Pomenirea Eroilor neamului este în același timp un act de cult și de cultivare a comuniunii între generații

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la slujba de pomenire a Eroilor, săvârșită la Catedrala Mântuirii Neamului sâmbătă, 24 noiembrie 2018

În acest an, 2018, al Centenarului Marii Uniri, când suntem chemați să cultivăm gesturi de comemorare și recunoștință față de eroii și luptătorii români care, de-a lungul istoriei, s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român, săvârșim în mod solemn, împreună cu ierarhi, clerici și credincioși, slujba de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc, în Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al întregirii României.

Pomenirea solemnă a Eroilor neamului românesc, cu o zi îna­inte de sfințirea Catedralei Naționale, o săvârșim pentru a așeza, cu evlavie și recunoștință, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Mântuirii Neamului numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața în Războiul de Independență (1877), în Războaiele Balcanice (1913), în Primul Război Mondial (1916-1919), în al Doilea Război Mondial (1940-1945), precum și numele făuritorilor Marii Uniri de la 1918. Listele cu numele eroilor cunoscuți ai României pomenite de părinții împreună-slujitori au fost puse la dispoziție, la solicitarea Patriarhiei Române, de către Ministerul Apărării Naționale.

În afara acestor liste cu nume de eroi cunoscuți, există o mulțime de eroi necunoscuți ai neamului românesc care au fost înmormântați în gropi comune, în locuri necunoscute, dar care sunt cunoscuți de Dumnezeu, pentru că Hristos-Domnul adună în comuniunea Sa sufletele celor adormiți în dreapta credință, ca spicele într-un snop de grâu cules.

Catedrala Mântuirii Neamului a fost dintru început închinată cinstirii după cuviință a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinței, pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. În acest sens, hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului a fost ales să fie sărbătoarea Înălțării Domnului, care este și zi de pomenire a eroilor, pentru a ne învăța că există o legătură tainică între Crucea suferințelor, Învierea și Înălțarea la cer întru slavă a Mântuitorului Iisus Hristos și jertfa Eroilor nea­mului, care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Hristos Domnul a trecut mai întâi prin jertfa Crucii și apoi ne-a arătat bucuria Învierii și slava Înălțării la ceruri. În același timp, Înălțarea la ceruri vestește deja Parusia (cf. Fapte 1, 11), venirea cea de-a doua a Domnului Hristos cu slavă să judece lumea, când „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui (Dumnezeu), și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29).

Așezarea numelor eroilor români sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale este, în același timp, un simbol liturgic și patriotic. În Biserica Ortodoxă, Sfânta Masă, numită și Altar sau Prestol, reprezintă atât Mormântul lui Hristos Cel răstignit, cât și Tronul slavei Învierii și Înălțării Sale la cer. Totodată, Sfânta Masă reprezintă și masa Cinei celei de Taină a lui Hristos, când El a instituit Sfânta Euharistie în Sfânta și Marea Joi, înainte de Pătimirea, Moartea și Învierea Sa.

De aceea, așezarea pomelnicelor care cuprind numele eroilor români, din timpuri și locuri diferite, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale simbolizează, pe lângă semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor, și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea învierii și a vieții veșnice, învățând din rugăciunile Bisericii că „mai înfrumusețat decât Raiul (…) s-a arătat, Hristoase, Mormântul Tău, izvorul învierii noastre”.

Hotărârea pomenirii Eroilor neamului românesc la praznicul Înălțării Domnului se datorează primului Patriarh al României, Miron Cristea, care, în anul 1920, a făcut această propunere în dubla sa calitate de președinte al Societății Mormintelor Eroilor căzuți în Război și Mitropolit Primat – președinte al Sfântului Sinod.

Mai târziu, în timpul dictaturii comuniste, această tradiție sfântă și frumoasă românească a fost întreruptă, fiind reluată abia în anul 1990, după ce Biserica a primit libertatea de a se exprima și a-și reface tradiția sănătoasă în legătură cu prezența ei în mijlocul poporului român dreptcredincios. Astfel, în hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 și 2001 s-a revenit la tradiția ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie consacrată Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Totodată, Legea nr. 379/2003, privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Domnului – Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam, sau din generație în generație, a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai tare decât moartea.

Mulțimea pomelnicelor și parastaselor pentru eroii neamului constituie, pe lângă rugăciune, și un puternic factor de cultivare a conștiinței unității și continuității noastre naționale.

Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile, ca și cultul morților în general, constituie manifestări de mare statornicie în credință, de continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor. Astfel, este semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor românești (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița, Neamț).

Cronicile și Letopisețele care consemnează jertfelnicia poporului român sunt admirabil rezumate în textul inscripției de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferințe, creștinește îndurate, și după lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane, se îndeplini dreptatea și pentru poporul român…” Așadar, eliberarea noastră de orice stăpânire străină a fost trăită tot ca experiență a ajutorului și a luminii lui Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea, cuvintele imnului de biruință a iubirii jertfelnice asupra păcatului și asupra morții, „Hristos a înviat”, troparul Sfintelor Paști, pe care îl intonăm și la pomenirea eroilor, a fost înscris, ca simbol de recunoștință, pe frontispiciul Mausoleului Eroilor de la Mărășești.

Mulțimea eroilor jertfelnici, pe care cu smerenie și recunoștință îi pomenim astăzi, confirmă adevărul că poporul român a interiorizat Taina Crucii și a Învierii și a trăit istoria sa ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.

Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre și program spiritual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apărat, am dăinuit și am păstrat credința, unitatea și demnitatea noastră.

Pomenirea Eroilor neamului românesc, organizată cu solemnitate și demnitate în Catedrala Națională, ne ajută să înțelegem că evidențierea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie a tuturor cetățenilor României! Toți suntem chemați să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale!

Ne rugăm Mântuitorului Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat la cer, să reverse harul Său, al luminii și vieții veșnice, peste Eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor care îi cinstim prin rugăciune și fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credință, să ne iubim poporul și patria, să ne rugăm și să lucrăm pentru pace, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române