcii!

La mulți ani!

† Varlaam Ploieșteanul

Episcop-vicar patriarhal

 

Biserică a eroilor români pe platoul munţilor Bucegi

Nr. 541-543// în / de

În An Centenar, când ne rugăm mai mult decât de obicei pentru ostaşii români ce şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă, dar şi la 90 de ani de la inaugurarea Crucii Eroilor Neamului de la Caraiman, pe platoul Bucegilor va fi construită o biserică a eroilor români. Un proiect amplu, menit să dăinuiască peste veacuri şi să devină un simbol naţional, aşa cum şi Crucea Eroilor este un simbol al eroilor români şi chiar un simbol naţional. Având în vedere dificultatea căii de acces spre Crucea Eroilor Neamului, pentru a fi săvârşite slujbe de pomenire, a prins contur această idee de a fi construit un locaş de închinăciune într-un loc accesibil.

Piatra de temelie a fost sfinţită sâmbătă, 15 septembrie, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Înalt­preasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjuraţi de un sobor de clerici. Momentul sfinţirii a fost unul deosebit, muntele fiind înfrumuseţat şi de mulţimea mare de steaguri purtate de sutele de tineri participanţi, mulţi îmbrăcaţi în portul nostru naţional.

După ce a fost săvârşit Acatistul Sfintei Cruci, sub ocrotirea căreia se va afla viitorul aşezământ, Patriarhul României a înălţat rugăciuni împreună cu soborul de slujitori şi cu credincioşii pentru ducerea la bun sfârşit a lucrării ce s-a început, pentru binecuvântarea ctitorilor şi a binefăcătorilor şi pentru iertarea păcatelor celor care au plătit cu preţul vieţii lor libertatea noastră de astăzi.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre necesitatea şi semnificaţia construirii acestui nou aşezământ.

Această biserică nu va fi una mare şi va deservi şi ca loc de adăpost în caz de furtună pentru pelerinii şi turiştii care se află pe munte. Ea nu va fi nici biserică de parohie şi nici mănăstire, ci o biserică a eroilor. Însă, se va permite săvârşirea Tainei Căsătoriei în ea.

La final, Patriarhul României a mulţumit celor care s-au implicat pentru îndeplinirea acestui proiect, amintind în primul rând pe părintele arhimandrit David Petrovici, stareţul Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci”-Caraiman din Buşteni, dar şi autorităţilor publice locale şi centrale care au sprijinit demersul.

 

Pomenirea ostaşilor martiri 
la Crucea Eroilor

Sfinţirea pietrei de temelie a bisericii de pe platoul Bucegilor a fost precedată de o slujbă de pomenire a ostaşilor români, dar şi de una de binecuvântare a începutului lucrărilor de reabilitare a Crucii Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman.

Slujbele au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi, chiar la baza impunătorului monument ajuns în Cartea Recordurilor.

Evenimentul a fost organizat de Ministerul Apărării Naţionale şi s-a bucurat de prezenţa unui mare număr de români care au vrut să aducă un omagiu celor ce s-au jertfit pentru noi. Prezenţi au fost şi numeroşi români din afara actualelor graniţe, respectiv din Republica Moldova, din Ucraina sau Serbia.

La eveniment au participat ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, şeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, Majestatea Sa Margareta, custodele coroanei, Principele Radu, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale, dar şi numeroşi turişti şi pelerini. Ceremonialul religios a făcut parte dintr-o serie de manifestări dedicate comemorării Primului Război Mondial, celebrării Marii Uniri şi împlinirii a 90 de ani de la inaugurarea Crucii Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman.

Comemorarea eroilor neamului a început cu intonarea Imnului Naţional al României, apoi cu prezentarea unor aspecte de simbolistică a Crucii şi a liniilor de acţiune ale Armatei Române din ­perioada Războiului de Reîntregire a ­neamului.

„La Crucea Eroilor Neamului din Războiul de Reîntregire a nea­mului dintre anii 1916-1918 a avut loc ceremonia de începere a lucrărilor de restaurare, consolidare şi conservare a acestui monument care a împlinit 90 de ani. Biserica a binecuvântat începutul acestor lucrări prevăzute a se încheia peste trei ani. Surprinzătoare a fost în aceste două zile de sărbătoare cinstirea deosebită a Sfintei Cruci, adică a monumentului de pe Caraiman în particular, dar şi a Crucii ca simbol al rezistenţei, eroismului, jertfei, răstignirilor multiple şi învierilor multiple ale poporului român. În tradiţia românilor este cunoscut acest lucru, că semnul Sfintei Cruci însoţeşte orice gest, nu doar momentele importante ale vieţii omului, ci şi evenimentele cotidiene. Lucrul acesta vine în mod sigur dintr-o experienţă a oamenilor care au constatat de-a lungul celor două milenii de creştinism românesc că orice moment binecuvântat de Sfânta Cruce este un moment care ne aduce bucurie, progres şi multă nădejde”, a arătat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul. Totodată, Preasfinţia Sa a mai spus despre crucea de pe Caraiman că reprezintă „un omagiu adus cu multe jertfe pentru foarte multele jertfe ale soldaţilor români pe câmpurile de bătălie ale Războiului de Reîntregire”.

Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale.

Crucea a fost înălțată la inițiativa reginei Maria și a regelui Ferdinand al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.

Slujbă de pomenire pentru Patriarhii Iustin și Teoctist

Nr. 541-543// în / de

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit sâmbătă, 28 iulie, o slujbă de pomenire pentru adormiții întru fericire Patriarhi ai României Iustin Moisescu (†31 iulie 1986) și Teoctist Arăpașu (†30 iulie 2007). Rugăciunea a fost oficiată în Catedrala Patriarhală, în pronaosul căreia se află mormintele celor doi Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

 

Credincioși din Capitală au participat sâmbătă la Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Patriarhală de un sobor de preoți. În cadrul slujbei, au fost rostite rugăciuni pentru veșnica odihnă a sufletelor robilor lui Dumnezeu: Patriarhul Iustin și Patriarhul Teoctist. În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a săvârșit slujba Parastasului, înconjurat de un sobor de slujitori din care a făcut parte și arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de pomenire, Preasfinția Sa a evocat perso­nalitățile Patriarhilor Iustin și Teoctist: „Facem pomenirea celor doi Patriarhi ai României cu multă recunoștință pentru activitatea lor extrem de bogată, pentru realizările foarte mari care ­le-au înscris pentru eternitate numele în istoria Bisericii noastre și a poporului român, și pentru lupta lor dârză de a apăra Biserica și de a-i apăra pe credincioșii ei în timpurile foarte grele ale dictaturii comuniste atee”.

Ierarhul a arătat că pomenirea Patriarhului Iustin Moisescu în Anul Centenar are o semnificație aparte. „El s-a născut în localitatea Cândești din județul Argeș, în 5 martie 1910, în familia învățătorului Ioan și a soției sale, Maria. Această familie a fost binecuvântată cu patru copii: doi băieți și două fete. Aceștia, din nefericire, au rămas orfani de mici, întrucât tatăl lor, ofițer al Armatei Române, a murit eroic chiar aici, la marginile Capitalei, în toamna anului 1916, când armata română aflată în retragere se lupta pentru salvarea Capitalei de trupele de ocupație germane și bulgare. A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar. De aceea, tânărul Iustin a fost școlarizat în Seminarul orfanilor de război din orașul Câmpulung Muscel, organizat de primul Patriarh al României, vrednicul de pomenire Miron Cristea. Această școală a fost una dintre multele măsuri luate de Biserica Ortodoxă Română pentru alinarea suferințelor și pierderilor provocate de Primul Război Mondial”, a spus Episcopul-vicar patriarhal. În continuare, Preasfinția Sa a vorbit despre studiile la Atena și Strasbourg ale teologului Iustin Moisescu, despre strălucita sa activitate academică la București, Varșovia și Cernăuți-Suceava și despre slujirea ca ierarh al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Mitropolit al Ardealului, Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Patriarh al României. „A fost un mare teolog și a scris – nu foarte mult, dar cu foarte mare acrivie, dorind ca prin fiecare rând sau pagină pe care a elaborat-o să aducă o contribuție însemnată dezvoltării teologiei românești, în general, și mai ales teologiei biblice. Când era Mitropolit la Iași, a reeditat Psaltirea lui Dosoftei, unul dintre marile acte de cultură medievale românești, și a publicat un volum foarte valoros despre monumentele bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, foarte multe monografii și lucrări. Aici, la București, a inițiat o colecție intitulată Părinți și Scriitori Bisericești, proiectată în 90 de volume. Au apărut foarte multe dintre ele, lucrări ale Sfinților Părinți de limbă greacă și latină. Pentru importanța acestei colecții pentru teologia românească, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după alegerea ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, a inițiat republicarea volumelor deja apărute, la care se adaugă o listă lungă de lucrări fundamentale pentru cultura noastră teologică și bisericească”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

În continuare, ierarhul a evocat personalitatea Patriarhului de vrednică pomenire Teoctist Arăpașu, de la a cărui trecere la viața veșnică s-au împlinit 11 ani. „S-a născut într-o familie numeroasă, în Tocilenii Boto­șanilor, în data de 7 februarie 1915. A fost al 10-lea din cei 11 copii ai părinților Dumitru și Marghioala. A intrat de timpuriu, la vârsta de 13-14 ani, în obștea schitului de la Sihăstria Voronei, un așezământ monahal modest unde se ducea o viață duhovnicească de foarte înaltă calitate și intensitate”, a spus ierarhul. De asemenea, în cuvântul de învățătură, a amintit studiile seminariale la mănăstirile Neamț și Cernica, cursurile Facultății de Teologie din București, slujirea ca diacon la Catedrala Patriarhală cu diferite ascultări în Administrația Patriarhală, slujirea la Iași ca preot la catedrală, mare eclesiarh, exarh al mănăstirilor și vicar administrativ, urmate de intrarea în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop-vicar patriarhal, Episcop al Aradului, locțiitor al Episcopiei Oradiei, Mitropolit al Olteniei, Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Patriarh al României. „Venit la București în 1986, a avut de înfruntat aceeași atitudine ostilă cu care s-a confruntat și Patriarhul Iustin, mai ales din cauza insistențelor autorităților ca acest deal să fie eliberat de monumentele bisericești. S-a luptat și, spre bucuria noastră, evenimentele din 1989 și atitudinea dârză a Patriarhilor Iustin și Teoctist au făcut ca această catedrală să rămână în picioare și să ne bucurăm de ea. În vremea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost restaurată și împodobită atât de frumos, împreună cu Reședința Patriarhală și cu Palatul Patriarhiei. După Revoluția din 1989, Patriarhul Teoctist s-a putut implica în dezvoltarea activi­tăților tradiționale ale Bisericii. Au început să se înființeze o mulțime de instituții filantropice, s-a înmulțit numărul seminariilor și al facultăților de teologie, specializările studiilor teologice s-au diversificat, a fost reintrodusă religia ca obiect de studiu în învățământul general de stat, s-au înmulțit eparhiile din țară și a fost reorganizată diaspora românească prin înființarea de noi eparhii în străinătate”, a spus Preasfinția Sa.

 

Simpozion internaţional de Drept bisericesc la Palatul Patriarhiei

Nr. 541-543// în / de

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti a organizat în perioada 20-21 septembrie 2018, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Simpozionul Internaţional de Drept Bisericesc „Ius ecclesiasticum în viaţa Bisericii: 130 de ani de Teologie canonică în Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti”. Evenimentul s-a desfăşurat în Sala „Consilium” a Palatului Patriarhiei şi a reunit ierarhi români şi străini, preoţi, profesori de teologie din ţară şi din străinătate, precum şi specialişti în Drept bisericesc.

În deschiderea lucrărilor Simpozionului Internaţional de Drept Bisericesc, pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat: „130 de ani de Drept bisericesc la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti”. Apoi, prof. dr. Romiţă Iucu, prorector al Universităţii din Bucureşti, a adresat un mesaj din partea prof. dr. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti. În continuare, pr. prof. dr. Ştefan Buchiu a prezentat participanţilor la simpozion lucrarea „Lumini de centenar”, volum de comunicări ştiinţifice, editat cu ocazia anului 2018, An omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, apărut la Editura Universităţii din Bucureşti.

Prima sesiune de comunicări din cadrul simpozionului a fost deschisă de Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, care a prezentat referatul „Libertate religioasă şi Drept bisericesc în Republica Moldova – o analiză a situaţiei actuale”. A luat apoi cuvântul Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), care a vorbit despre „Drepturile mirenilor în Biserica Ortodoxă a Ierusalimului”.

La final, arhim. Grigorios Papathomas de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena, Grecia, a prezentat referatul intitulat „În turmentul unui vid canonic. Sibilinica justiție ecleziastică lipsă”.

 

130 de ani de Drept bisericesc la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

Nr. 541-543// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la Simpozionul Internațional de Drept bisericesc „Ius ecclesiasticum în viața Bisericii: 130 de ani de Teologie canonică în Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universi­tății din București”

 

Încă de la înființarea sa în anul 1881, Facultatea de Teologie din București avea prevăzută în programa de studii disciplina Drept bisericesc pentru studenții din anii III și IV, după ce aceștia și-au însușit cunoștințele biblice și de istorie ecleziastică. Totuși, Catedra de Drept bisericesc nu a fost ocupată de la început, nici atunci când facultatea a funcționat doar doi ani, între 1881-1883, nici în primii ani după ce și-a reluat activitatea în toamna anului 1884. Abia după recunoașterea oficială de către regele Carol I a primului Regulament de organizare și funcționare a Facultății de Teologie, publicat în „Monitorul oficial” nr. 66 din 24 iunie 1888, Catedra de Drept bisericesc avea să fie ocupată, începând cu data de 1 octombrie 1888.

Primul titular al Catedrei de Drept bisericesc de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bu­curești a fost profesorul academician Constantin Erbiceanu (1838-1913), erudit teolog, istoric și elinist, care a predat această materie între anii 1888-1903, fiind ales de două ori și decan al facultății (1895-1901). De la începutul carierei sale academice, profesorul Erbiceanu a făcut distincția clară între interpretarea canoanelor și studiul legis­lației statale dedicată comunită­ților religioase, pe care le-a considerat materii distincte. Pe acest model, cursul de Drept bisericesc a fost predat și de succesorii lui la catedră, Dimitrie G. Boroianu (1865-1951), profesor între anii 1903-1936 și decan al facultății pentru 3 mandate (1910-1912, 1923-1927), precum și profesorul Lazăr Iacob (1884-1951), care a predat la București un deceniu (1938-1948).

După ce, în anul 1948, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a fost transformată în Institutul Teologic de grad universitar, programa de studiu a Dreptului bisericesc a fost modificată astfel încât să corespundă îngrădirilor impuse de auto­ritățile comuniste. În perioada comunistă, titulari ai Catedrei de Drept bisericesc au fost părintele profesor Liviu Stan (1948-1972), profesorul Iorgu Ivan (1972-1978) și părintele profesor Nicolae Dură (1981-1990). Din anii 1990, Facultatea de Teologie a revenit în cadrul Univer­sității din București, iar programa de studiu pentru disciplina Drept bisericesc și-a recăpătat formele sale, pentru a răspunde adecvat nevoilor Bisericii.

De-a lungul timpului, titularii Catedrei de Drept bisericesc ai Facultății de Teologie Ortodoxă din București s-au remarcat ca teologi de seamă, atât în țară, cât și în străinătate, participând activ la viața Bisericii noastre, precum și în comisii de dialog teologic internațional și la evenimente academice internațio­nale. Autori de cărți, studii și articole de valoare, publicate în limba română sau în limbi străine, aceștia au contribuit consistent la dezvoltarea teologiei canonice și la studiul Dreptului bisericesc, îndrumând generații întregi de teologi atât la studiile de licență, cât și la cele de doctorat. În plus, unii dintre aceștia, cum este cazul profesorilor Constantin Erbiceanu (director al Tipografiei Căr­ților Bisericești între anii 1887-1895) și Dimitrie Boroianu (director al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei între anii 1912-1927), s-au implicat activ și în administrația bisericească, unde au ocupat funcții de conducere, pe care le-au onorat cu multă responsabilitate și profesionalism.

Felicităm pe organizatorii și participanții la lucrările acestui simpozion internațional de Drept bisericesc, care reunește specia­liști din țară și străinătate care își propun să analizeze împreună contribuția Teologiei canonice la viața Bisericii, precum și anumite dinamici actuale din unele legislații de stat referitoare la libertatea religioasă și la organizarea și funcționarea comuni­tăților religioase.

Binecuvântăm cu părintească dragoste pe toți participanții la lucrările simpozionului, exprimându-ne speranța că rezultatele acestuia vor fi receptate ca o frumoasă contribuție la dezvoltarea studiilor de Teologie canonică și Drept bisericesc și, totodată, o cinstire a memoriei canoniștilor care au slujit Catedra de Drept bisericesc a Facultății de Teologie Ortodoxă din București.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Congresul „Hristos împărtăşit copiilor”, la Mănăstirea Caraiman

Nr. 541-543// în / de

Lucrările Congresului Naţional „Hristos împărtăşit copiilor” s-au desfăşurat, în zilele de 18 şi 19 septembrie, la Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce” de la Mănăstirea Caraiman. În urma întâlnirii reprezentanţilor Ministerului Educaţiei Naţionale, a Fundaţiei World Vision România, a inspectorilor de la eparhiile din ţară şi din străinătate care răspund de lucrarea catehetică, precum şi a inspectorilor școlari pentru ora de religie, au fost stabilite mai multe direcţii pentru anul 2019.

În anul 2019, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)”, Patriarhia Română în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia World Vision România vor organiza un concurs prin care se urmăreşte conservarea, promovarea şi punerea în valoare a fondului tradiţional românesc şi a bogăţiei pe care o cuprinde satul românesc.

„De asemenea, dorim organizarea unor proiecte locale în care să creăm un parteneriat la nivelul parohiilor, pornind de la Ministerul Educaţiei Naţionale, Patriarhia Română şi Fundaţia World Vision România. Din rapoartele prezentate, cele mai multe activităţi pornesc din astfel de parteneriate, la nivel local. Totodată aşteptăm propunerile de colaborare din partea reprezentanţilor Inspectoratelor Şcolare Judeţene, având în vedere că parteneriatul şi colaborarea între instituţii sunt cuvintele de ordine pentru viitor”, ne-a declarat pr. dr. Constantin Naclad, inspector patriarhal, coordonatorul proiectului „Hristos împărtăşit copiilor”.

Toate modelele de lucru care au fost prezentate în cadrul congresului vor fi publicate, pentru a se obţine structura întreagă a acestor activităţi, apoi vor fi distribuite în parohii, atât preoţilor, cât şi profesorilor de religie, în vederea aplicării lor. „Mergem în continuare cu revizuirea ghidurilor catehetice «Hristos împărtăşit copiilor». Dorim construirea unei reţele între inspectorii de religie şi inspectorii pentru cateheza parohială, având în vedere că prin aceste mijloace moderne de comunicare, prin aceste reţele sociale, vom putea să răspândim mult mai uşor informaţiile pe care le-am aflat în cadrul congresului”, a mai spus pr. dr. Constantin Naclad.

„Discuţiile purtate în cadrul acestei întruniri arată necesitatea consolidării relaţiei dintre preot şi profesorul de religie în dezvoltarea activităţilor educaţional-catehetice. Cele trei noi proiecte «Alege şcoala!», aflate în derulare în diferite regiuni ale ţării, au ca obiectiv, pe lângă prevenirea şi corectarea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii, dezvoltarea parteneriatului dintre Familie, Biserică şi Şcoală. Activităţile implementate în cadrul acestor proiecte urmăresc întărirea relaţiilor la nivel comunitar prin creşterea accesului la educaţie şi îmbunătăţirea nivelului de trai. În completarea activităţilor destinate copiilor, vor fi implementate şi cursuri de formare pentru părinţii acestora, în vederea conştientizării importanţei actului educaţional. Întrunirea a contribuit la cunoaşterea nevoilor comunităţilor la nivel eparhial, în perspectiva dezvoltării unor noi proiecte care să răspundă provocărilor societăţii contemporane şi să contribuie la educarea şi formarea corespunzătoare a copiilor şi tinerilor”, ne-a declarat pr. Florin Marica, consilier patriarhal, proiectul „Alege şcoala!”.