Proclamarea canonizării Sfinţilor Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul

Nr. 537-538// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a făcut o vizită în capitala Moldovei, cu prilejul proclamării canonizării Sfinţilor Iosif, Mitropolitul Moldovei, și Gheorghe Pelerinul. Primirea oficială a Patriarhului României a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, sâmbătă, 24 martie.

 

La Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost așteptat de numeroşi credincioși, dintre care unii au purtat costume tradiţionale şi steaguri ale României, dar și de preoții parohi din acest oraş. Pe treptele catedralei, a fost întâmpinat cu Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce de către Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, iar în catedrală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-au închinat la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi. În continuare, Preasfințitul Părinte Calinic Botoşăneanul a săvârşit un Polihroniu.

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de bun venit adresat Patriarhului României, în care a subliniat legăturile duhovniceşti pe care Preafericirea Sa le are cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. „Venirea Preafericitului Părinte Daniel la Iaşi în aceste zile se înscrie în aceeaşi revărsare de bune vestiri pentru cei care slujim lui Dumnezeu şi Bisericii Sale din Moldova. Întâistătătorul Bisericii noastre revine în locul unde a lucrat vrednic aproape două decenii, între preoţii şi credincioşii pe care i-a păstorit în slujirea de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Semnele acestei slujiri sunt prezente în tot locul. De la sutele de biserici noi de parohii şi mănăstiri până la aşezăminte sociale sau educaţionale, de la lucrarea editorială până la cea radiofonică, precum şi în alte domenii, se constată prezenţa mărturisitoare a Preafericirii Voastre în ograda Bisericii lui Hristos din Moldova”, a spus IPS Părinte Mitropolit Teofan.

 

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru călduroasa primire şi a evidenţiat importanţa proclamării canonizării Sfinţilor Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi Gheorghe Pelerinul, în apropierea sărbătorii Centenarului Unirii Basarabiei cu România. „Sfântul Iosif Naniescu s-a născut în anul 1818 şi este proclamat ca sfânt canonizat exact la 200 de ani de la naşterea sa, în 25 martie 2018. El nu a apucat să trăiască momentul unirii Basarabiei cu România în 1918, dar din ceruri se bucură de această împreună-lucrare a noastră şi împreună-slujire. Am convenit cu Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Teofan ca în preajma serbării Centenarului Unirii Basarabiei, chiar la Buna Vestire, să proclamăm canonizarea Sfântului Iosif Naniescu şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul”, a spus Preafericirea Sa.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan o cruce de binecuvântare, tămâie, dar și volume tipărite de Editurile Patriarhiei Române. După slujba din catedrală, ierarhii au vizitat Muzeul Mitropolitan din Iaşi, unde se află o expoziţie dedicată Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

 

Mitropolitul Iosif Naniescu și Gheorghe Pelerinul, 
în rândul sfinților

Mii de credincioși din Iași și din alte zone ale Moldovei au participat duminică, 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri, la Sfânta Liturghie săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu 14 ierarhi români, în Catedrala Mitropolitană din Iași. La eveniment au participat şi reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Catedrala Mitropolitană din Iaşi de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, IPS Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, PS Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Părinte Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, PS Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și PS Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Sfântul Ierarh Iosif Naniescu” al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Daniel a rostit un cuvânt de învățătură referitor la taina întrupării Fiului lui Dumnezeu vestită Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil.

Înainte de otpustul Sfintei Liturghii, a avut loc Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, și a Sfântului ­Gheorghe Pelerinul. Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a citit Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Iosif cel Milostiv, iar Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a citit Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Gheorghe Pelerinul. În acest context, au fost prezentate şi icoanele oficiale ale sfinţilor, iar la final, corul și credincioșii au cântat troparele.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul „Unitatea de credință și de neam se întărește prin lumina și rugăciunile sfinților”. Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a ținut, la rândul său, un cuvânt de mulțumire și a dăruit Patriarhului României icoanele Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul. De asemenea, a dăruit Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor, o raclă cu o parte din moaștele Sfântului Iosif cel Milostiv pentru credincioşii ortodocşi din Basarabia. La finalul slujbei, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a mulţumit Patriarhului României, oficialităților locale și centrale pentru sprijin, cât și preoților și tuturor credincioșilor: „Cinstire aducem Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul, care ne arată cum trebuie să fie un preot și un ierarh al Bisericii și la ce înălțime duhovnicească și ce adâncime în duh se poate înălța un credincios în viața de familie, trăitor în societate”.

După aceste momente, ierarhii s-au închinat la icoanele și la sfintele moaște, care au fost apoi aşezate spre cinstire de credincioși.

 

 

Sfânta Lumină de la Ierusalim adusă în România

Nr. 537-538// în / de

Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Împreună cu Patriarhul României, la Catedrala Patriarhală au întâmpinat Sfânta Lumină Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, preoţi slujitori ai catedralei, precum şi credincioşi.

Întâistătătorul Bisericii noastre a spus că Lumina Sfântă de la Ierusalim este un dar al Mântuitorului Iisus Hristos pentru cei care-L iubesc pe El. „Lumina aceasta este o lumină deosebită. Ea în primele clipe nu arde, este o lumină dulce, o lumină lină, binefăcătoare. Patriarhul Ierusalimului Diodor a fost timp de 62 de ani martor al venirii acestei lumini, ea arătându-se în mod diferit. Adesea apărea un mic nor, de ceaţă, deasupra mormântului, care se transforma în lumină, altă dată venea lumina în mod neaşteptat, alteori mai târziu. Această lumină, ca dar al iubirii lui Hristos-Lumina lumii, este pentru noi o întărire a credinţei şi a evlaviei. Credinţa în Hristos şi în Învierea Sa nu depinde de această minune, dar ea întăreşte credinţa noastră, că Iisus Hristos a biruit moartea, iadul, păcatul şi ne-a dăruit nouă, după ce a trecut prin jertfa crucii şi prin mormânt, bucuria Învierii”, a evidenţiat Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a arătat faptul că există mărturii ale acestei minuni încă din primele veacuri, iar începând cu secolele 7-8, chiar și unii musulmani au mărturisit-o. La final, Patriarhul României a spus că „lumina cea neînserată este însăși prezența iubitoare a lui Dumnezeu”, iar „lumina fizică pe care o vedem noi de la soare este un veșmânt al luminii nevăzute, dar reale și netrecătoare a harului dumnezeiesc”.

 

 

Evenimente dedicate Unirii Basarabiei cu România

Nr. 537-538// în / de

Sesiune omagială 
la Academia Română

Academia Română, prin Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu”, a organizat luni, 26 martie, o sesiune omagială dedicată Centenarului Unirii Basarabiei cu România, intitulată „România şi Republica Moldova. Ieri, Azi şi Mâine”. La evenimentul desfășurat în Aula Academiei Române au participat Preafericitul Părinte 
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, academicieni, ambasadori, 
senatori, deputaţi şi miniştri.

Sesiunea omagială de la Academia Română dedicată Centenarului Unirii Basarabiei cu România a fost deschisă de acad. Victor Voicu, secretarul general al Academiei Române, care a susţinut prelegerea cu titlul „Unirea Basarabiei cu România, strălucită izbândă identitară românească”. „Unirea din 27 martie 1918 trebuie consfinţită şi evocată fără ezitare ca o izbândă a românismului în Basarabia, după mai bine de 100 de ani de eforturi de rusificare şi schimbări demografice majore. Simţământul conştiinţei identitare a românilor basarabeni a fost de neclintit. Şi nu trebuie să uităm că unirea Basarabiei cu România niciodată nu a fost recunoscută de Rusia şi Ucraina. Dar, Basarabia şi românismul au rezistat, rezistă şi vor rezista”, a spus acad. Victor Voicu.

La eveniment au mai susţinut prelegeri: acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Dan Berindei, Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române (Republica Moldova), Maia Sandu, fost ministru al educaţiei (Republica Moldova), şi prof. Dan Dungaciu.

În cadrul sesiunii omagiale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a prezentat participanţilor evenimentul religios de la Iaşi, din 25 martie 2018, când a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul. „Aceşti doi sfinţi români, unul basarabean şi celălalt ardelean, sunt simboluri ale celor două Provincii care în anul 1918 s-au unit cu patria-mamă, cu Regatul României. Sfântul Iosif Naniescu, basarabean la origine, a fost Mitropolit la Iaşi între 1875 şi 1902, pentru 27 de ani. S-a născut în 1818 şi a fost trecut în rândul sfinţilor după 200 de ani de la naştere (…). El a rezidit Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Construcţia acesteia a început în timpul Mitropolitului Veniamin Costachi, dar rezistenţa zidurilor nu a fost suficientă şi ea a devenit în 1857 un proiect eşuat şi abandonat. Atunci când a ajuns Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie, în anul 1880, şi a rezidit catedrala (…). Celălalt sfânt a fost un mirean din Transilvania, din satul Şugag, judeţul Alba. A trăit a doua parte a vieţii sale la Piatra-Neamţ. Iată că în Biserică, treapta cea mai înaltă de demnitate nu este una administrativă, ci sfinţenia este cea mai înaltă treaptă a demnităţii omului, deoarece omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi chemat să ajungă la asemănare cu Dumnezeu. Chipul este dat şi asemănarea se obţine prin conlucrare cu Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a precizat că proclamarea solemnă a canonizării celor doi sfinţi români s-a făcut cu două zile înainte de a serba 100 de ani de la evenimentul istoric de la Chişinău, când Sfatul Ţării a hotărât unirea Basarabiei cu patria-mamă. „Noi aniversăm evenimentele şi instituţiile şi comemorăm pe cei decedaţi, care au fost făuritori ai Unirii. De aceea, la 27 martie, în toată Patriarhia Română se va săvârşi o slujbă de Te Deum, ca mulţumire lui Dumnezeu pentru această iniţiativă curajoasă şi patriotică, şi un Trisaghion. În acelaşi timp comemorăm pe făuritorii Unirii Basarabiei cu România. Mulţi dintre ei se află înmormântaţi în cimitirul Mănăstirii Cernica, precum şi în câteva cimitire din Capitală”, a evidenţiat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României a prezentat două cărţi referitoare la Unirea Basarabiei cu România, pe care le-a oferit celor care au susţinut prelegeri în cadrul sesiunii omagiale: albumul facsimil intitulat „Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii”, carte publicată în 1933 şi republicată în 2018 de Patriarhia Română, şi volumul „Activitatea preoţilor de armată în campania din 1916-1918”.

 

Ședință aniversară 
în Parlamentul României

Centenarul Unirii Basarabiei cu Țara-Mamă a fost sărbătorit marți, 27 martie, şi de Parlamentul României prin organizarea unei ședințe comune. La eveniment a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai altor culte, precum şi o delegație parlamentară din Republica Moldova. După alocuţiuni, în şedința solemnă a Parlamentului României a fost adoptată „Declarația solemnă a Parlamentului pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara-Mamă, România, la 27 martie 1918”. Evenimentul s-a încheiat cu vernisajul unei expoziții organizate de Arhivele Naționale ale României şi cu lansarea Albumului filatelic aniversar, realizat de Romfilatelia, conținând o emisiune de mărci poștale aniversare.

 

Slujbe de pomenire pentru membrii Sfatului Ţării din Basarabia

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit marţi, 27 martie, slujba Te Deum-ului, apoi slujba de pomenire pentru membrii Sfatului Ţării din Basarabia care au votat Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, dar şi pentru toţi susţinătorii acestui act istoric. Împreună cu Preasfinţia Sa au slujit arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal la Cabinetul Patriarhal, şi arhim. Veniamin Goreanu, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod. La evenimentul religios de la Catedrala Patriarhală au participat ambasadorul Iuliana Gorea Costin, consilieri patriarhali, consilieri eparhiali, precum şi numeroşi credincioşi, atât din România, cât şi din Republica Moldova. La finalul slujbei de Te Deum, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu 
prilejul Unirii Basarabiei cu România, intitulat: „Unirea Basarabiei cu România – un act de dreptate istorică şi de demnitate patriotică”.

În cimitirul Mănăstirii Cernica, unde sunt înmormântați făuritori ai acestui act istoric, a fost săvârșită în aceeaşi zi slujba Parastasului. Ceremonialul liturgic a fost oficiat de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a rostit un cuvânt de învățătură şi a evocat virtuţile românilor ctitori de țară din 1918.

La slujbă a participat și doamna ambasador Iuliana Gorea Costin, președinte al Asociației Europene de Strategii Politice „Nicolae Costin”.

Slujbe de parastas pentru ­pomenirea făuritorilor Unirii Basarabiei cu România au fost săvârșite și în alte locuri din Capitală, unde reprezentanți ai acestora odihnesc spre așteptarea învierii de obște: ­Cimitirul Bellu, Cimitirul ­Colentina, 
Cimitirul Herăstrău, Cimitirul „Sfânta Vineri”, Cimitirul Ghencea civil, Cimitirul Străulești, Cimitirul ­Cărămidari.

Cu prilejul aniversării Unirii Basarabiei cu România, au fost oficiate slujbe de Te Deum și s-au tras clopotele în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române timp de un minut.

 

Expoziţie la Palatul Patriarhiei

În Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei a avut loc marţi, 27 martie 2018, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, vernisajul expoziţiei cu documente, fotografii şi cărţi referitoare la Unirea Basarabiei cu România. Expoziţia a fost organizată de Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

La eveniment au participat Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, ambasadorul Iuliana Gorea Costin, președinte al Asociației Europene de Strategii Politice „Nicolae Costin”, consilieri patriarhali şi eparhiali, oameni de cultură, precum şi persoane interesate de acest eveniment. În deschidere, arhim. Policarp Chiţulescu, consilier patriarhal, directorul Bibliotecii şi Arhivei Sfântului Sinod, a subliniat că fondul documentar al expoziţiei este alcătuit din facsimile după documentele Unirii din 1918, fotografii şi alte lucrări. „Expoziția se înscrie în seria evenimentelor iniţiate de Patriarhia Română în acest an. Dintre documentele aflate în facsimil, prezentate aici, menţionez Declaraţia Sfatului Ţării privind proclamarea independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti, de la 9 iunie 1917, primul pas spre unirea cu România. Mai avem facsimil după Declaraţia Unirii Provinciei Basarabia cu România, adoptată în Sfatul Ţării la 27 martie 1918, Decretele regale şi Legile care consfinţeau această importantă mişcare. Între fotografiile rare şi cu valoare de document prezente menţionez cele cu Hora Unirii din Piaţa Unirii din Iaşi, la 9 iunie 1917, cu prilejul sosirii trupelor de ostaşi ardeleni voluntari, care aveau misiunea de a merge la Chişinău, întrucât acolo armatele bolşevice dezorganizate se dedaseră la jafuri şi la crime. În imagini mai puteţi descoperi chipurile membrilor Sfatului Ţării, care era un organism de conducere a nou-proclamatei republici. El era compus din români luminaţi, cărturari, oameni de cultură”, a precizat arhim. Policarp Chiţulescu.

În continuare, părintele arhimandrit a vorbit despre cărţile care au susţinut Unirea Basarabiei cu România, lucrări publicate fie înainte de 1918, fie după acest an. „Aş vrea să pomenesc aici numele poetului Mihai Eminescu, care are o lucrare intitulată «Basarabia», dar şi lucrările lui Nicolae Iorga, «Nea­mul românesc din Basarabia» publicată în anul 1905, şi «Basarabia noastră», publicată în anul 1912”, a spus arhim. Policarp Chiţulescu. Mai sunt expuse: lucrarea prof. Ştefan Ciobanu, o monografie dedicată Basarabiei şi publicată în 1926; dar şi lucrările unor oameni de cultură precum cele ale lui Petre Cazacu, pr. Paul Mihail sau ale Mitropolitului Antonie Plămădeală.

Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a subliniat în cuvântul rostit la acest eveniment că trebuie să găsim puterea de a readuce în actualitate momentul istoric din 27 martie 1918. „Să nu lăsăm această vatră veche românească, această parte a poporului nostru să fie pe mai departe înstrăinată de marea naţiune română. Să nu lăsăm nici pământurile strămoşeşti, amestecate cu jertfa şi osemintele eroilor, moşilor şi strămoşilor noştri, să fie pe mai departe, în mod nedrept, sub influenţă şi stăpânie străine. Cred că a venit vremea să ne ocupăm mai mult de restaurare şi de reîntoarcere la ceea ce a fost bun şi drept în istoria poporului nostru. Lucrul acesta trebuie înţeles şi de popoarele vecine, pentru că o bună vecinătate, o frăţietate şi cooperare pe temeiul aceleiași credințe pe care o avem, este foarte importantă. Să construim poduri de unitate şi de înţelegere, să reparăm greşelile şi ambiţiile unor oameni din istorie”, a evidenţiat Preasfinţia Sa.

 

Unirea Basarabiei cu România -un act de dreptate istorică şi de demnitate patriotică

Nr. 537-538// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la slujba Te Deum-ului cu prilejul aniversării Unirii Basarabiei cu România, marţi, 27 martie 2018

 

Astăzi, 27 martie 2018, sărbătorim Unirea Basarabiei cu România, eveniment care a avut loc în urmă cu o sută de ani.

Primii care, după mai bine de 100 de ani, reveneau la Țara-Mamă au fost basarabenii. Aceș­tia, aflați sub ocupație rusească, lipsiți de dreptul de a vorbi și a se ruga în limba maternă, în contextul redeșteptării naționale de după Primul Război Mondial, au făcut pași concreți pentru dobândirea independenței și, mai apoi, revenirea în interiorul granițelor României.

În acest sens, un rol important l-au avut Congresele din anul 1917, prin care s-a cerut autonomia administrativă (Congresul cooperativelor sătești din 6-7 aprilie), autonomia bisericească și constituirea unei Mitropolii conduse de un ierarh de neam român (Congresul preoților din Basarabia din 19-20 aprilie), autonomia Basarabiei și reforma agrară (Adunarea soldaților moldoveni care luptau în armata rusă, Odessa, 18 aprilie) și introducerea limbii române în școlile din satele românești (Congresul învățătorilor din 25-28 mai). Ulterior, la 24 octombrie, Congresul militarilor moldoveni a proclamat autonomia Basarabiei și crearea unui Sfat al Țării, stabilind principiile după care aveau să fie aleși membrii acestui Sfat, care s-a constituit în mod solemn la 21 noiembrie (1917).

Toate aceste demersuri se încadrau în programul Partidului Național Moldovenesc, înființat la sfârșitul lunii mai 1917, sub con­­ducerea lui Pavel Gore și a președintelui de onoare, Vasile Stroescu.

În contextul generat de re­voluția bolșevică și desființarea Imperiului Țarist, în baza dreptului la autodeterminare a popoarelor, în ziua de 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Basarabia ca Republică Democratică Federativă Moldovenească. Ulterior, la 24 ianuarie 1918, acest tânăr stat își proclamă independența și încheie o epocă de tristă amintire, deschizând calea refacerii unității naționale.

Prin strădania unor oameni politici înțelepți şi curajoşi aflați în Sfatul Țării, s-a votat unirea Basarabiei cu Regatul României, la 27 martie 1918. Mai mulţi membri din Sfatul Ţării au fost absolvenți ai Seminarului Teologic din Chișinău, iar alţii au fost îndrumaţi de clericii basarabeni care au luptat pentru limba română încă de la începutul secolului 20 (preotul Alexei Mateevici, arhimandriții Gurie Grosu și Dionisie Erhan, aleși în fruntea eparhiilor din Basarabia după Unire, preoții Alexandru Baltaga, Andrei Murafa, Vasile Gobjilă, Constantin Popovici şi alţii).

Unirea Basarabiei în 1918 a constituit un prim pas în realizarea unității naționale și un imbold pentru celelalte provincii românești, care se vor uni cu Regatul României. Unirea Basarabiei cu România s-a realizat firesc, prin exprimarea voinței majorității deputaților din Sfatul Țării, dar și a tuturor instituțiilor și categoriilor sociale din această provincie.

Unirea a fost consfințită de Guvernul României (prin Alexandru Mar­ghiloman), care a confirmat hotărârea Sfatului Țării de la Chişinău, iar mai târziu dorința de unitate a românilor a fost recu­nos­cută de Marile Puteri în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din anul 1920, în ciuda împotrivirii Rusiei sovietice și a sim­pa­ti­zanților comunismului care, prin diverse acțiuni, au încercat să destabilizeze situația și să deturneze realizarea acestui ideal comun al românilor. Unirea politică a fost urmată de reunirea bisericească și de înființarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1927, ca parte a Patriarhiei Române.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a proclamat independența, în 27 august, anul 1991, iar apoi numeroși credincioși mireni s-au adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a aprobat, în decembrie 1992, reactivarea Mitropoliei Basarabiei și a eparhiilor sale sufragane.

În noul context istoric, Biserica Ortodoxă Română, prin ierarhii și clericii din Basarabia, menține vie credința ortodoxă, dragostea frățească și idealul unității româneşti. Patriarhia Română este de fapt cea dintâi instituție care a început reunirea eclesială a Basarabiei cu România.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 ca An omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, iar ședința solemnă de astăzi a Parlamentului României, cu participarea unei delegații din Republica Moldova, reprezintă un important moment de cinstire a celor care în 1918 au avut un rol determinant la realizarea României reîntregite, a României Mari.

În această zi, când se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României, în bisericile din întreaga Patriarhie Română se înalţă rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra poporului român, precum și de pomenire a făuritorilor Unirii Basarabiei cu România, care și-au arătat devotamentul față de țară și neam, iar clopotele răsună la toate bisericile din Patriarhia Română.

Cultivarea unității tuturor românilor, dragostea față de țară și neam, susținute de credința în Dumnezeu și respectul față de sacrificiul și moștenirea lăsată de înaintașii noștri, constituie un ideal sfânt pentru gene­rația actuală, pe care trebuie să îl împlinim și să îl transmitem generațiilor viitoare.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român reunit într-o singură ţară!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Simpozion despre istoria Dealului Mitropoliei din București

Nr. 537-538// în / de

Ierarhi și preoți consilieri din Administrația Patriarhală și Administrația eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, profesori de teologie, de istorie și personalități ale vieții culturale bucureștene au participat marți, 17 aprilie, la Simpozionul „Dealul Mitropoliei din București în istoria poporului român”. Evenimentul, care a avut loc în Aula „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, a fost precedat de vernisarea unei expoziții de fotografie și lansarea a două volume despre Reședința Patriarhală și Palatul Patriarhiei.

 

Evenimentul a debutat în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei cu vernisarea expoziției de fotografie, intitulată „Istoria Dealului Mitropoliei din București și contribuția acestuia la identitatea culturală și spirituală a Bucureștilor”. În prezența ierarhilor, preoților, profesorilor și a celorlalți participanți, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de binecuvântare.

Expoziția a cuprins o selecție de hrisoave vechi, inscripții, hărți, acte de cancelarie, gravuri, tablouri, schițe și proiecte de clădiri care reliefează momentele mai importante petrecute de-a lungul a 350 de ani pe Colina Patriarhiei. Despre semnificația celor expuse a vorbit arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, cel care a cercetat istoria clădirilor de pe ­Dealul Mitropoliei. „Scopul acestei expoziții a fost ca prin toate aceste documente să reconstruim prin forța sugestivă a imaginilor o istorie a evenimentelor, a clădirilor și a instituțiilor de pe Dealul Mitropoliei. De asemenea, să transpară contribuția simbolică a Dealului Mitropoliei la istoria și identitatea Capitalei și a poporului român. M-am bucurat în realizarea acestei expoziții de accesul în arhive, muzee și biblioteci, care păstrează un fond bogat de documente”, a spus părintele arhimandrit.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a prezentat volumele apărute la Editura BASILICA a Patriarhiei Române: „Reședința Patriarhală. Istorie și artă”, autor arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, și „Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcției sale”, ediția a doua revizuită, autor prof. Nicolae Șt. Noica.

Apariția acestor două volume-album este prilejuită de celebrarea Anului Centenar, dar și de împlinirea a 360 de ani de la sfințirea bisericii lui Constantin Șerban Basarab (1668), actuala Catedrală Patriarhală; 350 de ani de la transformarea Mănăstirii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” în sediul și reședința Mitropoliei Ungrovlahiei; 320 de ani de la construirea turnului-clopotniță de către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu; 110 ani de la darea parțială în folosință a actualului Palat al Patriarhiei ca sediu al Camerei Deputaților a Regatului României. Totodată, volumul-album „Reședința Patriarhală. Istorie și artă” este dedicat memoriei vrednicului de pomenire Patriarh Miron Cristea, ctitorul actualei clădiri a Reședinței Patriarhale.

Evenimentul din Palatul Patriarhiei a continuat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” cu Simpozionul „Dealul Mitropoliei din București în istoria poporului român”, moderat de PS Părinte Varlaam Ploieșteanul. Simpozionul a fost deschis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a rostit cuvântul: „De la Dealul Podgorenilor la Colina Patriarhiei”.

A continuat cu comunicarea „Rolul credinței în istoria și conștiința națională”, susținută de Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte. Au fost reliefate rolul credinței și al Bisericii Ortodoxe Române în istoria națională și în societatea contemporană și relațiile dintre Biserică și Stat, mai ales în prezent. „România a avut și are în continuare nevoie de această sevă spirituală a credinței religioase și nu își permite ignorarea și marginalizarea energiilor sociale alimentate de aceasta”, a spus secretarul de stat pentru Culte. De asemenea, Victor Opaschi a subliniat că Dealul Mitropoliei rămâne mărturie pentru generațiile viitoare, „o puternică legătură dintre credință, istorie și identitatea românească”.

„Catedrala Mitropolitană din București, vechi simbol dinastic” a fost comunicarea pe care a susținut-o academicianul Răzvan Theodorescu, care a explicat că arhitectura bisericească din secolele al XVI-lea și al XVII-lea a reprezentat o marcă identitară a dinastiilor, fapt unic în partea de sud-est a Europei.

Aspecte din istoria și dezvoltarea urbanistică a Dealului Mitropoliei au fost prezentate de Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului București, prin comunicarea „Geografii umane în spațiul mitropolitan”. În timpul prelegerii, a fost vizionat un film din perioada interbelică, aflat în arhiva instituției culturale, cu ima­gini de la amenajarea aleilor pietonale de pe Dealul Mitropoliei. „În viitor vor fi schimbări în cadrul societății umane, dar va rămâne urmașilor dorința de a avea un loc unde să aibă uși deschise, unde să se poată liniști, unde să se mărturisească, unde să se poată ruga”, a spus directorul Muzeului Municipiului București.

Date istorice din arhive despre clădirea Palatului Patriarhiei au fost prezentate de prof. univ. dr. ing. Nicolae Șt. Noica, în cadrul comunicării „Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcției sale”. Au fost evidențiate contribuțiile celor mai importanți artizani ai Palatului Patriarhiei, și anume arhitectul Dimitrie Maimarolu și inginerul George (Gogu) Constantinescu, tânărul care a folosit elemente de beton armat, astfel Palatul Patriarhiei fiind prima clădire din țară realizată din beton armat. De asemenea, informații tehnice cu privire la ansamblurile de pe Dealul Mitropoliei au fost prezentate de Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului.

Simpozionul s-a încheiat cu prelegerea profesorului dr. Constantin I. Stan, de la Facultatea de Istorie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, care a reliefat personalitatea Patriarhului Miron Cristea, militant al Marii Uniri de la 1918, dar și neobosit ostenitor pentru propășirea poporului român.

La final, participanții au primit pliantul „Dealul Mitropoliei din București. 1668-2018”, care prezintă datele cele mai importante ce sunt cuprinse în cele două volume-album dedicate Reședinței Patriarhale și Palatului Patriarhiei de pe Dealul Mitropoliei.

De la Dealul Podgorenilor la Colina Patriarhiei

Nr. 537-538// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la Simpozionul „Dealul Mitropoliei din Bucureşti în istoria poporului român”, marţi, 17 aprilie 2018, Palatul Patriarhiei

 

Simpozionul „Dealul Mitropoliei din Bucureşti în istoria poporului român” este în acelaşi timp un eveniment cultural şi patriotic, bazat pe necesitatea cu­noaș­terii mai profunde a unui trecut istoric şi a unui patrimoniu valoros, prin intermediul unei instituții care a traversat istoria şi vitregiile vremurilor păstrându-şi identitatea şi vo­cația.

În același timp, aspectul patriotic se manifestă prin grija faţă de monumentele istorice moș­tenite, care este cu atât mai pre­țioasă cu cât semnele de indife­rență şi insensibilitate faţă de valorile continuității fizice şi spirituale ale unui neam devin astăzi tot mai numeroase.

Monumentele istorice şi de artă evidențiază faptul că, aflat în creația lui Dumnezeu – natura –, omul creator şi iubitor de frumu­sețe a creat cultura, a cărei inimă mistică este cultul. Credința creatoare de frumusețe cultică şi culturală este, așadar, o liturghie diacronică, peste timp, a geniului creator al unui popor credincios.

Istoria ne învață că viitorul valoros al unui popor are totdeauna rădăcini vii, el este tainic ascuns în tradiție, precum steja­rul în ghindă. De aceea, memoria sau conștiința colectivă etnică sau naţională, ca transmitere continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei, este suportul pentru noutatea care nu alienează şi pentru creația care nu desfigurează, ci păstrează continuitatea ca fiind o fidelitate reînnoită în etape diferite.

În acest context, Biserica are atât vocația, cât şi datoria de a conserva tezaurul patrimoniului istoric bisericesc, de a-l păstra şi de a-l transmite ca factor de comuniune între generații diferite şi creatoare. Ca şi Biserica, arta inspirată de credinţa în Dumnezeu simbolizează Eternul în timp, ea surprinde clipa pătrunsă de veșnicie, transcende banalul şi ancorează obișnuitul în misterul ultim al comuniunii eterne a omului cu Frumusețea netrecătoare, cu Lumina slavei Preasfintei Treimi.

Astfel, înțelegem că în orice artă autentică se exprimă dorul după iubire eternă, tălmăcit de artist prin tensiunea interioară dintre sufletul luminat de idealul căutat şi mâna prea slabă ca să-l exprime în vizualul prezentat. Parafrazând pe filosoful creştin Pavel Florensky, care a formulat argumentul estetic al existenței lui Dumnezeu în cuvintele: „Dumnezeu există pentru că există frumusețe”, putem şi noi spune referitor la monumentele istorice şi de artă sacră de pe Dealul Mitropoliei că un popor există cu adevărat în istorie şi tinde spre veșnicie, pentru că este creator şi iubitor de frumu­sețe şi de valori perene.

Monumentele istorice şi de artă bisericească sunt totdeauna înăl­țătoare prin prezența şi mesajul lor. Ele nu ne înalță doar emoțio­nal, ci ne înalță relațional: în relația cu Dumnezeu-Creatorul şi cu generațiile trecute şi viitoare, în timp şi peste timp.

Însă, când lăsăm să cadă, să se degradeze şi să se desfigureze monumentele istorice şi de artă, care au vocația să ne înalțe spiritual şi să ne lumineze istoria şi existența, este evident că ne aflăm noi înșine în starea de autodemolare spirituală, indiferent de explicațiile şi motivațiile de moment. De aceea, Biserica Ortodoxă Română consideră mereu necesară intensificarea cooperării dintre instituțiile publice şi persoanele competente care au simțul datoriei şi capacitatea de a consolida, restaura, conserva şi a pune în valoare aceste monumente.

Înțelegerea corectă și nuanțată a istoriei poporului român, a creației sale artistice şi a spiritua­lității sale bogate nu se poate realiza făcând abstracție de contribu­ția Bisericii. În acest sens, expozi­ția de fotografie, cele două albume care au fost lansate, precum şi tema simpozionului evidențiază atât grija permanentă a Bisericii în păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural şi spiritual, cât şi contribuția activă a Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate ca libertatea şi unitatea națională a poporului român.

În acest sens, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței şi culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat unele dintre cele mai importante evenimente istorice care au influențat viața poporului român şi au antrenat contribuția activă a Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate ca libertatea şi unitatea națională, exprimate prin evenimente politice, precum: Proclamarea Indepen­den­ței de stat a României (1877), Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române din anul 1859, Proclamarea Regatului României în anul 1881. De asemenea, aici au avut loc evenimentele biseri­cești cele mai importante din viața Bisericii noastre: dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925).

Clădirile Patriarhiei Române de pe istoricul Deal al Mitropoliei reprezintă, prin vocația lor spirituală, prin istoria lor multiseculară, prin arhitectura şi fru­musețea artistică, dar şi prin simbolistica așezării lor, un reper al identității noastre spirituale, culturale şi naționale.

Ținând seama de actualitatea şi importanța acestui simpozion, care contribuie la o mai bună cunoaștere a istoriei Bisericii noastre, felicităm pe organizatori şi binecuvântăm cu multă bucurie pe toți participanții la acest eveniment, având convingerea că astfel de activități sunt utile nu doar pentru teologii sau slujitorii Bisericii noastre, ci şi pentru toți cei interesați să cunoască istoria, cultura şi spiritualitatea poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Marșul pentru viață în București

Nr. 537-538// în / de

Sâmbătă, 24 martie, peste 5.000 de persoane au înfruntat frigul din București pentru a participa la Marșul pentru viață 2018 – „O lume pentru viață”. Evenimentul a fost organizat de Asociația Studenți pentru Viață și se înscrie în activitățile de promovare a valorilor familiei tradiționale și de sprijinire a femeilor însărcinate și a familiilor cu copii. Punctul de întâlnire a participanților a fost Parcul Unirii din Capitală, iar traseul a continuat pe strada Bibescu Vodă, bulevardul Dimitrie Cantemir, până în Parcul Tineretului. La final, în Parcul Tineretului, a avut loc concertul „Live for life”, susținut de Aurelian Temișan și prezentat de actrița Ioana Picoș.

Alexandra Nadane, președinta Asociației Studenți pentru Viață, a declarat pentru TRINITAS TV că ediția din acest an a Marșului pentru viață s-a desfășurat în 300 de orașe din România și Republica Moldova: „Mesajul este că ne dorim o lume care să sprijine viața, să promoveze sprijinul pentru femeile în criză de sarcină, o lume care să se bucure de dragostea și zâmbetul copilului care vine în această lume, o lume în care oamenii să privească în mod firesc, cu respect și cu dragoste, fiecare femeie însărcinată și pe copilul ei. Ne bucurăm că în 300 de orașe din România și Republica Moldova dragostea oamenilor a învins frigul, a învins zăpada și au participat la Marșul pentru viață. Este o dovadă de solidaritate, este o dovadă că am fost și suntem împreună pentru viață, indiferent de vreme”.

În cadrul evenimentului din București a fost lansat și imnul Marșului pentru viață, intitulat „O lume pentru viață”, interpretat de Ioana Picoș, muzică și versuri Vlad Constantin.

 

 

Adunarea Generală a Federaţiei „Filantropia“

Nr. 537-538// în / de

La Centrul Naţional pentru Formare Continuă „Dumitru Stăniloae”, de lângă Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a avut loc joi, 19 aprilie 2018, şedinţa Adunării Generale a Federaţiei „Filantropia“. Evenimentul a fost deschis de Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vi­car patriarhal. Membrii 
Fe­deraţiei „Filantropia“ au fost primiţi de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Salonul Sfinţilor Români din Reşedinţa Patriarhală.

Şedinţa Adunării Generale a Federaţiei „Filantropia“ a fost condusă de pr. Ciprian Ion Ioniţă, consilier patriarhal la Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Române. În cadrul şedinţei au fost prezentate activităţile şi situaţia financiară a Federaţiei „Filantropia“ pe anul 2017, stadiul derulării programelor la nivel central, aprobate spre finanţare, precum şi implicarea ONG-urilor membre în implementarea activităţilor celor două proiecte: „Politici publice alternative în domeniul sănătăţii”, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi „FOCUS – Program de îmbunătăţire a competenţelor asistenţilor sociali”, în parteneriat cu Unione degli Assessorati, Italia. În cadrul ședinței a fost prezentat stadiul proiectelor aflate în derulare de către organizaţiile membre ale federaţiei în 2017 şi s-a stabilit necesarul de 
cursuri de formare profesională pentru angajaţii din cadrul ONG-urilor Federaţiei „Filantropia“. De asemenea, membrilor li s-a prezentat site-ul Federaţiei „Filantropia“.

Primire la Reședința Patriarhală

În continuare, membrii Federaţiei „Filantropia“ au fost primiţi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Reşedinţa Patriarhală. „Constatăm că unele asociaţii şi fundaţii, membre ale Federației „Filantropia“, au o tradiţie deja bogată şi continuă activităţile. În principiu, atunci când sunt bani mulţi, sunt şi activităţi mai multe, apoi, când există bani puţini, există activităţi puţine, dar minunea constă în faptul că unele dintre aceste unităţi filantropice realizează multe lucrări cu bani puţini. Aceasta înseamnă nu numai o artă, ci şi experienţa harului, după principiul văduvei de la Sarepta Sidonului. N-a văzut nimeni bidoane sau cisterne cu ulei şi nici tone de făină. Important este că nu s-au terminat nici uleiul şi nici făina. Aici este vorba de dinamica unui lucru mic, ce poate ajuta mult pe termen lung”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a precizat că este bine ca lucrările social-filantropice să aibă continuitate şi calitate. „Unii încep cu entuziasm şi sfârşesc lamentabil. Este nevoie de multă disciplină în organizarea şi desfăşurarea proiectelor asumate. Omul serios este definit de Mihail Ralea ca fiind omul care duce lucrul, odată început, până la capăt. Neseriosul începe lucrul şi-l lasă neterminat şi dă vina pe unii, pe alţii, pe vreme, pe vremuri. Deci, finalitatea şi continuitatea contează uneori mai mult decât numărul mare de lucrări. Numărul mare de lucrări poate fi şi o ispită a risipirii”, a subliniat Patriarhul României.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre importanţa transmiterii filantropiei în Biserică, precum şi despre legătura dintre spovedanie, slujbe şi activităţi sociale. „S-a constatat că numai o spiritualitate profundă creează şanse noi pentru activităţi sociale spontane. Legătura între spovedanie, slujbe mai intense la biserică şi activităţi cu impact social mai mare este evidentă. Pentru dimensiunea duhovnicească pe care o primesc, oamenii răspund la solicitările privitoare la ajutorarea săracilor, a bolnavilor şi chiar a spitalelor. Secretul este acesta: viaţă duhovnicească mai intensă. Aceasta aduce un spor de succes în activităţile sociale (…). Spiritualitatea fără filantropie socială poate deveni pietism, după cum opera socială fără spiritualitate poate deveni un umanism secularizat”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre importanţa legăturii dintre educaţie şi filantropie. „Trebuie învăţaţi oamenii care sunt ajutaţi să mulţumească celor care au ajutat, pentru că foarte mulţi uită. Aici se aplică foarte bine minunea vindecării celor 10 leproşi, săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos. Din 10, numai unul a mulţumit. Așa este procentul şi astăzi”, a precizat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României le-a oferit celor prezenţi volumul „Lumina Sfintelor Icoane şi jertfa apărătorilor Ortodoxiei – Lucrarea Bisericii în societate în anul 2017”, apărut anul acesta la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, şi pliantul „Dealul Mitropoliei din Bucureşti. 1668-2018”.

 

Reprezentanții Conferinței Bisericilor Europene la Patriarhia Română

Nr. 537-538// în / de

În ziua de 15 martie 2018, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a primit în audiență pe Episcopul Christopher Hill, președintele Conferinței Bisericilor Europene, pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Emmanuel de Franța, vicepreședinte, și pe părintele Heikki Huttunen, secretar general în cadrul aceleiași instituții. În timpul discuțiilor s-a făcut o scurtă evaluare a colaborării dintre Biserica Ortodoxă Română și Conferința Bisericilor Europene.

În acest context, Patriarhul României a subliniat faptul că Biserica Ortodoxă Română s-a implicat activ în activitățile Conferinței Bisericilor Europene prin repre­zen­tanții Patriarhiei Române care au participat la evenimente organizate de această instituție. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit buna colaborare a Repre­zen­tanței Patriarhiei Române pe lângă Instituțiile Uniunii Europene de la ­Bruxelles cu Conferința Bisericilor Europene în dialogul dintre Instituțiile Europene și Bisericile din Uniunea Europeană. Părintele Patriarh Daniel a apreciat bunele relații ecumenice cu ­celelalte comunităţi creștine care au sprijinit comunitățile ortodoxe româ­nești din diasporă la nivel de parohie, punând la dispoziția acestora numeroase loca­șuri de cult. Au fost abordate aspecte ale fenomenului migrației prezent în Europa fie la nivelul refugiaților, fie în cadrul pieței forței de muncă din ­Uniunea Europeană. În cazul cetățenilor români care lucrează în țări europene, Biserica asigură prin mijloacele sale specifice asistența pastorală necesară în parohiile și eparhiile sale din ­diasporă.

Totodată, au fost discutate nevoile comunității romilor atât la nivel național, cât și european. Preafericitul Părinte Patriarh a amintit în acest sens diversele programe desfășurate de către Patriarhia Română, programe sociale și de prevenire a abandonului școlar, mai ales proiectul „Alege școala!”.

Episcopul Christopher Hill a mulțumit pentru primire, accentuând în mod deosebit colaborarea și contribuția Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Conferinței Bisericilor Europene. În același timp, președintele Conferinței a apreciat activitatea Bisericii noastre ca un model de bună practică pentru celelalte Biserici în contextul unor probleme sociale presante cu care se confruntă astăzi Europa: fragmentare și alienare identitară, nevoia de sens și de comuniune. În încheiere, Episcopul Christopher Hill și-a exprimat dorința continuării colaborării cu Biserica Ortodoxă Română în vederea intensificării mărturisirii credinţei creştine, a dreptăţii sociale şi a ospitalităţii, teme majore ale viitoarei Adunări a Conferinţei Bisericilor Europene.

 

Unitatea de credinţă şi de neam se întărește prin lumina şi rugăciunile sfinţilor

Nr. 537-538// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, 25 martie 2018

 

               „Căci am auzit despre credinţa voastră
în Hristos Iisus şi despre dragostea
ce aveți către toţi sfinţii” 
(Coloseni 1, 4)

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 5-6 octombrie 2017, a aprobat canonizarea ca sfânt a Mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei (1875-1902), ierarh cu viaţă sfântă şi cultură teologică, evlavios şi milostiv, dascăl înțelept şi părinte duhovnicesc, ctitor de catedrală şi păstor neobosit al poporului credincios. În aceeași ședință de lucru a fost aprobată şi canonizarea credinciosului mirean, închinător la locurile sfinte, Gheorghe Pelerinul (1864-1916), pildă de iubire jertfelnică, înfrânare, smerenie și povățuire duhovnicească.

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de binecuvântarea şi bucuria proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, precum şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinţi mijlocitori şi ocrotitori ai poporului român în faţa tronului Preasfintei Treimi. Este semnificativ faptul că Sfântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia (satul Răzălăi), în urmă cu două sute de ani (1818), a viețuit la Iaşi, la Buzău, la Bucureşti, la Argeș şi apoi din nou la Iaşi, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în Transilvania (satul Şugag), în anul 1864 şi a viețuit în Moldova, la Piatra Neamț, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1916. Aceşti doi sfinţi arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor, viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credinţă şi aceeaşi iubire de neam.

Priviți împreună, acești doi fii credincioşi ai pământului românesc şi sfinţi ai Bisericii noastre ne arată lumina Evangheliei lui Hristos care a rodit în poporul român dreptcredincios aceste raze şi chipuri de lumină, după cum ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos, când spune că „drepții vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43, cf. Daniel 12, 3). Ei au sfințit timpul şi comuniunea între generații, pentru că în ei „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi” (Evrei 13, 8).

Cei doi sfinți se adaugă acum celor peste 100 de sfinţi străromâni şi români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât nu există nici o lună în calendarul Bisericii noastre în care să nu fie pomenit cel puțin un sfânt român. Prin sfinţii români, canonizaţi în diferite etape (1950-1955, 1992, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2016, 2017), poporul nostru cunoaște şi se bucură că are mai mulţi mijlocitori sau rugători pentru el în faţa Preasfintei Treimi, sfinţi care-l ajută să-şi păstreze credinţa ortodoxă necesară pentru a dobândi mântuirea şi să o transmită generațiilor tinere, să cultive sfinţenia vieţii şi faptele iubirii milostive.

Cuvântul sfinţenie şi adjectivul sfânt, precum şi verbul a sfinți sunt limbajul cel mai specific şi mai popular al Bisericii Ortodoxe. Într-un sens general, Biserica dreptmăritoare este Sfântă şi Sfințitoare, ea fiind trupul tainic al lui Hristos Cel Unul Sfânt care cheamă la sfințire: suflet şi trup, oameni şi activităţi; casă şi natură, timp şi veşnicie.

Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfinţenia în sine, răspunsul nu este ușor de găsit. Sfinţenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existenţial, însă definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă doar în manifestările ei, în rodirile ei, însă nu poate fi definită în esenţa ei. Sfinţenia se manifestă în lumea aceasta, în creația lui Dumnezeu, dar nu izvorăşte din lumea aceasta, deoarece sfinţenia este Însuși Dumnezeu Cel Sfânt, prezent şi lucrător în lume, dar fiind în acelaşi timp mai presus de lume. De aceea, tot ce apare sfânt sau sfinţenie în lumea creată își are izvorul unic în Dumnezeu-Creatorul, singur Sfânt în Sine şi prin Sine.

Sfânta Scriptură ne spune că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalm 67, 36). Aceasta înseamnă în primul rând că Dumnezeu – Unicul izvor al sfințeniei – împărtășește sfinţenia Sa oamenilor pe măsură ce oamenii Îl caută pe Dumnezeu şi împlinesc voia Lui în viaţa lor.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Căutați pa­cea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14). Biserica lui Hristos Cel răstignit şi înviat, întemeiată de El prin lucrarea Sa mântuitoare şi constituită ca instituție sau comunitate divino-umană prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este în acelaşi timp experienţa căutării sfinţeniei şi a primirii sfinţeniei de către oameni. Ca urmare, scopul principal al Bisericii este realizarea comuniunii sfinţilor din toate veacurile şi din toate locurile în Împărăţia cerurilor, care este „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (cf. Romani 14, 17).

Sfinții sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu şi cei mai rugători dintre oameni. Sfântul este purtătorul iubirii smerite a lui Hristos pentru lume şi sălaşul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite doreşte ca orice om credincios să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 26-30).

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe sfinţi întrucât recunoaşte în ei prezenţa „harului Domnului Iisus Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh, şi iubirea lui Dumnezeu-Tatăl” (cf. 2 Corinteni 13, 13). Cinstirea sfinţilor nu este, aşadar, o ştirbire sau o diminuare a cinstirii lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale milostive pentru oameni şi a lucrării Lui de înălţare a omului spre fru­museţea şi slava veşnică a Prea­sfintei Treimi. În raport cu lu­mea, Dumnezeu nu este minunat trăind într-o singurătate sau într-o izolare veşnică, ci este minunat întru sfinţii Săi, adică în co­mu­niunea celor care se împărtășesc şi se bucură de iubirea şi de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmăritoare cultivă cinstirea sfinţi­lor, ca lucrare a harului lui Dumnezeu în oameni, pentru a-i sfinţi.

Întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic şi sfânt, şi chemat la asemănare cu El (cf. Facere 1, 26-27), sfinţenia este viaţa adevărată a omului, sau împlinirea umanului. În acest înţeles, noi toţi suntem chemați la viețuire sfântă, după cuvântul Domnului Iisus Hristos, Care ne îndeamnă: „Fiţi desă­vârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” 
(Matei 5, 48).

Toţi oamenii sunt chemați să devină sfinţi, însă devin sfinţi numai cei care răspund chemării lui Dumnezeu şi cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt.

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe sfinţi ca fiind icoane ale lucrării Duhului Sfânt în oameni, dar şi dascălii cei mai siguri şi prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu.

Astăzi, în fața fenomenului de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede şi valoarea eternă şi unică a fiecărui om, deoarece scopul sfânt al vieții omului pe pământ este căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).

În faţa tentației de a aduna averi materiale, sfinţii ne învaţă să practicăm milostenia, adică să descoperim forța spirituală de a fi darnici şi milostivi ca şi Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).

În faţa tentației de a ne afirma prin iubire egoistă de stăpânire asupra altora, sfinţii ne învaţă să aflăm iubirea smerită a lui Hristos pentru toţi oamenii.

Sfinții ne învață permanent şi stăruitor să descoperim, prin rugăciune, bucuria comuniunii în Biserica lui Hristos, ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17).

Întrucât în sfinţi transpar viaţa şi sfinţenia lui Dumnezeu Cel Viu şi Sfânt, prezent în lume, viaţa sfinţilor este icoană a vieţii creștine. De aceea, s-a spus în ­Biserica primelor veacuri că: „Sfinţii sunt (cu adevărat) vii. Iar vii sunt sfinţii”1.

Întrucât „fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (cf. Evrei 12, 14), nici fără sfinţi nimeni nu va înțelege deplin ce este Biserica, nici care este rostul ei în lume ca anticameră sau arvună a Împărăţiei cerurilor, adevăr trăit profund mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Bisericii.

Să ne rugăm sfinţilor moldoveni recent canonizaţi, Mitropolitul Iosif cel Milostiv şi Gheorghe Pelerinul, tuturor sfinţilor neamului românesc şi tuturor sfinţilor Bisericii Ortodoxe Universale să ne lumineze mintea, să ne încălzească inima şi să ne întărească voința pentru a iubi mai mult pe Hristos şi Biserica Sa, în lumina, pacea şi bucuria Preasfintei Treimi.

Mulțumim distinșilor ierarhi care au răspuns invitației de a fi prezenți astăzi aici, spre a cinsti pe sfinţii nou-canonizaţi şi a cultiva comuniunea euharistică în Iisus Hristos.

Mulțumim cuvioșilor părinți şi cuvioaselor maici de la mănăstiri, care astăzi au venit la Iaşi, în capitala Moldovei, ca să arate bucuria lor pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Mulţumim preoţilor de la parohii prezenţi aici ca semn de iubire faţă de Hristos şi de sfinţii Lui, în ascultare faţă de Biserică şi păstorind pe credincioşi pe calea mântuirii.

Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, colaboratorilor de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, precum şi tuturor părinţilor de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, profesorilor de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, şi tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui mare eveniment al proclamării canonizării Sfinţilor Iosif cel Milostiv şi Gheorghe Pelerinul. Mulţumim autorităților prezente aici şi dumneavoastră, iubiți credincioşi şi credincioase, care v-aţi rugat împreună cu noi.

Să ne bucurăm pururea de binecuvântarea lui Dumnezeu, de ajutorul şi comuniunea sfinţilor, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea oamenilor. Amin!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă:

  1. Olivier Clément, Sources. Les mystiques chrétiens des origines, Ed. Stock, Paris, 1982, p. 238.