Sărbătoarea Luminii la Catedrala Patriarhală

„Învierea Domnului Hristos nu este o simplă revenire la viaţa pământească, muritoare, la viaţa amestecată cu moartea, ci este trecerea la o altă existenţă, la viaţa veşnică, cerească”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Învierii Domnului.

Sărbătoarea Paştelui a adunat mii de credincioşi la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Aceștia au primit Lumina Sfântă de la Ierusalim, care a fost adusă în ţara noastră, pentru a 11-a oară, în seara zilei de 27 aprilie, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Împreună cu Patriarhul României, la Catedrala Patriarhală au întâmpinat Sfânta Lumină Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, preoţi slujitori ai catedralei, precum şi credincioşi.

Așa cum este tradiția liturgică, sărbătoarea Învierii Domnului a început în afara Catedralei Patriarhale, pe esplanadă, unde credincioșii au ascultat chemarea: „Veniți de primiți lumină!”, rostită de Preafericitul 
Părinte Patriarh Daniel. Aceștia au primit Sfânta Lumină a Învierii 
Domnului de la Preafericirea Sa şi de la ierarhii și slujitorii prezenți care au mers în mijlocul lor purtând în mâini făclii frumos împodobite, timp în care s-a cântat troparul: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule”. A urmat rânduiala specială care se săvârșește în faţa bisericilor în noaptea Învierii și care cuprinde citirea Evangheliei de la Matei 28, 1-6, începutul pascal cu stihurile Învierii și cântarea 
„Hristos a înviat” etc. În continuare, s-au săvârșit în catedrală Utrenia Învierii și Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul şi Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali.

„Astăzi prăznuim omorârea 
morţii”

Cu ocazia marelui praznic, Patriarhul României a explicat faptul că Învierea lui Hristos este un eveniment unic în istorie. „Hristos nu mai moare niciodată. Învierea Lui nu este identică sau asemănătoare cu învierea lui Lazăr, care a fost înviat din morţi, a mai trăit o vreme pe pământ şi apoi a murit ca toţi muritorii. Învierea lui Hristos este începutul unei alte vieţi. De aceea, în noaptea aceasta cântăm: «Astăzi prăznuim omorârea morţii». Deci, viaţa veşnică nu este viaţa de după moarte, ci este viaţa trăită împreună cu Hristos, Biruitorul morţii, încă din viaţa aceasta pământească, începând cu Botezul creştin în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, care ne dăruieşte arvuna învierii şi a vieţii veşnice”, a subliniat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că troparul Învierii Domnului este o mărturisire, o tâlcuire și o profeţie: „Acest tropar al Sfintelor Paşti sau al Învierii Domnului conţine trei părţi, iar fiecare parte este distinctă. Prima parte este o mărturisire de credinţă: «Hristos a înviat din morţi». A doua parte este o tâlcuire: «cu moartea pe moarte călcând»; şi a treia parte este o profeţie: «şi celor din morminte viaţă dăruindu-le». Deci, noi transformăm această noapte în lumină prin săvârşirea sfintelor slujbe de proclamare a Învierii Domnului: Canonul Învierii şi mai ales Sfânta Liturghie. De aceea vom cânta în timpul Canonului Învierii: «Iată acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ». Ce înseamnă aceasta, că toate s-au umplut de lumină? Nu este vorba de lumina fizică, ci este vorba de sensul ultim a toată existenţa. Acum s-a umplut de sens Universul întreg”.

Învierea lui Hristos, 
anticipaţie a învierii de obşte

În continuare, Preafericirea Sa a evidențiat de ce slujba Învierii se oficiază în afara locaşurilor de cult. „Învierea lui Hristos nu priveşte doar pe creştini, ci Învierea lui Hristos priveşte pe toţi oamenii. Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola I către Corinteni, în capitolul 15, versetul 22, «Că precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia». Învierea de obşte sau învierea universală, care are ca începătură, ca anticipaţie, ca temelie Învierea lui Hristos din morţi este un dar al lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Toţi oamenii, din toate generaţiile, din toate locurile vor învia la învierea cea de obşte, la sfârşitul istoriei (…). Învierea lui Hristos pe care noi o prăznuim este o anticipaţie a învierii de obşte, a învierii noastre. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră» (I Corinteni 15, 14). Deci, Învierea lui Hristos dă sens vieţii omului pe pământ, şi anume, prin Învierea lui Hristos noi învăţăm că omul nu este făcut pentru mormânt, ci pentru cer. Omul nu este făcut ca să rămână în pulberea pământului, ci el este făcut pentru înviere şi viaţă veşnică”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a explicat și care este starea trupului Mântuitorului Hristos înviat. „Trupul lui Hristos Cel înviat este un trup care a devenit nestricăcios. Hristos trece prin uşile încuiate fără să spargă uşile, El Se arată când doreşte şi unde doreşte. El nu mai poate fi reţinut în lumea aceasta tridimensională. El nu mai poate fi oprit de nimeni şi de nimic. El nu mai poate fi reţinut nici măcar cu privirea. Deci, Hristos Cel înviat are un trup înduhovnicit, dar trupul Lui nu este o fantomă, ci este un trup real. De aceea, El poartă pentru veşnicie semnele cuielor şi semnul lancei cu care a fost străpuns în coastă. Trupul lui Hristos după Înviere este un trup preaslăvit, un trup care depăşeşte înţelegerea noastră biologică şi materialistă. Acesta va fi şi trupul nostru după învierea cea de obşte. Un trup liber de orice determinism, un trup liber de boală, de suferinţe, de limitare, de orice piedică în calea comuniunii cu Dumnezeu şi întreolaltă. Învierea lui Hristos creează o nouă împărăţie, Împărăţia cerurilor”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a reamintit credincioșilor că praznicul Învierii Domnului recapitulează pentru întreaga lume îndemnul iertării adresat de către Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi și tuturor creștinilor, îndemn care își are temelia în iubirea milostivă a Sa. „Această lumină este lumina Sfintelor Paşti. Ea arată iubirea lui Hristos Cel răstignit ca fiind o iubire smerită şi milostivă, o iubire care s-a arătat ascultătoare faţă de Dumnezeu Tatăl până la moarte şi încă moarte pe cruce, şi o iubire iertătoare. Înainte de a-şi da duhul pe cruce, Mântuitorul S-a rugat pentru vrăjmaşii Lui, pentru cei care L-au osândit la moarte şi pentru cei care L-au răstignit. Această iubire smerită, răstignită, însă, s-a arătat biruitoare prin Înviere. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât păcatul oamenilor, este mai tare decât lucrarea diavolului, este mai tare decât puterea iadului, este mai tare decât moartea. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât ura, decât invidia, pentru că din invidie şi din ură a fost răstignit. De aceea, Paştile pe care Hristos ni-l arată în El Însuşi este sărbătoarea iertării. Trăim într-o lume din ce în ce mai dezbinată, mai învrăjbită, într-o lume în care cresc individualismul şi egoismul şi se diminuează iubirea în familie, între oameni, între popoare, pentru că ne îndepărtăm de Hristos Izvorul iubirii smerite şi milostive. Dar prin pocăinţă, prin rugăciune, prin fapte bune şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, noi primim iubire din iubirea lui Hristos, o iubire care iartă, care preţuieşte pe semenul nostru, o iubire care vede în fiecare om o făclie de înviere, cum este făclia de Paşti”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La slujbele din noaptea Învierii Domnului au cântat Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române. Cei prezenţi au primit din partea Patriarhului României pască, ouă roşii, Pastorala de Învierea Domnului şi iconiţe.

Învierea Domnului, 
vestită în 12 limbi ale lumii

În duminica Sfintelor Paşti a fost oficiată în toate bisericile din Patriarhia Română slujba Vecerniei Învierii Domnului, care mai este cunoscută în popor şi ca „A doua Înviere”.

La Catedrala Patriarhală, aceasta a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Prea­sfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul și Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, şi Preasfinţitul Părinte 
Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În cadrul Vecerniei Învierii Domnului, la Catedrala Patriarhală, ultimele versete ale capitolului 20 din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan au fost rostite în 12 limbi. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Evanghelia citită la Vecernia Învierii are o semnificaţie misionară. „Această citire a Evangheliei în 12 limbi are o semnificaţie misionară. Şi anume, Mântuitorul Iisus Hristos trece prin uşile încuiate şi stă în mijlocul ucenicilor zicându-le: «Pace vouă!» După aceea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa, iar ucenicii s-au bucurat. Din nou Iisus zice: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi» (Ioan 20, 21). Vedem, aşadar, că Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi arată dovada realităţii Sale, şi anume că El, Cel răstignit, a înviat din morţi. Această prezenţă a lui Hristos în mijlocul ucenicilor Săi după Înviere a avut ca scop să-i încredinţeze despre adevărul Învierii Sale. Apoi, Mântuitorul le încredinţează o misiune, şi anume îi trimite în lume să vestească Evanghelia, după cum Tatăl L-a trimis pe El în lume”, a reliefat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a spus că lucrarea de părinte duhovnicesc este una dumnezeiască şi apostolică. „Puterea de a ierta păcatele este o putere exclusivă a lui Dumnezeu, pe care El o dăruieşte ucenicilor Săi. Adesea, iudeii, când l-au auzit pe Iisus spunând: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale», s-au tulburat, zicând: Cine este acesta care iartă păcatele, pentru că numai Dumnezeu poate face aceasta? Acum vedem însă că puterea de a ierta păcatele, care este o putere dumnezeiască, este dăruită ucenicilor Mântuitorului. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai spune că, aşa după cum un guvernator, fiind trimis într-o provincie, are nevoie de întărire de la împărat, şi anume să i se dea dreptul de a pedepsi şi de a ierta sau de a graţia, tot aşa acum ucenicii primesc puterea de a ierta şi de a sancţiona, de a ierta păcatele şi de a le reţine, de a le dezlega prin iertare şi de a le lega prin reţinere. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune: Ce înseamnă în Biserică puterea de a lega şi dezlega? A lega înseamnă a opri pe cineva de la botez pentru că nu este suficient pregătit, şi a opri pe cineva de la împărtăşire, pentru că nu este suficient pregătit. Este o amânare a primirii botezului pentru o mai bună pregătire şi este o amânare a primirii Sfintei Împărtăşanii pentru o mai bună pregătire printr-o pocăinţă mai intensă. A dezlega înseamnă a ierta păcatele şi câte sunt iertate în Biserică vor fi iertate şi în ceruri. Această putere duhovnicească de a ierta păcatele sau de a le reţine ne arată că duhovnicia, lucrarea de părinte duhovnicesc, este una dumnezeiască şi apostolică”, a explicat Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa i-a primit în Salonul Sfinților Români din Reședința Patriarhală pe membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, pe care i-a felicitat și le-a oferit daruri.