Proclamarea Anului omagial şi comemorativ 2021 la Catedrala Patriarhală

În prima zi a lunii ianuarie, la Catedrala Patriarhală a avut loc proclamarea solemnă a ­anului 2021 în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastorației românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor.

Binecuvântare la începutul noului an la Catedrala Patriarhală

Biserica Ortodoxă Română a prăznuit la 1 ianuarie Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului și i-a sărbătorit pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, ­Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi pe mama sa, Sfânta Emilia, precum şi Anul Nou. Cu acest prilej, Sfânta ­Liturghie a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală de către Preafericitul ­Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu Preasfinţitul Părinte ­Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte ­Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După citirea pasajului evanghelic rânduit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat semnificaţia praznicului împărătesc sărbătorit la 1 ­ianuarie, care amintește de momentul când Mântuitorului I S-a pus numele „Iisus”.

„Tăierea-împrejur este semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam, care a devenit apoi semnul legământului lui Dumnezeu cu poporul ales. Tăierea-împrejur se făcea la opt zile de la naştere şi atunci pruncul primea şi nume. «Yeshua» în limba ebraică înseamnă «Dumnezeu mântuiește» sau «Dumnezeu este Mântuitorul». Numele Pruncului Iisus este stabilit de către Dumnezeu, deoarece în acest nume se cuprinde și misiunea sau vocația Sa, anume că El va fi Mântuitor, adică Eliberator şi Vindecător de păcat și de moarte. Mai târziu I se adaugă acestui nume și cel de «Mashiah», adică «Mesia», care înseamnă «Unsul lui Dumnezeu». Din această tradiție iudaică, și creștinii au învățat ca la opt zile după nașterea copilului să-i atribuie un nume”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat viaţa şi lucrarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, ­Arhiepiscopul Cezareei Capadociei: „Sfântul Vasile cel Mare rămâne în conștiința Bisericii ca o mare personalitate: teolog, liturghisitor, întemeietorul Liturghiei care îi poartă numele și care se săvârşeşte de zece ori pe an, inclusiv în ziua lui de pomenire. În același timp, a fost un mare filantrop, un ajutător al bătrânilor, bolnavilor, orfanilor, săracilor, leproșilor. El a înfiinţat lângă ­Cezareea Capadociei un orășel filantropic, numit mai târziu «Vasiliada», unde oamenii se puteau adăposti dacă erau călători, de unde săracii puteau lua hrană, iar bolnavii dobândeau tămăduire, pentru că acolo erau şi medici care îi îngrijeau pe suferinzi. El a fost şi un tâlcuitor al Sfintei Scripturi şi mare apărător al dreptei credinţe în faţa arianismului şi a ereziei pnevmatomahilor. Totodată, Sfântul Vasile a fost şi un ­organizator al monahismului”.

În încheiere, Preafericirea Sa a amintit de faptul că noul an calendaristic trebuie să fie pentru creştini un prilej pentru îmbunătăţirea vieţii duhovniceşti, felicitându-i pe toţi cei care poartă numele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.

Actul oficial de proclamare

În continuare, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârşit slujba de Te Deum la Anul Nou, la finalul ­căreia a avut loc proclamarea solemnă a anului 2021 drept „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara ­României” și „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea ­liturgică şi culturală a cimitirelor”. Actul oficial de proclamare a fost citit de Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal.

Conform programului-cadru (liturgic, cultural și mediatic) aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 28 octombrie 2019, în primul semestru al anului 2021 va fi tratată tema: „Anul omagial al pastoraţiei ­românilor din afara României”, care va fi prezentată astfel: (1) Comunitățile
de credincioși ortodocși români din ­vecinătatea granițelor țării. Istorie, activitate misionară, organizare canonică și pastorală; (2) Comunitățile de credincioși ortodocși români aflate în diasporă. Istorie, evoluție, activitate misionară, organizare canonică și pastorală. În al doilea semestru al anului 2021 va fi tratată tema: „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, care va fi prezentată astfel: (1) Cinstirea în Biserică a celor adormiți în Domnul: temeiuri scripturistice, patristice și liturgice; (2) Valoarea liturgică a cimitirelor ortodoxe, expresie a credinței, a respectului și a dragostei pe care credincioșii români ortodocși o au față de cei trecuți la Domnul; (3) Valoarea culturală a cimitirelor ortodoxe și acțiuni durabile pentru protejarea acestora.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt legat de proclamarea Anului omagial și comemorativ 2021 și a prezentat icoana emblematică a acestui an, în care sunt zugrăviţi Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian, Ioan Iacob de la Neamţ şi Dionisie Exiguul.

Patriarhul României a prezentat icoana Anului omagial 2021

Preafericirea Sa a arătat că „sunt trei sfinţi care s-au născut pe teritoriul ţării noastre, dar au mers în afara ţării în misiune, în lucrare duhovnicească. Sfântul Cuvios Ioan Casian a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur. Era originar din Dobrogea şi a trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi în prima jumătate a secolului al V-lea. Un alt sfânt dobrogean, Cuviosul Dionisie Exiguul, a trăit la sfârşitul secolului al V-lea şi în prima parte a secolului al VI-lea. Sfântul ­Cuvios Ioan Iacob a trăit în secolul XX, a trecut la Domnul în anul 1960 şi moaştele lui au fost descoperite intacte 20 de ani mai târziu, în 1980. El a fost trecut în rândul sfinţilor de către ­Patriarhia Română şi apoi de către ­Patriarhia Ierusalimului”.

Aceşti trei sfinţi de origine română nu au mormintele în ţară, ci printre străini: „Sfântul Ioan Casian are mormântul la Marsilia, în Franţa. Sfântul Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, este înmormântat undeva în Italia, nu se ştie precis locul. Sfântul Ioan Iacob, numit şi Noul Hozevit, are moaştele la Mănăstirea «Sfântul Gheorghe» din Hozeva, Israel. Aceşti trei sfinţi de origine română, dar ale căror morminte se află în afara României, sunt în mod deosebit rugători pentru poporul român şi ocrotitori ai românilor plecaţi printre străini. Sfântul Ioan Casian este un părinte al Bisericii nedespărţite, el cunoştea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populaţia daco-romană din Dobrogea. Dar, în acelaşi timp, a cunoscut foarte bine şi limba greacă. De aceea a călătorit în Egipt şi în părţile Răsăritului şi apoi s-a stabilit în Galia, Franţa, şi a întemeiat două mănăstiri la Marsilia. A elaborat mai multe scrieri duhovniceşti, mai ales pentru monahi. Dionisie Exiguul, un alt dobrogean, a trăit un secol mai târziu şi a fost printre cei mai învăţaţi oameni ai timpului său. A fost consilier pentru 10 papi la Roma, a organizat biblioteca Bisericii Romane şi a cerut Papei Ioan, pe la anul 530, să nu se mai numere anii de la întemeierea Romei sau din timpul lui Diocleţian, ci de la Naşterea lui Hristos. Acest român dobrogean cunoştea atât de bine limba greacă şi limba latină, încât ţinea în faţă un text în limba greacă şi vorbea în latină sau invers, atât de repede şi atât de cursiv traducea. Sfântul Dionisie Exiguul a fost un erudit, dar în acelaşi timp a fost şi unul dintre cei mai postitori şi nevoitori călugări. Se spune despre el că era foarte învăţat, cunoştea foarte bine ştiinţele vremii sale, dar mai ales era foarte smerit. Postea mult, se ruga mult, dar nu judeca pe nimeni. El s-a numit, din smerenie, Dionisie Exiguul. Acest cuvânt a fost tradus drept cel smerit, dar el nu şi-a spus sieşi că este smerit, deoarece ar fi putut părea o mândrie a smereniei. Exiguul  înseamnă în limba latină cel neînsemnat, fără mare importanţă. Când Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor, i-a păstrat numele aşa cum l-a dorit el, Exiguul. Aceşti sfinţi români au avut smerenia drept cea dintâi virtute şi în acelaşi timp evlavie și credinţă puternică. De aceea socotim că este necesar să avem în vedere îndemnul Sfântului Ioan ­Iacob, care este pictat în mijlocul icoanei, scris pe un pergament: Fii pribegi ai ţării mele,/ Necăjiţi printre străini,/ Nu uitaţi menirea voastră/ De români şi de creştini. Cu alte cuvinte, prin acest îndemn, el îi cheamă pe toţi ­românii care se află printre străini să nu-şi piardă identitatea de neam şi de credinţă. Toţi sfinţii români sunt ocrotitori ai românilor din afara României, dar am ales pentru această icoană trei cuvioşi care au o istorie şi o experienţă deosebită”, a spus în încheiere Patriarhul României.