Un ierarh luptător, un păstor dinamic și un mare patriot

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmis la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Justinian al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, oficiată în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, joi, 3 noiembrie 2016

Trecerea din această viață a Înalt­preasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, este pentru Biserica noastră o mare pierdere și o negrăită durere sufletească. Vârsta sa venerabilă și anii mulți de slujire arhierească sunt mărturii ale unei mari și bogate misiuni în slujba Bisericii.

Născut în anul 1921 în ținutul Mara­mu­reșului, din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, unde, în anul 1942, a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar 23 de ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea și promovarea acestui așe­zământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când – pentru meritele sale deosebite – a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul de Ma­ra­mu­re­șeanul. Și la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară și social-culturală.

Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită și intensă lucrare misionară, dedicați renașterii și înnoirii Episcopiei Mara mureșului și Sătmarului, veche năzuință a dreptcre­dincioșilor maramureșeni.

Înfruntând, de-a lungul istoriei, numeroase vitregii, Episcopia Ortodoxă Română a Ma ramureșului a fost cotropită de imperiul habsburgic în anul 1688 și trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni în perioada 1698-1701; desființată abuziv în anul 1740, cu interdicția de a avea episcop ortodox; reînființată, pentru puțin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin răpirea Ardealului de Nord-Vest, între anii 1940 și 1944; desființată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureșului și Sătmarului a cunoscut pătimirile și răstignirea cauzate de factori ostili Ortodoxiei românești, timp de mai multe secole.

Reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului s-a realizat în anul 1990, după căderea regimului comunist, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate. Alegerea și întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Justinian la cârma ei au fost un act de dreptate, recunoștință și cinstire față de toți cei care au luptat și s-au jertfit pentru ca dreapta credință să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ținuturi românești.

Înzestrat cu un profund spirit misionar, Arhiepiscopul Justinian s-a preocupat dintru început de rectitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reședință episcopală și nici catedrală adecvată. Cu ajutorul lui Dumnezeu, depășind multe greutăți, cu răbdare constantă și înțelepciune practică, Eparhia Maramureșului și Sătmarului, condusă de Arhiepiscopul Justinian, are acum o reședință frumoasă și o catedrală impunătoare, aproape de finalizare. De asemenea, în vremea păstoririi sale a fost pusă piatra de temelie pentru mai mult de 130 de biserici noi, au fost înființate peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vișeu, Chioar și Oaș, iar sute de biserici au fost sfințite sau resfințite.

Cunoscând râvna sa misionară, darul său oratoric, înțe lepciunea sa pastorală și dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică și popor, i-am conferit rangul de Arhiepiscop onorific în luna decembrie 2009.

Prin fidelitatea sa față de credința ortodoxă, tradiția liturgică și canonică a Bisericii noastre, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria noastră a tuturor ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic și un evlavios slujitor liturgic. Totodată, Voievodul Maramu­reșului a fost un mare patriot, iubind și apărând valorile spirituale și culturale ale poporului român.

La acest moment de mare tristețe pentru Eparhia Maramureșului și Sătmarului și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Sinod și al Nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, viețuitorilor din mănăstiri și credincioșilor îndoliatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului părintești condoleanțe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să așeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Justinian, fratele nostru, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinților Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii și a vieții veșnice.

Veșnica lui pomenire din  neam în neam!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române