„Răsăritul cel de Sus”, concertul de colinde al Patriarhiei Române

Nr. 521-522// în / de

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române a organizat vineri, 16 decembrie, tradiționalul concert de colinde „Răsăritul cel de Sus”.

Concertul a fost susținut de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, Corala bărbătească ortodoxă „Te Deum Laudamus” și grupul de colindători din satul Breb, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș.

Evenimentul a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a unor per­sonalități ale vieții publice ro­mânești, colaboratori din inst­ituțiile publice centrale și locale ale sectoarelor Adminis­trației Patriarhale și Arhiepiscopiei Bucureștilor, colaboratori și sprijinitori ai Centrului de Presă BASILICA, a membrilor Perma­nențelor Consiliului Națio­nal Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a unor profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din București și a alţi invitați.

După recitalul de colinde susținut de grupul de colindători mara­mu­reșeni, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit mesajul „Anotimpul colindelor și al darurilor”. Concertul de colinde s-a încheiat cu momentul festiv dedicat Patriarhului României, prilejuit de sărbătorirea ocrotitorului, și anume Sfântul Proroc Daniel – 17 decembrie.

 

Continuă lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului

Nr. 521-522// în / de

Lucrările de construcție la Catedrala Mântuirii Neamului din București au continuat și în perioada sezonului rece, astfel că spre sfârșitul anului acestuia, edificiul s-a înălțat până la acoperiș și la baza turlelor principale și secundare.

Lucrările la Catedrala Mântuirii Nea mului, de pe Calea 13 Septembrie din București, s-au desfășurat în toamna aceasta cu un efectiv mărit de muncitori și utilaje implicate. Edificiul a ajuns până la înălțimea de 45 de metri, fiind vizibil pentru oricine trece pe străzile din jurul catedralei. Zonele de lucru mai intens sunt, după cum ne-a spus inginerul Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal la Sectorul monumente și construcții bisericești al Patriarhiei Române, Altarul, absidele și pronaosul Catedralei Mântuirii Neamului.

„În acest moment, între cotele 36 și 45 de metri, executăm lucrări de construcție care închid corpul principal al catedralei, peste abside, Altar și pronaos. Se lucrează la următoarele elemente de structură: arce, grinzi și totodată la realizarea nucleelor de susținere pentru turlele principale și secundare. În zona Altarului viitoarei Catedrale Patriarhale se execută structura de rezistență a peretelui circular între cotele 27 și 36 de metri”, ne-a explicat ing. Vasile Crăcăoanu.

La fel ca și la celelalte etape de construcție, la aceste noi elemente la care se lucrează se folosește armătură flexibilă și rigidă, care necesită un volum foarte mare de suduri. „Activitățile în șantier se desfășoară 24 de ore din 24, în 3 schimburi, de luni dimineața până sâmbătă seara. Duminica nu se execută lucrări în șantier. În ultima perioadă, datorită fronturilor de lucru deschise în șantier, numărul de muncitori a fluctuat între 500 și 600”, ne-a spus ing. Vasile Crăcăoanu.

La această etapă de lucru, și pentru următoarea care se va desfășura la turlele principale și secundare, precum și la acoperișul Catedralei Mântuirii ­Neamului se vor realiza și niște lucrări de ajustare a mijloacelor tehnice și a utilajelor de pe șantier.

Cei care doresc să sprijine construirea Catedralei Mântuirii Neamului o pot face după următoarele modalități: direct, la orice unitate de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cu primirea chitanței personalizate; prin SMS, la 8822, în valoare de 2 euro (valabil în Orange, Vodafone și Telekom); prin donare online la www.catedralanea mu lui.ro; prin virament bancar în următoarele conturi ale Patriarhiei Române: BCR(LEI): RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109; BCR (EURO): RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111; BCR (USD) RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110, Sucursala Sector 4 Bu curești. Întrucât lucrarea nu poate fi întreruptă, contribuția fiecărui credincios la zidirea Catedralei Mântuirii  Neamului este foarte necesară.

Patriarhul României a sărbătorit sfântul ocrotitor

Nr. 521-522// în / de

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a sărbătorit ziua onomastică sâmbătă, 17 decembrie, în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel. Patriarhul României, înconjurat de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București și, după tradiția de la astfel de momente festive, s-a rugat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericirii Sale și a Bisericii Ortodoxe Române.

Prăznuirea Sfântului Proroc Daniel, ocrotitorul spiritual al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a început, după rânduială, sâmbătă-dimineață, la Catedrala Patriarhală din București, cu Sfânta Liturghie săvârșită de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi români. Cântările și răspunsurile Sfintei Liturghii au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfin­țitul Părinte Iustin, Episcopul ales al Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba de Te Deum, rostind rugăciuni de mulțumire și cerând sporirea în dreapta credință, în dragoste către Dumnezeu și aproapele și în toate faptele cele bune, pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și întreaga obște a Bisericii noastre. De asemenea, s-au rostit cereri speciale și rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, asupra ierarhilor, clericilor și credincioșilor români.

În continuare, Preasfințitul Părinte Iustin a rostit un cuvânt de felicitare cu ocazia zilei onomastice a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „În aceste momente deosebite, încercăm să îndreptăm gândurile noastre spre Dumnezeu, cu multă recunoștință, cu iubire și credință, pentru că vedem că Dumnezeu lucrează minunat în viața unui popor și în viața unei persoane alese. Dumnezeu știe când, unde și de ce venim pe lume, de aceea trebuie să-I mulțumim Lui pentru toate darurile pe care le așază în persoana umană, și mai ales atunci când cheamă pe lume un fiu al neamului. Când în urmă cu 65 de ani, la 20 iulie, v-ați născut în localitatea Dobrești din Banatul nostru, Dumnezeu a rânduit să deveniți Patriarhul și păstorul poporului român, pentru că Dumnezeu știe viața noastră înainte ca ea să se întâmple. Dumnezeu a lucrat în chip minunat prin chemarea Preafericirii Voastre la vocația de teolog și slujitor al Bisericii, de cunoscător al tainelor lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi și Sfinții Părinți. V-a înzestrat cu daruri minunate pe care le-ați împodobit cu multă silință și inteligență”, a spus Episcopul ales al Maramureșului și Sătmarului.

Ierarhul a amintit în cuvântul său de organizarea și lucrarea Bisericii Ortodoxe Române sub păstorirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în vremurile tulburi pe care societatea noastră le trece. „Dumnezeu a hotărât să veniți să preluați frâiele Bisericii Ortodoxe Române, iar ceea ce s-a întâmplat în Biserica noastră este unic în istoria ei. Putem spune că numai Biserica a avut un proiect de cuprindere națională, pentru că ați cunoscut provocările lumii în care trăim și ați pregătit Biserica pentru vremurile care vin, ca să răspundă frământărilor, tulburărilor, rănilor pe care le primesc păstorii de suflete și poporul lui Dumnezeu de la societate secularizată și desacralizată”, a explicat Prea sfin țitul Părinte Iustin.

 

„Este o deosebită bucurie
să simți că ești ocrotit de sfinți”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul de învățătură rostit în catedrală, la finalul slujbei de Te Deum, rolul important pe care sfinții îl au în viața Bisericii și a fiecărui credincios în parte: „Este o zi deosebită a comuniunii noastre bisericești în jurul sfinților. Am dorit să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii noastre, asupra ierarhilor, clerului și credincioșilor. Astăzi (sâmbătă, n.r.) cinstim pe Sfântul Proroc Daniel, iar mâine (duminică, n.r.) vom sărbători un alt ocrotitor, pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Este o deosebită bucurie să simți că ești ocrotit de sfinți. Această ocrotire se trăiește în viața omului dacă fiecare are o legătură personală, intimă cu sfântul ocrotitor al cărui nume îl poartă. Sfântul Proroc Daniel a trăit într-o vreme îndepărtată, în secolul 5 înainte de Hristos, iar Sfântul Daniil Sihastrul a trăit în secolul 15. Ei au în comun însă sfințenia, iu­birea față de Dumnezeu și înțelep­ciunea”, a spus Preafericirea Sa. Despre Prorocul Daniel, Patriarhul României a spus că el este o pildă de statornicie în credință și răbdare. „Sfântul Proroc Daniel a fost slujitor pe timpul a trei împărați ai Babilonului, dar a păstrat cu fidelitate credința iudaică. Când împăratul Cirus a ordonat reîntoarcerea evreilor în țara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu acei evrei care nu au revenit în Ţara Sfântă, încât vedem că este ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duși în exil. Sfântul Daniel rămâne în conștiința Bisericii în mod deosebit prin chemarea sa de împlinitor desăvârșit al voii lui Dumnezeu, fiind și un mare postitor împreună cu cei trei tineri evrei din Babilon. De aceea, când se face  bine­cu­vân­tarea darurilor după Liturghie, se face pomenirea lor ca unii care s-au hrănit cu semințe și erau mai frumoși la vedere decât fiii păgânilor care s-au hrănit cu tot felul de desfătări. Avem un om al rugăciunii, se ruga pe ascuns ca să nu fie văzut de babilonienii păgâni, un om al postirii și un om al legăturii speciale cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit cu multă înțelepciune și putere atunci când a fost prigonit, pentru că a fost aruncat de două ori în groapa cu lei, iar leii s-au îmblânzit în jurul lui, iar cei trei tineri, pentru că nu au dorit să schimbe credința lor, au fost aruncați în cuptorul cu foc. Un înger al Domnului a venit și a scos flacăra din cuptor în afară și a ferit pe cei trei tineri, iar ei au mulțumit lui Dumnezeu și au cântat pentru că au simțit minunea. Sfinții Părinți au spus că Îngerul Domnului Care i-a ferit pe cei trei tineri de foc încât ei nu au ars era Însuși Dumnezeu Cuvântul, pe Care Prorocul Daniel L-a prevăzut în timp și L-a prezis ca fiind Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor”, a explicat Patriarhul României.

La final, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, i-a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din partea Permanenței Consiliului Național Bisericesc, a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor și a slujitorilor Catedralei Patriarhale, o cruce de procesiune confecționată la Betleem, în Ţara Sfântă, și trei buchete de flori. „Biserica Munteniei și Dobrogei, vechea Mitropolie a Ungrovlahiei, a avut în istoria ei de multe ori sărbătoare în ziua pomenirii Sfântului Proroc Daniel. Doi dintre mi­tro­­poliții Ungrovlahiei au purtat acest nume. Unul a păstorit în a doua jumătate a veacului al 16-lea, Mitropolitul Daniel I, și Mitropolitul Daniel al II-lea, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, între 1719 și 1731. Cel de-al doilea a construit un paraclis închinat Sfântului Proroc Daniel, pe care îl avea patron, și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. A rânduit Dumnezeu ca un alt ierarh care poartă acest nume să păstorească aici, când Biserica este organizată ca Patriarhie, să renoveze acest paraclis închinat Sfântului Proroc Daniel, care este la fel de frumos ca în ziua lui de început”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

După slujba de la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, a primit în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei Grupul folcloric „Gura Izvorului” din Vatra Moldoviței, județul Suceava, care a cântat colinde tradiționale bucovinene. „Acești copii și tineri sunt misionari. Uneori, misiunea prin cântare rămâne în suflet mai puternic decât cea prin predică. Trebuie combinat cuvântul Evangheliei, cântarea bisericească, dar și cântarea populară izvorâtă din credință. Bucovinenii și maramu reșenii păstrează cel mai bine tradițiile românești. În fiecare an ei vin până la București și arată comuniunea românească în frumusețea credinței și a tradiției noastre populare”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit tuturor celor prezenți Pastorala de Crăciun – 2016 cu titlul „Nașterea lui Hristos: programul lui Dumnezeu pentru viața lumii”.

 

30 de ierarhi români în rugăciune la Catedrala Patriarhală

În ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel, la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-au rugat: IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Ma­ra­mureșului și Sălajului; IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Se­rafim, Mitropolitul ortodox român al Ger­maniei, Europei Centrale și de Nord; IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal; IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților; IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului; IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Pă­rinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; PS Părinte Lucian, Episcopul Caranse­beșului; PS Părinte Nicodim, Episcopul Se­verinului și Strehaiei; PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei; PS Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Părinte Timotei Praho­veanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bu­cureș tilor; PS Părinte Ilarion Făgără șeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepisco piei Timi­șoarei; PS Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; PS Pă­rinte Iustin, Episcop ales al Maramu­re­­șului și ­Sătmarului.

Hotărâri ale Sfântului Sinod privind viața Bisericii

Nr. 521-522// în / de

În ziua de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Prea fericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri:

• În efortul constant de îm bu nătățire a calității orelor de Religie a fost elaborat proiectul de programă școlară la disciplina Religie pentru gimnaziu, realizat de către Grupul de lucru pentru disciplina Religie – cultul ortodox. Sfântul Sinod a luat act de acest fapt și a aprobat ca Sectorul teolo­gic-edu­cațional al Ad minis tra ției Patriarhale să continue demersurile pentru realizarea programelor școlare la Religie – cultul ortodox, pentru ciclul liceal.

• În cadrul aceleiași ședințe sinodale s-a luat în discuție problema comercializării ilegale a calendarelor bisericești, a cărților, a lumânărilor și a obiectelor de cult contrafăcute, fiind semnalate o serie de situații în care au fost prinși comercianți care vindeau calendare și lumânări contrafăcute.

Existența unor asemenea si tuații încalcă prevederile legale (Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult), precum și reglementările statutare ale Bisericii Ortodoxe Române, bazate pe autonomia cultelor, garantată de Constituția României, art. 29, alin. 3.

Hotărârea Sfântului Sinod este ca lumânările, calendarele bisericești, cărțile și obiectele de cult să fie achiziționate de la magazinele bisericești, deoarece fondurile obținute astfel de Biserică sunt folosite pentru întreținerea și reparația locașurilor de cult și pentru susținerea activităților culturale și sociale ale parohiilor. De asemenea, se evită evaziunea fiscală practicată de comercianții ilegali.

• Sfântul Sinod a luat act de publicarea hotărârii Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza ­Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României. În ansamblul aces teia, hotărârea confirmă criteriul voinței majorității credin cioșilor în privința restituirii locașurilor de cult.

• În perspectiva deja anun țată a anului 2017 – „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” -, Sfântul Sinod a aprobat completarea programului-cadru na țional bisericesc cu un capitol suplimentar, și anume: „Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Teodor Studitul sunt figuri emblematice ale anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bise ricești”. Diploma și medalia anului omagial 2017 vor fi oferite persoanelor care promovează valorile perene ale picturii autentice bisericești.

De asemenea, Sfântul Sinod a aprobat crearea Medaliei comemorative și a Diplomei „Justinian Patriarhul și apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului”. Acestea vor fi oferite persoanelor care au ilustrat în mod deosebit tematica anului comemorativ 2017.

Orice lămurire privind credința trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

Nr. 521-522// în / de

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în  Ro­mânia a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos”  și a îndemnat constant la păstrarea păcii și unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi, cei care sfărâmăm pleroma bisericească, nu suntem mai puțin vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!”  (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaș și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici și cre din cioși afirmând în mod fals și denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea și unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta și nici un alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum nici un Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credință, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa și Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau și se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dez­binați între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza cre­dinței Bisericii nedespăr țite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o măr­turisim în Crezul ortodox (ni­ceo-constan­tinopolitan). În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmai mărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceștia s-au despărțit în timp prin deviere de la credința ortodoxă. Desi gur, nici un creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că-și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept să considerăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărtu risește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică și agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința întâi stătă­torilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoții și ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive și turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.

Clericii, monahii și mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire și denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemați la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sanc­țiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinții sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de a clarifica și completa textul sinodal inițial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate și aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii și unității Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este și hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, care, deși are unele observații critice și a propus amendamente viitoare la unele documente ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „Să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinței ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericești, nu în stare de răzvrătire și dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în același timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) și Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

Adunare solemnă la Palatul Patriarhiei dedicată Legii fundamentale

Nr. 521-522// în / de

Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991.

Cu acest prilej, sub patronajul Senatului, Camerei Deputaților, Curții Constituționale și Academiei Române, a avut loc vineri, 25 noiembrie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, o adunare solemnă. Manifestarea a fost deschisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul de binecuvântare intitulat „Aniversare solemnă a două Constituții ale României”.

Aniversare solemnă a două Constituții ale României

Nr. 521-522// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat la Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, vineri, 25 noiembrie 2016

 

Ne exprimăm bucuria de a găzdui la Palatul Patriarhiei Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991 pentru a omagia pe cei care au realizat aceste două momente importante din istoria modernă și contemporană a Statului Român, legate de locul în care ne aflăm.

După cum vă este cunoscut, Palatul Patriarhiei, fostul sediu al Camerei Deputaților până în anul 1996, a fost construit la începutul secolului XX (1908) pe locul unei clădiri a Mitropoliei Ţării Româ nești. În clădirea respectivă veche a fost adoptată prima Constituție a României, în anul 1866. Iar în actuala clădire, Adunarea Constituantă a votat, în anul 1991, prima Constituție după căderea regimului comunist, prin care s-a stabilit și înființarea Curții Constituționale a României, garantul respectării Constituției.

Între drepturile fundamentale garantate de către Constituțiile României este afirmat și dreptul la libertatea credințelor religioase, enunțat în prezent de articolul 29 din Constituție, care afirmă și garantează explicit libertatea și autonomia cultelor, inclusiv libertatea lor de a elabora statute proprii și a se conduce potrivit acestora în ce privește organizarea și funcționarea lor.

Astfel, Statul și Biserica pot contribui, fiecare potrivit propriilor competențe, la apărarea demnității persoanei umane, promovarea libertății și a responsabilității omului, precum și la realizarea dreptății și solidarității sociale în viața poporului român.

Folosim acest prilej deosebit pentru a omagia cu recunoștință și prețuire memoria tuturor membrilor Adunării Constituante din anul 1991, precum și a tuturor membrilor Curții Constitu ționale a României trecuți din această viață. Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletele lor în pacea și lumina vieții veșnice.

La acest ceas aniversar pentru Parlamentul României și Curtea Constituțională a României, ne bucurăm de prezența domniilor voastre în acest edificiu recent consolidat și restaurat (2014 – 2016), ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze lucrările acestei adunări solemne dedicate Consti tuțiilor României menționate anterior și să dăruiască tuturor celor prezenți sănătate, pace și bucurie, precum și mult ajutor în toată lucrarea folositoare vieții și demnității ­poporului român.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ziua Națională marcată de Academia Română

Nr. 521-522// în / de

Academia Română a organizat luni, 28 noiembrie 2016, o sesiune solemnă dedicată Marii Uniri de la 1918 și începutului Primului Război Mondial. La momentul aniversar a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul „Biruință prin jertfă. Demnitate prin Unire – Slujitori ai Bisericii pe front și la Unirea din 1918”.

În deschiderea sesiunii solemne, academicianul Ionel-Valentin Vlad, preșe dintele Academiei Române, a spus că înaltul for de cultură al țării noastre a pregătit și a luptat prin mijloacele specifice pentru unirea românilor într-o singură țară.

La sesiunea solemnă, Sergiu Nistor, consilier prezidențial, a citit mesajul președintelui României, Klaus Werner Iohannis.

Academicianul Dan Berindei, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, a vorbit despre participarea României la Primul Război Mondial.

În cadrul sesiunii solemne au mai prezentat referate academi­cieni, oameni de cultură, istorici, profesori.

Biruință prin jertfă. Demnitate prin Unire

Nr. 521-522// în / de

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, susținut la Academia Română, în cadrul sesiunii solemne cu tema: Marea Unire din 1918 – Începutul Primului Război Mondial, luni, 28 noiembrie 2016

 

Primul Război Mondial (1914-1918), cunoscut în istoria românilor și ca Războiul de Reîntregire a Neamului (1916-1919), a reprezentat conflagrația militară interna țională fără precedent în trecutul omenirii, în urma căreia s-a obținut, cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale ale românilor, împlinirea idealului unității noastre naționale.

A fost necesară o luptă armată a poporului român pentru a împlini ceea ce nu s-a reușit pe timp de pace, adică unirea tuturor românilor (din Transilvania, Basarabia și Bucovina cu România) într-un singur stat.

În desfășurarea acestor evenimente, pe lângă oamenii politici ai timpului și armata țării, Biserica Ortodoxă Română a îndeplinit un rol de seamă prin clericii și credincioșii săi mireni.

Despre implicarea slujitorilor Bisericii în desfășurarea Primului Război Mondial s-au scris mai multe cărți, studii și articole care au evidențiat activitatea de asistență religioasă și social-caritativă a clerului și cinului monahal, pentru susținerea poporului român în lupta de eliberare a teritoriilor românești ocupate și realizarea unității naționale.

Pentru o mai bună coordonare a activităților amintite, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Marelui Cartier General al Armatei Române, în luna mai a anului 1915, ca preotul Constantin Nazarie, profesor universitar de Teologie Morală la Facultatea de Teologie a Universității din București, să fie numit  „Protopop al preoților de armată” și „Șef al Serviciului Religios”, fapt care s-a împlinit.

Preoții militari ortodocși, selectați dintre cei cu aptitudini pastorale deosebite, au găsit puterea de a sădi în sufletele soldaților cuvântul mângâietor și întăritor al lui Dumnezeu, fiind mereu la datorie, în mijlocul soldaților, în momente glorioase sau de deznădejde, în momente sublime sau tragice.

Activitatea religioasă, pastoral-educativă și socială a preoților militari în timpul războiului a atins o mare complexitate, relevată în mulțimea documentelor păstrate în arhivele militare sau ale centrelor eparhiale.

Slujbele de binecuvântare sau Te Deum, Sfânta Liturghie, spovedania și împărtășirea soldaților cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos au fost completate de cuvântări de îmbărbătare, de motivare a luptei pentru împlinirea idealului național. În același timp, misiunea preoților militari a avut și multe aspecte practice: educația moral-patriotică, edu cația sanitară, organizarea de cercuri culturale, de biblioteci volante, de școli de alfabetizare, de serbări militare sau literare. Preoții militari au suportat rigorile pribegiei în munți, au căzut prizonieri, au stat în captivitate în diferite lagăre ale armatelor inamice în Germania, Ungaria și Bulgaria etc.

Atenția clerului militar a fost îndreptată și asupra populației civile. Soldații decedați pe fronturile de luptă lăsaseră în urmă familii nevoiașe sau orfani a căror situație devenea disperată în condițiile războiului. Într-o lume sfâșiată de ură și violență, privirile și speranțele oamenilor s-au îndreptat către Dumnezeu și slujitorii Lui.

De multe ori, în condițiile operațiunilor grele la care luau parte alături de unitățile pe lângă care erau atașați, sau în retragere, preoții au fost puși în situația de a participa direct la lupte, evitând prin intervenția lor situații disperate.

Activitatea de pe front a preoților români ortodocși a fost exemplară și plină de eroism, fiind unanim apreciați de comandanții Armatei Române.

Mareșalul Constantin Prezan, erou și fost membru de onoare al Academiei Române, spunea: „Preoții și-au făcut mai mult decât datoria și este o cinste pentru cler, care, alături de ostași, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Ţară și Neam“ (Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în lupta pentru făurirea României Mari (1916-1919), Editura Europa Nova, București, 2000, p. 184).

Generalul Ioan Rășcanu, Ministrul de Război, în Expunerea de Motive la Legea pentru organizarea clerului militar, susținută la 8 iulie 1921, în ședința Senatului României, a afirmat următoarele:

 „Armata noastră, care a luptat în condițiuni extrem de grele, cunoscute îndeajuns de domniile noastre, grație pregătirii ei sufletești, a putut să înfrunte cele mai grele timpuri și să treacă neatinsă pe lângă flagelul teribil al bolșevismului care a prins în focul său și a mistuit formidabila armată rusească. Această pregătire sufletească în mare parte își are obârșia în sentimentele religioase cu care a fost înzestrat românul în toate timpurile și care l-a ajutat și salvat în timpurile de restriște. Sentimentul religios a fost veșnic cald în sufletul soldatului nostru, căci preoțimea militară care a însoțit armata în tot timpul războiului a fost mai presus de orice laudă și, ca adevărați apostoli, preoții nu au părăsit un moment postul lor sfânt și de onoare, ajutând ofițerimea spre a putea duce la glorie trupele noastre“ (Conf. dr. Aurel Pentelescu, conf. dr. Gavriil Preda, „Jertfa preoților mobilizați în Războiul pentru întregirea Neamului (1916–1919)”, în volumul Eroi și Morminte, realizat de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (coordonator: dr. Cătălin Fudulu), Editura Alpha MDN, București, 2007, p. 8).

În timpul Războiului din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alții au fost luați prizonieri și deportați. În teritoriile ocupate vremelnic (Oltenia, Muntenia, Dobrogea), aproximativ 20 de preoți și-au pierdut viața, fie împușcați de soldați din armata germană, fie morți în urma bătăilor îndurate, fie luați prizonieri în lagărele din Germania și Bulgaria. Peste 200 de călugărițe și călugări au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamic, alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. O parte dintre preoți au primit misiunea de a rămâne în teritoriul ocupat de inamic, suportând calvarul ocupației, achitându-se în mod lăudabil de misiunea încredințată, de a se îngriji de soarta răniților și de populația civilă. În Transilvania, peste 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost deportați în vestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în anul 1919 de către trupele române (Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediția a III-a revăzută, Editura BASILICA, București, 2013, pp. 471-473).

De asemenea, mulți slujitori ai Bisericii au fost implicați în evenimentul însuși al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Cele două Biserici românești din Transilvania (Ortodoxă și Greco-Catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegați ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe și ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea păstoriților lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasupriți într-o singură țară. În Marele Sfat al națiunii române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii. Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) și apoi Patriarh al României Mari (1925), a citit, la sfârșitul Sfintei Liturghii, la Alba Iulia, Rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc, care cuprindea, într-o atmosferă de profundă emoție patriotică, adevăruri de mare profunzime spirituală: „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ești Părintele nostru, Tu ai văzut strâmtoarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ… Iar acum mântuire ai trimis nouă și toate marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru” (Ilie Șandru-Valentin Borda, Patriarhul Miron Cristea, Editura Petru Maior, Târgu Mureș, 1998, p. 111).

Așadar, în unire se află puterea și demnitatea, binecuvântarea și bucuria unui popor. Dezbinarea, însă, este ucigătoare și umilitoare pentru un popor, deoarece ea slăbește și degradează viața acestuia. Uniți în „cuget și simțiri” putem birui dificultățile și încercările vieții. Unirea întărește și înalță un popor. Să luăm pildă de la corifeii Marii Uniri pe care-i admirăm totdeauna pentru unitatea lor de acțiune și pentru realizările care au urmat după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Biserica, prin rugăciune, cuvânt și faptă, cultivă darul sfânt al unității și demnității naționale, deoarece adevărata libertate nu se află nici în dezbinare, nici în indiferența egoistă, ci ea se află în starea de comuniune și cooperare pentru săvârșirea binelui comun!

Întrucât darul libertății și al unității naționale, simbol al demnității poporului român, a fost obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, Biserica Ortodoxă Română pomenește la fiecare Sfântă Liturghie pe „toți eroii, ostașii și luptătorii români, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea și demnitatea poporului român”. De asemenea, Biserica dorește să contribuie, împreună cu instituțiile Statului român, la păstrarea integrității României și a demnității poporului român, prețuind astfel jertfa celor care au luptat de-a lungul istoriei pentru realizarea acestor mari idealuri și totodată să promoveze pacea și înțelegerea între popoare.

Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului și toate cultele religioase avem datoria să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, spre binele României și bucuria românilor de pretutindeni.

 

† Daniel

Patriarhul României

Mulțumire adusă lui Dumnezeu de Ziua Națională a României

Nr. 521-522// în / de

Cu prilejul Zilei Naționale a României, joi, 1 decembrie, în Catedrala Patriarhală din București a fost oficiată o slujbă de Te Deum, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru marele dar al unității naționale a românilor, dar și pentru darul unității credinței ortodoxe stră­moșești. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat faptul că unitatea Preasfintei Treimi trebuie să reprezinte modelul unității românilor de pretutindeni. „Trebuie să privim spre acest model strălucit și desăvârșit de unitate care este Prea­sfânta Treime. Prin numeroase cuvântări, slu­jitorii Bisericii le-au amintit eno­riașilor că românii, chiar dacă au locuit în regiuni diferite, au avut lucruri care i-au păstrat alături permanent. Ei se aflau într-o unire de cuget și de simțire înainte de a fi Unirea de la Alba Iulia din 1918. În anul 1918, după mai multe întâlniri care au avut loc (la Chișinău, la Cernăuți, apoi la Alba Iulia), cei 1.228 de delegați care au fost prezenți din toate aceste regiuni, incluzând între ei și mulți slujitori ai Bisericii, au prezentat la Alba Iulia dorința aceasta, ca românii din toate regiunile să fie împreună și țara să se unească. Această hotărâre a unirii a fost adusă de la Alba Iulia către București de patru oameni care au luptat mult pentru acest ideal, între ei aflându-se și Episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, mai târziu Mitropolit Primat și apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”, a evidențiat Preasfinția Sa.

În continuare, ierarhul a precizat că românii au avut o unitate de simțire, de credință și de tradiții înainte de Unirea din anul 1918. După Sfânta Liturghie, care a precedat slujba de Te Deum, arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a săvârșit slujba Parastasului pentru eroii neamului românesc, care acum 98 de ani au înfăptuit unitatea națională a românilor din anul 1918.