Catedrala Națională, un mare dar pentru poporul român

Preafericirea Voastră,

Vă dorim multă sănătate, putere de muncă și un sincer La mulți ani! cu ocazia sărbătoririi zilei Sfântului Proroc Daniel.

În urmă cu mai puțin de o lună, Biserica Ortodoxă Română și-a primit darul așteptat de mai bine de 140 de ani: o Catedrală Patriarhală nouă, ce corespunde nu doar dimensiunii activității spirituale, culturale, sociale și filantropice a Bisericii, ci mărturisește și sintetizează, pentru veacurile și generațiile ce vor veni, energia spirituală și de credință a poporului român.

Ecourile din țară și din străinătate despre sfințirea Catedralei Mântuirii Nea­mului sunt pozitive și plăcute, pentru că în sfârșit, după ani de trudă și eforturi susținute, fără a Vă lăsa înduplecat de voci potrivnice, ați reușit să oferiți Bisericii și poporului român acest dar cu profunde valențe teologice și istorice, în care s-au închinat, iată, peste 100.000 de români de pretutindeni, în ciuda condițiilor meteo nefavorabile.

Construirea Catedralei Naționale a fost de mai bine de 140 de ani un deziderat mereu actual al românilor, un simbol a ceea ce ne-a creat ca națiune, care dovedește că ne putem grupa consensual în jurul unui mare proiect comun. Acest proiect a primit de-a lungul timpului sprijinul statului și realizarea lui a fost posibilă prin munca, energia, tenacitatea și viziunea Preafericirii Voastre. Prin această lucrare, Biserica a făcut un mare dar poporului român cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri.

Istoria ne învață că evenimentele importante, cele care rămân consemnate peste zeci și sute de ani, sunt opera oamenilor providențiali, a celor care își asumă vocația, își stabilesc repere și le urmează cu tenacitate indiferent de vuietul contrar din jur. Preafericirea Voastră sunteți omul providențial care ați asumat pe deplin construirea catedralei, având permanent în minte faptul că veți reuși să duceți la bun sfârșit un proiect care nu este doar al Bisericii, ci al poporului român, un popor cu care istoria nu a fost întotdeauna darnică.

Așez construirea Catedralei Naționale sub semnul profund al democrației. Catedrala Națională reprezintă un simbol al democrației, cea care este mereu atentă la nevoile societății, un loc în care ne vom regăsi identitatea națională, în care vom onora cum se cuvine memoria eroilor români care au făcut posibilă România de astăzi, dar și un monu­ment-simbol al istoriei, identității, speranțelor și valorilor care ne unesc.

Așa cum ne arată istoria, de un secol și jumătate încoace, poporul român a avut parte și de reușite, și de încercări – de la Unirea Principatelor la obținerea independenței de stat, apoi la Marea Unire, cele două războaie mondiale, care au făcut milioane de victime, pierderea de teritorii și de populație și aproape jumătate de secol de comunism. Regimuri politice succesive au avut tendința de a controla și supraveghea Biserica cu diferite intensități și de a-i limita libertatea și autonomia necesară pentru a-și împlini vocația spirituală și socială. Abia după Revoluția din decembrie 1989 se poate vorbi cu adevărat de conturarea unei relații stat-culte în cheie democratică, centrată pe exercitarea liberă a credinței religioase, autonomia cultelor religioase și consolidarea parteneriatului dintre stat și culte prin politici publice echilibrate și coerente.

Timp de peste un secol, statul român a fost mai degrabă prudent față de Biserică, privând de multe ori Biserica atât de resursele sale materiale, cât și de vocația ei de a se exprima și manifesta și în spațiul public. Acum însă, putem spune că parteneriatul dintre stat și culte nu are doar valoare democratică, fiind consecința logică și directă a exercitării libertății religioase, ci și profunde valențe istorico-politice, prin faptul că regimul democratic de astăzi are datoria și reușește să vindece răni ale trecutului.

De-a lungul mandatului meu de secretar de stat pentru culte au fost multe episoade și provocări pe care am reușit să le depășim consultându-ne cu Preafericirea Voastră. Menționez aici doar inițiativele care propuneau într-o formă sau alta retragerea sprijinului statului pentru susținerea activității cultelor. La acestea, Secretariatul de Stat pentru Culte a formulat puncte de vedere bine argumentate. A dat sute de răspunsuri la întrebări tendențioase privind relația stat-culte, formularea de puncte de vedere și participarea reprezentanților instituției la reuniuni naționale și internaționale pe tema libertății religioase, reașezarea sprijinului statului la salarizarea personalului clerical pe baze mult mai apropiate de nevoile Bisericii sau gestionarea unor dosare cvasipermanente, ca impozitarea Bisericii.

Secretariatul de Stat pentru Culte s-a implicat activ în dezbaterile publice, explicând că Biserica plătește impozit la fel ca oricare altă organizație a societății civile și beneficiază de aceleași facilități fiscale ca și acestea. În orice democrație, marile organizații ale societății civile – sindicatele, universitățile, partidele politice, organi­zațiile minorităților naționale, cultele religioase, au parte de un raport privilegiat cu statul, în virtutea contri­buției lor decisive la binele comun al societății.

Publicarea rezultatelor cercetării pe care am realizat-o în anul 2015 referitoare la numărul locașurilor de cult existente în țară, cu sprijinul Preafericirii Voastre și al celorlalte culte, a temperat dezbaterea publică referitoare la dimensiunea patrimoniului bisericesc și a arătat că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române nevoia de noi locașuri de cult corespunde întru totul necesităților și aspirațiilor spirituale ale credincioșilor ortodocși.

Acest lucru a servit ca argument Guvernului României și pentru susținerea fără rezerve a construirii Catedralei Naționale. Susținerea nu a fost una de conjunctură, ci una permanentă și fundamentată pe un discurs democratic, în care valorizarea libertății religioase, a autonomiei cultelor și valorizarea împlinirii visului românesc de peste 140 de ani au devenit argumente și principii incontestabile.

Tot în consultare permanentă cu Preafericirea Voastră am reușit să punem în practică politici echilibrate în ceea ce privește sprijinul acordat comunităților religioase ro­mânești din afara granițelor țării.

Aș dori să Vă mulțumesc în mod deosebit pentru implicarea și sprijinul acordat Secretariatului de Stat pentru Culte și Ministerului Afacerilor Externe în vederea exercitării de către țara noastră a Președinției Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului viitor, când, împreună, prin intermediul evenimentelor deja planificate vom vorbi Europei despre latura pozitivă, integratoare și consensuală a libertății religioase și mai ales despre modelul românesc de parteneriat între stat și culte, care trebuie apărat și intensificat spre binele societății românești. Într-o Europă aflată în criză spirituală și care totodată se confruntă cu un val crescând de agresiuni de tip extremist și fundamentalist, România este un model de pace interconfesională și de bune practici în privința dialogului interreligios, lucru care subliniază dinamismul orga­nizațiilor religioase și faptul că acestea sunt capabile să-și asume vocația spirituală și morală într-o logică perfect democratică.

Preafericirea Voastră,

În acest an încărcat de simboluri, doresc în mod special să Vă mulțumesc și să Vă felicit pentru modul extraordinar în care, prin grija Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română s-a implicat și se implică în celebrarea Centenarului Marii Uniri. Conștientă de rolul pe care l-a jucat și îl joacă în edificarea, păstrarea și promovarea culturii și a identității naționale, Biserica Ortodoxă Română se ridică și în acest an la înălțimea importantului său rol în societate.

În numele meu și al colegilor mei de la Secretariatul de Stat pentru Culte, Vă asigurăm de întreaga noastră apreciere și susținere, în continuare, pentru proiectele Bisericii Ortodoxe Române.

Vă urez sănătate, putere de muncă, păstorire rodnică și mulți ani fericiți!

Victor Opaschi,

secretar de stat pentru culte

Titlul aparține redacției cotidianului „Ziarul Lumina“