Catedrala Mântuirii Neamului – un simbol național care a traversat istoria

Simbolurile naţionale, în general, rămân constante în timp, de multe ori pentru secole întregi. Acest adevăr se aplică și Catedralei Mântuirii Neamului. Istoria acestui proiect, cu o vechime de aproape 140 de ani, păstrează în sine actualitatea simbolului.

Construirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost închinată dintru început Eroilor Români, mai întâi celor care s-au jertfit în Războiul de Independență din anii 1877-1878.

După acest război, Mihai Eminescu și Ioan Slavici, privind întoarcerea trupelor dorobanților români din luptele de la Plevna, de la Vidin, de la Rahova și Smârdan, în urma cărora România își câștigase independența, și cunoscând numărul mare de soldați români morți în aceste lupte, au propus în paginile ziarului Timpul, cotidianul cu cel mai mare tiraj al vremii, construirea unei Catedrale Naționale, ca simbol al mântuirii, adică al eliberării neamului românesc de sub stăpânire străină.

Această idee, a edificării în București a unei Catedrale închinate cinstirii după cuviință a eroilor români, era argumentată de Eminescu și Slavici prin faptul că ea avea rădăcini adânci în istoria poporului român, unde domnitori și voievozi, ctitori de țară și de neam, ridicau drept mulțumire lui Dumnezeu altare și biserici, în care să fie înveșnicită peste veacuri cinstirea eroilor neamului.

Având în vedere originea și vechimea acestui proiect, noi toți trebuie să fim mândri de faptul că acest ideal național datează din timpuri străvechi, de când s-a câștigat independența țării și a început făurirea României moderne.

Referitor la puterea acestui simbol, a destinației consacrate a Catedralei, este relevant faptul că, deși de-a lungul timpului, proiectul a fost de multe ori amânat sau blocat, din varii motive, ideologice sau economice, așa cum au fost cele două Războaie Mondiale cu crizele lor economice care le-au urmat, instalarea regimului comunist ateu sau chiar tergiversările din anii ′90, totuși, acest simbol s-a păstrat în memoria colectivă a fiilor Bisericii.

Rămâne absolut remarcabilă fidelitatea cu care a fost păstrată menirea acestei Catedrale, aceea de a fi simbolul cel mai reprezentativ al cinstirii memoriei eroilor români. Odată născută această idee, ori de câte ori țara a trecut prin primejdii, prin războaie, iar fii ei au apărat-o, au eliberat-o sau chiar au întregit-o, așa cum s-a întâmplat în urmă cu o sută de ani, de fiecare dată s-a dorit din nou înălțarea Catedralei Mântuirii Neamului, ca simbol spiritual național, mereu păstrându-se destinația sau menirea ei inițială, aceea de memorial al Eroilor Neamului.

Astfel, dacă în urma Războiului din 1877-1878, românii, mândri că au reușit să-și câștige independența după 400 de ani de stăpânire otomană, au dorit construirea Catedralei Mântuirii Neamului, ca recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea sau eliberarea neamului românesc de asuprire străină, după Războiul pentru Întregirea Neamului Românesc (1916-1918) și, mai ales, după Unirea cea Mare din 1918, acest proiect, precum și numele de Catedrala Mântuirii Neamului a căpătat noi valențe, adăugând mulțu­mirea adusă lui Dumnezeu „pentru întregirea țării în hotarele sale firești”.

Chiar și după 45 de ani de comunism, proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului a prins din nou viață. Astfel, după Revoluția din ΄89, când românii s-au ridicat pentru apărarea libertății și a demnității lor grav încălcate, când pe străzile din orașele țării răsuna „Cu noi este Dumnezeu” și imnul „Deșteaptă-te, române”, punând la locul meritat credința și Biserica, disprețuite de comuniștii atei, proiectul-simbol al Catedralei Mântuirii Nea­mului a fost din nou adus în actualitate, ceea ce înseamnă că el exprimă încă idealurile poporului român, în ciuda tuturor opreliștilor și a tuturor campaniilor agresive de denigrare. O asemenea credință transcende istoria!

Această Catedrală simbol, ca un ideal sfânt transmis din generație în generație, se referă într-adevăr la trecut, la eroii care au murit pentru țară, dar are și o puternică actualitate și orientare spre viitor.

Trecutul glorios trebuie să ajute la schimbarea prezentului, care de multe ori este mediocru sau nevrednic, și trebuie să ne conducă spre un viitor mai bun, din care să nu lipsească Dumnezeu. În plus, despre eroi nu trebuie să vorbim la trecut. Eroii noștri nu sunt morți, sunt vii în comuniunea lor cu Dumnezeu, prin Hristos-Domnul pe Care L-au mărturisit, și sunt vii în amintirea noastră, prin rugăciune și pomenire, căci iubirea este mai tare decât moartea.

Catedrala Mântuirii Neamului reprezintă istoria poporului român scrisă de Eroii Neamului din timpuri și locuri diferite și cuprinde ea însăși o întreagă istorie, cu semnificații mereu îmbogățite.