Un Patriarh neobosit pentru Biserica și neamul său

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostit în Catedrala Patriarhală, sâmbătă, 28 octombrie 2017, după slujba de Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel reprezintă un bun prilej de a încerca să evidențiem câteva din roadele lucrării sale ca Întâi­stătător al Bisericii noastre. Observăm, ca o notă constantă a slujirii sale patriarhale, strădania stăruitoare a Preafericirii Sale de a folosi în mod eficient, durabil și duhovnicește instru­men­tele cu care Hristos înzestrează corabia Bisericii Sale în călătoria ei istorică. Iar această strădanie poate fi identificată pe mai multe planuri.

Una dintre imaginile des întâlnite, care zugrăvesc Biserica și lucrarea ei în lume, este cea a unei corăbii pe mare. Marea, adică lumea din jur, este uneori mai liniștită, adeseori agitată. Avându-L drept Întemeietor, Proniator și Conducător pe Însuși Hristos, corabia Bisericii străbate în cele din urmă marea istoriei până în veșnicia Împărăției celei neînserate a lui Dumnezeu.

În această călătorie, corabia Bisericii îi cuprinde pe toți credincioșii săi, păstrători și mărturisitori ai dreptei credințe, adică pe creștinii mireni, viețuitorii sfintelor mănăstiri, diaconii, preoții și arhiereii. Fiecare membru al Bisericii, primind „harul după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4, 7), își are rolul său distinct, unic în mersul corabiei. Astfel, arhiereul și, în mod special, Întâistătătorul unei Biserici ocupă un loc specific, lucrarea sa fiind, cu precădere, cea de coordonare, de conducere, sub călăuzirea Mântuitorului Hristos.

În permanentă lucrare

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înțeles, încă din timpul slujirii sale în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, că zidirea de biserici reprezintă o prioritate. Bisericile ridicate în satele și cartierele urbane unde acestea lipseau, precum și Catedrala Mântuirii Neamului constituie cetăți de scăpare, limanuri liniștite și oaze de odihnă liturgică pentru credin­cioșii călători pe corabia Bisericii lui Hristos din România.

Cartea sfântă, dătătoare de hrană duhovnicească, este absolut necesară în mersul corabiei Bisericii spre Împărăție. Părintele Patriarh Daniel, prin editurile și tipografiile Patriarhiei, a oferit credin­cioșilor un număr impresionant de exemplare de Biblii, lucrări ale Sfinților Părinți, enciclopedii, dicționare, manuale, reviste și ziare, broșuri și pliante. Toate acestea îl ajută pe creștin în strădania sa de a rămâne pe cale și a ajunge la destinație. Corabia Bisericii întâlnind pe mare și zone învolburate, călătorii au nevoie, pe lângă rugăciune și asceză, și de acces la informație pentru a face față mai ușor valurilor. Instituțiile media, precum Radioul și Televiziunea TRINITAS, Ziarul Lumina și Agenția de știri BASILICA, oferă credincioșilor români din țară și din diasporă posibilitatea cunoașterii la timp și în detaliu a căii pe care o parcurge corabia Bisericii. Părintele Patriarh Daniel urmărește îndeaproape această lucrare, o impulsionează, îi adaugă elemente noi atunci când nevoia o cere.

Corabia Bisericii poartă în sânul ei și mulți credincioși suferinzi în trupul lor, lipsiți de cele necesare unei vieți normale. Se observă faptul că în ultimii ani, cu precădere, mesajul și lucrarea Întâistătătorului Bisericii noastre se îndreaptă cu stăruință spre cei săraci. Intensificarea vieții liturgice și duhovnicești, pe de o parte, și grija pentru cei în nevoie sunt coordonatele fără de care viața Bisericii nu poate fi concepută. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înțelege aceasta și acționează în consecință.

Biserica este alcătuită, în cea mai mare parte, din „bisericile cele mici de acasă”, adică din familiile creștine din parohii. Familia, în forma lăsată de Dumnezeu – bărbat, femeie și copiii lor -, este supusă în zilele noastre unor mari presiuni care-i amenință unicitatea, importanța și specificul. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a inclus în preocuparea și lucrarea sa această problematică pe care o consideră esențială pentru mersul firesc al lucru­rilor.

În calea pe care o străbate Biserica, credincioșii ei au trebuință de hrană curată și de izvoare limpezi, care să-i hrănească și să-i adape cu pâine adevărată și apă vie. Atenția îndreptată timp de un an asupra unei persoane sfinte sau asupra unui moment important din viața Bisericii sau a țării oferă cele de trebuință ca inspirație, imbold și determinare în strădania de a viețui cât mai autentic crești­nește. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel propune în fiecare an o perspectivă în acest sens și se constată folosul duhovnicesc și de cunoaștere care decurge din raportarea anuală la un chip al sfințeniei sau la o lucrare de excepție din istoria Bisericii.

Atenție și grijă părintească pentru românii plecați în străinătate

În ultima perioadă, corabia Bisericii Ortodoxe Române călătorește și prin alte spații teritoriale decât cele de acasă. În Canada sau Australia, în Italia, Portugalia sau în regiunile scandinave s-au înființat eparhii noi în ultimii 10 ani. Acestea s-au adăugat celor existente, înfățișând împreună cu parohiile și mănăstirile din diasporă un alt chip al Bisericii Române decât cel cu care eram obișnuiți. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înțeles foarte bine această noutate din viața Bisericii noastre și a întreprins cele necesare, împreună cu ierarhii și preoții români din străinătate.

Baza materială necesară lucrării misionare a Bisericii s-a îmbunătățit considerabil în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Iași ca Mitropolit și în ultimii 10 ani de slujire patriarhală. Viața liturgică și duhovnicească, activitatea educațională și de caritate constituie conținutul lucrării bisericești desfășurate în spații amenajate corespunzător, în care ostenesc oamenii care au propriile lor nevoi, inclusiv materiale. Ges­tionată corespunzător, cu grija de netrans­formare a ei în scop în sine, partea economică, edilitară sau administrativă este necesară în lucrarea Bisericii. Părintele Patriarh Daniel se străduiește și în această direcție, având convingerea că mersul normal al Bisericii cuprinde și latura materială care, pusă în slujba oamenilor, ajută la îndeplinirea misiunii bisericești.

În ultimii ani, s-a obținut o îmbună­tățire a contribuției pentru salarizarea personalului bisericesc din partea statului. În special preoții din mediul rural, cântăreții bisericești și viețuitorii mănăstirilor au beneficiat de aceste îmbu­nătățiri. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a susținut personal demersuri specifice și insistente în acest sens și ele vor continua cu siguranță.

Lucrarea Părintelui Patriarh Daniel în cei 10 ani de slujire patriarhală poate fi privită doar din perspectiva binecuvântării lui Dumnezeu revărsate asupra Bisericii Sale din România. Din ce în ce mai des auzim vocea Patriarhului nostru sau citim în scrierile sale despre faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate împlini ceva bun în viața Bisericii și a lumii. Insistența Preafericirii Sale asupra impor­tanței rugăciunii și a înnoirii continue prin pocăință și asceză, în special în viața slujitorilor Bisericii, arată duhul care-l animă, așteptările pe care le are și năzuințele pe care le nutrește. Pe măsură ce anii trec și încercările prin care trece Biserica se înmulțesc, se observă creșterea Preafericirii Sale în autoritate patriarhală, axată nu numai pe elemente de experiență profesorală, intelectuală, edilitară sau administrativă cu care ne-a obișnuit, dar și în aspecte care ating sfera adâncă, teologică, în sensul duhovnicesc, integral al cuvântului.

La încheierea unui deceniu de slujire patriarhală a Întâistătătorului nostru, se cuvine să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă față de Preafericirea Sa și față de întreaga Biserică Ortodoxă Română. Îl rugăm pe Dumnezeu ca și de acum înainte să cuprindă în marea Sa milostivire pe credincioșii, monahii, preoții și arhiereii săi, pentru ca împreună cu Părintele Patriarh Daniel, aflându-ne în corabia Bisericii și călătorind pe același drum al celor care ne-au precedat în dreapta credință, să preaslăvim pe Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei