Întrunirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe în insula Creta – 2016

Nr. 515-516// în / de

Un deziderat misionar al Ortodoxiei, exprimat explicit cu un secol în urmă, reiterat în mai multe rânduri la întruniri panortodoxe, cu o pregătire laborioasă de 50 de ani, s-a împlinit în Săptămâna Rusaliilor din Anul Domnului 2016, în insula Creta, prin întrunirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

 

Etapele pregătitoare

Evenimentul desfășurat în perioada 16-26 iunie 2016 în Creta nu poate fi despărțit de toate lucrările pregătitoare, la care au participat activ toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, prin elaborarea de documente teologice de bază, consultări între ierarhi în cadrul Sfintelor Sinoade ale Bisericilor locale, confruntări de idei, cu viziuni convergente și uneori divergente, în cadrul întrunirilor panortodoxe pregătitoare, corespondențe între diferitele Biserici, în căutarea consensului. Procesul pregătitor, anevoios și laborios, consemnează, în perioada 1968-2016, cinci Conferințe Panortodoxe Presinodale (1976, 1982, 1986, 2009 și 2015). Dar pentru pregătirea acestora au mai fost organizate: șase întruniri ale Comisiei interortodoxe pregătitoare, patru întruniri ale Comisiei interortodoxe speciale, două congrese teologice și două congrese științifice. Procesele-verbale și documentele întrunirilor au fost publicate în colecția „Synodica“, în limbile greacă și franceză. La Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy-Geneva (Elveţia), 21-28 ianuarie 2016, s-au stabilit data și locul întrunirii Sfântului și Marelui Sinod, temele de pe ordinea de zi, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a întrunirii din Creta. Documentele pregătitoare au fost traduse și în limba română și publicate de Editura Basilica a Patriarhiei Române.

Sosirea delegaţiilor Bisericilor
Ortodoxe Autocefale în Creta

În cursul zilei de joi, 16 iunie 2016, au sosit în Creta delegațiile Bisericilor Ortodoxe Autocefale participante la întrunire. În pofida invitațiilor speciale repetate ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, președintele Sfântului și Marelui Sinod, patru Biserici Ortodoxe Autocefale (Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Rusă, Patriarhia Bulgară și Patriarhia Georgiei) nu au trimis delegați la întrunire. Motivele invocate țin de neînțelegerile jurisdicționale din Qatar între Patriarhia Antiohiei și Patriarhia Ierusalimului sau de unele rețineri privind textele documentelor propuse spre dezbatere, deși se exprimase acordul tuturor, prin semnăturile din luna ianuarie 2016.

După rugăciunea de binecuvântare a călătoriei, săvârșită în Paraclisul „Sfântul
Gheorghe“ al Reședinței Patriarhale, delegația Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, compusă din 24 de ierarhi și un grup de consilieri însoțitori, a plecat către insula Creta, cu o cursă a companiei TAROM. Delegația a fost întâmpinată cu onoruri militare pe Aeroportul internațional „Ioannis Daskalogiannis“ din Chania de către IPS Irineu, Arhiepiscopul Cretei, însoțit de IPS Amfilohie, Mitropolit de Kissamos și Selinon, și de IPS Damaschin, Mitropolit de Kydonia și Apokonos. Străvechea insulă din Mediterana, cu bogate tradiții creștine ortodoxe, se pregătea de un mare eveniment.

Vineri, 17 iunie 2016, a avut loc Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Cei 10 Întâistătători prezenți – Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Preafericiții Patriarhi: Teodor al II-lea al Alexandriei, Teofil al III-lea al Ierusalimului, Irineu al Serbiei, Daniel al României, Arhiepiscopii Hrisostom al II-lea al Ciprului și Ieronim al II-lea al Greciei, Sava, Mitropolitul Poloniei, Anastasie, Arhiepiscopul Albaniei, și Rastislav, Mitropolitul Ținuturilor Cehiei și Slovaciei – au lucrat la definitivarea Mesajului Sfântului și Marelui Sinod și au stabilit ultimele detalii pentru desfășurarea programului din zilele următoare.

Rugăciune şi comuniune
euharistică în lumina Cincizecimii

Hotărârea unanimă de stabilire a perioadei de desfășurare a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod în Săptămâna Rusaliilor are profunde semnificații duhovnicești. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh este duminica întemeierii Bisericii, iar versetul „Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă“ (Faptele Apostolilor 15, 28) de la Sinodul Apostolic din anul 50 de la Ierusalim este firul călăuzitor pentru unitatea Bisericii și exercițiul sinodalității.

Fiecare zi din perioada 18-26 iunie 2016 s-a deschis cu săvârșirea Sfintei Liturghii și cu împărtășirea unui mare număr de ierarhi, preoți, diaconi și credincioși. Sâmbătă, 18 iunie 2016, Preafericitul Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala „Buna Vestire“ din Kissamos, înconjurat de ierarhi, preoți și diaconi. Au fost pomeniți toți ostenitorii trecuți la Domnul, ierarhi și profesori de teologie, care au ostenit pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod. În duminicile de 19 iunie, sărbătoarea Cincizecimii, și 26 iunie, Duminica Tuturor Sfinților, soborul celor 10 Întâistătători, în frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a slujit Sfânta Liturghie la Heraklion, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mina“, respectiv la Chania, în Catedrala Mitropolitană „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“. În omilia rostită la ziua Cincizecimii, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a spus, între altele: „Cincizecimea de la Ierusalim a fost evenimentul care a marcat începutul istoriei Bisericii și a pus bazele pentru sfințirea istoriei umani­tății. Apostolii și cei 3.000 de creștini botezați de ei atunci au format prima Biserică, realitate divino-umană a lui Hristos prezent în toate mădularele Sale. Astăzi noi suntem umpluți de Preasfântul Duh de aceeași suflare a limbilor de foc; suntem o singură Biserică, un singur Trup, chiar dacă venim din tradiții naționale, lingvistice și culturale diferite. Hristos, Dumnezeu-Omul, «întâiul născut între mulți frați» (Romani 8, 29), este prezent în fiecare dintre noi, mădularele Sale“.

De luni până sâmbătă, în fiecare dimineață, Sfânta Liturghie s-a săvârșit în biserica Mănăstirii Gonia, din apropierea Academiei Ortodoxe, succesiv în limbile: greacă, arabă, slavonă, română, poloneză și albaneză. Miercuri, 23 iunie 2016, la Liturghia săvârșită în limba română de PS Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurat de doi preoți și doi diaconi, au asistat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, Patriarhul Irineu al Serbiei, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României și membrii delegației Bisericii noastre. Grupul „Tronos“ al Patriarhiei Române, condus de arhid. Mihai Bucă, a dat răspunsurile liturgice la strană.

Troparul Ortodoxiei, cântat în limba greacă sau în limbile delegațiilor participante a unit inimile și glasurile tuturor pe calea unității și a dreptei credințe, de-a lungul întregii săptămâni.

Desfășurarea lucrărilor
Sfântului și Marelui Sinod

Deschiderea oficială a lucrărilor Sinodului a avut loc luni dimineață, 20 iunie 2016, în sala de conferințe a Academiei Ortodoxe din Creta. În prezidiu, de-a dreapta și de-a stânga Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, au fost așezați Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, conform ordinii din dipticele Patriarhiei Ecumenice. Fiecare Întâistătător a fost însoțit, la prezidiu, de doi consilieri speciali. Alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au stat mereu IPS Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale, și IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal. Icoana Cincizecimii și icoanele Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului străjuiau întreaga adunare, stemele celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale erau reprezentate de o parte și de alta a Tronului Etimasiei, vechi simbol patristic ales drept logo pentru Sfântul și Marele Sinod. Moto-ul întrunirii a fost: „El i-a chemat pe toți la unitate“.

La sesiunea de deschidere și la sesiunea finală au fost prezenți în sală și reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine, fără dreptul de a lua cuvântul. Mass-media a avut acces la lucrări numai la aceleași sesiuni, în fiecare zi fiind organizate conferințe de presă despre evoluția lucrărilor, între orele 15:00 și 16:00.

Programul de lucru din cele șase zile a fost unul intens, lucrările în plen desfăşurându-se între orele 9:00-13.30 și 17:00-19:30. Au fost 16 sesiuni de lucru în care s-au prezentat proiectele de documente în forma aprobată de Conferinţele Panortodoxe Presinodale și de Sinaxa din ianuarie 2016, în limbile greacă, rusă, franceză și engleză. Ordinea de abordare a temelor a fost următoarea: 1. Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; 2. Diaspora ortodoxă; 3. Autonomia și modul de proclamare a ei; 4. Taina căsătoriei și impedimentele ei; 5. Importanța postului și respectarea lui astăzi; 6. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine.

După lectura textelor inițiale, cu traducere simultană în limbile oficiale ale Sinodului, au urmat înscrieri la cuvânt și dialoguri între ierarhii participanți. Secretariatul Sfântului și Marelui Sinod a înregistrat toate opiniile și a operat modificări în documente, acolo unde a existat acordul tuturor. Cele mai multe intervenții au fost la primul și la ultimul document, unele delegații având liste de amendamente pregătite împreună cu sinodalii din Bisericile lor locale, iar alte luări de cuvânt s-au făcut punctual, la articole care puteau fi reformulate sau ameliorate în conținut. La ultimul dintre șase documente s-a lucrat timp de două zile și, prin contribuția mai multor ierarhi, s-a ajuns la o formă cât mai apropiată de exigențele propuse în listele de amendamente înaintate de delegații, cele mai consistente contribuții venind de la Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ciprului și Biserica Greciei.

Cele șase documente
dezbătute și aprobate

Documentele finale ale Sinodului din Creta au fost pregătite câteva decenii și fac parte din cele 10 teme înscrise în anii ’80 ai secolului trecut pe agenda Sfântului și Marelui Sinod. Grupate câte două, ele arată preocuparea Bisericii Ortodoxe pentru: a) relațiile cu lumea de azi și cu ansamblul lumii creștine; b) raporturile interbisericeşti (diaspora, autonomia bisericească); c) practica vieții creștine (familia, postul).

Temele cărora li s-a acordat o lungă perioadă de timp pentru pregătire și care au provocat cele mai intense dezbateri sunt cele din prima categorie. Documentul despre „Misiunea Bisericii în lumea contemporană“ a avut o primă redactare aprobată la Conferința Panortodoxă Presinodală din 1982, dar a suferit transformări importante în toamna anului 2015 și a fost revăzut și amendat și în plenul sinodului. Pornind de la chemarea Bisericii de a sfinți pe oameni și de a îmbiserici creația lui Dumnezeu, în document se afirmă: „Biserica nu rămâne indiferentă față de problemele omului din toate timpurile și, precum samarineanul milostiv, îngrijește de rănile lui, turnând pe ele untdelemn și vin“.

Cele șapte capitole cu articole ample tratează probleme de teologie socială de actualitate pentru toate regiunile lumii și pentru condiția omului de azi: valoarea persoanei umane, libertate și responsabilitate, despre pace și dreptate, despre pace și împiedicarea războiului, Biserica Ortodoxă în fața discriminărilor. Capitolul final, „Biserica Ortodoxă ca mărturie de dragoste în slujire“ exprimă glasul profetic și pastoral al Bisericii în lume, îngrijorarea și implicarea ei în societate, „Biserica propune iubirea jertfelnică a Domnului Său Răstignit, ca singura cale spre o lume a păcii, a dreptății, a libertății și a solidarității între oameni și popoare, ale căror ultimă măsură este întotdeauna Domnul Care S-a jertfit pentru viața lumii (cf. Apocalipsa 5, 12), adică iubirea nemărginită a lui Dumnezeu în Treime, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, a Căruia este slava și puterea în vecii vecilor“.

Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine“ cuprinde, în forma finală, 24 de articole. De la început se afirmă: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească crede cu tărie, în conștiința ei eclesială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unității creștinilor în lumea de azi“ (art. 1). Cu certitudinea că este singura mărturisitoare a adevărului de credință, „Biserica Ortodoxă acceptă existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine, fără să fie în comuniune cu ele“ (art. 6). Biserica Ortodoxă este deschisă la dialog, pentru promovarea apropierii dintre creștini.

În articolele următoare sunt descrise condițiile deschiderii, continuării și închiderii dialogurilor dintre Bisericile Ortodoxe locale și comunitățile creștine ne-ortodoxe. Dialogurile sunt coordonate între Bisericile Ortodoxe Autocefale prin comisii teologice mixte și prin informarea întregii Biserici despre evoluția acestora. Sunt reafirmate principiile Declarației de la Toronto (1950) în privința participării Bisericii Ortodoxe la lucrările Consiliului Ecumenic al Bisericilor și la alte organisme ecumenice internaționale, regionale sau locale. Chiar atunci când apar dificultăți și crize în cursul dialogurilor „este absolut necesar ca Biserica Ortodoxă să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale“ (art. 24).

„Diaspora ortodoxă“ afirmă voința comună a tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de a organiza diaspora conform eclesiologiei și practicii Bisericii dreptmăritoare. Până la intrarea în normalitatea canonică deplină, se păstrează Adunările Episcopale, organizate în 13 regiuni (9 în Europa, 3 în cele două Americi, una în Australia, Noua Zeelandă și Oceania). Documentul include și „Regulamentul de funcționare a Adunărilor Episcopale în diaspora ortodoxă“.

Documentul intitulat „Autonomia și modul de proclamare a ei“ definește mai întâi noțiunea, conținutul și diferitele forme ale instituției Autonomiei, ca independență relativă sau parțială a unei entități eclesiale specifice în raport cu jurisdicția canonică a Bisericii Autocefale de care aparține. Sunt formulate apoi condițiile prealabile pentru solicitarea autonomiei de către o Biserică locală, competența exclusivă a Bisericii Autocefale de a acorda autonomie unei părți din jurisdicția sa canonică, consecințele acestui act eclesial asupra relațiilor interortodoxe. Se precizează că autonomia nu se poate întemeia în spațiul geografic al diasporei ortodoxe.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta“ are două părți: Căsătoria ortodoxă (11 articole) și Impedimente la căsătorie și aplicarea iconomiei (6 articole). În prima parte se afirmă temeiurile biblice și patristice ale căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, cea mai veche instituție de drept divin. Biserica Ortodoxă protejează, prin lucrarea ei pastorală, căsătoria binecuvântată prin Taina Cununiei, în contextul fenomenelor secularizării și relativismului moral din lumea de azi. În partea a doua sunt enumerate impedimentele la căsătorie, conform practicii canonice ortodoxe. În privința raportului dintre acribie-iconomie la căsătoriile dintre ortodocși și heterodocși: aplicarea iconomiei bisericești este încredințată Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale, în spiritul discernământului pastoral, pentru căsătoriile dintre ortodocși și creștini neortodocși. Căsătoriile dintre ortodocși și necreștini nu pot primi binecuvântarea Bisericii.

„Importanța postului și respectarea lui astăzi“ este un document în 9 articole, prin care se afirmă această practică spirituală străveche, cea mai bună expresie a idealului ascetic al Ortodoxiei. „Biserica Ortodoxă, urmând neclintit hotărârile apostolice, canoanele sinodale și întreaga tradiție patristică, a afirmat întotdeauna valoarea deosebit de înaltă a postului pentru viața duhovnicească a omului și pentru mântuirea lui“ (art. 1). Într-un text dens, susținut de temeiuri biblice și patristice, este argumentată necesitatea postului, legătura indisolubilă dintre post și cultul Bisericii, de rugăciunea neîntreruptă și de pocăința sinceră. În duhul Sfintei Tradiții ortodoxe, de iubire milostivă și discernământ pastoral, este prevăzută și aplicarea principiului bisericesc al iconomiei, în condiții speciale, precum și postirile asumate de persoane sau comunități în împrejurări deosebite.

Mesajul și Enciclica
Sfântului și Marelui Sinod

Documente rezumative pentru lucrările Sinodului, Mesajul către poporul ortodox și către toți oamenii de bună voință și Enciclica exprimă statornicia Bisericii Ortodoxe în învățătura de credință și angajarea în lucrarea misionară din lumea de azi. Într-o formă concentrată, cu 12 articole scurte, Mesajul rezumă conținutul mai amplu al Enciclicei, care, prin forma doxologică a preambulului și a finalului, precum și prin conținutul ei teologic și social-misionar, se aseamănă cu o Pastorală sinodală la Duminica Ortodoxiei.

Cele șapte capitole ale Enciclicei se deschid cu afirmarea teologică a ființării Bisericii în lume, trupul lui Hristos și icoană a Sfintei Treimi. În articolul 2 se afirmă „Biserica Ortodoxă, fidelă acestei tradiții apostolice unanime și experienței sacramentale, constituie continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, după cum este mărturisită în Simbolul de credință și confirmată de învățătura Părinților Bisericii. Astfel, ea simte această mare responsabilitate nu numai pentru trăirea autentică a experienței sale de către trupul eclesial, ci și pentru mărturia demnă de încredere a adevărului înaintea tuturor oamenilor“.

Urmează apoi capitolele despre misiunea Bisericii în lume, valoarea familiei creștine și importanța educației în Hristos a tinerelor generații, răspunsurile Bisericii în fața provocărilor contemporane, pentru că „există pericolul manipulării libertății umane, al folosirii omului ca simplu mijloc, al pierderii treptate a tradițiilor valoroase, al amenințării sau chiar al distrugerii mediului înconjurător“ (art. 11). Sunt abordate apoi aspecte privind globalizarea economică, fenomenele extreme de violență și migrațiune, drepturile omului și criza umanitară contemporană. Capitolul final vorbește despre vocația Bisericii de mărturisire în dialog și se încheie cu un îndemn pastoral: „Vestind Evanghelia la toată lumea, după porunca Domnului, „Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile“ (Luca 24, 47), avem datoria ca pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm și să ne iubim unii pe alții, mărturisind într-un gând „pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă și nedespărțită”. Adresând acestea în Sinod către fiii Preasfintei noastre Biserici Ortodoxe din întreaga lume, precum și întregii lumi, urmând Sfinților Părinți și rânduielilor sinodale de a păstra credința primită de la părinții noștri și de a ne angaja în facerea de bine în viața noastră cotidiană, cu nădejdea învierii de obște, slăvim Dumnezeirea în Trei Ipostasuri cu cântări dumnezeiești: Părinte Atotţiitorule și Cuvinte și Duhule, fire ceea ce ești Una în trei Ipostasuri și dumnezeiască. Întru Tine ne-am botezat și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii (Canonul Paştilor, cântarea a 8-a)“.

 


Contribuția delegației
Bisericii Ortodoxe Române

  În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 6-7 iunie 2016, au fost analizate documentele pregătitoare pentru Sfântul și Marele Sinod și au fost făcute propuneri de amendamente, motivate teologic și pastoral. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat aceste amendamente în plenul lucrărilor Sinodului din Creta și, de asemenea, a luat cuvântul în cursul desfășurării sesiunilor de lucru, aducând contribuții importante la finalizarea documentelor. De asemenea, ierarhii din delegația Bisericii Ortodoxe Române s-au consultat permanent și s-au implicat activ în dialogul constructiv cu membrii celorlalte delegații ale Bisericilor participante.

 

La întoarcerea din Creta, după rugăciunea de mulțumire din Paraclisul „Sfântul Gheorghe“ al Reședinței Patriarhale, în seara duminicii de 26 iunie 2016, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanța istorică a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, rezultatele lucrărilor, contribuția membrilor delegației Bisericii noastre la elaborarea documentelor finale și la momentele liturgice din program. În prima parte a cuvântului, Preafericirea Sa a spus: „Faptul că la începutul Sfântului și Marelui Sinod Ortodox a fost săvârșită Sfânta Liturghie de către Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale prezente, precum și la sfârșitul lucrărilor, a arătat că unitatea sau comuniunea în dreapta credință se exprimă în modul cel mai vizibil și mai sfânt în comuniunea euharistică. Nu se poate realiza comuniune euharistică dacă nu mărturisim dreapta credință. Ședințele de lucru ale Sinodului s-au desfășurat în fiecare zi de dimineață, după Sfânta Liturghie, și după-masă. Au fost ședințe în plen, nu pe grupuri sau în seminarii, pentru că trebuiau studiate, îmbunătățite și aprobate cele 6 teme respective privind: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de azi; Taina Cununiei și impedimente la căsătorie; Autonomia și modul de proclamare a ei; Diaspora ortodoxă; Importanța postului pentru viața creștină; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine“. Despre modul de lucru, Preafericirea Sa a spus: „Acolo am avut ocazia să cunoaș­tem o mulțime de episcopi din diferite țări ortodoxe, astfel încât numărul participanților oficiali, ierarhi și consilieri, a fost de peste 300. Această prezență masivă de episcopi ortodocși, de profesori de teologie, de consilieri cu diferite specialități a arătat că Ortodoxia se poate organiza într-un Sinod Sfânt și Mare cu toate că acasă fiecare are doar experiența Sinodului Bisericii Autocefale respective. Am trăit momente de bucurie fiindcă pe unii episcopi îi cunoș­team, iar pe alții i-am întâlnit pen­tru prima dată. Lucrările Sinodului s-au desfă­șurat într-o dinamică foarte mare în înțelesul că fiecare voia să aducă o con­tri­buție acolo unde era necesar“.
În privința contribuției la elaborarea documentelor finale, Patriarhul României a precizat: „Am adus în documentul «Rela­țiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine» o precizare foarte importantă, și anume că Bisericile și confesiunile creștine neortodoxe s-au îndepărtat în timp de la credința ortodoxă a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.
Ortodoxia are conștiința profundă că, în istorie, ea este Biserica lui Hristos așa cum credința ei profundă a fost înțeleasă și mărturisită de Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și mai ales Părinții de la cele 7 Sinoade Ecumenice. De aceea, s-a insistat foarte mult să se exprime această convingere, că numai pe baza credinței adevărate a Sfin­ți­lor Apostoli și Părinți exprimată la cele 7 Sinoade Ecumenice se poate reface unitatea creștină. Avem nevoie de a mărturisi totdeauna că dialogul cu alte entități creștine se face mai întâi pentru a mărturisi credința noastră ortodoxă și modul de înțelegere al Bisericii, apostolic și patristic, pentru a contribui prin aceasta la scoaterea în evidență a valorilor eterne ale Ortodoxiei. Relațiile noastre cu ceilalți creștini sunt inevitabile. Se știe că diaspora noastră în Occident nu poate evita relațiile cu romano-catolicii și protestanții care sunt majoritari în unele țări occidentale. Trebuie să mărturisim dreapta credință nu cu ură, ci cu smerenie și o iubire creștină pe care ne-o recomandă Sfântul Apostol Pavel“. Adresându-se ­înalţilor ierarhi, păstorilor duhovniceşti, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat: „Este foarte important să trăim mai mult coresponsabilitatea. Fiecare creștin trebuie să fie un mărturisitor al credinței, dar cei care au răspundere față de comunități creștine de a le păstori pe drumul mântuirii, aceia nu pot avea atitudine de indiferență, nici delăsare, ci o atitudine de răspundere și responsabilitate din ce în ce mai intensă. (…) Nu e suficient să iubim o Ortodoxie ideală, ci trebuie să arătăm în practică o Ortodoxie reală. Dacă iubim o Ortodoxie ideală, cerească, și nu ne străduim să menținem unitatea și bunul mers al Ortodoxei concrete de astăzi, din țări majoritar ortodoxe sau țări unde creștinii ortodocși sunt minoritari, atunci nu împlinim toată responsabilitatea, dacă nu ne interesăm de viața întregii Ortodoxii, nu doar de viața și activitatea unei Biserici Autocefale locale. Înainte de săvârșirea Sfintei Euharistii, avem pregătirea ei prin Proscomidie, și se vede acolo că nu pomenim doar pe ai noștri, pe sfinții români, ci pe sfinții din toate timpurile și locurile, Biserica lui Hristos Universală. Pentru noi, românii, ca popor latin, deschiderea aceasta spre universal este necesară într-o misiune care trebuie făcută cu smerenie, dar în același timp cu dragoste de Hristos și de Biserică și cu mult respect față de alte etnii, popoare, pentru că știm că Dumnezeu dorește ca tot omul să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului“.

De asemenea, Preafericirea Sa a remarcat modul în care membrii delegației au fost activi la lucrările Sfântului și Marelui Sinod și a evidențiat modul în care a fost mediatizat evenimentul de către componentele Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, precum și contribuția artistică misionară a Grupului psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale din București, condus de arhid. Mihail Bucă, la slujba Sfintei Liturghii din ziua de 23 iunie și la concertul de muzică bizantină din ziua de 25 iunie.

Din delegația Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, au făcut parte următorii ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; IPS Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului; IPS Părinte Iosif, Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale și Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale; IPS Părinte Serafim, Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord; IPS Părinte Mitropolit onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei; IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului; IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; IPS Părinte Nicolae, Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi; PS Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod; PS Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; PS Părinte Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi.

Delegația a fost însoțită de șase consilieri speciali: pr. prof. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific, pr. Michael Tiţa, pr. Ştefan Ababei, pr. Nicolae Dascălu, Ionuţ Mavrichi, consilieri patriarhali, pr. Patriciu Vlaicu, consilier al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale. Domnul consilier patriarhal Leonard Ciofu și diac. Mihai Muşat au însoțit, de asemenea, delegația.

Echipa de jurnaliști acreditați ai Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române a avut următoarea componență: Aurelian-Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal (Agenția de știri BASILICA), arhid. Ştefan Sfarghie – redactor, și Robert Nicolae – fotograf („Ziarul Lumina“ și Agenția de știri BASILICA), pr. Paul Palencsar și diac. Gheorghe-Cristian Popa (TRINITAS TV).

Receptarea rezultatelor Sfântului și Marelui Sinod de către pleroma Ortodoxiei de pretutindeni

Rezultatele lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta s‑au cristalizat în versiunile finale ale celor șase documente, alături de Enciclică și Mesajul adresat la încheierea lucrărilor. Toate acestea vor fi transmise Bisericilor Autocefale, prin scrisoare oficială a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, în calitate de președinte al Sinodului, pentru receptarea de către pleroma Bisericii, cler și credin­cioși.

Totodată, participanții direcți și cei care au urmărit cu atenție și bună-credință desfășurarea lucrărilor vor păstra în memorie cel puțin câteva concluzii.

Realizarea acestui eveniment unic, chiar dacă în calea împlinirii lui au apărut multe dificultăți, arată cât de necesară este sinodalitatea și la nivel panortodox, nu doar în interiorul Bisericilor locale. Astfel, reprezentanții sinoadelor Bisericilor Autocefale au posibilitatea de a stabili legături interbisericeşti, în simfonia Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și de a promova, în duh de comuniune liturgică, prin unitate și frățietate, misiunea Ortodoxiei în lumea de azi. Dacă în anii următori Bisericile Autocefale vor pune în practică, prin întruniri periodice, sinodalitatea panortodoxă, Sinodul din Creta va putea fi apreciat la adevărata lui însemnătate și își va ocupa rolul potrivit în istorie.

Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

Nr. 515-516// în / de

La încheierea lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe au fost date publicităţii, alături de cele 6 documente aprobate, o Enciclică şi un Mesaj. Toate acestea se găsesc pe site-ul www.holycouncil.org, în cele 4 limbi oficiale ale Sinodului (greacă, franceză, engleză şi rusă). Publicăm aici Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod, într-o traducere în limba română având ca bază textul în limba franceză. 

 

Către poporul ortodox și toți oamenii de bunăvoință,

Lăudăm şi slăvim pe Dumnezeul „milei şi al îndurării“, căci El ne-a învrednicit să ne adunăm în această săptămână a Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, unde Sfântul Apostol Pavel şi ucenicul său Tit au propovăduit Evanghelia în primii ani din viaţa Bisericii. Dăm slavă lui Dumnezeu în Sfânta Treime, căci El ne-a îngăduit cu bunăvoinţă să călătorim în acelaşi duh pentru a împlini lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Ortodoxiei, convocat de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în acord cu Primaţii Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.

Credincioşi exemplului Sfinţilor Apostoli şi dumnezeieştilor Părinţi, am cercetat iarăşi Evanghelia libertăţii, prin care „Hristos ne-a făcut liberi“ (Galateni 5, 1). Temelia dezbaterilor noastre teologice este încredinţarea că Biserica nu trăieşte pentru ea însăşi. Ea transmite mărturia Evangheliei iubirii şi libertăţii, dăruind întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, împăcarea, puterea Crucii şi a Învierii şi aşteptarea veşniciei.

  1. Prioritară pentru Sfântul şi Marele Sinod a fost proclamarea unităţii Bisericii Ortodoxe. Întemeiată pe Euharistie şi succesiunea apostolică a episcopilor, unitatea existentă are nevoie să fie întărită şi să aducă noi roade. Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească este o comuniune divino-umană, o pregustare a unei experienţe eshatologice în Sfânta Euharistie. Ca o continuă Cincizecime, ea este o voce profetică ce nu poate fi trecută sub tăcere, o prezenţă şi o mărturie a Împărăţiei Dumnezeului iubirii.

Credincioasă tradiţiei apostolice unanime şi experienţei sacramentale, Biserica Ortodoxă este continuatoarea autentică a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, aşa cum este ea mărturisită în Simbolul credinţei şi confirmată prin învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Biserica ne ajută să cunoaştem taina Sfintei Iconomii prin viaţa ei sacramentală centrată pe dumnezeiasca Euharistie. Biserica Ortodoxă îşi exprimă unitatea şi sobornicitatea prin Sinod. Sinodalitatea sa îi modelează organizarea, modul în care ia hotărâri şi îi determină destinul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu sunt o federaţie de Biserici, ci Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Fiecare Biserică locală, săvârşind Sfânta Euharistie, este prezenţa şi manifestarea locală a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. De asemenea, pentru diaspora ortodoxă din diferite ţări s-a hotărât continuarea funcţionării Adunărilor episcopale până la aplicarea acribiei canonice. Acestea se compun din episcopii canonici care provin dintr-o Biserică Autocefală şi continuă să depindă de aceasta. Funcţionarea ordonată a Adunărilor episcopale garantează respectul principiului ortodox al sinodalităţii.

Pe parcursul lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod a fost subliniată importanţa Sinaxelor Primaţilor care au avut loc şi s-a decis convocarea periodică a Sfântului şi Marelui Sinod, la intervale de 7 sau 10 ani.

  1. Participând la Sfânta Liturghie şi rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia după Liturghie şi să dăm mărturia credinţei faţă de cei de aproape sau de departe, în acord cu porunca limpede a Domnului, dată înainte de Înălţarea Sa: „Şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginea pământului“ (Fapte 1, 8). Reevanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societăţile moderne şi evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos continuă să fie o obligaţie a Bisericii.
  2. Reflectând asupra necesităţii de a mărturisi adevărul credinţei apostolice, Biserica noastră acordă o mare importanţă dialogului, îndeosebi cu creştinii nonortodocşi. În acest fel, restul lumii creştine cunoaşte mai deplin autenticitatea tradiţiei ortodoxe, valoarea învăţăturii patristice, experienţa liturgică şi credinţa ortodocşilor. Dialogurile pe care le poartă Biserica Ortodoxă nu implică niciodată un compromis în materie de credinţă.
  3. Explozia fundamentalismului, observată în diferite tradiţii religioase, este expresia unei religiozităţi morbide. Un dialog interreligios sobru contribuie în mod semnificativ la favorizarea încrederii reciproce, a păcii şi a reconcilierii. Balsamul credinţei trebuie să slujească la pansarea şi vindecarea rănilor vechi ale celorlalţi, şi nu la reactivarea unor noi focare de ură. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc expansiunea violenţei militare, a persecuţiilor, expulzările şi distrugerea minorităţilor religioase, convertirile forţate, traficul de refugiaţi, răpirile, tortura şi teribilele execuţii sumare. Ea denunţă distrugerea locaşurilor de cult, a simbolurilor religioase şi a monumentelor culturale. În mod deosebit, ea îşi exprimă preocuparea pentru situaţia creştinilor şi a minorităţilor persecutate din Orientul Mijlociu şi din alte locuri. Ea cheamă comunitatea internaţională din regiune la protecţia ortodocşilor indigeni şi a altor creştini, precum şi a tuturor populaţiilor din regiune care au un drept inviolabil de a rămâne în ţara lor de origine, ca şi cetăţeni care se bucură de drepturi egale. Sinodul nostru îndeamnă toate părţile să depună fără întârziere eforturi sistematice pentru soluţionarea conflictelor armate în Orientul Mijlociu, încheierea acestora ca să permită întoarcerea celor alungaţi din casele lor. Biserica cheamă îndeosebi pe toţi puternicii pământului pentru domnia păcii şi a dreptăţii în toate ţările de unde provin refugiaţii. Chemăm autorităţile civile şi creştinii ortodocşi din ţările în care refugiaţii caută scăpare să continue să le ofere ajutor în limitele şi dincolo de capacităţile lor.
  4. Secularismul modern caută autonomia omului în raport cu Hristos şi cu influenţa spirituală a Bisericii, pe care o identifică în mod arbitrar cu conservatismul. Totuşi, cultura occidentală poartă amprenta de neşters a contribuţiei în timp a creştinismului. În plus, Biserica subliniază importanţa mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul şi a trupului Său, ca loc şi mod de viaţă în libertate.
  5. În abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră legătura indisolubilă de iubire între un bărbat şi o femeie ca „o mare taină… în Hristos şi în Biserică“. Ea chiar numeşte familia o „mică biserică“, rezultată din căsătorie, singura garanţie pentru creşterea copiilor. Biserica insistă mereu asupra valorii înfrânării. Asceza creştină se deosebeşte profund de o asceză dualistă care ar desprinde persoana umană de aproapele ei. Dimpotrivă, ea acceptă să se ataşeze de viaţa sacramentală a Bisericii. Înfrânarea nu este legată doar de viaţa monahală. Etosul ascetic este caracteristic vieţii creştine sub toate formele.

Sfântul şi Marele Sinod, punând deoparte temele asupra cărora au fost luate decizii, a analizat următoarele probleme contemporane:

  1. În problema relaţiilor dintre credinţa creştină şi ştiinţă, Biserica Ortodoxă evită situarea cercetării sub tutela sa şi nu ia atitudine asupra tuturor chestiunilor ştiinţifice. Ea mulţumeşte lui Dumnezeu Care dăruieşte oamenilor de ştiinţă darul de a explora misterele creaţiei divine. Dezvoltarea modernă a ştiinţei şi tehnologiei aduce schimbări radicale în vieţile noastre, fiind purtătoare de importante binefaceri în viaţa cotidiană: vindecarea unor boli grave, oamenii comunică mai uşor, cercetarea spaţială etc. Totuşi, există şi numeroase efecte negative, precum: manipularea libertăţii, pierderea progresivă a unor preţioase tradiţii, distrugerea mediului natural, contestarea valorilor morale. Chiar dacă cunoaşterea ştiinţifică evoluează foarte rapid, ea nu oferă răspunsuri la probleme morale existenţiale centrale, la căutarea sensului vieţii şi al lumii.

Toate acestea cer o abordare spirituală pe care Biserica Ortodoxă o promovează printr-o bioetică fondată pe morala creştină şi învăţătura patristică. Astfel, în respectul libertăţii cercetării ştiinţifice, Biserica Ortodoxă insistă asupra pericolelor provocate de unele progrese ştiinţifice şi pune accentul pe demnitatea omului şi pe destinul lui divin.

  1. Criza ecologică actuală are cauze spirituale şi morale. Rădăcinile ei sunt legate de poftă, lăcomie şi egoism, care conduc la o folosire iraţională a resurselor naturale, la poluarea atmosferei prin factori poluanţi nocivi şi la încălzirea globală. Răspunsul creştin la aceste probleme cere pocăinţă (metanoia) faţă de aceste abuzuri, înfrânare şi etică ascetică, drept remedii la supraconsum, tot mai conştienţi că persoana umană este „iconomul creaţiei“ şi nu proprietarul ei. Biserica subliniază, de asemenea, că generaţiile viitoare au şi ele drepturi asupra acestor bunuri naturale care ne-au
    fost date cu mărinimie de Creator. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă participă activ la diferitele eforturi internaţionale în favoarea mediului şi a rânduit ziua de 1 septembrie ziua de rugăciune pentru protecţia mediului natural.
  2. În faţa mişcării de omogenizare impersonală, favorizată în diferite moduri, Ortodoxia proclamă respectul particularismului persoanelor umane şi al popoarelor. Ea se opune autonomiei economiei faţă de nevoile fundamentale ale fiinţelor umane şi la transformarea economiei într-un scop în sine. Progresul omenirii nu este legat numai de creşterea nivelului de trai sau de dezvoltarea economică în detrimentul valorilor spirituale.
  3. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Cuvântul său rămâne discret şi profetic, favorizând o intervenţie umană adecvată. Drepturile omului sunt acum în centrul politicii ca răspuns la crizele politice şi sociale şi vizează protejarea cetăţenilor faţă de arbitrariul Statului. Biserica noastră adaugă, de asemenea, obligaţiile şi responsabilităţile cetăţenilor şi nevoia acestora de a folosi autocritica pentru ameliorarea sensibilă a societăţii. Ea subliniază îndeosebi că idealul ortodox în slujirea fiinţei umane depăşeşte orizontul drepturilor omului stabilite şi arată că „mai mare decât toate“ este iubirea, aşa cum ne-a descoperit Hristos şi o trăiesc cei care Îl urmează cu credinţă. Abordarea principiului libertăţii religioase în toate perspectivele sale este un drept fundamental, adică libertatea de conştiinţă, de credinţă, de cult şi toate manifestările individuale şi comunitare ale libertăţii religioase, inclusiv dreptul fiecărui credincios de a practica liber datoriile sale religioase, fără imixtiune de nici un fel din partea puterilor publice, precum şi libertatea de a învăţa public religia şi de a asigura condiţiile de funcţionare a comunităţilor religioase.
  4. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care sunt în căutarea unei vieţi depline, în toată libertatea, dreptatea, creaţia şi iubirea. Ea îi îndeamnă să se alăture conştient Bisericii care este adevărul şi viaţa, să vină şi să dăruiască trupului eclesial vitalitatea, grijile, preocupările şi aşteptările lor. Tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii, dar şi o forţă şi o prezenţă creativă la nivel local şi mondial.
  5. Sfântul şi Marele Sinod a deschis orizontul nostru asupra lumii de azi, diversificată şi multiformă. A subliniat că responsabilitatea noastră în spaţiu şi timp se află totdeauna în perspectiva veşniciei. Biserica Ortodoxă, chezăşia neclintită a caracterului mistic şi soteriologic, este sensibilă faţă de suferinţă, faţă de neliniştile şi strigătul după dreptate şi pace al popoarelor. Ea propovăduieşte cuvântul Evangheliei: „Din zi în zi, binevestiţi mântuirea Lui. Vestiţi către neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui“ (Psalmi 95, 23).

Să ne rugăm: „Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa veşnică, întru Hristos Iisus, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face de neclintit. A lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!“ (1 Petru 5, 10-11).

 

Românii au primit Lumina Sfântă de la Ierusalim

Nr. 515-516// în / de

Și anul acesta, potrivit tradiţiei de Sfintele Paşti, Lu­mina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă în România în seara zilei de sâmbătă, 30 aprilie, de o delegaţie a Patriarhiei Ro­mâne condusă de Prea­­­­sfin­­ţitul Părinte Timotei Pra­­hoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ie­ru­sa­lim a fost întâmpinată la Ca­te­drala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Împreună cu Întâistătătorul Bisericii noastre, la Catedrala Patriarhală au întâmpinat Sfânta Lumină de la Ierusalim Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, preoţi slujitori ai catedralei, precum şi credincioşi. Din delegaţia Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, au mai făcut parte arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului; protos. Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal, şi arhim. Cleopa Nistor, administratorul Centrului social-pastoral „Sfânta Maria“-Techirghiol. În salonul oficial al Aeroportului Internaţional „Henri Coandă“ din Bucureşti s-au aflat sâmbătă seara delegaţi ai protopopiatelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi reprezentanţi ai eparhiilor Patriarhiei Române, care au primit Lumina Sfântă spre a o duce preoţilor şi credincioşilor din toate zonele României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat în cuvântul de învăţătură rostit la Catedrala Patriarhală că Lumina Sfântă este confirmarea adevărului Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, „pentru că ea este primită şi dăruită credincioşilor, pornind de la Mormântul Domnului, care este izvorul Învierii. Această Lumină Sfântă este în acelaşi timp un dar pentru a aduce bucurie credincioşilor, oamenilor care cred în Iisus Hristos şi Îl iubesc pe El. Această Lumină Sfântă este darul de pace şi de bucurie pe care Mântuitorul Iisus Hristos Cel veşnic viu, Care a fost răstignit, îngropat şi apoi a înviat şi S-a înălţat la cer, îl dăruieşte în fiecare an clericilor şi credincioşilor ca dovadă a iubirii Lui şi ca simbol de încurajare“, a precizat Părintele Patriarh Daniel.
Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă în România începând cu anul 2009. „Această frumoasă tradiţie, mai nouă, dar continuă, este o încurajare pentru cler, pentru popor şi în acelaşi timp este un semn de comuniune cu toate Bisericile Ortodoxe surori din lume, care au trimis delegaţii la Ierusalim. Este o bucurie pentru noi şi o bucurie pentru toată ţara“, a spus Preafericirea Sa.

De la Aeroportul Interna­țio­nal „Henri Coandă“, Lumina Sfântă a fost dusă în Transilvania şi Banat cu două avioane de mici dimensiuni, la Satu Mare (cu escală la Sibiu şi Cluj-Napoca) şi Timişoara, iar un alt avion a dus Sfânta Lumină la Bacău și Suceava, pentru cei din Moldova şi Bucovina.

Patriarhul României a oferit Lumina Sfântă la slujba de Înviere clericilor şi credincioşilor prezenţi la Catedrala Patriarhală.

Catedrala Patriarhală şi-a serbat hramul istoric

Nr. 515-516// în / de

De sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, sâmbătă, 21 mai, Catedrala Patriarhală din București și-a prăznuit hramul istoric.

Vineri-seară, slujba Privegherii pentru sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena a fost săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de slujitorii catedralei.

 

Film cu activităţile copiilor din Concursul „Biserica şi şcoala din sufletul meu“

La Palatul Patriarhiei, s-au reunit în seara de vineri, 20 mai, câştigătorii Concursului naţional de creaţie „Biserica şi şcoala din sufletul meu“. Ei au vizionat în Aula „Teoctist Patriarhul“ filmul „Biserica şi şcoala din sufletul meu“, care a prezentat cele mai importante activităţi, proiecte și acte de creaţie din fiecare eparhie, înscrise la concurs. Filmul realizat de Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române a prezentat o sinteză a ceea ce elevii au făcut în ultimele luni în cadrul concursului, în cadrul secțiunilor: literară, artistică şi multimedia. Prin acţiuni şi proiecte diferite (eseuri, poezii, scrisori, icoane, lucru manual, fotografii, interviuri video, scenete de teatru), concurenții au fost încurajaţi să-şi exprime sentimentele și viziunea referitoare la relaţia lor cu Şcoala şi cu Biserica. La eveniment a participat şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

 

Procesiune cu moaște și sfințirea Salonului „Sfinții Români“

Sâmbătă-dimineață, sărbătoarea hramului Catedralei Patriarhale a început în mod tradițional cu procesiunea cu sfintele moaște din Catedrala Patriarhală. Slujitorii acestui locaș, preoți și diaconi, au purtat racla cu părticele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena și racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, din catedrală spre baldachinul de pe Dealul Patriarhiei, unde au fost așezate spre cinstire. Credincioșii au adus obolul lor de cinstire cuvenită sfinților ocrotitori ai Catedralei Patriarhale, pe parcursul întregii zile. Tot sâmbătă-dimineață, Patriarhul României, împreună cu soborul de arhierei, a sfințit Salonul „Sfinții Români“ din cadrul Reședinței Patriarhale, care, în ultima perioadă, a fost restaurat și înfrumusețat cu icoane în mozaic înfățișând în mod special chipuri de sfinți români.

În continuare, Sfânta Liturghie de hram a fost oficiată la Altarul de vară de lângă catedrală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu următorii ierarhi: IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din partea Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient; PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Așa cum este tradiția de câțiva ani, la Liturghia de hramul istoric al Catedralei Patriarhale au participat grupuri de tineri îmbrăcați în costume populare, veniți din toate eparhiile țării noastre, care s-au evidențiat prin diverse talente în cadrul concursurilor educaționale organizate de Patriarhia Română. Însoțiți de preoții și profesorii de religie care i-au îndrumat, cei mici au rostit solemn, alături de ceilalți credincioși prezenți la slujbă, Crezul.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Biserica Ortodoxă acordă o cinstire deosebită Sfinților Împărați Constantin și Elena pentru că ei au oprit în Imperiul Roman persecuțiile împotriva creștinilor și au oferit libertate acestora și dreptul de a-și manifesta credința netulburați.

 

Premierea câștigătorilor
de la două concursuri naționale

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a invitat la Altarul de vară pe copiii (și îndrumătorii lor din fiecare eparhie) care au câștigat Concursul național de creație „Biserica și școala din sufletul meu“. Tinerii, îmbrăcați în costume populare, au primit de la Patriarhul României diplome și premii și au arătat celor prezenți specificul cultural tradițional al zonelor din care au venit.

În cuvântul de felicitare, Preafericirea Sa a spus că este o bucurie că așa de mulți tineri au participat cu entuziasm la Concursul „Biserica și școala din sufletul meu“ și mai ales că „tineretul creștin ortodox păstrează tradițiile noastre care au străbătut veacurile“.

După acest moment, a urmat evidențierea premianților din cadrul altui concurs organizat de Patriarhia Română, numit „Icoana ortodoxă – lumina credinței“, adresat pictorilor bisericești. În Sala „Europa Christiana“, recent restaurată și înfrumusețată, a avut loc și vernisarea unei expoziții cu lucrările câștigătorilor acestui concurs: icoane pictate pe sticlă și pe lemn. Câștigătorii celor două secțiuni ale concursului au fost anunțați de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și premiați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Premiile, la fiecare secțiune, au constat în diplome și daruri materiale, după cum urmează: premiul I – 5.000 lei; premiul II – 4.000 lei, premiul III – 3.000 lei; mențiune – 2.000 lei.

Cu această ocazie a fost lansat și catalogul expoziției, care prezintă lucrările câștigătorilor, dar și datele lor de contact, precum și ale celorlalți participanți la concurs.

Palatul Patriarhiei, restaurat şi binecuvântat

Nr. 515-516// în / de

Palatul Patriarhiei Române a fost binecuvântat luni, 6 iunie 2016, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu prilejul finalizării lucrărilor de consolidare și restaurare prin care a trecut edificiul în ultima vreme. Construit în anul 1906, în forma actuală, pe terenul Mitropoliei Ţării Româneşti, edificiul Palatului Patriarhiei a fost sediul Camerei Deputaţilor până la finalul anului 1996, când a devenit proprietate a Bisericii Ortodoxe Române.

Slujba de binecuvântare a Palatului Patriarhiei a fost săvârşită în Sala „Europa Christiana“, în prezenţa ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a membrilor Administraţiei Patriarhale, Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov şi a echipelor de proiectare, management, execuţie a lucrărilor de consolidare, restaurare şi protecţie a Palatului Patriarhiei.

Proiectul de consolidare, restaurare şi protecţie a Palatului Patriarhiei a început din anul 2010, dar lucrările efective au debutat abia în anul 2014, a precizat pr. Liviu Nechita, consilier patriarhal la Palatul Pa­triar­hiei – Centrul de conferinţe. Despre semnificaţia momentului, dar şi a edificiului, a vorbit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Suntem bucuroşi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru că, după 2 ani de lucrări intense şi cu multă speranţă, dar şi pricepere, s-au realizat cele propuse în proiect şi avem bucuria ca acest edificiu să fie redat funcţionării zilnice, pentru că această clădire, construită pe un teren al Mitropoliei Ţării Româneşti, are o valoare istorică, dar şi o funcţionalitate practică. Pe acest loc a fost Camera Deputaţilor, care l-a votat în unanimitate, în 24 ianuarie 1859, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei şi ca domn al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se de facto Unirea Principatelor Române. Reamintim că a avut o contribuţie definitorie şi Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, pentru că în dimineaţa acelei zile a cerut tuturor membrilor Adunării elective a Ţării Româneşti să-l voteze pe Alexandru Ioan Cuza, depunând jurământ în faţa icoanei Preasfintei Treimi, Evangheliei şi Sfintei Cruci. De aceea, în după-amiaza acelei zile au votat toţi, încât Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate, spre deosebire de Iaşi, unde a fost votat cu o majoritate, aceasta pentru că s-a înţeles importanţa istorică a momentului. În această clădire au fost proclamate evenimente istorice importante şi, de aceea, în sala aceasta avem, pe lângă chipurile domnului Alexandru Ioan Cuza şi Mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti, şi chipul primului Patriarh al României, Miron Cristea, şi al Regelui Ferdinand, care au contribuit la făurirea Unirii celei Mari, denumită «de la Alba Iulia»“.

În semn de mulţumire şi recunoştinţă pentru eforturile depuse în finalizarea într-o perioadă de doar 2 ani a clădirii Palatului Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat mai multe distincţii, şi anume: Ordinul „Crucea Patriarhală“ părintelui Liviu Nechita, consilier patriarhal la Palatul Patriarhiei – Centrul de conferinţe, şi inginerului Petre Badea, preşedintele SC Aedificia Carpaţi SA; Ordinul „Sfântul Apostol Andrei“ părintelui Ionuţ Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ arhitecţilor Gheorghe Seculici, director general SC Proiect Arad SA, şi Mădălin Coman, de la SC Popp şi Asociaţii, respectiv Aurel Drăguş, consilier patriarhal; Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“ lui Dan Nicula, director Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov, şi ing. Petre Chiuţă, consilier patriarhal; Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu“ arhitectei Doina Petrescu, de la SC DOCT SRL, şi Carlei Sandu, director C&C Group SRL; Diploma omagială „Sfântul Antim Ivireanul“ diac. Codruţ Marian Toader, inspector eparhial, diac. Bogdan Mihail Mărcuceanu, inspector eparhial, Cleopatra Negoi, consultant C&C Group SRL, ing. Gabriela Alexandru, SC TAG GROUP SRL, respectiv Marius Stan, Cristi Constantinescu, ing. Emil Dinu şi ing. Ioan Tarţa, toţi patru de la SC Aedificia Carpaţi.

„Aducem laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, dar şi persoanelor prin care El a lucrat. Dumnezeu ne ajută, dar cheamă prin conştiinţa oamenilor sensibili pe aceia care ne pot ajuta efectiv şi astfel noi devenim mâinile iubirii milostive ale lui Hristos când ajutăm Biserica Sa şi ajutăm pe semenii noştri să înţeleagă sensul vieţii, ca fiind viaţă existentă în comuniune faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Această zi este mare pentru că putem arăta şi recunoştinţă
faţă de cei care au lucrat intens şi cu multă pricepere, urmând ca în toamnă să lansăm albumul Palatul Patriarhiei ediţie nouă, folosind imaginile noi care au rezultat din restaurare. (…) Suntem bucuroşi că am avut ocazia să beneficiem de această investiţie, considerată drept cea mai mare investiţie cu fonduri europene din sud-estul Europei în această perioadă“, a mai spus Patriarhul României.

La final, a fost vizionat în Aula „Teoctist Patriarhul“ din Palatul Patriarhiei un film realizat de TRINITAS TV despre lucrările de consolidare, restaurare şi protecţie executate în cei doi ani.

În această clădire se desfăşoară în prezent activităţi misionare, culturale, social-edu-
caţionale ale Patriarhiei Române, însă nu şi administrative. De asemenea, în această clădire, pe lângă spaţiile destinate conferinţelor, simpozioanelor şi altor întruniri, a fost amenajat şi un muzeu cu obiecte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române.

 

Regele Carol I, ctitor şi restaurator de locaşuri sfinte, sprijinitor al edificării Catedralei Naţionale şi susţinător al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

Nr. 515-516// în / de

Mesaj la Sesiunea solemnă Domnitorul Carol I – 150 de ani de la urcarea pe tronul României, organizată de Academia Română, luni, 9 mai 2016

 

După abdicarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, clasa politică românească va aduce pe tronul ţării, cu scopul de a consolida Unirea celor două principate, un prinţ străin. Acesta a fost Carol de Hohenzo­llern‑Sigmaringen, de neam bavarez şi de confesiune catolică.

Dacă în privinţa confesiunii prinţului politicienii români au înţeles că din Europa Occidentală nu pot să aducă decât un catolic sau un protestant, pentru urmaşii acestuia, Constituţia din 1866 prevedea, prin art. 82 al cap. II, ca toţi fiii şi fiicele viitorului monarh să fie obligatoriu crescuţi în „religiunea ortodoxă a Răsăritului“, dorindu‑se în felul acesta apropierea dinastiei străine de poporul român ortodox şi de convingerile lui religioase.

Situaţia nou-creată a adus de‑a lungul timpului diverse necazuri în familia regală, mai ales în privința raporturilor acesteia cu Vaticanul, a provocat uneori frustrări majorității ortodoxe sau clasei politice autohtone.

Cert este însă că Regele Carol I s‑a străduit să fie un bun creştin şi (pe cât posibil) un bun român.

S‑a apropiat cu respect de poporul român şi de Biserica lui, continuând să fie în același timp un practicant creștin apusean.

Încă de la sosirea sa la Bucureşti în anul 1866, mai întâi a vizitat Catedrala Mitropoliei pentru a primi binecuvântarea Mitropolitului Primat, continuând în duminici să participe la Sfânta Liturghie în aceeaşi catedrală.

După căsătoria cu Elisabeta de Wied, în 1869, întorcându‑se în ţară, primul drum cu soţia sa l‑a făcut, de asemenea, tot la Mitropolie.

Iar în 1881, cu prilejul festivităţilor de încoronare a Regelui, deşi unii politicieni au dorit ca acestea să aibă loc „la Şosea“, Carol însuşi a hotărât ca festivităţile să se desfăşoare în două etape, cea dintâi la Catedrala Mitropolitană, pentru sfinţirea coroanei şi slujba propriu‑zisă de Te Deum, apoi în „Sala Tronului“ prin actul efectiv al încoronării, în prezenţa oficialităţilor statului, a ierarhiei Bisericii Ortodoxe şi a reprezentanţilor corpului diplomatic.

Însemnările personale ale Regelui din Jurnalul său mărturisesc dorinţa sa de apropiere sinceră de sufletul, de credinţa şi de valorile profunde ale poporului român, vorbesc despre relaţiile Regelui cu membrii Sfântului Sinod, de participările sale la diferite slujbe bisericeşti însoţite de parade militare (de exemplu: Boboteaza, Anul Nou, Paştele, sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, sărbătoarea naţională), participarea la punerea unor pietre de temelie la diverse biserici sau la alte evenimente din viaţa Bisericii.

În 1870, când s‑a născut unica sa fiică, Principesa Maria, aceasta a fost botezată în ritul ortodox. După pierderea prematură a copilului, familia regală a ţinut să sublinieze că mica principesă a fost româncă, atât prin religie, cât şi prin limbă: „Religiunea copilului nostru şi limba pe care a vorbit‑o au primit pentru Noi o nouă sfinţire, căci fiecare cuvânt românesc ne va aminti de acum înainte drăgălaşul sunet al dulcelui glas pe care n‑o să‑l mai auzim niciodată pe lumea aceasta“ (Mite Kremnitz, Regele Carol al României. Povestea unei vieţi).

De asemenea, este cunoscută energia cu care Regele s‑a dedicat construirii sau restaurării de locașuri ortodoxe. Amintim câteva din realizările sale cele mai reprezentative:

În localitatea Buşteni – Prahova, în anul 1889, Regele Carol I şi soţia sa, Regina Elisabeta, au ctitorit Biserica Domnească – zidită din piatră de carieră, copiind la scară redusă biserica Mănăstirii Horezu. În pronaos, pictate în mărime naturală, chipurile celor doi monarhi pot fi admirate şi astăzi.

Catedrala Sfântul Alexandru şi Sfântul Nicolae din Sulina este tot o ctitorie a Regelui Carol I. A fost închinată Sfântului Alexandru pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, Armata Română a câştigat reduta Griviţa. La moartea Regelui, construcţia era finalizată la roşu.

A sprijinit restaurarea Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi (1882‑1898), pentru care Regele Carol I şi Regina Elisabeta au donat mobilierul interior: scaunele domneşti şi arhiereşti, stranele, iconostasele din bronz aurit cu inserţii de email şi fildeş, candelabrele înfrumuseţate cu ouă de struţ şi alte odoare.

La restaurarea Bisericii Domneşti „Sfântul Nicolae“ din Iaşi au contribuit cu stranele, catapeteasma şi odoarele din interior.

A rectitorit din temelii Biserica Sfântul Dumitru din Craiova, ctitoria lui Matei Basarab, a refăcut biserica lui Ştefan cel Mare din Baia, vechea capitală a Moldovei (1907‑1914), biserica mare de la Mănăstirea Sinaia (1897‑1903), Biserica Domnească din Târgovişte (1907‑1910), a plătit din banii personali pictarea Schitului Cetăţuia al Mănăstirii Ciolanu, şi multe altele.

Sunt suficiente mărturii care ne conving că această strădanie a lui Carol I nu era doar expresia uneia din îndatoririle sale de Rege al României şi nici un simplu gest de bunăvoinţă pentru Biserica majoritară, ci ea izvora din raţiuni sufleteşti mult mai profunde.

Din însemnările Jurnalului său, pe care l‑a ţinut începând cu anul 1881, înţelegem că Regele Carol I era un admirator sincer al vechilor ctitorii ortodoxe româneşti, adeseori îngrijorat de starea de degradare a unora dintre ele şi conştient de necesitatea salvării şi restaurării lor urgente. Mai mult decât atât, Regele omagiat astăzi a fost o persoană profund religioasă, frecventând cu regularitate, duminică de duminică, slujbele de la Catedrala romano‑catolică Sfântul Iosif, confesiune căreia îi aparţinea prin botez, şi cele de la Catedrala Mitropolitană ortodoxă, confesiune de care trebuia să se apropie şi s‑o îmbrăţişeze progresiv potrivit obligaţiilor sale constituţionale, dar şi morale, ca Rege al unui popor majoritar ortodox.

În calitate de creştin practicant şi interesat de mântuirea sufletului, el a jertfit din veniturile personale sau ale Coroanei sume importante pentru construcţia şi restaurarea de altare. Ne stă mărturie în acest sens pisania săpată în marmură de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde Regele Carol I a devenit împreună ctitor cu marii şi vrednicii Mitropoliţi Veniamin Costachi şi Iosif Naniescu:

„Terminatu‑s‑a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci‑şi‑şaselea, al regatului meu al şaselea, împodobindu‑se şi înzestrându‑se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare şi veşminte preţioase, precum şi cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite şi închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălța­rea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soţii Elisabeta şi a urmaşilor noştri“.

După cum acelaşi lucru îl mărturiseşte una din cele două pisanii ale Bisericii „Sfântul Nicolae“ Domnesc din Iaşi: „Noi Carol I, Domn şi Rege al României pătruns de evlavie şi râvnă pentru drept‑credincioasa Biserică a lui Hristos, hărăzit‑am în anul mântuirii 1904 şi al Domniei noastre al trei‑zeci‑şi‑optulea, catapeteasma, stranele şi odoarele din această sfântă biserică cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae ca prinos adus Împăratului Ceresc pentru ocrotirea ce ne-a dat în timp de pace şi de războiu, spre a întemeia Regatul Român“.

 

Regele Carol I şi edificarea Catedralei Naţionale:

Construirea Catedralei Mântuirii Neamului sau a Catedralei Naţionale este un vechi proiect de peste 130 ani. Îndată după Războiul de Independenţă din anii 1877‑1878, când bulgarii au decis construirea Catedralei Alexandru Nevski din Sofia, ca jertfă de recunoştinţă faţă de soldaţii căzuţi pentru independenţa Bulgariei de sub Imperiul Otoman, şi în ţara noastră o serie de personalităţi culturale, ştiinţifice, politice şi, în mod firesc, bisericeşti au susţinut un proiect asemănător.

După proclamarea României ca regat în anul 1881, Regele Carol I a conceput un vast plan de modernizare a ţării şi a instituţiilor ei. În cadrul acestui plan, construirea unei catedrale naţionale avea un loc central. Aceasta se observă din faptul că printre primele proiecte de lege supuse dezbaterii corpurilor legiuitoare în sesiunea 1881‑1882, în concordanţă cu dorinţa expresă a Regelui Carol I, se aflau: Proiectul de lege pentru înfiinţarea de edificii şi construcţii publice şi Proiectul de lege pentru construirea unei Catedrale Române în capitala ţării.

Acest al doilea proiect a fost înaintat de Regele Carol I Senatului pentru dezbatere, iar acesta l‑a votat în ziua de 20 mai 1882 şi adoptat cu majoritatea de douăzeci şi şapte de voturi contra trei. Peste doar cinci zile, la 25 mai 1882, Suveranul a îna­intat
proiectul de lege adoptat de Senat Adunării Deputaţilor, de asemenea pentru dezbatere. Şi astfel s‑a născut Legea nr. 1750 promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6 (18 iunie) 1884, în care se preciza necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în Bucureşti. Prin aceeaşi lege, Statul român aloca un buget de 5 milioane de lei aur pentru construirea acesteia, sumă care reprezenta aproximativ 5% din bugetul ţării, stabilind pentru edificarea catedralei o perioadă de cinci ani.

Cu tot interesul arătat de Rege acestui obiectiv, începerea proiectării şi apoi a lucrărilor s‑a amânat mereu, iar bugetul alocat s‑a risipit pe alte investiţii ale Guvernului.

 

Regele Carol I, alături de membrii Sfântului Sinod şi ai Guvernului în lupta pentru obţinerea Autocefaliei sau a independenţei bisericeşti:

Exprimată în Evul Mediu episodic şi timid, dorinţa obţinerii Independenţei bisericeşti sau Autocefaliei a provocat, după unirea Principatelor Române din 1859, ample dezbateri şi curajoase iniţiative legislative interne, dar şi o tensionată corespondenţă cu Constantinopolul. După cucerirea Independenţei de Stat în anul 1878, dezbaterile privind obţinerea Autocefaliei au fost reluate.

În anul 1882, la 25 martie, în Joia Mare, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Mitropolitul Primat Calinic Miclescu, în Catedrala Mitropolitană, în prezenţa Regelui Carol I, au sfinţit în cadrul Sfintei Liturghii Sfântul şi Marele Mir, prerogativă şi expresie vădită a Autocefaliei de facto a unei Biserici locale. Monarhul, impresionat de importanţa şi semnificaţia momentului, l‑a descris şi apreciat în Jurnalul său, după ce în mai multe rânduri, în acelaşi Jurnal, sublinia necesitatea obţinerii independenţei bisericeşti.

Trei ani mai târziu, după multe şi insistente demersuri ale Sinodului şi Guvernului, la 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Ioachim al IV‑lea a semnat Tomosul de recunoaştere a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. La 1 mai 1885, Sinodul Bisericii noastre s‑a întrunit pentru a lua act de documentele şi corespondenţa sosite de la Constantinopol.

În mesajul Regelui Carol I pentru deschiderea Sfântului Sinod, acesta sublinia:

„Preasfinţiţi Părinţi,

Sfântul Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române are a înregistra de astă dată un fapt de mare însemnătate.

Sunt fericit a anunţa Prea­sfinţiilor Voastre că Autocefalia seculară a Bisericii Ortodoxe Române a căpătat binecuvântarea Sanctităţii Sale Patriarhului Ecumenic şi că astfel poziţiunea Bisericii Ortodoxe Române, egal îndreptăţită cu celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, surorile ei, de aceeaşi credinţă şi de acelaşi rit, se află bine definită.

Acest bun rezultat l‑am obţinut prin străduinţele Guvernului meu, cu concursul luminat şi patriotic al Preasfinţiţilor Mitropoliţi şi Episcopi ai Bisericii Române şi graţie înaltelor sentimente de adevărată frăţie creştinească ce însufleţesc pe Sanctitatea Sa Ioachim al IV‑lea şi pe Sfântul său Sinod.

Faptul acesta, care întăreşte şi mai mult poziţiunea Bisericii în înălţimea şi demnitatea ce i se cuvine, trebuie să umple de bucurie inimile noastre ale tuturora.

Biserica, din a cărei apărare în secolii trecuţi românii îşi fac gloria lor, a fost totdeauna nedezlipită de destinele ţării. Pătruns de acest adevăr istoric şi cunoscând credinţa nestrămutată a poporului în religiunea lui strămoşească, din cea întâie zi şi în timpul Domniei Mele, am avut dinaintea ochilor mei un ţel constant, mărirea şi întărirea Bisericii Române, pentru ca ea să rămână acea mare instituţiune naţională de Stat, pe care poporul român să se poată totdeauna sprijini.

Nu mă îndoiesc că Biserica Ortodoxă Română, stând astfel în poziţiunea ei firească, se va întări şi se va dezvolta înlăuntru prin strânsa unire a membrilor acestui Sfânt Sinod şi prin dragostea creştinească a tuturor servitorilor altarului, a căror ridicare trebuie să fie o preocupare continuă a Sfântului Sinod şi a Guvernului meu.

Ţara întreagă îşi are ochii aţintiţi asupra acestei sfinte Adunări. Cunosc simţămintele religioase şi patriotice de care este însufleţit Sfântul Sinod şi de aceea Guvernul meu îl va sprijini în toate măsurile ce va lua în înţelegere cu dânsul şi care duc la împlinirea scopului ce urmărim cu toţii – întărirea şi mărirea Bisericii şi a Patriei.

Eu declar deschisă sesiunea de primăvară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Dat în Castelul Peleş în 1 mai, anul 1885,

Carol.“

 

Toate aceste mărturii evidenţiază o parte din lucrarea Regelui Carol I în favoarea Bisericii noastre, astăzi, când omagiem luminoasa sa personalitate.

În duhul tradiţiei simfoniei bizantine dintre puterea seculară şi sacerdoţiu, dintre Biserică şi Monarhie, Regele Carol I, ca şi întreaga Dinastie Română, a fost cinstit, preţuit şi respectat de Biserica Ortodoxă Română.

În primul rând, acest respect s‑a manifestat în rugăciunile şi pomenirile de la Sfintele Liturghii săvârşite în toate bisericile în tot timpul îndelungatei sale domnii.

În al doilea rând, prin zugrăvirea în bisericile ctitorite sau restaurate a chipurilor Regelui Carol şi Reginei Elisabeta. În anii grei ai comunismului aceste portrete au fost protejate şi salvate cu mari riscuri şi necazuri îndurate de cei care le aveau în grijă şi păstorire, preoţi sau monahi.

De asemenea, înveşnicirea numelui Regelui Carol I ctitor în pisanii săpate în piatră sau marmură a fost o altă formă de omagiere a Suveranului.

La sărbătorirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I mai multe eparhii şi protopopiate au publicat ample lucrări cuprinzând informaţii valoroase despre lucrarea Bisericii, sprijinită şi de Monarhie.

În 1894, cu prilejul nunţii de argint a Regelui Carol I şi Reginei Elisabeta, Biserica Ortodoxă Română a emis o medalie având pe avers efigia lui Carol în haine militare şi a Elisabetei încoronată, cu legenda: 3/15 noiembrie 1869‑1894: Carol I Rege al României – Elisaveta Regina, iar pe revers icoana lui Hristos Pantocrator în haine arhiereşti şi legenda circulară Clerul Bisericei Române Ortodoxe. Înţelepciunea şi‑a zidit sieşi casă.

Iar în legendara biserică de la Curtea de Argeş, unde îşi dorm somnul de veci Regii României, amintirea lui Carol I este evocată zilnic în mireasma rugăciunilor şi tămâierilor slujitorilor Altarului.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Conferinţa naţională „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească“

Nr. 515-516// în / de

Peste 300 de specialişti în arta bisericească din întreaga ţară au participat în zilele de 12 şi 13 mai la Conferinţa naţională „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească“, organizată de Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române cu scopul de a crea un spaţiu interdisciplinar, care să valorizeze contribuţiile şi experienţele participanţilor şi să le pună în dezbatere.

Întrunirea a fost deschisă, în Aula „Teoctist Patriarhul“ din Palatul Patriarhiei, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, preşedintele Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei Române, care a rostit cuvântul intitulat „Continuitate şi noutate în arta religioasă“, subiect care a reprezentat tema celei de-a IV-a ediţii a conferinţei naţionale.

De asemenea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că pictorii au menirea să transmită arta adevărată care dăruieşte bucurie curată, şi anume arta bisericească sau sacră, care are vocaţia trans-
miterii bucuriei Învierii lui Hristos. De aceea, pictorii, în calitate de misionari sau vestitori ai bucuriei Învierii lui Hristos prin reprezentarea dimensiunii pascale în fresce şi icoane, se detaşează de arta religioasă în general, marcată de dolorism.

Ca şi la ediţiile precedente, au avut loc mai multe sesiuni de comunicări şi dezbateri dedicate temei „Continuitate şi noutate în arta religioasă“, iar participanţi au fost pictori şi restauratori bisericeşti, stagiari, ucenici, studenţi de la facultăţile de artă sacră şi de la universităţile de arte din ţară.

Înainte de debutul primei sesiuni de comunicări, a avut loc vernisajul expoziţiei „Continuitate şi noutate în arta religioasă“, în cadrul căreia pictori şi restauratori bisericeşti au prezentat pe simeze postere cu lucrările realizate în şantierele de pictură din întreaga ţară. După vernisaj, au fost lansate şi două volume: „Pro Patrimonio. Studii de artă veche românească“, o culegere de articole şi studii pe care istoricul de artă prof. Victor Simion, consilier consultant al Patriarhiei Române, le-a publicat într-un interval de 35 de ani în diferite reviste laice şi „Dicționarul de conservare-restaurare a patrimoniului bisericesc“, realizat de pr. Viorel Barbu, Diana Barbu şi Gabriela Ştefăniţă, coordonatoarea lucrării.

În cadrul sesiunilor din 13 mai au fost prezentate prelegeri despre pictura biseri-
cească de la Mănăstirea Tismana, icoanele împărăteşti din Transilvania, cu studiu de caz secolele XVI şi ­XVIII, reprezentările Sfintei Treimi în istorie, extragerea şi replantarea picturii murale în timpul operaţiilor de consolidare structurală, restaurarea hrisovului Mănăstirii Cernica. „Orice întâlnire şi orice dialog sunt benefice. Au fost atinse multe probleme, altele au rămas suspendate, însă cred că ar fi bune chiar mai multe discuţii despre iconografie, în special despre reprezentarea iconografică a Sfintei Treimi“, a precizat Gabriel Toma Chituc, pictor autorizat categoria a III-a provizorie.

A fost inaugurată şi sfinţită Casa „Academica“

Nr. 515-516// în / de

Un nou corp de clădire din cadrul Centrului cultural-misionar „Familia“ al Patriarhiei Române, din oraşul Pantelimon, județul Ilfov, a fost inaugurat şi binecuvântat luni, 6 iunie 2016. Slujba de binecuvântare a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în prezenţa ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a invitaţilor şi binefăcătorilor.

Slujba de binecuvântare a noului corp de clădire, şi anume Casa „Academica“, din cadrul Centrului cultural-misionar „Familia“, a avut loc ca urmare a finalizării lucrărilor de renovare, consolidare şi amenajare din ultimii doi ani, aflate sub îndrumarea părintelui Ştefan Ababei, consilier patriarhal coordonator la Sectorul stavropighii patriarhale şi centre sociale, şi sub supravegherea diac. George Ene, consilier patriarhal. După ungerea clădirii cu untdelemn sfinţit şi stropirea cu apă sfinţită, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit persoanelor care au contribuit la renovarea şi amenajarea Casei „Academica“, iar la final a oferit mai multe distincţii.

Ordinul „Crucea Patriarhală“ şi Ordinul „Sfântul Apostol Andrei“ au fost înmânate, prin reprezentanţi, dlui Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, respectiv dlui Marian Petrache, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“ a fost acordat arhitectului Ştefan Adam, de la SC Mână de Lucru SRL, inginerului Ionel Claudiu Badea, de la Popp şi Asociaţii, dlui Dan Iordăchescu, SC Figaro Consulting SRL, respectiv dlui Valentin Neagu, manager general SC Bilancia SRL. Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur“ a fost acordat dlui Vasile Avram, SC Melba Metalurgica SRL, dlui Christian Popescu, de la SC MonteCarlo Mobili SRL, şi dlui Mihalis Sotiriu, de la SC Alumil SRL.

Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ a fost primit de dna Ioana Culea, de la SC Conmar Project SRL, dl Marius Şuteu, de la SC Expo Test SRL, dl Remus Constantin Murgu, de la SC Incanti SRL, dl ing. Marian Văleanu, de la SC Weru Klass SRL, dl ing. Marian Vochin, de la SC Weru Klass SRL, şi de dl Mihai Dinu. Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ a fost acordat dlui Nicu Aldea, director postvânzări SC Bilancia SRL, şi dnei Gabriela Savin. Diploma de vrednicie şi medalia omagială „Sfântul Antim Ivireanul“ au fost oferite arhitectei Raluca Croitoru şi dlui Dragoş Păun. Părintele consilier patriarhal Ştefan Ababei a primit o icoană a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. Cu acest prilej, a fost tipărit la Editura BASILICA volumul „Centrul cultural-misionar «Familia». Istorie şi actualitate“. Casa „Academica“ este situată în partea estică a Centrului „Familia“.

Slujba de binecuvântare a Casei „Academica“ a fost precedată de vizita Patriarhului României, împreună cu ierarhii şi invitaţii, în Parcul Concordia din incinta centrului, unde a fost biserica Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“, demolată din ordinul conducerii comuniste în anul 1985.

 

Ansamblu retrocedat
Patriarhiei Române

Centrul cultural-misionar „Familia“ se află pe vatra Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“, ctitorită de domnitorul Grigorie al II-lea Ghica. Mănăstirea avea şi un aşezământ spitalicesc, în cadrul căruia au funcţionat şi alte instituţii filantropice, precum Spitalul de naşteri şi Școala de moaşe, un orfelinat şi o şcoală pentru surdo-muţi, prima clinică de neurologie, fondată de marele savant Gheorghe Marinescu în anul 1897, dar şi prima şcoală de agricultură. Din anul 1926, Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a trecut în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, pentru ca, în urma cutremurului din 1977, să fie abandonat. În anul 1979, a fost emis un decret de Consiliul de stat al Republicii Socialiste România prin care se aproba amenajarea Ansamblului turistic-hotelier „Lebăda“. În anul 2004, acest ansamblu a fost retrocedat Patriarhiei Române, iar în anul 2014 a fost înfiinţat, ca subunitate a Patriarhiei Române, Centrul cultural-misionar „Familia“. Scopul centrului este de a desfăşura activităţi misionare pentru conştientizarea rolului familiei în societatea românească, sprijinirea tinerilor cu o înzestrare intelectuală şi spirituală deosebită, lipsiţi de posibilităţi materiale sau provenind din familii dezorganizate, precum şi a celor orfani, vârstnicilor şi persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, organizarea de activităţi de cazare, de evenimente cu ocazia momentelor importante din viaţa familiilor, dar şi întruniri, simpozioane, conferinţe naţionale şi internaţionale.

 

Recepţie la Palatul Cotroceni de Ziua Europei

Nr. 515-516// în / de

Cu prilejul Zilei Europei a avut loc luni, 9 mai, o recepţie la Palatul Cotroceni. Între invitaţi, alături de preşedintele României, Klaus Iohannis, au fost prezenţi înalţi demnitari de stat, reprezentanţi ai cultelor religioase, ambasadori şi delegaţi ai misiunilor diplomatice, precum şi alţi oaspeţi. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a fost o delegaţie condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În deschiderea evenimentului dedicat Zilei Europei, președintele României, Klaus Werner Iohannis, a rostit un discurs prin care a reamintit idealurile care i-au inspirat pe fondatorii Uniunii Europene să construiască o Europă unită. Preşedintele României a menţionat că, astăzi, Uniunea Europeană este supusă la diferite provocări vizibile, însă, dincolo de acestea, „printre marile amenințări la adresa proiectului european se numără neîncrederea, resemnarea, scepticismul și lipsa de solidaritate“.

„Astăzi, în fața acestor pericole și provocări, Europa noastră are nevoie de un efort creator reînnoit, de o reconectare la rezultatele și oportunitățile pe care construcția comună le oferă. Faptul că astăzi trăim într-o lume liberă, a unității în diversitate, a șanselor egale și a valorilor democratice nu se poate disocia de existența Uniunii Europene. Însuși dezideratul de a fi stat membru al Uniunii Europene a condus România și societatea românească spre progres, mai repede și mai durabil decât ar fi reușit poate generații întregi singure. Și, mai ales, a deschis noi posibilități și orizonturi și a conec­tat România definitiv la un set de valori. În plus, avantajele apartenenţei României la Uniunea Europeană se resimt pozitiv în viaţa fiecăruia dintre noi, fie că ne referim la libera circulaţie a persoanelor, fie la oportunităţile economice sau de educaţie. Tocmai de aceea Uniunea Europeană este atât de valoroasă pentru noi. Astfel înţelegem să fim promotori deschişi ai proiectului european“, a precizat preşedintele României.

Peste trei ani, România va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. În acest sens, preşedintele Klaus Iohannis a menţionat necesitatea dezvoltării profilului de stat membru al Uniunii. Un bun moment pentru a demonstra că România a învăţat lecțiile apartenenței la Uniunea Europeană, a mai spus preşedintele României, sunt alegerile locale. „Corupția și prosperitatea nu au loc împreună. Iar prosperitate fără sănătate nu există. Suntem într-un moment de criză majoră pentru sistemul sanitar, cu implicații serioase asupra vieţii românilor. (…) România va trebui să arate în practică zi de zi că este un stat european, inclusiv în modul în care funcțio­nea­ză sistemele sale publice și în care instituțiile se raportează la cetățeni și îi servesc.“

Din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române au făcut parte Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei și Exarh patriarhal, şi arhim. Irineu Dogaru, slujitor la biserica din incinta Palatului Cotroceni.

 

 

Pelerinajul Taizé în București – căutare și dialog în preajma Învierii

Nr. 515-516// în / de

În perioada 27 aprilie – 2 mai 2016, 76 de tineri pelerini, proveniți din multiple țări ale lumii, au participat, în București, la celebrele, de acum, Întâlniri europene, organizate de comunitatea monastică de la Taizé. Evenimentul a fost menit să faciliteze cunoaşterea practică a tradițiilor și frumuseții Ortodoxiei românești, dar și a culturii românești, tinerii fiind cazați în sânul familiilor ortodoxe din cadrul a zece parohii bucureștene. Aceștia s-au arătat încântaţi de posibilitatea de a împărtăși străinilor credința ortodoxă şi tradiţia românească.

 

Legăturile dintre Taizé și România

Taizé este o comunitate monastică creștină din Franța, fondată de fratele Roger în anul 1940. În zilele noastre, aceasta găzduiește 100 de călugări din 25 de țări. În acord cu tradiția monahală creștină, aceștia primesc și găzduiesc pelerini (în special tineri) sosiți de pretutindeni. Pelerinii sunt, de asemenea, invitați să participe, pentru o săptămână, la viața comunității: un trai simplu, în rugăciune, muncă și ajutor reciproc. Același gen de întâlniri cu tinerii sunt organizate și în alte părți ale lumii, nu doar în Franța.

Legăturile dintre Taizé și România au o veche tradiție. Astfel, începând cu anii ’60, unii dintre conducătorii Bisericii Ortodoxe Române au vizitat comunitatea din Franța și, pe parcursul anilor ’70 și ’80, o parte din călugării de la Taizé, împreună cu alți tineri voluntari, au călătorit în România. Aici au vizitat mănăstiri și au intrat în legătură, într-un mod discret, cu ierarhia bisericească și cu alți creștini din țară. Deși păreau simple semne de solidaritate, aceste vizite au urmărit să întărească credința și speranța românilor, creând o foarte puternică relație între comunitatea din Taizé și poporul român.

În ianuarie 1990, imediat după căderea regimului ceaușist și deschiderea granițelor, fratele Roger a venit la București. Aici a fost primit de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist și i-a cunoscut pe părinții Constantin Galeriu și Dumitru Stăniloae, intrând în contact, totodată, cu foarte mulți preoți și credincioși. După acest moment, mii de tineri români, coordonați de către parohiile și eparhiile lor, au început să vină la Taizé, de-a lungul verii, dar și la întâlnirile europene, organizate de către comunitate într-unul dintre orașele mari ale lumii, în preajma Anului Nou. În ultimii ani, fratele Alois, noul stareț și succesorul fratelui Roger, a vizitat România în multiple rânduri, fiind bine primit de către ierarhie și mireni.

În ultima perioadă, mai mulți tineri s-au alăturat fraților de la Taizé în dorința acestora de a descoperi bogăția liturgică și duhovnicească a Ortodoxiei. În acest sens, au avut loc întâlniri la Istanbul (2013), cu ocazia sărbătorii Botezului Domnului, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, și cu ceilalți credincioși din oraș; la Moscova (2011, 2015), în Săptămâna Patimilor și de Paști; în Belarus și Ucraina, de Paști (2015).

 

Pelerinajul în capitala României

În 2016, această căutare a spiritualității ortodoxe a continuat printr-un pelerinaj la București, în vederea participării la slujbele din Săptămâna Patimilor și Sfintele Paști. Totodată, acesta a fost și un prilej de a descoperi vitalitatea parohiilor ortodoxe, dar și de a discuta despre provocările pe care acestea le resimt în societatea postmodernă românească și europeană.

Din cei 76 de pelerini veniţi la Bucureşti, numai 6 erau ortodocşi, restul aparținând altor confesiuni creștine, iar una dintre fete (din Franța, dar cu rădăcini în Ucraina) a fost botezată, după slujba Învierii, în cadrul parohiei unde a fost găzduită.

Tinerii au sosit miercuri, 27 aprilie 2016, cu diferite mijloace de transport, și au fost întâmpinați de voluntari ai ASTO, LTCOR – Sector 1 și LTCOR – Sector 4, care i-au îndrumat spre Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București. În Amfiteatrul Dumitru Stăniloae, pelerinii s-au întâlnit unii cu alții și au primit informații utile despre felul în care va decurge pelerinajul, după care au participat la un scurt tur ghidat al Mănăstirii Stavropoleos și al Centrului vechi. Ziua următoare, în Sfânta și Marea Joi, pelerinii au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Catedrala Sfântul Spiridon – Nou şi la Denia celor 12 Evanghelii (în parohiile gazdă). Programul aceleiași zile a cuprins vizite pentru descoperirea tradițiilor și culturii românești la Muzeul Satului, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Artă al României și la Palatul Parlamentului. În Sfânta și Marea Vineri, pelerinii au participat la Slujba scoaterii Sfântului Epitaf săvârșită la biserica Parohiei Sfântul Pantelimon și la Denia celor 12 Evanghelii (în parohiile gazdă). De asemenea, au fost desfășurate activităţi social-filantropice la Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie şi Școala gimnazială Maica Domnului. În ultima zi a Săptămânii Mari pelerinii au asistat la Sfânta Liturghie oficiată în parohiile-gazdă și au vizitat Mănăstirea Cernica.

Praznicul Învierii Domnului a fost petrecut la bisericile parohiilor gazdă (pentru slujba din cursul nopții), la Catedrala Sfântul Spiridon – Nou (pentru slujba Vecerniei – a doua Înviere) și la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif (pentru rugăciune de seară). Tinerii din comunitatea Taizé au fost primiţi în prima zi de Paşti la Palatul Patriarhiei de Preafericitul Părinte Daniel. Întâistătătorul Bisericii noastre le-a vorbit celor 80 de tineri veniţi din peste 20 de ţări despre frumuseţea Ortodoxiei româneşti. „Dumneavoastră reprezentaţi aici o parte din Europa în lumina Învierii lui Hristos. Această comunitate foarte cunoscută Taizé a primit de-a lungul timpului o mulţime de tineri români, care acum au devenit preoţi sau profesori şi v-au primit în parohiile lor. Suntem bucuroşi că în aceste zile v-aţi cunoscut mai bine şi aţi participat la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului. Vă dorim ajutorul lui Dumnezeu în toată viaţa dumneavoastră şi mai ales dorim să aprofundaţi credinţa creştină şi să simţiţi cât de mult vă iubeşte Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi“, a spus Părintele Patriarh Daniel. La final, Patriarhul României le-a oferit tinerilor daruri. Luni, 2 mai, pelerinii Taizé au plecat din România.

La finalul acestei experiențe de cunoaștere și împărtășire, tinerii participanți au oferit mărturiile lor despre acest pelerinaj, adevărate ecouri despre căutarea și găsirea lui Dumnezeu în spiritualitatea ortodoxă. Tobias din Germania a declarat: „Când am ajuns în București, am fost călduros întâmpinat la aeroport și apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă, în parohie și la familia care m-a găzduit. Am intrat, pentru prima dată, într-o biserică ortodoxă, miercuri seară. Este o biserică frumoasă, mică, cu picturi, icoane și aur peste tot. Am fost impresionat, dar nu era exact ce mă așteptam să fie. Apoi a început slujba, iar muzica, de asemenea, nu era exact ceea ce mă așteptam să fie. Era frumoasă, dar mă simțeam străin. În următoarele zile am avut foarte multe discuții interesante. Prima a fost cu o doamnă în vârstă, în fața bisericii. Ea nu vorbea nici engleză, nici germană, iar eu nu vorbesc româna, așa că ne-am folosit mâinile pentru a comunica. Ne-a arătat cum trebuie să facem semnul crucii, conform tradiției ortodoxe, și ne-a indicat care sunt diferențele față de maniera apuseană. Următoarea discuție a fost cu doi dintre preoții de la parohia noastră. Am vorbit despre diferențele și lucrurile pe care le avem în comun. Iar acum, două zile mai târziu, când slujba de seară a început și întreaga mulțime de credincioși cântă, mă simt ca acasă și chiar am încercat să cânt împreună cu ei, în această frumoasă biserică, cu o încărcătură duhovnicească extraordinară“. Ladyna din Germania precizează: „Prin venirea mea la București am fost martora unui nou nivel de ospitalitate și generozitate. Gazda noastră și-a deschis nu doar ușa casei, dar și-a deschis și inima și ne-a împărtășit din viața ei, fără ezitare. Rugăciunile ortodoxe și frumusețea slujbelor mi-au arătat, foarte clar, că cele mai prețioase lucruri sunt mai bine înțelese cu inima, nu doar cu mintea“. Pentru Monique din Olanda „ospitalitatea românilor este minunată. Perioada postului este foarte strictă în România, mai ales datorită importanței sărbătorii Învierii Domnului. Gazda noastră vorbește doar franceza și româna, însă singura propoziție pe care nu o înțelege este cu «ce vă putem ajuta?» Sunt foarte mulțumită de timpul pe care l-am petrecut în România și foarte recunoscătoare pentru șansa pe care am avut-o, aceea de a sărbători Paștele ortodox împreună“.