500 de Vestiri ale Ortodoxiei

La scurt timp de la împlinirea a 25 de ani de apariţie neîntreruptă a Vestitorului Ortodoxiei, revista de informaţie bisericească a Patriarhiei Române a ajuns la ediţia cu numărul 500. Alături de sfertul de secol, suma apariţiilor reflectă atât bogăţia inepuizabilă a Evangheliei şi a vieţii în Hristos pentru care presa bisericească reprezintă o cale propice de popularizare, cât şi întâlnirea fecundă dintre Scriptură şi Tradiţia Bisericii şi gazetă. Efortul depus de-a lungul timpului de membrii colegiului redacţional, beneficiind de binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se încadrează în complexa dinamică a relației dintre teologie și comunicarea publică, Biserică și mass-media.

După apariţia ediţiei-manifest de debut a Vestitorului Ortodoxiei Românești, prima denumire a periodicului Patriarhiei Române, publicaţia s-a structurat editorial pe trei direcţii: (1) diseminarea valorilor evanghelice într-un demers de catehizare şi, în acelaşi timp, de recuperare morală şi duhovnicească a românilor marcaţi în aproape jumătate de secol de politica dictatorială ceauşist-comunistă atee; (2) realizarea de reportaje privind misiunea social-filantropică a Bisericii şi prezenţa slujitorilor acesteia în spitale şi aziluri, orfelinate, şcoli, penitenciare etc., şi de articole care să abordeze din perspectivă creştină subiecte de interes social; (3) informarea cu privire la evenimentele bisericeşti din țară, diaspora şi de pe întreg mapamondul. Într-un demers al căutărilor aflat sub semnul pionieratului, rubricile şi articolele Vestitorului au atins aceste trei obiective prioritare prezentate în articolul de deschidere al nr. 4-5/februarie-martie 1990 de către vrednicul de pomenire Episcop Damaschin Coravu (desemnat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 18-19 ianuarie 1990, să conducă redacția publicației).

Semnificativă, în acest sens, este schimbarea titlului publicației în primele 100 de numere. Iniţial, alegerea acestuia a reflectat scopul editorial central: generarea unui dialog între Biserica Ortodoxă şi societatea românească, prin interpelarea valorilor eclesiale creștine privind problematica diversă autohtonă. Astfel că, în prima jumătate a anului 1992, ziarul şi-a schimbat titlul şi, pentru un an de zile, s-a numit într-un singur cuvânt Vestitorul – cu o singură excepţie, în ediţia pe iunie 1-15 (nr. 73) revenindu-se la Vestitorului Ortodoxiei Românești. Apoi, de la nr. 94/15 mai 1993 a fost adoptat titlul păstrat până în prezent: Vestitorul Ortodoxiei.

Cu fiecare sută de apariţii, periodicul Patriarhiei Române a fost mai bine închegat şi mai atent la detaliile care fac din presa bisericească scrisă un mediu propice de redescoperire a caracterului profetic al mărturiei Ortodoxiei, a necesității de abordare în cheie duhovnicească a problematicii moderne și postmoderne și de lectură teologico-mistică a temelor de actualitate, un instrument de refacere a relațiilor și comunicării între membrii Bisericii, de redescoperire a valențelor irenice ale Evangheliei pentru o societate definită conflictual și a vocației dialogice, în sens formativ-catehetic și misionar pentru cultura contemporană. În cele din urmă, prin asocierea la Publicaţiile Lumina – cotidianul Ziarul Lumina şi săptămânalul Lumina de Duminică – şi prin inaugurarea unei noi serii a periodicului care a devenit revista lunară de informaţie bisericească a Patriarhiei Române, începând cu numărul din ianuarie 2008, mensualul arată la cea de-a 500 apariţie noi valențe editoriale pentru împlinirea misiunii de Vestitor al Ortodoxiei.